ICCJ. Decizia nr. 1445/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1445/2009
Dosar nr. 2140/98/2008
Şedinţa publică din 17 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 884 din 3 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 2140/09/2008 s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G., zis G., fiul lui V. şi M., născut la data de 14 decembrie 1974 în comuna Balaciu, judeţul Ialomiţa, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V., zis B., fiul lui M. şi E., născut la data de 06 noiembrie 1984 în Slobozia, judeţul Ialomiţa, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I., zis I., fiul lui N. şi S., născut la data de 19 iulie 1987 în Slobozia, judeţul Ialomiţa, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 mai 2008 la zi.
S-au admis, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile I.V., domiciliat în Bucureşti, sector 4 şi I.N.F., domiciliată în Bucureşti, sector 5.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, către partea civilă I.V. la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, către partea civilă I.N.F., născută la data de 23 decembrie 1988 (fiica victimei) la 20.000 lei daune morale şi la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 93 lei lunar, calculată de la 19 mai 2008 şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.
A fost respinsă cererea părţii civile I.V. de instituire a sechestrului asigurător.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 191 şi art. 193 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare, după cum urmează:
- la suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat inculpaţii B.G. şi G.V., din care suma de 300 lei, cheltuieli cu onorariu pentru avocat oficiu, va fi avansată din fondurile M.J.;
- la suma de 700 lei cheltuieli judiciare către stat inculpatul D.I.;
- la suma de 166 lei fiecare, cheltuieli judiciare către partea civilă I.V.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că cei trei inculpaţi au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa nr. 151/P din 4 iulie 2008, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În urma cercetării judecătoreşti, a coroborării întregului material probator administrat în faza de urmărire penală cu cel nemijlocit al instanţei prin audierea inculpaţilor, a părţilor civile şi a martorilor, s-a reţinut că în data de 18 mai 2008, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cei trei inculpaţi, domiciliaţi în com. Balaciu din judeţul Ialomiţa, au hotărât să se deplaseze într-o comună învecinată, Sărăţeni, pentru a întreţine raporturi sexuale cu două femei, deplasându-se în acesta scop cu căruţa inculpatului B.G.
În jurul orelor 2300-2400, inculpaţii au ajuns la domiciliul celor două femei, au strigat pe numitul J. din afara curţii, anume pentru că vecinii să perceapă şi să creadă că îl căutau pe sus-numitul(fratele şi respectiv fiul femeilor căutate), timp în care a apărut victima I.C., în stare avansată de ebrietate, care sprijinindu-se de căruţă le-a adresat înjurături.
Pe acest fond, inculpatul B.G. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă, ceea ce a determinat căderea victimei pe marginea şanţului, împrejurarea în care toţi trei au trecut la lovituri cu pumnii şi picioarele, comprimând corpul victimei, după care are abandonat-o, părăsind locul agresiunii pentru a reveni în localitatea de domiciliu.
În dimineaţa zilei de 19 mai 2008, I.C. a fost găsit decedat, de către martorele M.E. şi B.C.
Conform raportului de autopsie medico-legală, moartea numitului I.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui politraumatism soldat cu multiple fracturi costale (bilateral, pe mai multe linii), fractură cartilaj tiroidian şi leziuni viscerale (pulmoni, cord, ficat, pancreas, rinichi drept, mezenter, mezocolon), cu hemotorax hemopericard, hemoperitoneu (în total 3 litri de sânge), leziuni care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure şi comprimare între corpuri dure, în condiţiile unui heteroagresiuni; alcoolemia victimei la momentul decesului a fost de 2,60 gr ‰ ( filele 42-44).
La urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, inculpatul B.G. a recunoscut săvârşirea faptei, încercând să minimalizeze participarea sa, acreditând ideea că, după lovirea victimei cu pumnul în figură şi căderea acesteia, nu a mai lovit-o el, ci doar ceilalţi doi inculpaţi.
Iniţial, la urmărirea penală, inculpaţii D.I. şi G.V. nu au recunoscut săvârşirea faptei, ulterior revenind şi declarând cu lux de amănunte împrejurările comiterii infracţiunii şi acţiunile fiecărui participant (filele 94-98 şi 89 dosar urmărire penală)
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul D.I. a negat orice participare la comiterea faptei, menţionând că, în acel moment, el s-a aflat în parc cu numita P.M.I.
Aceeaşi atitudine de negare a faptei a avut inculpatul D.I. şi în faţa instanţei, susţinând că era atât de beat, încât nici nu s-a dat jos din căruţă şi nici nu a văzut victima în acea seară.
Inculpatul G.V. a recunoscut, în faţa instanţei lovirea victimei, întâi de către B.G. cu pumnul şi picioarele, apoi de către el şi inculpatul D.I., tot cu pumnii şi picioarele. A susţinut că au încetat agresiunea la cererea inculpatului B.G. şi că, în drum spre casă, le-a spus celorlalţi că l-au bătut prea tare pe respectivul, fiind posibil decesul acestuia.
Declaraţiile inculpaţilor s-au coroborat între ele, conducând la reţinerea situaţiei de fapt descrisă mai sus.
La individualizarea şi dozarea pedepselor judecătorul fondului a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite de cei trei inculpaţi împreună, omor calificat (în public), agravarea situaţiei ce a impus reţinerea circumstanţei prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., loviturile repetate şi agresiunile exercitate împotriva victimei care au condus la decesul acesteia, atitudinea relativ sinceră a celor trei inculpaţi pe care nu au adoptat-o de la început, ci numai pe parcursul cercetării judecătoreşti, împrejurarea că B. şi G. sunt infractori primari, iar D.I. cercetat penal şi sancţionat contravenţional pentru mai multe fapte, cunoscuţi ca scandalagii pe fondul consumului de băuturi alcoolice, vârsta tânără a fiecăruia.
A apreciat instanţa că nu se impune o schimbare de încadrare juridică în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, cum au solicitat inculpaţii, iar împrejurările în care au acţionat şi au suprimat viaţa victimei nu le conferă nici o circumstanţă atenuantă în raport de care pedeapsa să coboare sub minimul prevăzut de lege, cuantum la care s-a şi orientat spre a-i condamna la pedepse privative de libertate, cu aplicarea celor accesorii şi complimentare a interzicerii unor drepturi.
Pe latură civilă, instanţa a obligat pe inculpaţi, în solidar, la despăgubiri civile către părţile civile I.V., fratele victimei şi I.N., fiică, în măsura dovedirii lor, după cum şi la daune morale pentru prejudiciul afectiv suferit prin decesul aproapelui lor.
S-a dedus prevenţia inculpaţilor de la 19 mai 2008 la zi şi s-a menţinut starea lor de arest.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, cei trei inculpaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul condamnării lor pentru infracţiunea de omor calificat şi nu cea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., date fiind condiţiile în care au acţionat - pe fondul stării avansate de ebrietate, fără intenţia de a ucide, în împrejurarea provocării lor prin injuriile adresate fără nici un motiv de victimă, solicitând o reducere sub minim a pedepsei, în subsidiar, reţinerea de circumstanţe atenuante, respectiv a lipsei antecedentelor penale, a recunoaşterii şi regretului manifestat pentru a obţine, în final, un cuantum redus al pedepsei de executat, chiar în condiţiile reţinerii infracţiunii din rechizitoriu.
Inculpaţii nu au înţeles să dea declaraţii în faţa instanţei de apel şi au recunoscut fapta comisă, astfel că avocatul desemnat din oficiu a pus concluzii în apărarea lor.
Prin Decizia penală nr. 28/A din 5 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.G., G.V. şi D.I., deducându-se prevenţia acestora la zi, reţinându-se că atât situaţia de fapt, cât şi încadrarea juridică sunt corecte, iar individualizarea judiciară a fost efectuată cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii.
Recurentul inculpat D.I. a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la pedeapsa aplicată, considerând că aceasta este prea mare faţă de împrejurările în care s-a comis fapta şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună comportare anterior săvârşirii faptei, a regretat săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul G.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a avut intenţia de a ucide victima.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei faţă de modalitatea concretă de acţiune, a fost în stare de ebrietate, este tânăr şi a regretat fapta.
În recursul său, recurentul inculpat B.G. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., considerând că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât au fost provocaţi de injuriile victimei.
Recursurile nu sunt fondate.
Situaţia de fapt reţinută de instanţe este corectă şi încadrarea juridică de asemenea.
Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este fapta persoanei care, prin săvârşirea vreuneia dintre faptele de lovire şi vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei (lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, vătămare corporală gravă) cauzează moartea victimei.
Intenţia, ca element subiectiv caracteristic infracţiunii de omor, o deosebeşte pe aceasta de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Elementul subiectiv al infracţiunii de omor îl constituie vinovăţia sub forma intenţiei, indiferent de modalitatea acesteia.
În general, intenţia de a ucide rezultă din modul cum a fost săvârşită fapta.
Din raportul de autopsie medico-legal rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui politraumatism soldat cu multiple fracturi costale şi de cartilaj tiroidian, precum şi leziuni viscerale (pulmoni, cord, ficat, pancreas, rinichi drept).
Având în vedere concluziile raportului de expertiză din care rezultă multiplele leziuni enumerate şi mecanismul producerii acestora (lovire cu şi de corpuri dure şi comprimate între corpuri dure) în mod corect s-a reţinut că inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă şi chiar dacă nu au urmărit uciderea victimei, au acceptat posibilitatea decesului acestuia.
Victima a fost lovită în mod repetat cu pumnii şi picioarele, deşi era căzută la pământ, în zone vitale.
În consecinţă, fapta celor trei inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. şi nu a infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., nesubzistând cazul de casare a hotărârii prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
În cauză nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Condiţiile de existenţă ale provocării privesc existenţa unei anumite activităţi de provocare din partea persoanei vătămate; actul provocator al victimei să determine infractorului o puternică tulburare sau emoţie; sub stăpânirea puternicii tulburări sau emoţii, infractorul să fi săvârşit infracţiunea; infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului.
Din materialul probator rezultă că victima I.C., aflată în stare de ebrietate avansată, s-a sprijinit de căruţa în care se aflau inculpaţii şi le-a adresat injurii, însă acestea nu pot fi considerate o provocare prin care să se fi produs o atingere gravă a demnităţii persoanei si să fie determinat atacul conjugat al celor trei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atitudinea procesuală a acestora (au recunoscut şi regretat fapta), lipsa antecedentelor penale, nesubzistând în cauză nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I., G.V. şi B.G. împotriva Deciziei penale nr. 28/A din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce pentru fiecare inculpat, din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 mai 2008, la 17 aprilie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3320/2009. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 1471/2009. Penal → |
|---|
