ICCJ. Decizia nr. 2533/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 2533/2009
Dosar nr. 5610/1/2009
Şedinţa publică din 1 iulie 2009
Având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată:
I. Prin încheierea de şedinţă din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3900/ 44/2006, s-a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 C. proc. pen.,excepţia de neconstituţionalitate a art. 229 C. proc. pen., excepţia de neconstituţionalitate a art. 303 alin. (6) C. proc. pen., excepţia de neconstituţionalitate a art. 52 C. proc. pen. şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţii invocate de inculpatul F.M.
Totodată, s-a respins ca nefondată, cererea prin care inculpatul F.M. a solicitat recuzarea domnului procuror C.M.C.
S-a reţinut căDosarul nr. 3900/44/2006, având ca obiect apelurile declarate de inculpatul F.M. şi partea vătămată M.M. împotriva sentinţei penale nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 11 august 2006.
La termenul de judecată din data de 04 mai 2009, inculpatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 C. proc. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992 şi art. 229 C. proc. pen.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, inculpatul F.M. a susţinut următoarele:
- dispoziţiile art. 24 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care învinuitul nu este parte în procesul penal şi nu beneficiază de drepturile procesuale, şi de asemenea, creează posibilitatea de arbitrariu şi subiectivism, permiţând procurorului să se manifeste subiectiv şi arbitrat, şi să nu dea prin rechizitoriu o soluţie referitoare la plângerile penale, la toţi făptuitorii şi învinuiţii din dosar.
A mai arătat inculpatul că dispoziţiile art. 24 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu este prevăzută ca nulitate absolută încălcarea dreptului la apărare al învinuitului, încălcarea dreptului de a fi asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale.
A susţinut că acest text de lege este neconstituţional în măsura în care este în vădită şi flagrantă contradicţie cu dispoziţiile art. 24, 14, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124, 126, 148 din Constituţia României.
Cu privire la dispoziţiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen., inculpatul a arătat că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care permit şi dau posibilitatea instanţei de judecată să se pronunţe asupra admisibilităţii sau inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate ridicată, încălcând astfel competenţa Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992, inculpatul a arătat că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care permit instanţei de judecată să se pronunţe asupra admisibilităţii sau inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, încălcând competenţa Curţii Constituţionale.
Întrucât la termenul de judecată din 04 mai 2009 a lipsit avocatul ales al părţii vătămate M.M., cauza a fost amânată la data de 01 iunie 2009.
La termenul din 01 iunie 2009 inculpatul F.M. a formulat o cerere de recuzare a reprezentantului Parchetului, şi de asemenea, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen.
La acelaşi termen de judecată, inculpatul a solicitat amânarea judecării cauzei, pentru pregătirea apărării şi susţinerea celor două cereri vizând recuzarea şi excepţia de neconstituţionalitate.
Cauza a fost amânată pentru termenul din 18 iunie 2009.
În susţinerea cererii de recuzare a reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi - procuror C.C.M., inculpatul a invocat dispoziţiile art. 48 lit. d) şi g) C. proc. pen.
A arătat inculpatul, că între el şi reprezentantul parchetului există duşmănie, întrucât există o judecată penală ce face obiectul Dosarelor nr. 1089/44/2008 şi 33/44/2009 aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi respectiv Curţii de Apel Galaţi.
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen., inculpatul a arătat că acest text de lege este neconstituţional în măsura în care permite soluţionarea cererii de recuzare în şedinţă secretă, tară ca părţile să poată cunoaşte persoanele care soluţionează această cerere, şi fără ca părţile să poată aprecia dacă există motive de recuzare a acelor persoane care soluţionează cererea (fila 126 dosar).
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Până în prezent, în cauză, inculpatul F.M. a invocat următoarele excepţii de neconstituţionalitate:
1. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 264 alin. (4), art. 313 alin. (2) teza a doua şi art. 318 alin. (1) C. proc. pen. şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţii respinse prin Decizia nr. 158 din 30 mai 2002 a Curţii Constituţionale - judecarea cauzei a fost suspendată în perioada 12 noiembrie 2001 - 14 iunie 2002;
2. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. pen., respinsă prin Decizia nr. 521 din 11 octombrie 2005, judecarea cauzei a fost suspendată în perioada 09 martie2005 - 25 octombrie 2005;
3. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (3) C. proc. pen., excepţie respinsă prin Decizia nr. 756 din 18 septembrie 2007 - judecarea cauzei a fost suspendată în perioada 06 martie2007 - 17 octombrie 2007.
Curtea Constituţională a reţinut că „dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţă juridică obligatorie, primul fiind garantat de legea fundamentală în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi situaţiile în care consideră că este necesar.
Curtea a statuat că dispoziţiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen. sunt constituţionale chiar dacă nu prevăd că asistenţa juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme exercitarea dreptului la asistenţă juridică este garantată.
Dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, se referă la asistenţa juridică facultativă, iar excepţiile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistenţa juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei instituţii de cert interes social, care funcţionează atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât şi în vederea asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce rezultă din însăşi enumerarea cuprinsă în textul de lege".
4. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen. excepţie respinsă prin Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2008 - judecarea cauzei a fost suspendată în perioada 08 noiembrie 2007 - 14 februarie 2008.
Curtea Constituţională a statuat că legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu şi pe cel la asistenţă juridică obligatorie, iar stabilirea cazurilor în care aceasta este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 171 alin. (2) C. proc. pen. nu contravin sub nici un aspect dispoziţiilor constituţionale privind înfăptuirea justiţiei, ele aplicându-se în mod egal persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe criterii arbitrare.
5. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) C. proc. pen., invocată la termenul din 14 februarie 2008 - judecarea cauzei s-a suspendat cu începere de la data de 21 februarie 2008 până la 20 iunie 2008, excepţia fiind respinsă prin Decizia nr. 600 din 20 mai 2008.
Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 171 alin. (1) C. proc. pen. au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional şi că prin Deciziile nr. 533 din 13 octombrie 2005 şi nr. 963 din 31 octombrie 2005 s-a statuat că „dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se referă la asistenţa juridică facultativă, iar excepţiile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. în cazurile în care legea impune asistenţa juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei instituţii de cert interes social, care funcţionează atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât şi în vederea asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce rezultă din însăşi enumerarea cuprinsă în textul de lege".
În condiţiile în care pentru o mare perioadă de timp judecarea cauzei a fost suspendată şi dosarul s-a aflat la Curtea Constituţională şi în condiţiile în care inculpatul este cercetat pentru o faptă săvârşită în urmă cu 8 ani, respectiv la data de 22 octombrie 2000, la termenul din 21 februarie 2008, Curtea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 - privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 303 alin. (6) C. proc. pen., dispoziţii legale, potrivit cărora pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.
Am susţinut că aceste dispoziţii legale încalcă părţilor dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, drept consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituţie şi de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Prin Decizia nr. 600 din 20 mai 2008 excepţia de neconstituţionalitate !i dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 303 alin (6) C. proc. pen. au fost respinse.
Curtea Constituţională a reţinut că aceste texte de lege nu încalcă dreptul la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil, întrucât suspendarea judecării cauzei în situaţia sesizării Curţii Constituţionale, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, este menită să preîntâmpine acele situaţii în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri fundamentate pe dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizii ale Curţii Constituţionale, situaţii care ar putea afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între părţi.
6. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. (2) fraza a II-a, teza a Il-a C. proc. pen.
În motivarea acestei excepţii a susţinut că dispoziţiile art. 197 alin. (2) fraza a II-a, teza a II-a Cod proc. penală sunt neconstituţionale deoarece încalcă dreptul învinuitului de a fi asistat de un apărător pe tot parcursul urmăririi penale, nu garantează îndeplinirea de către organele de urmărire penală a obligaţiei de a aduce la cunoştinţă învinuitului că are dreptul de a fi asistat de un avocat şi nu garantează ca în faza de judecată să se administreze şi alte probe decât cele administrate în faza de urmărire penală.
Prin Încheierea de şedinţă nr. 3900/44/2006 din 04 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. (2) fraza a II-a, teza a II-a C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de şedinţă din 04 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 3703 din 14 noiembrie 2008, pronunţată de înalta Curte de Casaţie în Dosarul nr. 9317/1/2008.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că excepţiile invocate de inculpatul F.M. nu au legătură cu soluţionarea cauzei în apel, au ca finalitate doar tergiversarea judecării cauzei şi nu o modalitate eficientă de apărare.
7. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 263 alin. (1) C. proc. pen. şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen.
Prin încheierea de şedinţă din 02 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 263 alin. (1) C. proc. pen. şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de şedinţă nr. 3900/44/2006 din 02 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 4194 din 17 decembrie 2008, pronunţată de înalta Curte de Casaţie în Dosarul nr. 10453/1/2008.
Înalta Curte de Casaţie a reţinut că, în mod corect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă deoarece, din actele dosarului, rezultă că dispoziţiile legale ale celor două articole au mai fost supuse controlului de Constituţionalitate, excepţiile fiind respinse prin Deciziile nr. 600 din 20 mai 2008, nr. 756 din 18 septembrie 2007 şi nr. 62 din 31 ianuarie 2008 ale Curţii Constituţionale.
8. La termenul din 13 ianuarie 2009 inculpatul F.M. a invocat alte două excepţii de neconstituţionalitate, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a art. 263 alin. (4) C. proc. pen. şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 303 alin. (6) C. proc. pen.
Prin încheierea de şedinţă nr. 3900 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 263 alin. (4) C. proc. pen. şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 303 alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prin Decizia penală nr. 291 din 28 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Dosar 530/1/2009, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de şedinţă nr. 3900/13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat.
9. Imediat ce dosarul a fost restituit de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la termenul din 06 martie 2009, petentul F.M. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 23 C. proc. pen. şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 303alin. (6) C. proc. pen.
Prin încheierea de şedinţă nr. 3900/44/2006 din 09 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 23 C. proc. pen. şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 303 alin. alin. (6) C. proc. pen.
Recursul promovat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de şedinţă nr. 3900/44/2006 din 09 martie2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 1048 din 23 martie2009 – Dosar nr. 2477/1/2009 - a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
10. Imediat ce dosarul a fost restituit de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la termenul din 06 aprilie 2009, inculpatul F.M. a invocat alte trei excepţii de neconstituţionalitate, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 C. proc. pen., excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Prin încheierea de şedinţă din 06 aprilie2009, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 C. proc. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992.
Prin Decizia nr. 1511 din 23 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul 3433/1/2009 s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii din 06 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi.
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din C. proc. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992 şi art. 52 C. proc. pen., art. 229 C. proc. pen. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare motivat de următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 29 din Legea 47/1992 excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate de părţile din proces, de procuror sau de instanţa de judecată din oficiu, în cursul soluţionării cauzei, şi pot viza dispoziţiile dintr-o lege sau o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
a) În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen., se constată că aceasta a fost invocată din oficiu de instanţă la termenul din 21 februarie 2008, fiind respinsă prin Decizia nr. 600 din 20 mai 2008 a Curţii Constituţionale.
După această dată, pe parcursul soluţionării cauzei şi până în prezent, inculpatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. la fiecare termen de judecată.
Aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa a considerat inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale prin încheierile de şedinţă din 02 decembrie 2008; 13 ianuarie 2009; 09 martie 2009; 06 aprilie 2009 (încheieri de şedinţă rămase definitive ca urmare a respingerii de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat de inculpat).
b) În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 6 din Legea 47/1992, se constată că şi cu privire la aceasta Curtea de Apel Galaţi s-a mai pronunţat, respingând ca inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale.
Avem în vedere în acest sens încheierea de şedinţă din 06 aprilie2009, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1511 din 23 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere cele mai sus arătate, faţă de dispoziţiile din Legea 47/1992, privind admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale, considerăm că prevederile art. 303 alin. (6) din C. proc. pen. şi art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992 nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze (apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi).
Se constată că, de la momentul la care Curtea de Apel Galaţi a analizat admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a celor două dispoziţii legale arătate mai sus, nu au intervenit modificări cu privire la fondul cauzei şi nici cu privire la dispoziţiile legale în materie.
Mai mult, o eventuală constatare a neconstituţionalităţii textelor legale arătate mai sus, nu ar putea influenţa soluţionarea cauzei, întrucât nu au legătură directă cu aceasta.
c) Considerăm, de asemenea, că dispoziţiile art. 24 din C. proc. pen. nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, sens în care apare ca inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale.
Art. 24 C. proc. pen., cu titlul marginal „Alte părţi în procesul penal", reglementează calitatea de parte vătămată, parte civilă şi parte responsabilă civilmente în cadrul unui proces penal.
În motivarea acestei excepţii de neconstituţionalitate, inculpatul preia în parte aceleaşi aspecte invocate cu ocazia ridicării anterior a excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 229 C. proc. pen., art. 263 alin. (4) C. proc. pen., art. 171 alin. (3) C. proc. pen., art. 23 C. proc. pen. cu privire la care Curtea de Apel Galaţi s-a mai pronunţat prin încheierile de şedinţă anterioare (aşa cum s-a arătat mai sus).
Nu se poate aprecia că dispoziţiile art. 24 C. proc. pen. ar aduce atingere dreptului la apărare al „învinuitului" atâta timp cât acest text reglementează calitatea de parte vătămată, parte civilă şi parte responsabilă civilmente, ori în speţă susţinerile inculpatului conduc la ideea adăugării la lege a unor prevederi reglementate în C. proc. pen. de alte texte legale.
Mai mult, considerăm că aceste dispoziţii legale ale art. 24 C. proc. pen., nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, şi nu pot influenţa în nici un fel Decizia ce va fi pronunţată, în condiţiile în care s-ar constata neconstituţionalitatea acestora.
d) Considerăm că este inadmisibilă şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 52 C. proc. pen., întrucât nici aceste prevederi nu au legătură directă cu soluţionarea prezentei cauze.
Aşa cum se poate observa, din dezbaterile înserate în încheierea de şedinţă din 18 iunie 2009, cererea de recuzare a reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi - procuror C.M.C. - formulată de inculpatul F.M. a fost adusă în discuţia pârtilor în şedinţă publică, odată cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de acesta.
Această activitate judiciară se circumscrie dispoziţiilor art. 52 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora examinarea cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, precum şi părţile dacă se găseşte necesar.
Or, procedând în acest sens, în spiritul dispoziţiilor legale prevăzute de art. 52 C. proc. pen., nu s-a adus nici o atingere drepturilor constituţionale ale părţilor, iar o eventuală constatare a neconstituţionalităţii acestor prevederi nu ar putea influenţa în nici un mod soluţia ce s-ar putea pronunţa în prezenta cauză.
e) Considerăm ca fiind inadmisibilă şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 229 C. proc. pen.
Această excepţie, aşa cum s-a arătat mai sus, a fost invocată şi la termenul de judecată din 06 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi pronunţându-se asupra acestor excepţii prin încheierea din 06 aprilie 2009, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1511 din 23 aprilie2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prevederile art. 229 C. proc. pen. stabilesc momentul la care o anumită persoană dobândeşte calitatea de învinuit şi momentul până la care păstrează această calitate, neavând nici o legătură cu soluţionarea prezentei cauze, sens în care nu sunt incidente dispoziţiile legale vizând sesizarea Curţii Constituţionale.
Faţă de cele de mai sus, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 24 C. proc. pen., art. 229 C. proc. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 52 C. proc. pen., art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992, invocată de inculpatul F.M.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul F.M. criticând-o ca nelegală şi netemeinică solicitând casarea ei şi cu ocazia rejudecării a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale a României de a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art.303 alin. (6) C. proc. pen., art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, art. 24 C. proc. pen., 52 C. proc. pen., art. 229 C. proc. pen. motivat de aspectul esenţial că acestea au legătură cu soluţionarea cauzei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea de şedinţă recurată în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul F. M. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cu titlu de premisă se reţine că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a textelor de lege mai sus indicate a fost iterată în Dosarul nr. 3900/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi ce are ca obiect soluţionarea apelurilor declarate de inculpatul F.M. şi de partea vătămată M.M. împotriva sentinţei penale nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. R/1564/2004.
Se mai reţine că prin sentinţa penală de primă instanţă nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. (parte vătămată M.M.).
S-a dispus condamnarea inculpatului F.M. – fiul lui P. şi E., născut la 13 ianuarie 1955 în Galaţi, domiciliat în Galaţi, la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 22 octombrie 2000 – parte vătămată M.M.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate M.G. împotriva inculpatului F.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., (fapta din 22 octombrie 2000) urmare a lipsei părţii vătămate la două termene consecutive.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată integral şi condiţionat pedeapsa aplicată inculpatului şi i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 7 din această lege.
Cu referire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a textelor de lege mai sus menţionate, se reţine că instanţa de apel a Curţii de Apel Galaţi în mod legal a dispus respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri de sesizare.
Cu titlu de premisă se are în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 modificată, excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate de părţile din proces, de procuror sau de instanţa de judecată din oficiu, în cursul soluţionării cauzei, şi pot viza dispoziţiile dintr-o lege sau o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
a) În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen., se constată că aceasta a fost invocată din oficiu de instanţă la termenul din 21 februarie 2008, fiind respinsă prin Decizia nr. 600 din 20 mai 2008 a Curţii Constituţionale.
După această dată, pe parcursul soluţionării cauzei şi până în prezent, inculpatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. la fiecare termen de judecată.
Aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa a considerat inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale prin încheierile de şedinţă din 02 decembrie 2008; 13 ianuarie 2009; 09 martie 2009; 06 aprilie 2009 (încheieri de şedinţă rămase definitive ca urmare a respingerii de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat de inculpat).
b) În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992, se constată că şi cu privire la aceasta Curtea de Apel Galaţi s-a mai pronunţat, respingând ca inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale prin încheierea de şedinţă din 06 aprilie 2009, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1511 din 23 aprilie2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere cele mai sus arătate, faţă de dispoziţiile din Legea 47/1992, privind admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale, se consideră că prevederile art. 303 alin. (6) din C. proc. pen. şi art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992 nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze (apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi).
Se constată că, de la momentul la care Curtea de Apel Galaţi a analizat admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a celor două dispoziţii legale arătate mai sus, nu au intervenit modificări cu privire la fondul cauzei şi nici cu privire la dispoziţiile legale în materie.
Mai mult, o eventuală constatare a neconstituţionalităţii textelor legale arătate mai sus, nu ar putea influenţa soluţionarea cauzei, întrucât nu au legătură directă cu aceasta.
c) Se reţine, de asemenea, că dispoziţiile art. 24 din C. proc. pen. nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, sens în care apare ca inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale.
Art. 24 C. proc. pen., cu titlul marginal „Alte părţi în procesul penal", reglementează calitatea de parte vătămată, parte civilă şi parte responsabilă civilmente în cadrul unui proces penal.
În motivarea acestei excepţii de neconstituţionalitate, inculpatul preia în parte aceleaşi aspecte invocate cu ocazia ridicării anterior a excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 229 C. proc. pen., art. 263 alin. (4) C. proc. pen., art. 171 alin. (3) C. proc. pen., art. 23 C. proc. pen. cu privire la care Curtea de Apel Galaţi s-a mai pronunţat prin încheierile de şedinţă anterioare (aşa cum s-a arătat mai sus).
Nu se poate aprecia că dispoziţiile art. 24 C. proc. pen. ar aduce atingere dreptului la apărare al „învinuitului" atâta timp cât acest text reglementează calitatea de parte vătămată, parte civilă şi parte responsabilă civilmente, ori în speţă susţinerile inculpatului conduc la ideea adăugării la lege a unor prevederi reglementate în C. proc. pen. de alte texte legale.
Mai mult, se reţine că aceste dispoziţii legale ale art. 24 C. proc. pen., nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, şi nu pot influenţa în nici un fel Decizia ce va fi pronunţată, în condiţiile în care s-ar constata neconstituţionalitatea acestora.
d) Se mai apreciază că este inadmisibilă şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 52 C. proc. pen., întrucât nici aceste prevederi nu au legătură directă cu soluţionarea prezentei cauze.
Aşa cum se poate observa, din dezbaterile înserate în încheierea de şedinţă din 18 iunie 2009, cererea de recuzare a reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi - procuror C.M.C. - formulată de inculpatul F.M. a fost adusă în discuţia pârtilor în şedinţă publică, odată cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de acesta.
Această activitate judiciară se circumscrie dispoziţiilor art. 52 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora examinarea cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, precum şi părţile dacă se găseşte necesar.
Or, procedând în acest sens, în spiritul dispoziţiilor legale prevăzute de art. 52 C. proc. pen., nu s-a adus nici o atingere drepturilor constituţionale ale părţilor, iar o eventuală constatare a neconstituţionalităţii acestor prevederi nu ar putea influenţa în nici un mod soluţia ce s-ar putea pronunţa în prezenta cauză.
e) Se consideră ca fiind inadmisibilă şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 229 C. proc. pen.
Această excepţie, aşa cum s-a arătat mai sus, a fost invocată şi la termenul de judecată din 06 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi pronunţându-se asupra acestor excepţii prin încheierea de şedinţă din 06 aprilie 2009, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1511 din 23 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prevederile art. 229 C. proc. pen. stabilesc momentul la care o anumită persoană dobândeşte calitatea de învinuit şi momentul până la care păstrează această calitate, neavând nici o legătură cu soluţionarea prezentei cauze, sens în care nu sunt incidente dispoziţiile legale vizând sesizarea Curţii Constituţionale.
Faţă de cele de mai sus, se va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 24 C. proc. pen., art. 229 C. proc. pen., art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 52 C. proc. pen., art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992, invocată de inculpatul F.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de şedinţă din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3900/44/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2386/2009. Penal. Menţinere măsură de... | CSJ. Decizia nr. 2811/2009. Penal → |
---|