ICCJ. Decizia nr. 3851/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3851/2009
Dosar nr. 347/43/2008
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111 din data de 5 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Mureş s-au dispus următoarele:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva Sentinţei penale 111 din 5 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Mureş şi în consecinţă:
A condamnat pe inculpatul B.V. (fiul lui I. şi A., născut în com. I., jud. Mureş, domiciliat în com. D., jud. Mureş, studii 8 clase, agricultor, căsătorit, fără antecedente penale, posesor CI eliberată de Poliţia Mun. Reghin) la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. d), e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea disp. art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen.
A condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest prev. de art. 203 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A contopit, conform prev. art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele principale astfel aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani şi 6 luni închisoare, alături de care dispune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. d), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, conform prev. art. 35 alin. (1) C. pen.
A interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d), e) C. pen.
A dedus din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului, de la 18 aprilie 2006 până la 19 iulie 2006.
A menţinut măsura de siguranţă dispusă faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din data de 27 octombrie 2007, privind interzicerea de a reveni în locuinţa familiei situată în com. D., str. P., jud. Mureş.
A admis în parte, conform prev. art. 17 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentanta Ministerului Public, pentru victima minoră B.E. (cu domiciliul în com. D., jud. Mureş, prin reprezentanţii săi legali) şi a obligat inculpatul să îi plătească acesteia suma de 6.000 RON daune morale.
A obligat inculpatul la plata sumei de 950 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile avocaţilor din oficiu se vor avansa Baroului Mureş din fondul special al Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
În mod repetat, recurentul inculpat a întreţinut relaţii sexuale normale în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu fiica sa, în vârstă de 14 ani, fără consimţământul acesteia.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul B.V.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
Parchetul solicită reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul eliminării circumstanţelor atenuante.
Inculpatul B.V. solicită schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute, în tentativă la infracţiunea de viol.
Prin Decizia penală nr. 74/A din data de 21 noiembrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus următoarele:
A desfiinţat în parte sentinţa apelată şi după rejudecare elimină aplicarea prevederilor art. 74 - 76 lit. a) C. pen.
Cu referire la săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) săvârşită de inculpatul B.V. (fiul lui I. şi A., născut la data de 7 februarie 1950 în com. I., judeţul Mureş).
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului B.V. de la 6 ani la 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d), e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, la 11 (unsprezeze ani) închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară privind interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
A majorat pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 3 ani şi 6 luni, la 5(cinci) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute în final 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Cheltuielile judiciare avansate rămas în parte în sarcina statului, inculpatul urmând să achite 100 RON cheltuieli parţiale de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Este real faptul că inculpatul pe parcursul urmării penale şi cercetării judecătoreşti a adoptat poziţii oscilante în legătură cu faptele reţinute în sarcină. Astfel, iniţial a recunoscut faptele ulterior a susţinut că a simulat cu partea vătămată un act sexual normal iar mai apoi, în faţa Curţii de Apel, a susţinut că nu a încercat să o violeze pe partea vătămată şi nici nu a avut această intenţie, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată ar fi luat o sumă de bani cu care ar fi fugit din casă.
Probele administrate în cauză sunt de natură să infirme susţinerile inculpatului şi să confirme starea de fapt reţinută de către instanţa de fond, toate aceste probe fiind ulterior confirmate şi de scrisoarea depusă în faţa instanţei de apel de către apărătorul părţii vătămate, scrisoare în care inculpatul şi-a recunoscut scrisul.
Astfel, din probele administrate rezultă că situaţia din familia inculpatului era una conflictuală, inculpatul fiind părăsit de către soţie şi o parte din copii, singura care a rămas acasă fiind partea vătămată, de 13 ani. Rezultă din probe că familia l-a părăsit pe inculpat datorită faptului că acesta consuma alcool, devenea nervos iar anterior acesta le-a violat şi pe celelalte două surori ale părţii vătămate.
La data de 11 aprilie 2006 inculpatul a ajuns acasă în stare de ebrietate iar în jurul orelor 23,00 i-a cerut părţii vătămate să se culce cu el în pat, silindu-o pe aceasta să întreţină raporturi sexuale. Din probe rezultă că inculpatul a silit-o pe partea vătămată să întreţină raporturi sexuale în noaptea respectivă de 3 ori, rezultând că partea vătămată nu a dorit acest lucru însă a fost traumatizată de tatăl său, aspecte corect reţinute de către instanţa de fond astfel că nu se va reveni cu privire la aceste aspecte.
Partea vătămată, datorită traumei suferite şi datorită faptului că şi a doua zi tatăl ei a încercat să o violeze, a fugit de acasă la o soră a ei în Reghin căreia i-a povestit ce s-a întâmplat.
În cauză, aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond s-a întocmit un raport medico-legal care a stabilit că partea vătămată prezenta o deflorare mai veche iar pe hainele cu care era îmbrăcată atunci când a avut loc violul s-au găsit celule epiteliale de tip nervo-vaginal ce a dat reacţii la grupa de sânge a inculpatului.
Trebuie remarcat şi faptul că vinovăţia inculpatului este dovedită şi de celelalte probe administrate, respectiv declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi de raportul psihologic efectuat şi de relatările inculpatului din scrisoarea aflată la dosarul instanţei de apel, scrisoare adresată către fiul său de unde rezultă că îi pare rău şi că ";s-a jucat"; cu partea vătămată.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs inculpatul B.V. care critică soluţia instanţei de apel, invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) solicitând să se menţină Sentinţa penală nr. 111 din 5 mai 2008 a Tribunalului Mureş.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul se reţine că la începutul lunii aprilie 2006, mai precis în 11, inculpatul, pe fondul consumului excesiv de alcool, a obligat-o pe fiica sa B.E. în vârstă de 13 ani să întreţină relaţii sexuale normale fără consimţământul acesteia.
Se mai reţine că în seara de 11 aprilie 2006, în jurul orelor 19,00 inculpatul a ajuns acasă în stare de ebrietate şi i-a cerut părţii vătămate să-i pregătească cina după care s-a culcat. Partea vătămată a continuat să pregătească activităţile din gospodărie iar apoi temele. În jurul orei 23,00 inculpatul s-a trezit şi pe un un ton poruncitor i-a cerut părţii vătămate să se culce cu el, deşi de obicei partea vătămată dormea în alt pat situat în aceeaşi încăpere. Partea vătămată a refuzat iniţial dar inculpatul a început să o înjure şi să o ameninţe aşa încât de frică s-a mutat în patul tatălui său îmbrăcată. Inculpatul a adormit însă după câteva minute s-a trezit şi pe un ton ameninţător i-a cerut părţii vătămate să-şi dea jos pantalonii şi chiloţii şi să se urce pe el. În acelaşi timp inculpatul şi-a dat jos izmenele. Partea vătămată, văzând că inculpatul încearcă să o violeze, a început să plângă şi să tremure, în cele din urmă leşinând. Când s-a trezit era din nou aşezată în pat iar tatăl ei îi dădea să bea suc.
Se mai reţine că inculpatul i-a adus la cunoştinţa părţii vătămate faptul că mai demult a întreţinut raporturi sexuale şi cu celelalte două surori ale sale şi i-a cerut acesteia din nou să-şi dea jos pantalonii şi chiloţii, ceea ce partea vătămată a făcut, de frică, urcându-se apoi peste inculpat în pat. Inculpatul a întreţinut cu partea vătămată raporturi sexuale normale iar după ce actul sexual s-a finalizat i-a cerut părţii vătămate să rămână în pat, ceea ce s-a şi întâmplat. După aproximativ o oră inculpatul s-a trezit din somn şi a întreţinut din nou raport sexual cu partea vătămată iar spre dimineaţă, în aceleaşi condiţii inculpatul a forţat-o pentru a treia oară pe partea vătămată la raport sexual.
A doua zi, după ce partea vătămată s-a întors de la şcoală, inculpatul a încercat din nou să întreţină raporturi sexuale cu partea vătămată însă aceasta a reuşit să fugă de acasă şi să ajungă la sora ei R. din Reghin căreia i-a povestit ce s-a întâmplat.
Inculpatul prin reprezentantul său a solicitat să se reţină tentativă la infracţiunea de viol însă aşa cum am prezentat mai sus la dosar există probe din care rezultă că inculpatul chiar a violat-o pe partea vătămată şi nu a încercat să o violeze. Prin urmare solicitarea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor nu este pertinentă.
Privitor la infracţiunea de incest, prev. de art. 203 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), se apreciază că vinovăţia inculpatului este dovedită prin probele administrate în cauză.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului se apreciază că instanţa de fond în mod greşit a considerat că se impune aplicarea de circumstanţe atenuante sens în care pedepsele au fost coborâte sub minimul special.
Având în vedere că situaţia de fapt este cea reţinută şi în actul de sesizare al instanţei, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de apel, nu a reţinut circumstanţele atenuante judiciare aplicate de instanţa de fond, recurentului, pentru că aspectul reţinut ca circumstanţă atenuantă în sensul că este un infractor primar, în raport cu modul de săvârşire a infracţiunilor, în mod repetat, nu poate fi primit şi aplicat ca o circumstanţă atenuantă.
Individualizarea pedepselor s-a făcut ţinându-se cont de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, de numărul acestora şi de faptul că şi-a violat propria fiică.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b), C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul B.V., iar în conformitate cu disp. art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.V. împotriva Deciziei penale nr. 74/A din 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată B.E., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3849/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1865/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
