ICCJ. Decizia nr. 415/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 415/2009
Dosar nr. 7/85/199.
Şedinţa publică din 6 februarie 200.
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 20 ianuarie 1996, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în dosarul nr. 3438/1998, inculpaţii Z.S. şi D.C. au fost condamnaţi la câte :
- 10 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi să plătească părţii civile SC S. SA Sibiu, în solidar, suma de 77.158.393 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei 578.375 lei, reprezentând beneficiul obţinut prin comiterea infracţiunii.
De asemenea, inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La 24 februarie 1998, cei doi inculpaţi s-au prezentat la sediu SC S. SA Sibiu, în calitate de patroni ai SC M.U. SRL Constanta, solicitând să li se vândă cantitatea de 105.000 ouă şi stabilind ca plata să se facă pe bază de file CEC. Martora G.M., contabil şef a SC S. SA Sibiu, a purtat o convorbire telefonică cu sucursala B. Constanţa, unde SC M.U. avea deschise conturile; funcţionara acelei bănci a refuzat să dea relaţiile solicitate însă din convorbirea dintre inculpata D.C. şi aceeaşi funcţionară a băncii s-a înţeles că, a doua zi, contul urma să fie alimentat cu o sumă importantă de bani.
În această situaţie, s-a perfectat înţelegerea, inculpaţii au emis o filă CEC pentru suma de 68.773.250 lei şi au preluat ouăle, pe care le-au transportat la Craiova cu un şofer de ocazie (martorul O.V.) şi pe care le-au vândut firmei M.I. SRL la preţul de 69.930.000 lei, bani pe care inculpaţii i-au încasat imediat şi au dispărut.
SC S. SA Sibiu, încercând să încaseze contravaloarea CEC-ului, plata i-a fost refuzată de B. Constanţa cu menţiunea că nu există disponibil în cont şi că încă din 20 februarie 1998 inculpaţii aveau interdicţie de a utiliza file CEC, fiind trecuţi în evidenţa specială a Băncii Naţionale.
Cei doi inculpaţi nu s-au prezentat să dea declaraţii nici în faza de urmărire penală şi nici în faza de judecată, fiind daţi în urmărire generală. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel peste termen inculpaţii Z.S. şi D.C., solicitând prin apărător admiterea apelului peste termen, întrucât au fost condamnaţi şi judecaţi în lipsă, fără să cunoască de existenţa procesului şi, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. , în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. în ce îl priveşte pe inculpatul Z.S. şi în art. 26 raportat art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. în ce o priveşte pe inculpata D.C.
Totodată, s-a solicitat reducerea cuantumului şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, conform art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 61 /A din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală, a admis apelurile peste termen declarate de inculpaţii D.C. şi Z.S., a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
-în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpata D.C., din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., în complicitate la infracţiunea înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen.;
- prin aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., a redus pentru fiecare inculpat pedeapsa principală, de la 10 ani închisoare la 4 ani închisoare;
- au fost înlăturate pedepsele accesorii şi complementare prevăzute de art. 64 lit. c) - e) C. pen. şi, respectiv, de art. 64 lit. c) C. pen.;
- a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului Z.S. perioada executată, începând cu data de 6 februarie 2008 până la 24 iunie 2008;
- a fost dedusă perioada în care inculpaţii au fost arestaţi în Italia, în vederea extrădării , începând cu data 10 mai 2000 până la 10 noiembrie 2001.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele :
-cu privire la termenul de introducere a apelului, că inculpatul Z.S. a fost arestat la 6 februarie 2008 şi că, prin urmare, apelul înregistrat la 13 februarie 2008 a fost declarat în termen, iar inculpata D.C. nu începuse executarea pedepsei, aflându-se în Italia, că cei doi au părăsit România în 25 sau 26 februarie 1998 şi că părăsirea ţării a fost un act liber, nefiind primită susţinerea inculpaţilor că au fost nevoiţi să plece din motive politice.
S-a reţinut că fila cec a fost semnată doar de inculpatul Z.S., iar în ce o priveşte pe inculpata D.C., care, având calitatea de administrator al societăţii, doar l-a însoţit pe inculpat (soţul său) la sediul societăţii vătămate, cu ocazia achiziţionării mărfii şi eliberării filei cec, deşi nu a semnat acea filă, dar nu era străină de condiţiile în care s-a negociat cumpărarea mărfii şi s-a stabilit plata şi, în mod cert, avea cunoştinţă de situaţia contului bancar al societăţii, s-a apreciat că a fost doar complice şi că se impune schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Curtea a apreciat că nu este admisibilă solicitarea de schimbare a încadrării juridice, în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) ca efect al aplică legii penale mai favorabile, că modificarea dispoziţiilor art. 146 C. pen., cu referire la suma minimă care atrage calificarea faptei ca având consecinţe deosebit de grave, nu echivalează cu cerinţa de a fi intervenit o lege penală mai favorabilă, că, în acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. VIII din 5 februarie 2007, reţinându-se că prin modificările aduse succesiv art. 146 C. pen., s-a urmărit de către legiuitor doar adaptarea la fluctuaţia cursului monedei urmare a devalorizării monetare, ceea ce nu echivalează cu intervenirea unei legi noi, mai favorabile.
Cu privire la pedeapsă, s-a avut în vedere intervalul mare de timp scurs de la comiterea faptei, faptul că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi s-a apreciat că se impune recunoaşterea circumstanţelor atenuante, cu consecinţa reducerii pedepselor fără să se justifice însă şi schimbarea modalităţii de executare; totodată, s-a reţinut că în mod nelegal a procedat instanţa de fond atunci când a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d), e) C. pen., în condiţiile art.71 C. pen., şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât infracţiunea care a determinat condamnarea este absolut independentă de aspectele legate de exercitarea acestor drepturi.
Împotriva acestei decizii, inculpaţii Z.S. şi D.C. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă, la judecarea cărora nu s-au prezentat, fiind reprezentanţi de apărători aleşi, care au solicitat, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sau cel puţin, schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), iar în privinţa pedepselor, în subsidiar, reindividualizarea acestora în aşa fel încât executarea să poată fi suspendată, fie în condiţiile art. 81 C. pen. fie în condiţiile art. 861 C. pen.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Din examinarea întregului dosar al cauzei Înalta Curte constată că, într-adevăr, inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, dar că, la acest moment, încadrarea juridică nu mai este legală, urmând a fi schimbată pentru considerentele ce succedă.
Art. 13 alin. (1) C. pen. prevede că în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale , se aplică legea mai favorabilă, iar art. 146 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că, „prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei".
Aşa fiind se constată că, deşi la data săvârşirii faptei, 24 februarie 1998, încadrarea juridică dată faptei a fost corectă în art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., deoarece prejudiciul produs a fost de 77.158.393 lei, mai mare, deci de 50.000.000 lei, până la data soluţionării definitive a cauzei, 6 februarie 2009, a intervenit o lege mai favorabilă, în sensul că legiuitorul a stabilit că prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei; în această situaţie, Înalta Curte constată că se impune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.; cu privire la această nouă încadrare juridică, se constată că ea este aplicabilă ambilor inculpaţi, astfel că inculpatului Z.S. îi vor fi aplicabile dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., iar inculpatei D.C., dispoziţiile art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. (cum în mod judicios a apreciat Curtea de Apel).
Din această perspectivă, considerentul instanţei de apel în justificarea menţinerii încadrării juridice în alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), dedus din conţinutul Deciziei nr. VIII /5/II/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Secţii Unite) este greşit şi evidenţiază neobservarea aspectului, esenţial, că acea decizie are în vedere aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate prin hotărâri definitive în condiţiile art. 14 şi art. 15 C. pen. (realizabilă pe calea contestaţiei la executare), iar nu situaţiile ca în speţă în care cauza se află în curs de judecată într-o cale ordinară de atac. Cu privire la cuantumul pedepselor,
În raport cu această nouă încadrare juridică, Înalta Curte apreciază că se impune acordarea unei eficiente sporite dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen., reţinute deja de instanţa de apel, avându-se în vedere, între altele, timpul scurs de la data săvârşirii faptei şi lipsa antecedentelor penale, şi în raport cu toate acestea că aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, adică de câte 2 ani şi 6 luni închisoare fiecărui inculpat, este aptă să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare, Înalta Curte apreciază că scopul sancţiunii penale poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpaţilor, aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., (ale cărui condiţii formale sunt întrunite) pe un termen de încercare de 6 ani, fiind aptă să asigure inculpaţilor formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Totodată, Înalta Curte apreciază că pe durata termenului de încercare, se impune ca cei doi inculpaţi să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen., şi anume:
- să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbarea de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Înalta Curte pune în vedere inculpaţilor că, în caz de nerespectare a măsurilor impuse, conform art. 864 C. pen., instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea ei în întregime într-un loc de deţinere.
Totodată, se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., adică va fi suspendată, pentru ambii inculpaţi, executarea pedepselor accesorii.
Cu privire la solicitarea apărătorului inculpaţilor de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (reiterare a unei apărări identice la fond şi în apel) Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primită, deoarece inculpaţii, în deplină cunoştinţă de cauză, ştiind şi că societatea lor se afla în interdicţie bancară şi că nu are disponibil în bancă, au emis, unul în calitate de autor, celălalt, în calitate de complice, fila CEC nr. M 00500118504 în valoare de 68.773.250 lei, filă refuzată apoi integral la plată
Aşa fiind, pentru toate considerente expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii Z.S. şi D.C., va casa în parte ambele hotărâri şi va decide conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii D.C. şi Z.S. împotriva deciziei penale nr. 61 A din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală.
Casează în parte Decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 15 din 20 ianuarie 1999 a Tribunalului Sibiu, secţia penală, şi rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor după cum urmează :
- pentru inculpata D.C. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. c) C. pen. şi în baza acestui text de lege condamnă pe inculpată la 2 ani şi 6 luni închisoare;
- pentru inculpatul Z.S. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. c) C. pen. şi în baza acestui text de lege condamnă pe inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 861 şi art. 862 C. pen. pentru ambii inculpaţi şi suspendă sub supraveghere pedepsele pe o durată de câte 6 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare condamnaţii se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă pentru ambii inculpaţi executarea pedepselor accesorii.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 864 C. pen.
Constată că inculpatul Z.S. a fost arestat în perioadele 6 februarie 2008 - 9 iulie 2008 şi 10 mai 2000 - 10 noiembrie 2001, iar inculpata D.C. în perioada 10 mai 2000-10 noiembrie 2001.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4128/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4217/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
