ICCJ. Decizia nr. 3383/2009. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3383/200.
Dosar nr. 598/99/2005
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 437 din 26 iunie 2007, Tribunalul Iaşi a dispus următoarele:
I. În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului L.(fost S.)F., pentru săvârşirea infracţiunilor:
- trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 12 din Legea nr. 678/2001) şi
- trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 678/2001).
II. Condamnarea inculpatul L.(fost S.)F. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, modificată şi republicată (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002), la pedeapsa de 5 ani închisoare;
- părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei, prevăzută şi pedepsită de art. 89 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, modificată şi republicată [prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 81 alin. (1) din OUG nr. 195/2002], la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare;
- ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (3) teza I şi alin. (5) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, modificat şi republicat, şi din infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 178 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, modificat şi republicat, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 178 alin. (3) teza I şi alin. (5) C. pen. la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 14 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa de executat perioada reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 23 noiembrie 2004 la 14 noiembrie 2005.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. dispusă faţă de inculpat.
III. În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 998-999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile:
- G.V. şi G.P., domiciliaţi în Iaşi, fiecăruia, câte o sumă de 25.000 lei RON, cu titlu de daune morale şi 3.035 lei RON, cu titlu de daune materiale.
- L.I., cu domiciliul în Focşani, jud. Vrancea, sumele de 7.500 lei RON, cu titlu de daune morale şi 2.441 lei RON, cu titlu de daune materiale.
- moştenitorilor legali ai părţii civile decedate G.A., respectiv moştenitorilor:
- G.G..
- G.L..
- L.G..
- G.N., în prezent decedat, moştenitori ai acestuia fiind G.G., G.L. şi L.G. ce au domiciliile mai sus prezentare, sumele de 7.500 lei RON, cu titlu de daune morale şi 2.441 lei RON, cu titlu de daune materiale.
În baza dispoziţiilor art. 353 alin. (1) raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile ale inculpatului L.(fost S.)F. până la concurenţa sumei totale de 75.952 lei RON, măsură asiguratorie executorie de la momentul pronunţării sentinţei şi dusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc.
IV. În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 5.000 lei RON, din care 300 lei RON, reprezintă taxa de expertiză criminalistică auto ce a fost avansată INEC – Laboratorul Interjudeţean Iaşi de către Tribunalul Iaşi şi 100 lei RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, restul cheltuielilor judiciare urmând a rămâne în sarcina statului în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească moştenitorilor legali ai părţii civile decedate G.A., suma de 500 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv onorariu de avocat.
În esenţă, s-a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru următoarele fapte:
- În perioada 2003-2004, a racolat, prin fraudă, zece femei, unele minore, altele majore, le-a dus în Spania, într-un bar, unde se aflau alte circa 80 de femei, le-a obligat să practice prostituţia în favoarea sa, perioadă în care le-a lipsit de libertate şi, astfel, a câştigat ilicit peste 200 000 Euro.
- La data de 10 noiembrie 2004, a condus fără a avea permis şi cu o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,60 gr/l, autoturismul marca Audi, proprietate personală, a intrat pe contrasens, în impact cu un alt autoturism, condus regulamentar de victima C.D. În urma impactului, a decedat C.D. şi G.L.P., iar inculpatul a părăsit locul accidentului, fiind prins în timp ce fugea, de către un lucrător de poliţie.
În urma cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut, în esenţă, că nu s-a dovedit săvârşirea unor fapte ilicite de recrutare, transportare, transfer, cazare a persoanelor reţinute în rechizitoriu, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, în scopul exploatării sexuale a acestora.
Drept urmare, instanţa a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru ambele cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Totodată, instanţa a reţinut că, în urma cercetării judecătoreşti, s-a dovedit săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, pentru care l-a condamnat la 5 ani închisoare; de art. 89 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, pentru care l-a condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare şi de art. 178 alin. (3) teza I şi alin. (5) C. pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, iar, în urma contopirii acestor pedepse, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în total 14 ani închisoare.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 14 din 6 martie 2008, a admis recursul părţilor civile G.V. şi G.P., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr.437 din 26 iunie 2007 a Tribunalului Iaşi şi, rejudecând, a majorat cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul, în favoarea acestora, de la 3035 lei la 4785 lei pentru fiecare.
Totodată, au fost respinse apelurile parchetului, inculpatului şi părţilor civile G.G., G.L. şi L.G.
Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi condamnarea inculpatului pentru faptele de trafic de persoane reţinute în actul de acuzare.
Prin recursul declarat de inculpat, s-a solicitat casarea hotărârilor atacate şi trimiterea spre rejudecare a cauzei la prima instanţă, pentru a se efectua o expertiză ştiinţifică cu privire la modul de luare a alcoolemiei şi o expertiză medico-legală psihiatrică, care să se pronunţe cu privire la discernământului inculpatului în momentul săvârşirii pretinselor infracţiuni.
Părţile civile, prin recursurile declarate, au solicitat condamnarea inculpatului, aşa cum s-a solicitat prin recursul parchetului.
Toate recursurile sunt nefondate.
Referitor la recursul parchetului, prin care se solicită condamnarea inculpatului, pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru ambele cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP):
Potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen., instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Alineatul (2) al aceluiaşi text de lege prevede că soluţia de condamnare se pronunţă numai atunci când instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Din economia celor două texte sus-menţionate, rezultă, în mod clar, că soluţia de condamnare se pronunţă numai atunci când probele administrate în cauză dovedesc, în mod cert, existenţa faptei imputate, că aceasta constituie infracţiune, iar infracţiunea imputată a fost săvârşită de către inculpatul trimis în judecată.
Or, în cauză, aşa cum a reţinut instanţa de fond şi cum a confirmat instanţa de apel, probele administrate nu dovedesc în mod cert existenţa infracţiunilor imputate inculpatului.
Relevant sub aspectul probaţiunii este faptul că persoanele vătămate C.A.M., F.I. şi A.M., care au susţinut iniţial, la urmărirea penală, faptele imputate prin actul de sesizare, ulterior, în aceeaşi fază nepublică a procesului penal, şi-au retractat declaraţiile, explicând că primele declaraţii au fost obţinute şi date sub imperiul unor presiuni şi ameninţări exercitate de lucrătorul de poliţie.
În faza cercetării judecătoreşti, au fost supuse verificării toate probele strânse în cursul urmăririi penale, în mod nemijlocit, cu respectarea principiilor publicităţii, oralităţii şi contradictorialităţii.
În urma acestei verificări, persoanele vătămate şi-au menţinut poziţia de revenire asupra declaraţiilor date iniţial în cursul urmăririi penale, infirmând cele imputate prin rechizitoriu inculpatului şi au arătat în faţa primei instanţe, că, într-adevăr au fost în Spania în perioada 2003-2004, însă la muncă sau în vizită şi că nu l-au cunoscut pe inculpat.
Instanţa a verificat, în faza cercetării judecătoreşti, şi restul probelor strânse în cursul urmăririi penale, referitor la traficul la frontieră a persoanelor vătămate, rulajul sumelor de bani trimise din Spania, adresele către băncile la care au fost depuse sumele, înscrisurile de la Direcţia de Muncă şi Administraţia Financiară, precum şi atestările autorităţilor judiciare spaniole.
În urma evaluării critice a tuturor acestor probe, instanţa a reţinut, în mod corect, că nu există dovezi certe cu privire la săvârşirea infracţiunilor imputate inculpatului şi a concluzionat, în mod corect, că o soluţie de condamnare nu se poate întemeia niciodată, în mod determinant şi exclusiv pe declaraţiile persoanelor vătămate, date la un moment dat, în faza de urmărire penală.
Această soluţie, cu o motivare amplă şi logică, o găsim şi în cuprinsul deciziei instanţei de apel.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul parchetului să fie respins, ca nefondat.
Recursul declarat de părţile civile urmează să fie respins, ca nefondat, pentru aceleaşi considerente.
Nici recursul inculpatului nu este fondat.
Faptele şi vinovăţia inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis, de ucidere din culpă, în condiţiile conducerii cu îmbibaţie alcoolică peste limita legală şi de părăsire a locului accidentului sunt cert dovedite prin probele amplu redate şi analizate în considerentele sentinţei instanţei de fond şi deciziei instanţei de apel.
Au fost verificate de către instanţe şi apărările inculpatului, pe care instanţa le-a înlăturat, apoi, justificat.
Sunt relevante în acest sens declaraţiile martorilor O.C.F. şi M.V., care nu numai că nu au confirmat apărările inculpatului, ci le-au contrazis, aşa cum motivează instanţa de apel la fila 170 verso-171.
Apărările inculpatului au fost infirmate şi de declaraţiile martorilor V.O., T.T., M.F. şi I.I.
De altfel, este de constatat că inculpatul a negat faptele şi vinovăţia contra unor probe evidente, adoptând o atitudine nesinceră în pofida unor dovezi certe şi categorice.
Pentru toate aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, şi recursul inculpatului, cu obligarea acestuia şi a părţilor civile la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, recurenţii părţi civile G.V. şi G.P. şi recurentul intimat inculpat L.(S.)F. împotriva deciziei penale nr. 14 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.
Obligă recurenţii părţi civile la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3376/2009. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3393/2009. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
