ICCJ. Decizia nr. 3602/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3602/2009
Dosar nr. 660/1372/2006
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov prin sentinţa penală nr. 99/S din 27 august 2008 dată în Dosar nr. 660/1372/2006 soluţionând în fond cauza penală în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a hotărât următoarele:
a) respingerea ca neîntemeiate a cererilor, în baza art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, formulate de coinculpaţii în cauză H.V.C. şi A.I.C. din infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) sau (2) C. pen.;
b) condamnarea coinculpaţilor H.V.C. şi A.I.C. pentru săvârşirea, în participaţie, în calitate de coautori, a infracţiunilor concurente de omor victimă M.G. şi tentativă la omor (împotriva părţii vătămate M.R.), prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. la pedepsele de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 7 ani şi respectiv 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani, dispunându-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 7 ani, coinculpatul H.V. respectiv la pedepsele de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 6 ani şi, respectiv 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani, dispunându-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 6 ani inculpatul A.I.C. la care s-au adăugat în cumul aritmetic pedepsele de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 342/ S din 25 iunie 2004 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3027 din 13 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru care a fost revocată suspendarea executării sub supraveghere potrivit art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen., şi respectiv 1 an închisoare, prin revocarea graţierii condiţionate aplicată prin aceeaşi sentinţă sus menţionată].
Conform art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. pe durata executării pedepselor principale, ambilor inculpaţi le-a fost interzisă şi exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a respins cererea procurorului privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea Braşov privind pe inculpatul H.V.C.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei principale rezultante a închisorii aplicate inculpaţilor timpul reţinerii din data de 19 noiembrie 2006 şi al arestării preventive începând cu data de 20 noiembrie 2006 şi până la data de 21 decembrie 2007 inclusiv pentru inculpatul H.V.C. respectiv timpul reţinerii din data de 19 noiembrie 2006 şi al arestării preventive începând cu data de 20 noiembrie 2006 şi până la zi pentru coinculpatul A.I.C.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului A.I.C., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 77 din 20 noiembrie 2006 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.
În conformitate cu dispoziţiile art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov şi în consecinţă au fost obligaţi inculpaţii H.V.C. în solidar cu inculpatul A.I.C. să plătească acesteia suma de 418,95 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând valoarea prestaţiilor medico-sanitare acordate părţii vătămate M.G.
În temeiul dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M.R., asistată de reprezentanţi legali M.R. senior şi M.L. şi în consecinţă au fost obligaţi inculpaţii H.V.C. în solidar cu inculpatul A.I.C. să plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale (iar în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. a fost admisă în parte şi acţiunea civilă formulată în cauză de părţile civile B.M. şi M.V. şi în consecinţă au fost obligaţi inculpaţii H.V.C. în solidar cu inculpatul A.I.C. să plătească acestora suma de 1676,6 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli înmormântare fiind respins restul pretenţiilor părţii civile amintite).
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii H.V.C. la plata sumei de 1200 lei, iar inculpatul A.I.C. la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând rezolvarea acţiunilor penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. prima instanţă a reţinut că învinuirile deduse judecăţii prin rechizitoriul nr. ll3/MF/P/2006 din 14 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori si Familie Braşov constând în aceea că în noaptea de 18/19 noiembrie 2006 coinculpaţii H.V.C. si A.I.C. - pe fondul unor divergenţe anterioare dintre inculpatul H.V.C. şi victima M.G. în legătură cu achiziţionarea de la victimă a unui radiocasetofon şi achitarea preţului acestuia - au urmărit victimele pe acoperişul complexului A. pană în curtea interioară a SC R. SA loc în care inculpatul H.V.C. a lovit cu pumnii şi picioarele pe victima M.R. care a căzut la pământ / iar concomitent coinculpatul A.I.C. a aplicat lovituri cu bâta de baseball asupra capului victimei M.G. - după care victimele fiind căzute la pământ ambii inculpaţi le-au lovit cu pumnii şi picioarele cât şi cu bâta de baseball care a fost preluată de către inculpatul H.V.C. de către celălalt inculpat, agresiune fizică în urma căreia a rezultat: a) decesul în perioada imediat următoare în secţia de reanimare a Spitalului Judeţean Braşov în jurul orelor 13 la data de 19 noiembrie 2006 a victimei M.G. [în conexiune cu incriminarea din art. 174 C. pen. privind infracţiunea de omor] şi respectiv; b) cauzarea părţii vătămate M.R. de "leziuni in zona fronto temporală stângă, pe faţa posterioară a braţului stâng în 1/3 inferioară şi la nivelul cotului stâng, leziuni traumatice care s-au putut produse prin lovire cu un corp dur posibil corp dur alungit-bâta de baseball" necesitănd 5-6 zile îngrijiri medicale potrivit raportului de constatare legală din 22 noiembrie 2006 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov [în conexiune cu incriminarea din art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.] au existat ca atare fiind comise cu intenţia de a ucide, corespunzător elementelor constitutive ale infracţiunilor sus-menţionate, săvârşite în participaţie în calitate de coautori de cei doi inculpaţi, în următoarele împrejurări de fapt:
Victima M.G., cât şi partea vătămată M.R. erau persoane care îşi duceau viaţa în zona Complexului A. din municipiul Braşov, cerşind sau desfăşurând munci ocazionale cum ar fî spălatul autoturismelor sau colectarea de fier vechi; deseori dormeau pe terasa discotecii N.P. situată în aceiaşi zonă unde îşi amenajaseră un loc de dormit.
Cu câteva zile înainte de evenimentele ce au avut loc în noaptea de 18/19 noiembrie 2006 inculpatul H.V.C. a cumpărat de la victima M.G. un radiocasetofon pe care a refuzat însă a-i achita suma solicitată cu titlu de preţ de 1.300.000 lei, din care a fost remisă doar suma de 100 lei, întrucât bănuia că acest bun era furat; inculpatul A.l.C. a luat cunoştinţă de la coinculpatul H.V.C. de situaţia amintită şi demersurile repetate pe care le făcea victima pentru încasarea diferenţei de preţ de 1.200.000 lei; la rândul său şi victima M.G. îi ceruse sprijin părţii vătămate M.R. pentru încasarea întregii sume de bani care aprecia că i se cuvine pentru radiocasetofonul vândut de la inculpatul H.V.C.
În acest context, cu două zile înainte, partea vătămată M.R. şi victima M.G. împreuna cu o altă persoană rămasă neidentificată l-au ameninţat pe inculpatul H.V.C., prin intermediul vărului sau martorul S.M.E. care conducea unul din autoturismele firmei de taximetrie ce aparţinea inculpatului H.V.C., că-i vor sparge geamurile autoturismului şi că îl vor "aranja" dacă nu li se dă suma de bani cuvenită; a doua seară, respectiv în data de 17 noiembrie 2006 în timp ce staţiona cu taximetrul în aceeaşi zonă şi inculpatul H.V.C. a fost ameninţat de cei trei, al căror "reprezentant" se erijase a fi partea vătămată M.R. că îi vor sparge geamurile autoturismului în contravaloarea părţii din preţ pe care nu le-o achitase urmare achiziţionării radiocasetofonului.
În seara următoare, 18 noiembrie 2006, inculpatul H.V.C. însoţit de vărul său martorul S.M.E. s-au întâlnit cu inculpatul A.l.C. şi au plecat toţi trei la discoteca H. unde au consumat băuturi alcoolice pană în jurul orelor 4 dimineaţa, când au părăsit localul amintit cu autoturismul inculpatului H.V.C. condus de martorul S.M.E., în care au urcat şi martorii B.C., C.S. şi B.A.V.; în drum spre locuinţa inculpatului H.V.C, deşi traseul normal nu includea itinerariul amintit, au oprit autoturismul în faţa discotecii N.P., luând act de prezenţa victimei M.G. şi a părţii vătămate M.R. în faţa localului amintit, care au fugit pe acoperişul imobilului în momentul în care inculpaţii H.V.C. şi A.I.C. şi ceilalţi ocupanţi au coborât din autoturism, în intenţia de a aplica o corecţie fizică exemplară celor două părţi vătămate pentru incidentele anterioare legate de achiziţionarea radiocasetofonului, au acţionat în consens după cum urmează:
- inculpatul A.I.C. i-a spus coinculpatului H.V.C. "uite-i C." şi au pornit amândoi în urmărirea victimelor pe acoperişul complexului A., coinculpatul A.I.C. fiind înarmat cu o bată de baseball pe care a luat-o din portbagajul autoturismului H.V.C., acţiune observată şi încuviinţată de acesta din urmă după care au coborât pe ţeava de gaze în curtea interioară a SC R. SA Braşov unde au descoperit ascunse cele două victime iar apoi;
- coinculpatul A.I.C. a aplicat o lovitură cu bâta în cap părţii vătămate M.R. după care a fost lovită cu pumnii şi picioarele numai de către inculpatul H.V.C. - între timp celălalt coinculpat aplica lovituri repetate în cap şi peste corp cu bâta de baseball părţii vătămate M.G. care a căzut la pământ - iar în continuare, ambii inculpaţi au lovit doar victima M.G., inculpatul H.V.C. cu picioarele, iar coinculpatul A.I.C. cu bata după care şi coinculpatul H.V.C. a luat bâta de la celălalt coinculpat si a lovit cu aceasta la rândul său victima în cap după care coinculpaţii s-au întors la maşina unde îi aşteptau martorii anterior indicaţi faţă de care au comentat cele întâmplate folosind expresii de genul "ce le-am dat!".
După plecarea inculpaţilor victima M.R. a reuşit să se ridice de la pământ, constatând că prietenul său M.G. se afla într-o stare gravă şi a solicitat ajutor, fiind transportaţi imediat la spital, unde victima M.G., aflată în stare de comă profundă - în pofida intervenţiilor medicale de specialitate - a decedat a doua zi în jurul orei 13,00.
Situaţia de fapt sus menţionată a fost întemeiată pe probele în acuzare strânse la urmărirea penală - confirmate în totalitate la cercetarea judecătorească - respectiv: procesul verbal de sesizare - fila 13, proces verbal de cercetare la faţa locului din data de 19 noiembrie 2006 [încheiat cu participarea nemijlocită a făptuitorului H.V.C. care a declarat cu această ocazie potrivit consemnărilor din cuprinsul procesului verbal că „în noaptea de 19 noiembrie 2006 orele 14 - 14,30 împreună cu A.I.C. în curtea interioară a complexului au agresat lovind cu pumnii şi picioarele, respectiv cu o bată de baseball în zona capului pe M.G.) au lovit cu pumnii şi picioarele pe M.R.] - filele 14-49, fişe identificare victimă - fila 53, acte medicale privind diagnosticul la internare al victimei M.G. şi părţii vătămate M.R. - filele 54-60, raport de constatare medico-legală autopsie - filele 64-70, declaraţii ale părţilor civile B.M., M.V. - filele 73-76, identificarea părţii vătămate M.R. - fila 105, raport de constatare medico-legală privind partea vătămată M.R. - fila 106, declaraţie parte civilă M.R. - filele 107-110, raport de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia psihologică a comportamentului simulat privind pe cei doi inculpaţi - filele 129-137, raport de expertiză criminalistică de natură dactiloscopică - filele 138-148, raport de expertiză criminalistică de natură traseologică - filele 149-175, declaraţiile martorilor S.M.E., B.C., B.A.V., C.S., T.E., P.M.M., B.C. şi V.S. - filele 163-178]. Cu ocazia primei declaraţii făcute în condiţiile art. 70 alin. (4) C. proc. pen. la aceiaşi dată de 19 noiembrie 2006 inculpatul H.V.C. a recunoscut de asemenea că „R. avea în mână o bâtă de baseball pe care am recunoscut-o ca fiind de la mine din maşină (.) a coborât primul în curte şi până să cobor şi eu am văzut că l-a lovit o dată pe D. cu bata de baseball, acesta căzând jos (.) eu i-am dat câţiva pumni lui D. iar R. îi aplica cu bâta de baseball lovituri pe tot corpul celui de al doilea după care i-a maid at câteva şi lui D., cei doi bătuţi fiind pe jos unul lângă altul.
Ulterior, ascultaţi în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti cu respectarea garanţiilor procesuale privind asigurarea dreptului la apărare prevăzute de art. 6, art. 70 alin. (2), (3) şi art. 171 C. proc. pen., inculpatul H.V.C. a retractat parţial cele relatate iniţial, recunosând numai faptul că a aplicat lovituri fizice de intensitate scăzută cu pumnii si picioarele părţii vătămate M.R. - iar coinculpatul A.I.C. că a exercitat acte de agresiune, inclusiv folosind bâta de baseball, împreună cu inculpatul H.V.C., doar asupra victimei M.G. ["în timp ce eu îl loveam cu bâta pe B., C. îl lovea cu pumnii şi cu picioarele pe unde apuca"] - susţineri în apărare înlăturate ca nesincere în raport cu celelalte mijloace de probă în acuzare anterior arătate, cu referire specială la declaraţiile constante ale părţii vătămate M.R., care a arătat că a fost lovit iniţial de inculpatul A.I.C. cu bâta, iar în continuare cu pumnii şi picioarele şi de către coinculpatul H.V.C., până a căzut la pământ [„precizez că în urma loviturilor eu am văzut negru în faţa ochilor şi am căzut însă apoi mi-am revenit şi de teamă să nu mai fiu lovit pentru că, C. mă lovea în continuare mi-am pus geaca pe faţă şi vedeam pe sub ea ce se întâmplă"].
În drept, faptele ilicite sus-menţionate săvârşite împreună de cei doi inculpaţi s-a apreciat de către instanţă a realiza elementele constitutive ale infracţiunilor de omor şi tentativă la omor prevăzute de art. 174 C. pen. şi respectiv art. 20 rap. la art. 174 C. pen. - întrucât, lovind victima M.G. precum şi partea vătămată M.R., cu pumnii şi cu picioarele în toate zonele corpului în acelaşi timp cu coinculpatul A.I.C. - care le-a aplicat lovituri cu bâta de basseball în cap, peste corp şi membrele superioare/ inferioare - inculpatul H.V.C. deşi nu a urmărit suprimarea vieţii victimei a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat (ce a fost cu atât mai mult acceptat de către coinculpatul A.I.C., în raport de modalitatea de participare la agresiune a acestuia, anterior arătată).
În considerarea argumentelor probatorii sus-menţionate au fost respinse ca neîntemeiate cererile in baza art. 334 C. proc. pen. pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor din omor in lovituri cauzatoare de moarte, iar din tentativa la omor in lovire sau alte violente - coinculpatul A.I.C. - respectiv din tentativa la omor în lovire sau alte violenţe ori achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pe motiv că nu a participat la agresiunea împotriva victimei M.G., inculpatul H.V.C.
La individualizarea pedepselor prima instanţă a avut în vedere în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret ridicat al faptelor de agresiune reţinute în sarcina inculpaţilor în raport de modalitatea, împrejurările în care au fost comise şi urmările acestora precum şi datele pozitive ce au caracterizat persoana şi conduita procesuală a inculpaţilor, evidenţiate în stabilirea cuantumului pedepselor către minimul legal special prevăzut de lege.
2. Împotriva sentinţei penale nr. 99/ S din 27 august 2008 au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi inculpaţii H.V.C. şi A.I.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a susţinut în esenţă că sentinţa penală atacată este nelegală şi netemeinică sub următoarele aspecte: omisiunea stabilirii de către prima instanţă a pedepsei rezultante executabile de către inculpatul A.I.C. în urma revocării suspendării condiţionate sub supraveghere şi a graţierii unei pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 342/2004 a Tribunalului Braşov; greşita încadrare juridică a faptelor susţinându-se că încadrarea juridică corectă este aceea de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 lit. b) C. pen. în sarcina ambilor inculpaţi şi a cuantumului relativ redus al pedepselor aplicate celor doi inculpaţi în raport de circumstanţele concrete în care au acţionat, de vârsta victimelor, de circumstanţele personale ale inculpaţilor şi de atitudinea lor procesuală.
Inculpatul H.V.C. a solicitat în principal desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru vicii de procedură sancţionate cu nulitate absolută - întrucât în compunerea completului de judecată ce a soluţionat cauza penală în fond a intrat un judecător incompatibil, în raport cu dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. a) teza finală raportat la 47 alin. (2) C. proc. pen. [a dispus repetat menţinerea arestării sale preventive pe parcursul judecării cauzei în primă instanţă, exprimându-şi astfel anterior părerea cu privire la soluţia de condamnare adoptată ulterior în cauză] - iar, în subsidiar, prin rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, să se dispună schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor în lovire în ceea ce priveşte violenţele fizice exercitate de acesta împotriva părţii vătămate M.R. respectiv achitarea sub aspectul săvârşirii şi a infracţiunii de omor întrucât nu a participat - alături de celalalt coinculpat - la agresiunea fizică ce a cauzat decesul victimei M.G. [cerere de achitare în a cărei susţinere a invocat şi nulitatea procesului verbal de cercetare a locului faptei şi declaraţiei făcute în data de 19 noiembrie 2006 pe considerentele că nu a făcut declaraţii în faţa procurorului cu ocazia încheierii procesului verbal amintit / declaraţia olografă reprezintă un act premergător ce nu a fost consemnat într-un proces verbal în conformitate cu dispoziţiile art. 224 C. proc. pen.] şi / sau reducerea pedepselor prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) [este infractor primar, încadrat în muncă, a avut o atitudine sinceră şi cooperantă în legătură cu participarea sa la activitatea infracţională, dedusă judecăţii în cauză].
Inculpatul A.C. a solicitat în principal achitarea sa pentru infracţiunea de tentativă la omor a cărei victimă a fost M.R. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate în considerarea conduitei procesuale sincere avute pe parcursul procesului penal şi a afecţiunilor sănătăţii prezentate astfel cum acestea rezultă din actele medico-legale si medicale aflate la dosar.
Instanţa de apel, verificând sentinţa atacată în raport cu motivele invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept deduse judecăţii - potrivit dispoziilor art. 363 C. proc. pen. - a constatat următoarele:
- prima instanţă a respectat cu ocazia judecării cauzei toate normele de procedură în materie, judecătorul, care a fost acelaşi pe aproape toată durata procesului (asigurându-se astfel principiul continuităţii), a administrat în mod nemijlocit materialul probatoriu propus prin actul de sesizare instanţei şi cel propus de părţi pe care l-a considerat relevant dând dovadă de imparţialitate, astfel încât criticile aduse în acest sens în apel ca argumente pentru pronunţarea unei decizii de desfiinţare a sentinţei apelate şi trimiterii cauzei pentru rejudecare, sunt nefondate; împrejurarea că acelaşi judecate! sesizat cu judecarea cauzei în primă instanţă, a menţinut în mod sistematic timp de aproape un an de zile măsura arestării preventive a inculpaţilor, nu reprezintă un motiv de incompatibilitate potrivit dispoziţiilor art. 48 şi 49 C. proc. pen.; nici împrejurarea lipsei înregistrărilor unora dintre şedinţele de judecată la care au avut loc administrări de probe în faţa Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, nu poate fi reproşată judecătorului fondului, iar audierea înregistrărilor comunicate instanţei de apel de către Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov referitoare la modalitatea de desfăşurare a unora dintre şedinţele de judecată în prezenta cauză, nu au relevat aspecte care să conducă la concluzia că judecătorul de la fond ar fi fost părtinitor, că ar fi consemnat doar aspectele prezentate de martori defavorabile inculpaţilor sau că ar fi încălcat drepturi procesuale ale inculpaţilor; ca atare, în raport de cele expuse s-a constatat că încheierea pronunţată de către Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov la data de 24 ianuarie 2008 prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului investit cu soluţionarea cauzei în fond - atacată odată cu hotărârea pronunţată în cauză -este legală şi temeinică, iar motivul de apel al inculpatului H.V.C. care viza desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe este nefondat.
- procesul verbal de cercetare la faţa locului şi declaraţia olografă din 19 noiembrie 2006 reprezintă acte de urmărire penală valabil încheiate în conformitate cu dispoziile legale în acest sens din art. 69, 70 şi respectiv 129, 131 C. proc. pen. (cu excepţia consemnărilor din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la faţa locului în legătură cu derularea agresiunii din noaptea de 18, 19 noiembrie 2006 şi contribuţia celor doi participanţi la actele de violenţă exercitate împotriva părţilor vătămate, ce au fost înlăturate ca inexistente la momentul respectiv pe baza relatărilor martorilor asistenţi, făcute la cercetarea judecătorească);
- constatările în fapt făcute de prima instanţă referitoare la lovirea victimei M.G. şi a părţii vătămate M.R. cu bâta de baseball de către coinculpatul H.V.C. au fost înlăturate în cauză - cu motivarea a nu fi dovedite, prin reaprecierea materialului probator administrat - de către instanţa de apel (în baza examenului propriu a elementelor de fapt în acuzare relevate prin mijloacele de probă administrate pe parcursul întregului proces penal, aceeaşi instanţă a modificat situaţia de fapt şi cu privire la inculpatul A.I.C. reţinând că acesta a lovit şi partea vătămată M.R. atât cu pumnii şi picioarele cât şi cu bâta de baseball);
- împrejurări de fapt relevante în cauză în opinia instanţei de apel - prin reprecierea probelor administrate - s-a considerat a fi şi faptul că inculpaţii şi victimele se cunoşteau anterior, relaţiile dintre ei fiind încordate pe fondul ameninţărilor proferate de victime la adresa inculpaţilor [constatările în fapt sus-menţionate neafectând însă încadrarea juridică dată activităţii infracţionale comisă în participaţie de către cei doi inculpaţi precum şi celelalte rezolvări juridice adiacente soluţionării în fond a acţiunii penale de către prima instanţă];
- s-a constatat de asemenea a fi întemeiate criticile de nelegalitate formulate de procuror privind omisiunea stabilirii unei pedepse rezultante pentru inculpatul A.I.C. şi a omisiunii aplicării faţă de acelaşi inculpat a măsurii de siguranţă prev. de art. 113 C. pen.
În consecinţă, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 23/AP din 17 aprilie 2009 în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi a desfiinţat parţial sentinţa pentru nelegalitate numai cu privire la omisiunea stabilirii unei pedepse rezultante pentru inculpatul A.I.C. şi a omisiunii aplicării faţă de acelaşi inculpat a măsurii de siguranţă prev. de art. 113 C. pen. iar în rejudecare în limitele amintite:
- a menţinut dispoziţia primei instanţe de revocare în baza art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen. a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A.I.C. prin sentinţa penală nr. 342/ S din 25 iunie 2004 a Tribunalului Braşov şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare devenită executabilă, repunând în individualitatea lor cele două pedepse componente a câte 2 ani închisoare; a menţinut dispoziţia primei instanţe de revocare în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a graţierii pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 342/ S din 25 iunie 2004; în baza art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse a câte 2 ani închisoare devenite executabile urmare a revocării suspendării executării sub supraveghere cu pedeapsa de 1 an închisoare devenită executabilă urmare a revocării graţierii şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare în cumul aritmetic cu pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată de către prima instanţă pentru infracţiunile deduse judecăţii astfel încât în final inculpatul A.I.C. s-a decis să execute o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 6 ani;
- în baza art. 112 lit. a) rap. la art. 113 C. pen. a fost aplicată inculpatului A.I.C. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, pe o durată nedeterminată, până la însănătoşirea inculpatului iar în conformitate cu dispoziţiile art. 383 C. proc. pen a fost dedusă starea de arest a inculpatului A.I.C., de la data de 27 august 2008 până în prezent fiind menţinută starea de arest preventiv a acestuia, precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Apelurile declarate în cauză de inculpaţii H.V.C. şi A.I.C. au fost respinse ca nefondate în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
3. Împotriva Deciziei penale nr. 23/AP din 17 aprilie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat în termen recursuri inculpaţii A.I.C. şi H.V.C.
Inculpatul - recurent A.I.C. a criticat Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie - corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen. - cu solicitarea în principal de a se dispune schimbarea încadrărilor juridice a faptelor (din omor în lovituri cauzatoare de moarte, iar din tentative la omor în lovire sau alte violenţe) iar în subsidiar reducerea pedepselor în considerarea în special a afecţiunilor sănătăţii dovedite cu actele medicale aflate la dosar, prin reaprecierea aplicării în cauză a criteriilor de individualizare din art. 72 şi urm. C. pen.
Coinculpatul - recurent H.V.C. a criticat de asemenea Decizia penală nr. 23/AP din 17 aprilie 2009, pentru nelegalitate şi netemeinicie- corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3, 17, 18 şi 14 C. proc. pen. - cu solicitarea in principal de a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă întrucât în compunerea completului de judecata ce a soluţionat cauza penală în fond a intrat un judecător incompatibil în raport cu dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. a) teza finală rap. la art. 47 alin. (2) C. proc. pen. [a dispus repetat menţinerea arestării sale preventive pe parcursul judecării cauzei în primă instanţă] iar în subsidiar prin rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs să se dispună schimbarea încadrării juridice din tentativa la omor în lovire in ceea ce priveşte violenţele fizice exercitate de acesta împotriva părţii vătămate M.R. / respectiv achitarea sub aspectul săvârşirii şi a infracţiunii concurente de omor întrucât nu a participat -alături de celalalt coinculpat - la agresiunea fizica ce a cauzat decesul victimei M.G. şi /sau atenuarea tratamentului sancţionator prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) [este infractor primar, încadrat în muncă, a avut o atitudine sincera şi cooperantă în legătură cu participarea sa la activitatea infracţională, dedusă judecăţii în cauză].
Premergător dezbaterii recursurilor -luându-se act şi de faptul că nu s-au invocat excepţii ori formulat alte cereri prealabile inclusiv administrarea de probe noi ori completarea celor existente la dosar - s-a procedat la ascultarea inculpaţilor, ce au reiterat susţinerile alcătuind motivele actuale de casare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen.
Verificând Decizia atacată pe baza lucrărilor şi materialului probator aflat în dosarul cauzei, în raport cu motivele de casare invocate de inculpaţii - recurenţi, cât şi din oficiu – potrivit dispoziţiilor art. 3856 rap. la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - se constata următoarele:
I. Existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. invocat de către inculpatul H.V.C., pentru argumentele arătate în Decizia atacată, a căror repetare se apreciază a nu mai fi necesara este nefondat.
II. Existenţa coautoratului, ca formă a participaţiei penale în sensul dispoziţiilor art. 24 rap. la art. 23 C. pen., impune cu necesitate şi în mod cumulativ ca:
- activitatea coautorilor să fie îndreptată împotriva aceluiaşi obiect juridic, adică să lezeze aceleaşi relaţii sociale ocrotite prin incriminarea faptei ca infracţiune;
- participanţii să săvârşească în mod nemijlocit, împreună, fapta prevăzută de legea penala (în caz de coautorat nu este nevoie ca fiecare participant sa fi comis neapărat o activitate materială care să acopere în întregime latura obiectivă a infracţiunii, întrucât actele coautorilor se completează reciproc în cadrul activităţii materiale, indivizibile de săvârşire a faptei penale);
- legătura subiectivă dintre coautori (în caz de coautorat se cere ca toţi participanţii să acţioneze cu aceiaşi formă de vinovăţie).
Este stabilit in cauza - în care sens exista şi recunoaşterea parţială a acestora - faptul că în noaptea de 18/19 noiembrie 2006 coinculpaţii H.V.C. şi A.I.C., în baza hotărârii infracţionale luată în comun, au urmărit victimele pe acoperişul complexului A. până în curtea interioară a SC R. SA loc în care:
a) iniţial inculpatul A.I.C. a lovit partea vătămată M.R. cu bâta de basseball în cap care a căzut la pământ, după care partea vătămată amintită a fost lovită cu pumnii şi picioarele de către coinculpatul H.V.C., coinculpatul A.I.C. aplicând lovituri repetate cu bâta de basseball în cap şi peste corp victimei M.G. care a căzut de asemenea la pământ iar;
b) în continuare, ambii inculpaţi au lovit victima M.G., inculpatul A.I.C. cu bâta şi picioarele iar celălalt inculpat cu pumnii şi picioarele;
c) în final, inculpatul A.I.C. a aplicat lovituri cu picioarele părţii vătămate M.R., după care au părăsit locul faptei, lăsând cele două victime căzute la pământ inconştiente, agresiune fizică în urma căreia a rezultat decesul în perioada imediat următoare în secţia de reanimare a Spitalului Judeţean Braşov în jurul orelor 13 la data de 19 noiembrie 2006 a victimei M.G. / cauzarea părţii vătămate M.R. de leziuni in zona fronto temporală stângă, pe faţa posterioară a braţului stâng în 1/3 inferioară şi la nivelul cotului stăng, leziuni traumatice care s-au putut produse prin lovire cu un corp dur posibil corp dur alungit-băta de baseballunecesitănd 5-6 zile îngrijiri medicale potrivit raportului de constatare legală din 22 noiembrie 2006 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, fiind realizate astfel - dată fiind intenţia de a ucide în considerarea materialităţii actelor de agresiune sus-menţionate - elementele constitutive ale infracţiunilor de omor şi tentativă la omor prev.de art. 174 şi respectiv art. 20 rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind nejustificate astfel cererile inculpaţilor de schimbare a încadrărilor juridice a faptelor ori achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.).
Ca atare sunt nefondate şi cererile inculpaţilor privind existenta în cauză a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 17 C. proc. pen.
III. Pedepsele de bază principale şi complementare aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de omor şi tentativă la omor, comise la data şi în împrejurările anterior arătate în cuantum de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 7 ani şi respectiv 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durat de 3 ani, precum şi pedeapsa principală rezultantă de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 7 ani în cazul inculpatului H.V.C. 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 6 ani respectiv 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 2 ani precum şi pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 6 ani în cazul coinculpatului A.I.C. - la care se adaugă separat şi consecinţele revocării suspendării condiţionate pentru condamnarea anterioara la pedeapsa de 2 ani închisoare - se afla în deplină concordanţă cu prevederile art. 72 şi urm. C. pen., fiind nejustificată reducerea acestora şi implicit reţinerea în cauză şi a cazului de casare prevăzut de art. 38514 C. proc. pen.
În consecinţă, dată fiind legalitatea/temeinicia şi a celorlalte rezolvări juridice pe latura penală şi civilă adoptate în cauză de instanţele anterioare, recursurile inculpaţilor se vor respinge ca nefondate potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.I.C., timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 2006 la 3 noiembrie 2009, constată că inculpatul recurent H.V.C. a fost arestat preventiv în perioada 19 noiembrie 2006 - 21 decembrie 2007.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat A.I.C. la 300 lei iar coinculpatul recurent H.V.C. la suma de 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.I.C. şi H.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 23/AP din 17 aprilie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.I.C., timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 2006 la 3 noiembrie 2009.
Constată că inculpatul recurent H.V.C. a fost arestat preventiv în perioada 19 noiembrie 2006 -21 decembrie 2007.
Obligă recurentul inculpat A.I.C. să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurentul inculpat H.V.C. să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3498/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3604/2009. Penal → |
|---|
