ICCJ. Decizia nr. 2079/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2079/2009
Dosar nr. 676.1/99/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 690 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, s-a respins, ca inadmisibil recursul formulat de petenta G.T., împotriva sentinţei penale nr. 657 din 06 noiembrie 2008, a Tribunalului Iaşi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat contestatorul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 657 din 6 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 6761/99/2008, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 2781 C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petenta G.T. în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În pronunţarea acestei sentinţe Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus, petenta G.T. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 3494/P/2007, solicitând desfiinţarea acesteia şi începerea urmării penale împotriva funcţionarilor publici din cadrul Primăriei Iaşi.
Prin rezoluţia emisă la data de 11 ianuarie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală în cauză pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât fapta nu există.
La data de 13 martie 2007, petenta G.T. a formulat o plângere la parchet prin care reclamă faptul că funcţionarii din cadrul Primăriei Iaşi au eliberat mai multe acte false, respectiv A 51 din 31 iulie 2006, 62876 din 7 august 2006 şi 62876 din 17 august 2006. Petenta a susţinut că aceste acte sunt false, întrucât la datele menţionate aceasta era plecată din ţară.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că actele ce fac obiectul prezentei plângeri penale sunt doar comunicări ce cuprind răspunsurile autorităţilor locale cu privire la cererile adresate de petentă acestora, cum ar fi adresa nr. A 51 din 31 iulie 2006 prin care Comisia Municipală Iaşi a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate şi a înaintat dosarul Instituţiei Prefectului.
Faţă de fapta pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, respectiv fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), tribunalul constată că în cauză competenţa materială de soluţionare a prezentei plângeri aparţine Judecătoriei Iaşi.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile, de, la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauze în primă instanţă.
Cum infracţiunea pentru care s-a făcut plângere în prezenta cauză, respectiv fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) se judecă, potrivit art. 25 raportat la art. 27 pct. 1 C. proc. pen. la judecătorie, este evident că şi plângerea împotriva rezoluţiei procurorului este de competenţa acestei instanţe.
În consecinţă, în baza art. 42 C. proc. pen., tribunalul va declina competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petenta G.T., în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Sentinţa astfel pronunţată a fost recurată de petenta G.T. invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prioritar criticilor formulate, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia de inadmisibilitate a căii de atac introduse.
Potrivit normelor procesual penale declinarea de competenţă reprezintă o instituţie care funcţionează în cadrul verificării propriei competenţe pe care o efectuează instanţa din oficiu sau la cerere, şi care urmează posibilitatea desesizării în favoarea aceleia pe care o apreciază ca fiind competentă indiferent că este vorba despre competenţa materială teritorială sau după calitatea persoanei.
Potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului, iar calea de atac ordinară declarată împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibilă.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 4851 alin. (1) C. proc. pen. prevăd categoriile de hotărâri nedefinitive (sentinţe, decizii şi încheieri) împotriva cărora poate fi exercitată calea de atac a recursului, nefiind incluse şi hotărârile de desesizare.
Cum sentinţa dată în declinarea competenţei este definitivă, recursul declarat de petenta G.T. este inadmisibil şi va fi respins ca atare, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.
II. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpata G.T. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Examinând din oficiu actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată văzând că aceasta a fost pronunţată de o curte de apel ca instanţă de recurs - şi prin acesta s-a statuat ca inadmisibil, recursul petentei nominalizate împotriva hotărârii de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei, având ca obiect plângerea acesteia împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 3494/P/2007 din 11 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi - Înalta Curte, are în vedere, cu titlu de premisă disp. art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., potrivit căreia „ pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate ca instanţe de apel de,... curţi de apel...".
Cum, în speţă, aşa cum deja s-a indicat - Decizia atacată prin recursul de faţă, a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ca instanţă de recurs, se are în vedere că prin neconformarea la dispoziţiile imperative suscitate, recursul declarat de petentă G.T. se priveşte ca inadmisibil, nefiind îngăduit obiectiv de legea procesual penală şi urmează a fi respins, ca atare, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta G.T., împotriva deciziei penale nr. 690 din18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2038/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3907/2009. Penal → |
|---|
