ICCJ. Decizia nr. 3604/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3604/2009

Dosar nr. 907/112/2008

Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 58/ F din 03 iunie 2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud a fost condamnată inculpata A.B.M., fiica I. şi E., la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 03 ianuarie 2008 la zi.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.

S-a dispus confiscarea corpurilor delicte (2 cuţite) folosite de inculpată la săvârşirea infracţiunii şi ridicate de la aceasta în cursul urmăririi penale.

A fost obligată inculpata să plătească în favoarea părţii civile A.L., reprezentată legal de F.L. (mama acesteia), suma de 1.275 lei cu titlul de rentă globală aferentă perioadei 03 ianuarie 2008 - 03 iunie 2009, iar pentru viitor, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri, o rentă lunară în cuantum de 75 lei (până la împlinirea vârstei de 18 ani de către partea civilă).

A fost obligată inculpata să plătească părţii civile A.M. despăgubiri civile în sumă totală de 28.250 lei (din care 3.250 lei daune materiale şi 25.000 lei daune morale), cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă a debitului.

A fost obligată inculpata să plătească în favoarea părţii civile A.M. suma de 1.100 lei cu titlu cheltuieli de judecată şi în favoarea statului suma de 2.120 lei cheltuieli judiciare.

S-a reţinut ca situaţie de fapt că inculpata A.B.M. a fost căsătorită cu victima A.B.T. aproximativ 3 ani, stabilindu-şi domiciliul conjugal într-un apartament de bloc de pe strada L. din municipiul Bistriţa. Împreună cu aceştia, în ultimul timp a locuit şi fiul inculpatei dintr-o căsătorie anterioară, C.B.I., care la data comiterii faptelor avea vârsta de 16 ani.

Relaţiile dintre soţii A.B. erau extrem de tensionate, aceştia certându-se în ultima perioadă aproape zilnic, îndeosebi atunci când victima venea acasă băută. Inculpata consuma la rândul ei alcool, ceea ce a contribuit la accentuarea neînţelegerilor din familie. Este însă cert că pe fondul consumului de alcool victima devenea agresivă şi exercita violenţe fizice asupra inculpatei. De asemenea se manifesta agresiv şi faţă de fiul inculpatei, pe care îl ameninţa cu moartea. Pentru aplanarea scandalurilor iscate în familia soţilor A.B. era mereu sesizată poliţia. În acest sens este de observat xerocopia unuia dintre procesele-verbale de contravenţie întocmite de Poliţia Municipiului Bistriţa, datat 31 august 2007, prin care victima a fost sancţionată contravenţional pentru provocarea de scandal la domiciliu (fila 199).

În după-amiaza zilei de 3 ianuarie 2008, inculpata a călcat haine unui vecin, care apoi a servit-o cu 100 ml alcool. Ulterior, s-a întors în apartamentul său, iar spre seară a venit acasă şi soţul ei care, după un timp, s-a întins pe pat şi a început să se uite la televizor. Inculpata stătea pe un scaun în aceeaşi cameră şi urmărea o emisiune la un alt televizor. După puţin timp a intrat în apartament fiul inculpatei C.B.I., atunci în vârstă de 16 ani, însoţit de prietenii lui, C.R.A. şi T.A. Cei trei tineri s-au retras în camera alăturată, unde au ascultat muzică „destul de tare" şi au „navigat pe Internet".

La un moment dat soţii A.B. au început să se certe, potrivit afirmaţiilor inculpatei, de această dată din cauza banilor, împrejurare în care victima a ameninţat-o că o omoară atât pe ea cât şi pe fiul ei, exprimându-se în sensul că îi va tăia „ca pe o ceapă" şi îi va da „momeală la peşti în Lacul C.", unde intenţiona să meargă a doua zi la pescuit.

Apoi, prin surprindere, victima a luat două cuţite, s-a îndreptat spre inculpată şi a lovit-o cu cuţitul în picior, cauzându-i leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (fila 86 dosar urmărire penală), leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În acest moment inculpata a reacţionat şi a lovit victima cu piciorul în piept, împrejurare în care aceasta a căzut pe spate, căzându-i cuţitele din mâini. Apoi, victima a prins-o pe inculpată de picioare şi a încercat să o lovească, situaţie în care a căzut jos. În această împrejurare inculpata a luat cuţitele în mâini şi a început să-şi lovească soţul la întâmplare, cauzându-i multiple plăgi tăiate şi înţepate (16), cu leziuni pluriviscerale. La un moment dat victima a reuşit să se ridice de jos şi, ţinându-se de abdomen, a deschis uşa de la camera în care se afla fiul inculpatei şi cei doi prieteni ai acestuia spunând ceva de genul „m-a înjunghiat nebuna" sau „m-a omorât nebuna" (fila 55).

Imediat, martorul T.A. a telefonat la „salvare", iar C.B.I. i-a cerut victimei să rămână în camera sa până când, împreună cu C.R.A. a luat cuţitele din mâinile mamei sale. Victima s-a întors în „camera mare", iar după ce C.B.I. a explicat celor de la „Ambulanţă" adresa unde erau solicitaţi, aceasta a căzut undeva lângă uşa de la intrare, după care a decedat în scurt timp.

Prin raportul de constatare medico-legală din 14 aprilie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (filele 76-85 dosar urmărire penală) s-a concluzionat că moartea victimei A.B.T. a fost violentă, s-a datorat unei insuficienţe circulatorii acute, consecinţa unei hemoragii interne şi externe produsă prin plăgi multiple tăiate şi înţepate, cu leziuni pluriviscerale. Se mai menţionează în actul medico-legal că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corpuri tăietoare-înţepătoare (posibil cuţit corp delict) şi că între leziunile tanatogeneratoare şi deces există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel partea civilă A.M. şi inculpata A.B.M.

Prima apelantă a criticat sentinţa atacată, susţinând că în mod greşit s-a reţinut în favoarea inculpatei scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece fapta s-a petrecut pe fondul consumului de alcool de către inculpată, ceea ce constituie o circumstanţă agravantă.

Sub aspectul laturii civile, a învederat că eronat s-a reţinut şi culpa victimei, diminuându-se astfel cuantumul despăgubirilor solicitate, proporţional cu culpa victimei de 50 %.

Inculpata apelantă a criticat sentinţa, susţinând că se impunea achitarea sa, deoarece fapta a fost comisă în legitimă apărare, aceasta nu a mai fost niciodată atacată cu un cuţit, prin urmare nu se poate susţine cum a reţinut instanţa de fond că ea era obişnuită cu un astfel de atac; a precizat că nu are relevanţă dacă inculpata s-a aflat sau nu sub influenţa băuturilor alcoolice, pentru că primul atac al inculpatului realizează condiţiile legitimei apărări, însă ceea ce a urmat poate constitui o depăşire a legitimei apărări.

În subsidiar, a invocat acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei.

Examinând sentinţa atacată, din perspectiva motivelor de apel invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat următoarele:

În mod temeinic, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, prima instanţă a stabilit starea de fapt constând în aceea că, în seara zilei de 3 ianuarie 2008, în timp ce se afla acasă, cu soţul ei, victima A.B.T., între cei doi a izbucnit o ceartă în cursul căreia victima a ameninţat-o pe inculpată că o tranşează şi o aruncă la peşti, după care a luat două cuţite şi i-a aplicat inculpatei o lovitură cu cuţitul în coapsă, iar aceasta l-a lovit pe soţul ei cu piciorul în piept; în urma loviturii primite victima a scăpat cuţitele din mână, iar inculpata le-a luat de jos şi i-a aplicat la întâmplare 16 lovituri victimei, care au dus la decesul acesteia.

Apărarea inculpatei că nu a intenţionat să-l omoare pe soţul ei deoarece ea, în esenţă, doar s-a apărat, loviturile fiind aplicate victimei în timp ce aceasta o ţinea pe la spate de părul capului pe inculpată, aceasta fiind aşezată în poziţia şezut, nu poate fi primită deoarece aplicarea la întâmplare a 16 lovituri de cuţit, chiar dacă s-ar fi produs prin aplicarea loviturilor spre victima aflată în spatele inculpatei, denotă cel puţin intenţia indirectă de a suprima viaţa victimei.

Susţinerea că primul act de lovire a victimei ce a urmat imediat după lovitura pe care aceasta i-a aplicat-o inculpatei cu cuţitul în coapsa stângă, cauzându-i o plagă tăiată de 7 cm lungime ce a necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (fila 86 dosar urmărire penală), îndeplineşte condiţiile legitimei apărări şi că loviturile ulterioare constituie o depăşire a stării de legitimă apărare, nu poate fi reţinută deoarece, în primul rând chiar din declaraţia inculpatei rezultă că aplicarea loviturilor de cuţit a avut loc într-un interval foarte scurt de timp, prin urmare nici sub aspectul juridic nu pot fi fragmentate actele de lovire, astfel încât primul să fie considerat comis sub imperiul legitimei apărări, iar următoarele 15 să constituie depăşirea acesteia, iar, în al doilea rând, este evident că aplicarea de către victimă a unei lovituri de cuţit în coapsa inculpatei urmată de dezarmarea victimei nu constituie, în sensul art. 44 C. pen., un atac care să justifice aplicarea asupra atacatorului a 16 lovituri de cuţit.

De asemenea, nu poate fi omis faptul că în camera alăturată se afla băiatul inculpatei împreună cu prietenii săi, pe care însă inculpata nu i-a chemat să-i sară în ajutor.

Aşa fiind, în mod corespunzător prima instanţă a considerat că fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Justificat, contrar susţinerilor părţii civile apelante, s-a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece lovirea inculpatei cu cuţitul în coapsa stângă de către victimă, constituie o provocare din partea victimei, ce a fost aptă să ducă la săvârşirea infracţiunii de către inculpată, sub stăpânirea unei puternice tulburări.

Afirmaţia că inculpata se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,40 grame la mie, nu este de natură să înlăture tulburarea pricinuită acesteia de lovirea sa cu cuţitul în picior.

Aşa fiind, în mod justificat s-a reţinut culpa comună, în proporţie de câte 50%, la individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a ţinut seama de toate criteriile generale şi speciale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând inculpatei o pedeapsă principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 5 ani, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar instanţa de apel apreciază că pedeapsa aplicată nu poate fi diminuată deoarece minimul pedepsei principale prevăzut pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 C. pen., este închisoarea de 15 ani, iar conform art. 76 alin. (2) C. pen., închisoarea ar putea fi redusă cel mult până la 1/3 din minimul special, însă reducerea pedepsei nu ar fi aptă să asigure reeducarea inculpatei, deoarece conform referatului de evaluare (fila 151), reintegrarea sa socială este condiţionată de mai mulţi factori; ca atare, nu se poate considera că o perioadă mai mică de detenţie ar asigura îndreptarea inculpatei.

În mod temeinic, prima instanţă a soluţionat latura civilă, obligând inculpata să plătească părţii civile A.L., fiica victimei dintr-o căsătorie anterioară, 1.275 lei cu titlu de rentă globală de la data producerii faptei până la pronunţarea sentinţei şi la o rentă lunară de 75 lei până la împlinirea vârstei de 18 ani, deoarece victima avea obligaţia legală de întreţinere faţă de fiica sa minoră, indiferent dacă în fapt a prestat sau nu întreţinerea la care a fost obligat printr-o sentinţă civilă anterioară.

De asemenea, în mod temeinic prima instanţă a stabilit cuantumul despăgubirilor civile pretinse de partea civilă A.M., mama victimei, la suma totală solicitată de către aceasta, pe care în mod just a diminuat-o la jumătate, prin reţinerea culpei comune de 50% a victimei; de aceea nu prezintă relevanţă motivul invocat de către partea civilă apelantă, conform căruia nu i s-au acordat integral despăgubirile solicitate ce au fost dovedite.

Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpată şi partea civilă A.M.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 84/ A din 16 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă A.M. si inculpata A.B.M., în prezent aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinţei penale nr. 58 din 3 iunie 2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.

S-a menţinut măsura arestării inculpatei.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei timpul arestului preventiv, începând cu data de 03 ianuarie 2008 şi până în prezent.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj-Napoca suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.J.

S-a respins cererea părţii civile cu privire la cheltuielile judiciare.

A fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, reprezentând onorariu avocaţial şi partea civilă să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs şi inculpata A.B.M., criticând-o ca nelegală prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 18 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., învederând instanţei faptul că victima a fost cea care a lovit-o pe inculpată în coapsă cu cuţitul, inculpata a lovit pentru a se apăra. Cu privire la al doilea caz de casare, a solicitat achitarea inculpatei, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., învederând instanţei faptul că inculpata a acţionat în legitimă apărare, loviturile fiind aplicate pentru a-şi salva viaţa şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 44 C. pen., având în vedere că inculpata a acţionat pentru înlăturarea atacului material, imediat şi injust îndreptat împotriva sa şi a fiului acesteia.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare are în vedere că recursul declarat de inculpata A.B.M. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Sub aspectul primului motiv de critică întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.

Cu titlu de premisă Înalta Curte are în vedere că prima instanţă, prin sentinţa pronunţată, a reţinut corect situaţia de fapt imputată prin examinarea completă şi convingătoare a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză şi anume: procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele 7-8), planşele fotografice privind aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia efectuării investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei (filele 11-47), concluziile provizorii emise de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (filele 45-75), raportul de constatare medico-legală din 14 aprilie 2008 întocmit de serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (filele 76-85), raportul de constatare medico-legală privind leziunile corporale traumatice suferite de inculpată (fila 86), buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 5 din 17 ianuarie 2008 privind pe inculpată (fila 87), probe aflate în dosarul de urmărire penală, declaraţiile martorilor T.A., C.P.A. şi C.B.I., aflaţi la locul faptei în momentul comiterii infracţiunii, din faza de urmărire penală (filele 62-66), precum şi cele date de aceştia în cursul cercetării judecătoreşti (filele 55-56, fila 58 şi filele 58-60), declaraţiile martorilor G.I. (fila 67 dosar de urmărire penală şi fila 104 dosar fond), E.F. şi P.V. (filele 68-69 dosar urmărire penală şi filele 73-74 dosar fond), declaraţiile martorilor propuşi de inculpată în apărare, respectiv O.F., M.S., V.C.C. (filele 103, 156, 157 dosar fond), declaraţiile martorelor S.M. şi G.E. audiate la cererea părţii vătămate (filele 138-139 dosar fond), toate coroborate cu declaraţiile inculpatei A.B.M. date în faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească.

Esenţiale sunt concluziile stabilite prin raportul de constatare medico-legală din 14 aprilie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (filele 76-85 dosar urmărire penală) s-a concluzionat că moartea victimei A.B.T. a fost violentă, s-a datorat unei insuficienţe circulatorii acute, consecinţa unei hemoragii interne şi externe produsă prin plăgi multiple tăiate şi înţepate, cu leziuni pluriviscerale. Se mai menţionează în actul medico-legal că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corpuri tăietoare-înţepătoare (posibil cuţit corp delict) şi că între leziunile tanatogeneratoare şi deces există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.

Aşa fiind, rezultă fără echivoc că în speţă, după lovirea de către victimă cu un cuţit în picior (ce i-a produs leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale - fila 86 dosar urmărire penală) recurenta A.B.M. a reacţionat şi a lovit victima cu piciorul în piept, împrejurare în care aceasta a căzut pe spate, căzându-i cuţitele din mâini. Apoi, victima a prins-o pe inculpată de picioare şi a încercat să o lovească, situaţie în care a căzut jos. În această împrejurare inculpata a luat cuţitele în mâini şi a început să-şi lovească soţul la întâmplare, cauzându-i multiple plăgi tăiate şi înţepate (16), cu leziuni pluriviscerale.

Indubitabil aplicarea a 16 lovituri de cuţit (obiect vulnerant apt să producă moartea victimei) relevă vinovăţia inculpatei A.B.M. în forma intenţiei directe, aceasta prevăzând rezultatul letal al faptei sale şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acestei fapte în sensul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) C. pen.

Aşa fiind, în mod judicios prima instanţă, cât şi cea de prim control judiciar, au statuat că fapta săvârşită de inculpata A.B.M., astfel cum a fost reţinută mai sus, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen., vinovăţia acesteia rezultând din probele enumerate anterior.

b) Nu este fondată nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la reţinerea legitimei apărări în sensul dispoziţiilor art. 44 C. pen. şi solicitarea în consecinţă a achitării, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Cu titlu de premisă se are în vedere că incidenţa cazului de casare mai sus indicat este relativă la situaţia existenţei unei contradicţii esenţiale, manifeste, intrinseci şi necontroversate între „ceea ce spune dosarul cauzei prin actele şi lucrările sale" şi soluţia de condamnare dispusă.

Or, în speţă, prin Decizia recurată prin care a fost respins apelul inculpatei A.B.M., ce a devoluat şi acest motiv de critică s-a motivat corespunzător lipsa sa de pertinenţă.

Se are în vedere că în mod temeinic, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, prima instanţă a stabilit starea de fapt, constând în aceea că, în seara zilei de 3 ianuarie 2008, în timp ce se afla acasă, cu soţul ei, victima A.B.T., între cei doi a izbucnit o ceartă în cursul căreia victima a ameninţat-o pe inculpată că o tranşează şi o aruncă la peşti, după care a luat două cuţite şi i-a aplicat inculpatei o lovitură cu cuţitul în coapsă, iar aceasta l-a lovit pe soţul ei cu piciorul în piept; în urma loviturii primite victima a scăpat cuţitele din mână, iar inculpata le-a luat de jos şi i-a aplicat la întâmplare 16 lovituri victimei care au dus la decesul acesteia.

Susţinerea că primul act de lovire a victimei, ce a urmat imediat după lovitura pe care aceasta i-a aplicat-o inculpatei cu cuţitul în coapsa stângă, cauzându-i o plagă tăiată de 7 cm lungime ce a necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (fila 86 dosar urmărire penală), îndeplineşte condiţiile legitimei apărări şi că loviturile ulterioare constituie o depăşire a stării de legitimă apărare, nu poate fi reţinută deoarece, în primul rând, chiar din declaraţia inculpatei rezultă că aplicarea loviturilor de cuţit a avut loc într-un interval foarte scurt de timp, prin urmare nici sub aspectul juridic nu pot fi fragmentate actele de lovire, astfel încât primul să fie considerat comis sub imperiul legitimei apărări, iar următoarele 15 să constituie depăşirea acesteia, iar, în al doilea rând, este evident că aplicarea de către victimă a unei lovituri de cuţit în coapsa inculpatei urmată de dezarmarea victimei nu constituie, în sensul art. 44 C. pen., un atac care să justifice aplicarea asupra atacatorului a 16 lovituri de cuţit.

Se mai reţine că în acelaşi raport de constatare medico-legală din 14 aprilie 2008 al Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (filele 76-85 dosar urmărire penală) s-a arătat că potrivit raportului de constatare medico-legală (filele 76-85), poziţia „victimă-agresor" a putut fi iniţial „faţă în faţă", iar ulterior dinamică, în cursul producerii leziunilor tanatogeneratoare. Faţă de concluziile raportului de constatare medico-legală, susţinerea inculpatei că nu a lovit victima „faţă în faţă" sau că loviturile cu cuţitul ar fi fost aplicate fără să-şi vadă soţul, care stătea în spatele ei şi o ţinea de cap (filele 44-45 dosar fond) nu poate fi acceptată. Nu corespunde realităţii nici apărarea inculpatei în sensul că după ce a lovit victima cu piciorul şi a căzut pe spate, aceasta a început să o lovească „cu pumnii în cap şi peste faţă" (fila 52 dosar urmărire penală), întrucât cu ocazia examinării medico-legale inculpata nu a prezentat leziuni în aceste zone ale corpului, ci doar prin tăiere la picior (fila 86 dosar urmărire penală).

În legătură cu aplicarea art. 44 C. pen. mai trebuie adăugat că, caracterul necesar al apărării trebuie analizat nu numai în raport de gravitatea atacului ci şi cu posibilităţile celui atacat de a-l înfrunta. Ori, din însăşi declaraţia inculpatei rezultă că în timpul altercaţiei în mod voit nu a strigat după ajutor, deşi în camera alăturată se afla fiul ei şi doi prieteni ai acestuia, întrucât „îi era ruşine de copii" şi a sperat că soţul ei „se va potoli cum făcea de fiecare dată" (fila 45 dosar fond).

În aceste condiţii, chiar dacă s-ar considera ca fiind reală afirmaţia inculpatei că victima ar fi lovit-o ulterior (după lovitura cu cuţitul în picior) peste faţă şi cap (însă fără a-i cauza în acest fel leziuni corporale), ţinând seama că între soţii A.B. au mai avut loc conflicte similare, nu se poate accepta ideea că inculpata s-a aflat în faţa unui atac de natură a genera starea de legitimă apărare care să justifice aplicarea de lovituri multiple cu cuţitele. În acest context este de observat că după ce în cădere victima a scăpat cuţitele din mâini, aceasta nu a încercat să le „recupereze" şi să continue agresiunea asupra inculpatei.

Urmează ca, în baza art. 385¹⁶ alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenţia pentru recurenta inculpată de la 03 ianuarie 2008 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.B.M. împotriva Deciziei penale nr. 84/ A din 16 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 ianuarie 2008 la 04 noiembrie 2009.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 noiembrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3602/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3649/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3604/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3604/2009. Penal