ICCJ. Decizia nr. 1676/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1676/2009
Dosar nr. 42243/3/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201 din 18 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpata C.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. b) C. pen. şi a art. 71-64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în care inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute în dispozitivul sentinţei.
S-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.
Conform art. 71 alin. (4) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 din acelaşi cod, a fost obligată inculpata la plata sumei de 5000 RON reprezentând daune morale şi 18,5 RON, despăgubiri materiale către partea civilă C.S.A.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 22 iulie 2007, pe fondul unor relaţii tensionate între inculpată şi cumnatul acesteia, a izbucnit o altercaţie, în cursul căreia inculpata i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu cuţitul, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie. La rândul său, partea vătămată a lovit-o pe inculpată cu o coadă de mătură în zona capului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 7/A din 19 ianuarie 2009, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, partea civilă C.S.A. şi inculpata C.D., a desfiinţat în totalitate încheierea din 21 februarie 2008 şi, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând, în fond, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în care inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute în dispozitivul deciziei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
A fost majorat cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata către partea civilă C.S.A., de la 18,5 lei la 5000 lei daune material şi de la 5000 lei la 7000 lei daune morale.
Totodată, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă şi inculpata.
Prin recursul declarat de recurenta parte civilă, s-a solicitat a solicitat majorarea daunelor morale şi materiale.
Prin recursul inculpatei, s-a solicitat casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. şi reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege. Sub aspectul laturii civile, a solicitat menţinerea hotărârii primei instanţe cu privire la despăgubirile acordate, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut în mod corect fapta şi vinovăţia inculpatei, i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi a apreciat, în mod just, cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile.
Prima critică formulată de recurenta inculpată, cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., nu este fondată.
Din analiza probelor şi actelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la omor, iar nu cele ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., aşa cum susţine inculpata.
Distincţia între cele două infracţiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale faptei, împrejurările, mobilul, scopul, aspecte ce caracterizează latura subiectivă, care, atunci când conduc neîndoielnic la concluzia că autorul a prevăzut şi urmărit ori acceptat rezultatul letal, fapta întruneşte elementele constitutive ale tentative de omor. De regulă, această intenţie, care poate fi directă sau indirectă, se desprinde din natura obiectului folosit (apt de a produce moartea), zona vitală în care sunt aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate.
În cauză, analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu lovitura aplicată de inculpată cu un obiect tăietor înţepător, cuţit, apt de a produce moartea, într-o zonă vitală, abdomen, care i-au cauzat părţii vătămate leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, inculpata, chiar dacă nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Aşa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei nu este fondată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpata a conceput şi realizat tentativa la omor, precum şi de datele ce caracterizează persoana acesteia (atitudine sinceră, fără antecedente penale, are un loc de muncă şi un copil minor încredinţat spre creştere şi întreţinere), rezultă că instanţa de apel a individualizat în mod just pedeapsa aplicată, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Sub aspectul laturii civile, se constată că instanţa de apel a făcut o justă evaluare a acestora, apreciind, în mod corect, că suma de 5000 lei este necesară părţii civile pentru a acoperi cheltuielile generate de internările şi intervenţiile medicale ulterioare leziunilor suferite prin săvârşirea infracţiunii, aşa cum reiese din actele medicale de la filele 53-86 din dosarul instanţei de apel.
Totodată, justificată este şi majorarea daunelor morale la care a fost obligată inculpata, în raport cu suferinţele fizice, psihice şi morale ale părţii vătămate, care a necesitat un număr de 50-55 de zile de îngrijire medicală pentru vindecarea leziunilor şi a complicaţiilor survenite.
Pentru aceste considerente, neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi avute în vedere din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă C.S.A. şi de recurenta inculpată C.D. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă C.S.A. şi de recurenta inculpată C.D. împotriva deciziei penale nr. 7/A din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2364/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1692/2009. Penal → |
|---|
