ICCJ. Decizia nr. 2026/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2026/2009
Dosar nr. 475/90/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 163/F din 5 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, în baza dispoziţiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.V. la 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
A aplicat dispoziţiile art. 57 C. pen., iar în baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unei furci – corp delict – ce aparţinea inculpatului.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la 2.500 lei, despăgubiri materiale către partea vătămată B.M..
A obligat pe inculpat la 1.071,78 lei, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, judeţul Dolj.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, sumă în care se include şi onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se avansează anticipat din fondurile Ministerului de JUSTIŢIE
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în seara de 26 octombrie 2007, în jurul orelor 2030-2100, partea vătămată a consumat doi litri de bere şi a ieşit din casă în curtea care nu are gard împrejmuitor. În acest timp spre casă treceau inculpatul N.V. împreună cu concubina sa, martora P.F. şi copiii lor.
Partea vătămată i-a reproşat inculpatului că i-a furat anterior două gâşte şi o setcă şi între părţi a început o ceartă. Fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, B.M. a luat o sapă cu care a lovit-o pe P.F. în cap, aceasta căzând la pământ.
Văzând că îi este lovită concubina, N.V. a intrat în curtea sa, care se învecinează cu gospodăria părţii vătămate, s-a înarmat cu o furcă metalică şi a lovit-o în cap pe aceasta din urmă, care a căzut la pământ.
În acest timp din locuinţa părţii vătămate a ieşit fiul său, G.F., care văzându-l pe tatăl său căzut, l-a lovit la rândul său pe N.V. cu pumnii în faţă.
Deşi atât N.V., cât şi P.F. au avut nevoie de îngrijiri medicale, conform certificatelor medico-legale depuse la dosar, aceştia nu au formulat plângeri prealabile, părţile implicate în conflict fiind rude.
Această stare de fapt a fost confirmată atât de susţinerile părţilor, cât şi de declaraţiile martorilor P.C., G.F., M.D.D., N.D.D. şi P.F., precum şi de actele medico-legale depuse la dosar.
S-a reţinut că din probatoriul administrat a rezultat cu certitudine că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată o singură dată cu furca metalică în cap, aflându-se sub influenţa unei puternice tulburări generate de comportamentul părţii vătămate, care a agresat-o în mod violent pe concubina sa.
Procedând în modalitatea descrisă mai sus, s-a concluzionat că inculpatul a comis infracţiunea tentativă de omor, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul N.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul alegerii modalităţii de executare a pedepsei precum şi a pedepsei aplicate, care în considerarea sa este mult prea mare în raport de circumstanţele comiterii infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 14/A din 19 februarie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că inculpatul a început executarea acţiunii de ucidere, dar acesta nu şi-a produs efectul, fiind urmată activitatea infracţională de cauze exterioare voinţei inculpatului, curtea apreciind că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă la infracţiunea de omor, cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Referitor la individualizarea pedepsei s-a reţinut că instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară, pronunţând o pedeapsă corespunzătoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că, iniţial, concubina inculpatului a fost lovită în cap cu o sapă de partea vătămată şi în aceste condiţii el a intervenit şi a lovit partea vătămată, considerând că s-a aflat în legitimă apărare, situaţia de fapt nefiind corect stabilită.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt corespunzător probelor administrate în cauză, soluţia neputând fi supusă casării, conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Starea de fapt reţinută de instanţă rezultă din declaraţiile părţilor şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, P.C., G.F., M.D.D., N.D.D. şi P.F., precum şi de actele medico-legale depuse la dosar.
În mod corect instanţele au reţinut că inculpatul a lovit partea vătămată o singură dată cu furca metalică în cap, aflându-se sub influenţa unei puternice tulburări generate de comportamentul părţii vătămate, care a agresat-o pe concubina sa.
Considerarea unei fapte prevăzute de legea penală ca fiind săvârşită în legitimă apărare impune cercetarea condiţiilor desprinse din dispoziţiile art. 44 C. pen., privitoare, pe de o parte la atac şi, pe de altă parte, la apărare.
Pentru a da naştere unei apărări legitime atacul trebuie să fie material, direct, imediat şi injust, să fie îndreptat, printre altele, împotriva unei persoane, să pună în pericol grav valorile sociale ocrotite.
Aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ.
Pentru a fi legitimă, apărarea trebuie să îndeplinească şi ea mai multe condiţii: să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală, să fie precedată de atac, să fie îndreptată împotriva agresorului, să fie necesară pentru înlăturarea atacului, să fie proporţională cu atacul.
Deşi atacul inculpatului a fost material şi direct, nu se poate susţine că este şi imediat.
După consumarea atacului, apărarea nu mai este legitimă, deoarece nu se mai desfăşoară împotriva unui atac imediat.
În cauză, după ce concubina inculpatului a fost lovită, acesta a intrat în curtea sa şi s-a înarmat cu o furcă metalică, ulterior lovind partea vătămată în cap, aceasta căzând la pământ.
Este evident că infracţiunea s-a săvârşit sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă.
Starea de surescitare, de încordare nervoasă a existat în momentul săvârşirii infracţiunii, chiar dacă actul provocator a fost comis mai înainte de către persoana vătămată.
În concluzie, în mod corect au reţinut instanţele circumstanţa atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi nu cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei, prevăzută de art. 44 C. pen.
Referitor la individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de gravitatea faptei, de pericolul concret al acesteia, de modalitatea în care s-a ajuns la săvârşirea unei asemenea fapte, aplicând o pedeapsă de natură a atinge scopul preventiv şi educativ prevăzut de legiuitor.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 14/A din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2023/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2038/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
