ICCJ. Decizia nr. 2924/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2924/2009
Dosar nr. 6385/111/2005
Şedinţa publică din 8 septembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Bihor a fost condamnat inculpatul S.L. (fiul lui L. şi al M., născut la data de 25 martie 1979 în Oradea, domiciliat în satul Belfir, comuna Tinca, nr. 239, judeţul Bihor, în prezent deţinut în Penitenciarul Oradea) la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 26 din 24 februarie 2003 a Tribunalului Militar Timişoara şi s-a dispus executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa mai sus stabilită, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 20 de ani în regim de detenţie şi pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din 15 august 2003 la 21 noiembrie 2003 şi de la 25 noiembrie 2005 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
După decesul soţiei sale, victima B.L., în vârstă de 72 de ani, a locuit singură în satul Belfir, la nr. 239, comuna Tinca, judeţul Bihor. Datorită vârstei înaintate şi a stării de sănătate, victima a încheiat o înţelegere cu inculpatul pentru a fi întreţinută de acesta şi după discuţiile purtate, inculpatul şi concubina sa, martora S.L., s-au mutat în casa victimei în luna aprilie 2003.
Întrucât în gospodărie existau mai multe animale, tineriis-au ocupat şi de acestea, iar victimei îi pregăteau mâncarea pe care o duceau în cameră.
La data de 14 august 2003, inculpatul a plecat de dimineaţă împreună cu martorul C.T. să pregătească ţuică şi s-a întors acasă în jurul orelor 15,00, găsind pe concubina sa şi pe martorul T.D., care, după ce a băut o cafea, a plecat. În tot acest timp, victima B.L. s-a aflat în camera sa.
După ce a efectuat câteva treburi în gospodărie şi după ce s-a odihnit circa o oră, inculpatul a plecat la cosit şi s-a întors acasă în jurul orelor 20,00, timp în care victima B.L. a ieşit în curte, a deschis uşa de la stradă, moment în care între cei doi a avut loc un schimb de cuvinte în limba maghiară, apreciată ca o „ceartă destul de puternică", în care victima l-a întrebat pe inculpatul „unde este hârtia".
Inculpatul şi victima au intrat în casă, au mâncat, după care victima s-a retras în camera sa înainte de orele 23,00.
A doua zi dimineaţa, în jurul orelor 5,30, B.L. a fost găsit mort în stradă, la o distanţă de circa 100 m de locuinţă.
Au fost sesizate organele de poliţie din comuna Tinca şi, presupunându-se că este vorba de un accident de circulaţie, la faţa locului s-au deplasat lucrătorii din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere, care nu au constatat nici un fel de urmă care să conducă la concluzia unui accident rutier.
Procurorul criminalist, împreună cu lucrătorii de la serviciul judiciar din cadrul I.P.J. Bihor au stabilit că victima a decedat în urma unor violenţe exercitate asupra sa, după care a fost transportată la locul respectiv, înscenându-se un accident de circulaţie.
S-a mai reţinut că violenţele constatate pe corpul victimei şi descrise în raportul medico-legal de primă expertiză întocmit de I.M.L. Timişoara sub nr. 779 din 24 mai 2007 au putut fi produse de o persoană dar şi de un grup de persoane, nefiind evidenţiate leziuni de impact cu un autovehicul în mişcare şi nici nu există elemente care să sugereze călcarea victimei de un vehicul în condiţiile în care aceasta era întinsă în şosea.
Instanţa de fond, după o anchetă amănunţită a probelor administrate, a stabilit că agresiunea asupra victimei a avut loc în camera acesteia, în noaptea de 14/15 august 2003, unde, între orele 22,00-23,00, a survenit decesul acesteia, locuinţă în care, în acel interval de timp s-au aflat doar inculpatul şi concubina acestuia.
Pe baza procesului verbal de cercetare la locul faptei, planşelor foto executate, raportului de constatare medico-legală a cauzei morţii, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, procesului-verbal de examinare criminalistică a obiectelor ridicate de la domiciliul victimei, a constatărilor tehnico-ştiinţifice privind stabilirea ADN-ului şi depoziţiilor martorilor T.A., S.V., J.E., L.M., O.I., M.I., T.D., F.A., O.M., S.L., S.M., I.I., C.T., C.P., N.A., S.L., B.A., D.A., T.I., A.I., K.L. şi M.I., instanţa de fond a reţinut că autorul omorului este inculpatul S.L.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 52/A din 26 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apel prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că sunt dubii cu privire la autorul faptei.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele de apel, susţinând că nu el este autorul infracţiunii de omor.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut nici în faza de urmărire penală şi nici în cea de cercetare judecătorească infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, însă vinovăţia acestuia rezultă din celelalte mijloace de plată administrate în cauză.
Astfel, însuşi inculpatul în declaraţiile date a confirmat faptul că locuia împreună cu concubina sa, în casa victimei şi că în seara zilei de 14 august 2003, după orele 23,00, când victima s-a retras în camera sa, nu s-a aflat o altă persoană. Tot inculpatul a mai precizat că victima nu lipsea noaptea de acasă şi nu poate explica modul în care B.L. a părăsit locuinţa şi a ajuns în stradă, în condiţiile în care poarta de la intrare era închisă dinspre interior.
Încercarea de a induce ideea producerii unui accident de circulaţie în urma căruia victima ar fi decedat în noaptea de 14/15 august 2003 este contrazisă de cercetările efectuate la faţa locului, de planşele foto executate de Inspectoratul Judeţean Bihor de Poliţie – Serviciul Criminalistic şi de Raportul de constatare medico-legală nr. 2442/III/337 din 15 august 2003, raport care concluzionează că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute cu contuzie şi rupturi de plămân, miocard şi artera aortă, consecutive unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale. Acelaşi raport de constatare medico-legală mai precizează că leziunile constatate cu ocazia autopsiei s-au produs prin lovire cu un corp dur (pumn, picior), cădere şi comprimare între două planuri dure.
Leziunile descrise recunosc, aşadar, ca mecanism posibil de producere, lovirea repetată a capului victimei cu obiecte contondente (care puteau fi pumnul agresorului sau piciorul acestuia), iar leziunile cranio-cerebrale, cele faciale şi fractura de coloană vertebrală s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, respectiv prin hiperextensia bruscă a capului.
Caracterul şi dispoziţia leziunilor pe corpul victimei, lipsa leziunilor specifice unui impact cu un autovehicul în mişcare exclud posibilitatea ca B.L. să fi fost victima unui accident de circulaţie în noaptea de 14/15 august 2003.
Dimpotrivă, acelaşi raport de constatare medico-legală evidenţiază faptul că leziunile descrise puteau fi produse prin lovire de către o singură persoană, dar şi de un grup de persoane.
Cum în momentul critic în locuinţa victimei se aflau numai inculpatul şi concubina acestuia (a cărui implicare nu a fost probată) rezultă că inculpatul a fost acela care a aplicat loviturile letale cu pumnii şi picioarele şi cu un corp de formă alungită.
Faptul că victima s-a aflat permanent în locuinţa sa şi nu a părăsit imobilul rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi care nu au auzit zgomote suspecte în noaptea respectivă şi nici nu au văzut-o vreodată noaptea prin sat, iar nici un martor nu a confirmat că ar fi auzit lătrând cei trei câini deţinuţi de victimă şi din cauza cărora nu se putea intra în curte.
Mai mult, martorii T.A. şi S.V. au menţionat în declaraţiile date că, în seara zilei de 14 august 2003 au surprins o discuţie pe ton ridicat, în limba maghiară, purtată între victimă şi inculpat în legătură cu întocmirea unor acte, ceea ce ar putea explica şi mobilul omorului (între B.L. şi S.L. existase o înţelegere în sensul încheierii unui contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere, însă acest contrat nu s-a perfectat din cauză că imobilul nu fusese intabulat).
Dintr-o eroare gravă a organelor de poliţie, care au cerut să se facă ordine şi curăţenie în camera în care victima a fost agresată, la data de 15 august 2003, mai multe femei (printre care concubina inculpatului, sora şi mama acestuia şi martora L.M.) au scos lucrurile victimei, precum şi saltelele, plapuma, păturile şi alte obiecte din cameră, au măturat şi spălat geamurile, perdelele, duşumeaua din scândură cu apă şi detergent, astfel că au fost înlăturate şi depreciate urme importante pentru stabilirea situaţiei de fapt.
Totuşi, expertiza medico-legală – examen ADN, efectuată în condiţiile insuficienţei şi precarităţii probelor biologice prelevate, constată, pe baza studiului comparativ al probei judiciare, j. 98, cam vict prezentând urme sânge uman de pe cămaşa albă cu dungi verticale aparţinând victimei B.L., cu profilul de referinţă al inculpatului, că cele două profile ADN provin de la doi indivizi de sex masculin având identităţi diferite.
Raportul de expertiză biocriminalistică nr. 99390 din 18 aprilie 2005 evidenţiază, printre altele, că pe pantalonul din stofă de culoare gri petrol şi negru ce aparţinea inculpatului s-au găsit urme de sânge uman, la fel şi pe o cămaşă cu mâneca scurtă ce aparţinea victimei B.L.
Aceeaşi expertiză analizând genotiparea ADN extras din urmele de sânge uman identificate, referitor la coletele nr. 1 şi 4, a pus în evidenţă pe scândurile nr. 1,3 şi 4 urme de sânge uman cu profil genetic provenind de la o persoană de sex masculin, identic cu profilul genetic de ADN extras din urmele de sânge uman identificate pe cămaşa victimei B.L.
La data de 26 ianuarie 2004, cu ocazia repetării cercetării locului faptei de către o echipă complexă formată din procurori, poliţişti români şi unguri folosindu-se luminolul (o substanţă care pune în evidenţă urmele de sânge, procurată în baza unui protocol între Poliţia Judeţului Bihor şi Poliţia Judeţului Hajdu Bihar) s-au pus în evidenţă urme de sânge pe pardoseală, pe tocul uşii, precum şi pe obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la inculpat şi care au fost expertizate anterior de I.M.L. Timişoara şi la Institutul Criminalistic din cadrul I.G.P. Bucureşti.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat precizează că la întrebările relevante ale cauzei, în tranşeele biodiagramelor poligraf, s-au evidenţiat modificări psihofiziologice semnificativ caracteristice reactivităţii emoţionale care conduc la concluzia prezenţei detecţiei comportamentului simulat al inculpatului.
Întregul probator administrat confirmă că violenţele asupra lui B.L. s-au produs în camera în care acesta locuia, în noaptea de 14/15 august 2003, locuinţă în care în acel interval de timp nu s-au aflat decât inculpatul şi concubina sa şi au fost exercitate de inculpat, ale cărui apărări au fost infirmate, conform celor mai sus-arătate.
În consecinţă, vinovăţia inculpatului a fost corect stabilită, astfel că hotărârile pronunţate sunt temeinice şi legale, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Se va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.L. împotriva Deciziei penale nr. 52/A din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 august 2003 la 21 noiembrie 2003 şi de la 25 noiembrie 2005 la 8 septembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3075/2009. Penal. Falsul în înscrisuri sub... | ICCJ. Decizia nr. 2991/2009. Penal → |
|---|
