ICCJ. Decizia nr. 461/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 461/200.

Dosar nr.30184/2/200.

Şedinţa publică din 11 februarie 2009

Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1028 din 19 iulie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaţilor:

P.M.V. la pedepsele de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen.; de 2 ani închisoare şi, respectiv, 1 an închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 928/2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă la 12 noiembrie 2003 prin Decizia nr. 5166/2003 a C.S.J., urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 C. pen.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen., s-a menţinut măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, dispusă prin sentinţa penală nr. 928/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a luat act că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 17 august 1999 la 18 decembrie 2000 şi s-a dedus din durata pedepsei prevenţia de la 17 august 1999 la zi.

- S.C.R. la pedepsele de 10 ani închisoare şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen.; de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.; 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen.; de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen.; de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 9 septembrie 2003 la 16 iunie 2005, perioadă ce a fost dedusă din durata pedepsei.

În baza art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea ordinelor de tranzacţionare actiuni: 341 din 22 decembrie 1998, 344 din 23 decembrie 1998, 345 din 24 decembrie 1998, 347 din 28 decembrie 1998, 348 din 29 decembrie 1998, 349 din 4 ianuarie 1999, 354 din 11 ianuarie 1999, 356 din 12 ianuarie 1999, 365 din 15 ianuarie 1999 - efectuate prin S.V.M.I. SA prin W.B. SA; 30 din 8 ianuarie 1999, 20 din 13 ianuarie 1994, 24 din 14 ianuarie 1995, 25 din 14 ianuarie 1999, 29 din 15 ianuarie 1999, 28 din 15 ianuarie 1999, 37 din 19 ianuarie 1999, 39 din 20 ianuarie 1999, 40 din 21 ianuarie 1999, 44 din 22 ianuarie 1999, 45 din 25 ianuarie 1999 şi 46 din 26 ianuarie 1999 - efectuate prin S.V.M.E. B.G. SA prin W.B. SA; 1932 din 23 decembrie 1998, 1940 din 24 decembrie 1998, 1941 din 24 decembrie 1998, 7 din 6 ianuarie 1999, 1943 din 29 decembrie 1998,1942 din 29 decembrie 1998,1911 din 4 ianuarie 1999, 1947 din 4 ianuarie 1999, 1950 din 5 ianuarie 1999, 7 din 6 ianuarie 1999, 9 din 7 ianuarie 1999, 11 din 8 ianuarie 1999, 17 din 11 ianuarie 1999, 18 din 11 ianuarie 1999, 32 din 20 ianuarie 1999, 23 din 09 ianuarie 1999, 28 din 18 ianuarie 1999, efectuate prin S.V.M.K.G.T.I. SA.

Au fost anulate B.l. seria BE emis de Poliţia Municipiului Curtea de Argeş (folosit de inculpatul S. sub numele de C.) si procura falsificata la 10 decembrie 1998 (prin care P. împuternicea pe S. ca sub numele de C. să semneze contracte cu persoane fizice/juridice).

S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor din art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ca nefondate .

În baza prev art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.000 lei Ron fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă de judecată a reţinut următoarele:

În vara anului 1998, inculpatul P.M.V. i-a propus martorului B.C. - acţionar majoritar la S.V.M.G. SA - să vândă împreună acţiuni pe piaţa de capital, fără a avea acordul titularilor, motivând ca pentru aceasta au nevoie de un S.V.M. intermediar si respectiv de datele acţionarilor în registrele diferitelor societăţi.

Planul consta în transformarea unui S.V.M. în "societate carcasă" căreia să îi fie deschis un cont în bancă, societatea prin intermediul căreia urma să se efectueze tranzacţii frauduloase.

Pentru derularea acestei activităţi, inculpatul P. a propus aceluiaşi martor utilizarea unei persoane fizice care, folosindu-se de documente de identitate false, să încheie diverse acte în numele societăţii şi să ridice banii ce urmau a fi viraţi în contul acesteia.

Martorul B.C. a refuzat propunerea inculpatului, iar în luna ianuarie 1999 când s-a reîntâlnit cu inculpatul P., acesta i-a spus printre altele că a "demarat afacerea" cu ajutorul numitului C.A.

În luna noiembrie 1998, inculpatul P., în cadrul unei întâlniri cu martorii T.H., S.S. şi A.A. a împărtăşit acestora intenţia sa de a cumpăra pachetul majoritar la S.V.M. V. În acest context, inculpatul i-a propus martorului Tănase să accepte postul de director la această societate, menţionând că rolul acestuia ar consta în semnarea unor documente privind tranzacţionarea pe piaţa bursieră de acţiuni fără acordul proprietarilor si deschiderea de conturi bancare pentru încasarea banilor astfel obţinuţi.

După ce martorul T. a făcut o serie de investigaţii printre angajaţii S.V.M. V., a refuzat propunerea inculpatului.

Urmare refuzului martorului T., inculpatul P. s-a adresat inculpatului S.C.R. care a fost de acord cu condiţiile prezentate. Astfel, şi-a procurat - împrejurări care nu au putut fi stabilite - un buletin de identitate seria BE nr. 809893 eliberat de Poliţa Municipiului Curtea de Argeş aparţinând numitului C.A., cu care avea trăsături fizionomice asemănătoare cu ale sale, buletin pe care a fost aplicata şi stampilata, în fals, la fila a II a, fotografia inculpatului. De asemenea, inculpatul a iscălit la rubrica "semnătura titularului" cu numele de C.A., caracterele utilizate fiind vizibil diferite de cele ale scrisului adevăratului titular.

Semnătura falsă este însă identică cu cele care se regăsesc în diferite acte semnate de inculpatul S., în calitate de director al S.V.M. V. SA.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că la data de 26 noiembrie 1998, numitul L.N., prin mandatarul L.C. a încheiat un contract cu P.M., privind cesionarea unui număr de 7.603 acţiuni, reprezentând 59,5% din capitalul social al S.V.M. V. SA Baia-Mare. Ulterior, L.N. procedează la autentificarea actului adiţional la statutul si contractul SC V. SA, conform căruia acesta declară că Adunarea Generala a Societăţii din 03 decembrie 1998 a hotărât mai multe modificări, printre care retragerea lui L.N. din societate începând cu data de 03 decembrie 1998 şi cesionarea majoritarii capitalului social către inculpatul P.M.V.

Prin acelaşi act s-a precizat la art. 5 că P.M.V., în calitate de administrator al societăţii, va răspunde de activitatea desfăşurata în punctul de lucru din Bucureşti şi zona limitrofă, având drept de reprezentare a societăţii în relaţiile cu terţii şi celelalte instituţii cu care societatea are contracte.

La data de 11 decembrie 1998, la Biroul Notarului Public I.C. a fost autentificat contractul sub condiţie suspensivă prin care inculpatul P.M.V. îi cesionează inculpatului S.C.R. - ce folosea identitatea falsă de C.A. - un număr de 6.703 acţiuni reprezentând 59,65% din capitalul social al S.V.M. V. SA Baia Mare. Cesionarul C.A. urma să intre în posesia acţiunilor la data achitării integrale a acestora către CEDENT, până cel mai târziu la 21 decembrie 1998.

Achitarea integrală a contravalorii acţiunilor nu a mai avut loc şi în consecinţă cesionarul nu a intrat niciodată în posesia acţiunilor cesionate, contractul fiind desfiinţat cu efect retroactiv datorita neîndeplinirii condiţiei suspensive.

Din această împrejurare rezultă categoric intenţia inculpatului P. de a se păstra aparent departe de "operaţiunile" ce urmau a fi efectuate, dar şi să creeze cadrul formal şi aparenţa unui singur vinovat în persoana inculpatului S.C.

De remarcat este de asemenea împrejurarea că practic inculpaţii nu au avut nici un moment intenţia să primească, respectiv să plătească contravaloarea acţiunilor conform contractului de cesiune, deoarece nu intenţionau sa desfăşoare o activitate licită.

La scurt timp, cei doi inculpaţi au încheiat un proces verbal din care rezultă că la 12 decembrie 1998 inculpatul P. i-a predat numitului C.A. arhiva SC V. SA şi ştampila cu nr. 2 a acestei societăţi.

La data de 18 ianuarie 1999 , inculpatul P., în calitate de reprezentant al S.V.M. V. SA, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu numitul S.S.A., căruia i-a vândut dreptul de proprietate asupra cotei de 98/273 mp teren si spaţii comerciale de producţie, spălătorul în suprafaţă de 156 mp din imobilul situat in Baia Mare, judeţul Maramureş, preţul vânzării fiind de 250.000.000 lei, contract ce a fost autentificat în baza declaraţiei date de inculpat pe propria răspundere din care rezulta că imobilul în cauză nu reprezenta aport în natură la capitalul social al societăţii.

Intenţia inculpatului P. a fost evidentă, respectiv aceea de a decapitaliza societatea, astfel încât la data încetării activităţii infracţionale să se recupereze banii care s-au "investit" în crearea cadrului necesar punerii în practică a rezoluţiei infracţionale, context în care profitul ar fi fost maxim, iar pretinsele cheltuieli făcute de inculpaţi în faza actelor pregătitoare ar fi fost în cea mai mare parte recuperate.

Această finalitate rezultă şi din depoziţia martorului S.S.A. care a relatat că inculpatul i-a mărturisit într-o discuţie că a preferat să îi vândă imobilul deoarece avea prefigurat un plan conform căruia societatea urma să rămână fără patrimoniu social.

Deşi inculpatul P. a încercat să acrediteze ideea că din greşeală a păstrat calitatea de administrator după ce a vândut societatea numitului C.A., nu poate fi reţinută această susţinere întrucât din documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv declaraţia dată pe proprie răspundere la 14 ianuarie 1999 în faţa notarului public S.P., denotă că se considera şi acţiona şi la această dată ca acţionar majoritar şi administrator S.V.M. V. SA.

Din analiza actelor juridice încheiate de cei doi inculpaţi rezultă că după data de 03 decembrie 1998, într-o perioadă relativ scurtă, aceştia au încheiat o multitudine de contracte de natură contradictorie, ce se justificau poate doar în cazul în care se urmărea cu totul altă finalitate decât desfăşurarea unei activităţi comerciale normale. Astfel, într-un timp foarte scurt, aceştia au încheiat contracte de cesiune, împuterniciri, contracte de intermediere valori mobiliare, au dat ordine de vânzare-cumpărare acţiuni, încasând banii obţinuţi, activitate ce denotă o bună coordonare şi o intenţie evidentă, aceea de a eluda legea.

Astfel, la numai 7 zile după ce a devenit proprietarul majoritar de acţiuni, respectiv cu o zi înainte de încheierea contractului de cesiune, inculpatul P. l-a împuternicit pe S. ca, utilizând numele de C.A., în calitatea sa de director comercial, să deschidă conturi bancare, să semneze contracte cu persoane fizice şi juridice şi să reprezinte societatea în raport cu terţii şi toate instituţiile pieţei de capital, toate acestea în contextul în care începând cu 10 decembrie 1998 capitalul social al S.V.M. V. SA fiind redus la suma de 127.480.000 lei, societatea nu mai îndeplinea condiţiile legale pentru a funcţiona. Mai mult decât atât, procura este lipsita de eficienţă juridică, câtă vreme la 21 decembrie 1998, inculpatul S. devenea acţionar majoritar al societăţii.

Din toate aceste date şi acţiuni rezultă că inculpaţii lucrau contra-cronometru neavând timp să încheie toate actele necesare transferului de proprietate, dar şi intenţia acestora de a evita un control privind activitatea firmei.

La data de 15 decembrie 1998, inculpatul S., folosind identitatea falsa de C.A. şi în baza procurii dată de inculpatul P. a încheiat, în calitate de reprezentant al S.V.M. V. SA, un contract de intermediere valori mobiliare cu S.V.M. A.A.I. SA Bucureşti. Obiectul acestui contract îl reprezenta executarea de către intermediar a ordinelor de vânzare cumpărare de valori mobiliare pe Piaţa Rasdaq şi B.V.M. ce urmau să fie transmise intermediarului de către beneficiar, acesta rămânând singurul responsabil pentru emiterea unor ordine de vânzare-cumpărare sau transfer la registru în numele unor clienţi fără consimţământul lor sau în numele unor clienţi fictivi.

La data de 16 decembrie 1998, inculpatul S. a încheiat în aceeaşi modalitate un contract de intermediere valori mobiliare cuprinzând aceleaşi clauze, în sensul că intermediarul nu urma să fie ţinut de vreo obligaţie în raporturile dintre beneficiar şi terţi, cu S.V.M.K.G.T.I. SA Gherla, judeţul Cluj, iar la 05 ianuarie 1999, un alt contract cu S.V.M.E. B.G. SA Bucureşti.

Deoarece conform dispoziţiilor ce reglementează desfăşurarea activităţii pe piaţa de capital, sumele de bani obţinute în urma efectuării tranzacţiilor de acţiuni se virează în conturile bancare ale societăţilor de valori mobiliare, inculpaţii aveau nevoie de astfel de instrumente fără a trezi suspiciuni în rândul intermediarilor ce executau ordinele .

În acest sens, inculpaţii, folosind documente false referitor la societatea pe care o reprezenta, s-au prezentat în cursul anului 1998 la diverse bănci unde au solicitat deschiderea de conturi, atât în nume personal, cât şi pentru S.V.M. V. SA.

Astfel, la 09 decembrie 1998, inculpatul P., în calitate de reprezentant al SC V. SA a deschis cont pentru persoane juridice la W.B. SA, sucursala Bucureşti, persoane autorizate să dispună de cont fiind inculpatul şi C.A..

Din rulajul acestui cont cu nr. 2511000041900437 a rezultat că în decurs de 2 luni C.A. folosind buletinul de identitate seria BE nr. 809893 a ridicat suma totala de 2.877.689.016 lei.

În perioada 21 ianuarie 1999 - 27 ianuarie 1999, prin contul nr. 2511000041800457 deschis la W.B. SA Bucureşti inculpatul S.C. a rulat şi ridicat suma de 517.575.000 lei.

La data de 31 august 1998, martora C.G. a deschis contul 459002823601 la Banca Comercială Română sector 1 Bucureşti prin care era împuternicit şi inculpatul P.M.V., iar inculpatul S. a deschis în numele lui C.A. contul nr. 459033064301 la BCR, sucursala sector 1 Bucureşti prin care în perioada 14 ianuarie 1999 - 13 august 1999 s-a rulat suma de 360.817.228 lei provenită din vânzarea de acţiuni de pe piaţa de capital, din care 360.617.990 lei a fost ridicata de titularul contului, respectiv C.A.

În baza contractelor de intermediere valori mobiliare încheiate S.V.M. V. SA , inculpaţii au încheiat următoarele tranzacţii:

A. Tranzacţii efectuate prin intermediul S.V.M. A.A.I. SA:

- în perioada 16 decembrie 1998 - 14 ianuarie 1999, inculpatul S. a dat ordine de tranzacţionare acţiuni pe piaţa de capital unui număr de 1267 de acţionari la diverse societăţi, ordine ce au fost executate pe acest interval fie urmare transmiterii unor fax-uri, fie prin prezentarea personală a inculpatului la sediul societăţii de intermediere.

Sumele încasate în urma virărilor s-au ridicat la valoarea de 528.518.710 lei, din care 493.266.016 lei au fost virate de intermediari, conform dispoziţiilor contractuale, în contul S.V.M. V. SA nr. 2511000041900437 deschis la W.B. SA prin următoarele ordine de plata: 341 din 22 decembrie 1998; 344 din 23 decembrie 1998; 345 din 24 decembrie 1998; 347 din 28 decembrie 1998; 348 din 29 decembrie 1998; 349 din 04 ianuarie 1999; 354 din 11 ianuarie 1999; 356 din 12 ianuarie 1999; 365 din 15 ianuarie 1999.

Pe lângă aceste ordine de tranzacţionare valori mobiliare, S.V.M. A.A.I. SA a efectuat si operaţiuni de vânzare în regim cross (tranzacţii pentru doi dintre clienţii aceluiaşi S.V.M.). Astfel, S.V.M. V. a ordonat intermediarului să efectueze vânzări de acţiuni în numele societăţii, acţiuni care apoi să fie cumpărate în numele clientului S.V.M. V. SA, S.I.D., rezultând astfel două tranzacţii de aceeaşi valoare, dar în sensuri opuse.

În baza adresei nr. C/1081/03.1999 a C.N.V.M., prin care se recomanda onorarea solicitărilor acelor persoane care au reclamat vânzarea acţiunilor pe care le aveau în posesie fără acordul lor, S.V.M. A.A.I. SA a răscumpărat şi restituit acţiuni în valoare de 35.740.975 lei unui număr de 28 persoane, iar suma de 44.172 lei constând în viramente rămase de efectuat de către S.V.M. V. SA a fost pusă la dispoziţia organelor de urmărire penala pentru a fi avuta în vedere la despăgubirea părţilor vătămate.

B. Tranzacţii efectuate prin S.V.M.E. B.G. SA

La data de 05 ianuarie 1999, între S.V.M. V. SA, reprezentată de numitul C.A. (în realitate inculpatul S.C.R.) şi S.V.M.E. B.G. SA reprezentată de B.I. s-a încheiat un contract de intermediere valori mobiliare având aceleaşi clauze ca şi contractul încheiat de inculpat cu S.V.M. A.A.I. SA.

Pentru încheierea contractului, inculpatul a prezentat certificatul de înmatriculare al societăţii pe care o "reprezenta" precum şi o adeverinţă falsă din care rezulta că era împuternicit de către directorul executiv, numitul L.N. să încheie contracte cu alte societăţi de valori mobiliare în vederea intermedierii ordinelor de vânzare şi/sau cumpărare preluate de S.V.M. V. de la diverşi clienţi.

Urmare verificărilor efectuate în vederea identificării directorului executiv, respectiv a numitului L.N., s-a stabilit că în evidentele Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Evidenţa Populaţiei, figurează 4 persoane cu acest nume. Audiate fiind, acestea au arătat că nu au desfăşurat nici o activitate managerială la S.V.M. V. SA sau la alte societăţi şi nu i-au cunoscut pe inculpaţi.

În acest context, concluzia este că împuternicirea folosită de inculpatul S. era un fals menit să inducă în eroare părţile contractuale şi să creeze aparenţa legalităţii actelor ce urmau a fi încheiate.

Mai mult decât atât, este evident că la acea dată, 02 decembrie 1998, S.V.M. V. SA nu mai putea fi autorizată să efectueze vânzări-cumpărări de valori mobiliare pe cont propriu întrucât capitalul social al acestei societăţi era numai de 340.000.000 lei, încălcându-se în acest mod dispoziţiile art. 4 şi art. 6 ale Regulamentului nr. 3/1998 al C.N.V.M.

Important este de asemenea pentru conturarea rezoluţiei infracţionale a celor doi inculpaţi faptul că deşi noului client nu i se deschisese cont la societatea intermediară, reprezentantul S.V.M. B.G. nu a făcut verificări prealabile, procedând la executarea ordinelor pe piaţa de capital ce erau transmise prin fax de la cabina din cartierul F. nr. 1-3 aparţinând Direcţiei de Telecomunicaţii Bucureşti.

În consecinţă, în perioada ianuarie-februarie 1999, S.V.M.E. B.G. SA a efectuat vânzări de acţiuni în baza ordinelor S.V.M. V. SA în valoare totala de 6.967.068.691 lei din care 4.696.133.050 lei pe Piaţa Rasdaq şi 2.270.935.641 lei pe BVB. Tot în această perioadă s-au executat şi ordine de cumpărare în valoare totală de 3.559.035.150 lei, din care 3.409.856.250 lei de pe Rasdaq şi 149.178.900 lei de pe BVB.

Procedându-se la compensarea sumelor datorate de societăţi una alteia, urmare efectuării operaţiunilor menţionate mai sus, S.V.M.E. B.G. SA mai avea un rest de plată către S.V.M. V. SA, în sumă de 3.094.391.954 lei, din care s-a achitat 1.915.721.694 lei prin ordine de plată în contul nr. 25110000419037 deschis la W.B. SA.

Aceste operaţiuni au fost realizate prin următoarele ordine de plata: 30 din 08 ianuarie 1999; 20 din 13 ianuarie 1999, 24 din 14 ianuarie 1999, 25 din 14 ianuarie 1999, 29 din 15 ianuarie 1999, 28 din 15 ianuarie 1999, 37 din 19 ianuarie 1999, 39 din 20 ianuarie 1999, 40 din 21 ianuarie 1999, 44 din 22 ianuarie 1999, 45 din 25 ianuarie 1999, 46 din 26 ianuarie 1999.

În această modalitate, în perioada 05 ianuarie 1999 - 26 ianuarie 1999, s-au tranzacţionat ordine de vânzare pe piaţa de capital unui număr de 6.610 persoane.

C. Tranzacţii efectuate prin intermediul SC K.G.I.I.V. SA Gherla, judeţul Clui:

La data de 16 decembrie 1998, între S.V.M.K.G.T.I. SA GHERLA reprezentată prin C.C.P. şi S.V.M. V. SA reprezentată de inculpatul S.C.R., care utiliza identitatea falsă de C.A., s-a încheiat un contract de intermediere de valori mobiliare, clauzele fiind identice cu cele cuprinse în contractele încheiate de către inculpat cu S.V.M. A.A.I. SA şi S.V.M.E. B.G. SA.

La încheierea contractului, inculpatul S. a prezentat un înscris falsificat reprezentând o Hotărâre a Adunării Generale a Acţionarilor S.V.M. V. SA BAIA MARE din data de 23 decembrie 1998 din care rezulta că s-a aprobat cesiunea pachetului majoritar de către P.M.V. către C.A. De asemenea, prin aceeaşi Adunare Generala s-ar fi procedat la alegerea unui nou consiliu de administraţie.

Conform înţelegerii intervenite între inculpat si S.V.M.K.G.T.I. SA, ordinele de tranzacţionare se transmiteau prin fax, iar banii obţinuţi se virau în contul societăţii beneficiare.

Începând cu data de 16 decembrie 1998, de la nr. de fax, aparţinând cabinei Telex-Fax F. nr. 1-3 a Direcţiei Telecomunicaţii Bucureşti au început să fie transmise facsimile cuprinzând ordine de vânzare-cumpărare acţiuni în contul S.V.M. V. SA, ordine ce indicau nr. de cont 2511000041900437 de la W.B. în care urmau să se achite sumele obţinute din vânzări.

În această modalitate, în perioada 16 decembrie 1998 - 18 ianuarie 1999 au fost tranzacţionate acţiuni aparţinând unui număr de 1.939 persoane.

Conform situaţiei privind tranzacţiile efectuate de S.V.M.K.G.T.I. SA, a rezultat că în perioada 17 decembrie 1998 - 13 ianuarie 1999 s-au efectuat ordine de vânzare de acţiuni pe piaţa de capital pentru S.V.M. V. SA, în valoare totală de 1.163.616.980 lei şi ordine de cumpărare în valoare de 374.158.020 lei.

Sumele datorate de intermediar beneficiarului au fost achitate cu ordine de plată după cum urmează: 1932 din 23 decembrie 1998, 1940 din 24 decembrie 1998, 1941 din 24 decembrie 1998, 7 din 06 ianuarie 1999, 1943 din 29 decembrie 1998, 1942 din 29 decembrie 1998, 1911 din 04 ianuarie 1999, 1947 din 04 ianuarie 1999, 50 din 05 ianuarie 1999, 7 din 06 ianuarie 1999, 9 din 07 ianuarie 1999, 11 din 08 ianuarie 1999, 17 din 11 ianuarie 199, 18 din 11 ianuarie 1999, 32 din 20 ianuarie 1999, 23 din 09 ianuarie 1999 şi 28 din 18 ianuarie 1999.

Latura civilă a cauzei a fost disjunsă, avându-se în vedere întârzierea soluţionării acţiunii penale datorită introducerii în cauză, ca părţi civile, a unui număr foarte mare de persoane.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 314/A din 2 octombrie 2007, admiţând apelurile declarate de inculpaţii P.M.V. şi S.C.R., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 208-209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul P.M.V. la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor pentru ifnracţiunile prevăzute de art. 209 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (privind pe inculpatul P.M.V.) şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 293 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (privind pe inculpatul S.C.R.).

A înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul P.M.V. să execute pedeapsa de 11 ani închisoare, iar inculpatul S.C.R. să execute pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru ambii inculpaţi.

Au fost descontopite pedepsele de 11 ani închisoare, 5 ani închisoare (aplicate prin sentinţa penală nr. 928/2002 a Tribunalului Bucureşti) şi pedeapsa de 9 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 78/2002 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti), contopite prin sentinţa penală nr. 489/2005 a Tribunalului Bucureşti, pe care le-a contopit cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul P.M.V. să execute în final 11 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 11 ani închisoare perioada executată de inculpat, de la 17 august 1999 la 24 aprilie 2007.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpaţi.

Prin recursul declarat, inculpatul P.M.V. a solicitat casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru refacerea expertizei care să stabilească prejudiciul produs prin fapta inculpatului, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 6, 10, 18, 17 şi 14 C. proc. pen.

În susţinerea acestora a arătat că a fost lipsit de apărare la urmărirea penală şi că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la cererea de schimbare a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în infracţiunea de abuz în serviciu, deşi din probele administrate rezultă că s-a săvârşit doar o contravenţie la Legea nr. 297/2004. în acest sens, a arătat că acele valori imobiliare tranzacţionate inculpatului S. nu au intrat în posesia sa, întrucât nu a avut loc transferul efectiv din patrimoniul societăţii la care era administrator în contul său. A mai susţinut că se impune achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi reducerea pedepsei cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., a precizat că s-a împlinit termenul de prescripţie, astfel că s-ar impune soluţia de încetare a procesului penal, în situaţia schimbării încadrării juridice.

Recurentul inculpat S.C.R. a solicitat casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru identificarea prejudiciului, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.

În susţinerea cazurilor de casare, a arătat că, în raport de conţinutul Instrucţiunilor din 2005, este posibilă dezincriminarea faptelor săvârşite, iar, în situaţia trecerii peste această critică, a susţinut că nu există elementul material al infracţiunii de furt calificat, deoarece nu şi-au însuşit acţiunile, şi nici elementul subiectiv, întrucât nu au avut acest scop. A mai arătat că nu există obiectul material corporal, aşa cum se cere în doctrină, pentru a se putea reţine infracţiunea de furt.

În subsidiar, în situaţia rămânerii în cadrul procesual stabilit de parchet, a arătat că nu există elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen. şi art. 258 C. pen. În situaţia schimbării încadrării juridice în forma calificată a abuzului în serviciu, a solicitat redozarea pedepsei, iar în cazul reţinerii formei simple, a solicitat încetarea procesului penal, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie.

Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate, pentru considerentele următoare:

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor şi au dat o corectă încadrare juridică acestora, constatându-se, referitor la criticile inculpaţilor, următoarele:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen., în sensul desfăşurării urmăririi penale în lipsa apărătorului , se constată, din actele dosarului de urmărire penală (filele 100, 101, 129 - vol. lll), că inculpatul a fost asistat de mai mulţi apărători aleşi. Aşa fiind, dreptul la apărare al inculpatului a fost garantat pe parcursul procesului, acesta beneficiind de o apărare completă şi eficientă.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la cererea de schimbare a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în infracţiunea de abuz în serviciu, motiv invocat de inculpatul P., se constată că această susţinere nu este întemeiată.

Din verificarea actelor dosarului, rezultă că instanţa de fond nu numai că a dat cuvântul referitor la încadrarea juridică tuturor părţilor şi procurorului, dar s-a şi pronunţat referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, cu o motivare amănunţită, analizând toate criticile inculpatului.

Susţinerea inculpatului că a săvârşit doar o contravenţie la Legea nr. 297/2004, deoarece valorile imobiliare tranzacţionate inculpatului S. nu au intrat în posesia sa, întrucât nu a avut loc transferul efectiv din patrimoniul societăţii la care era administrator în contul său, nu poate fi primită.

Sub acest aspect, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat reţinută în sarcina inculpaţilor, fiind întrunite cumulativ cerinţele esenţiale pentru existenţa elementului material al laturii obiective:

- acţiunea de luare se referă la un bun mobil. În dreptul civil, bunurile mobile sunt de două categorii: bunuri mobile prin natura lor şi bunuri mobile prin determinarea legii, astfel cum acestea din urmă sunt definite de art. 474 C. civ.„... acţiunile sau interesele în companii de finanţe, comerţ sau de industrie".

- bunul mobil s-a aflat în detenţia sau posesia unei persoane, în speţă, titularii certificatelor de acţionar;

- luarea bunului s-a făcut fără consimţământul părţii vătămate.

În ce priveşte acţiunea de luare, în înţelesul legii penale, ea constă în scoaterea bunului dintr-o sferă patrimonială şi trecerea lui în stăpânirea făptuitorului, astfel încât bunul să nu se mai afle la dispoziţia aceluia în detenţia sau posesia căruia se afla sau trebuia să se găsească, producându-se o deposedare a părţii vătămate şi o împosedare a făptuitorului.

Din acest punct de vedere, susţinerea inculpaţilor că nu a avut loc transferul efectiv al valorilor imobiliare din patrimoniul societăţii la care era administrator inculpatul S., în contul inculpatului P. şi că nu şi-au însuşit acţiunile, neexistând nici elementul subiectiv, întrucât nu au avut acest scop sunt nefondate.

În acest sens, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în faza de judecată a apelului, rezultă că efectuarea operaţiunilor de vânzare-cumpărare a acţiunilor avea loc urmare unui ordin dat de către investitor şi comunicat societăţii de valori imobiliare, sumele încasate din vânzarea acţiunilor virându-se direct în conturile S.V.M. V. S.A. (fila 12- dosar instanţa de apel). Aşa fiind, prin emiterea ordinelor de vânzare a acţiunilor mai multor persoane fizice, s-a realizat elementul material al infracţiunii de furt calificat, în acel moment efectuându-se deposedarea şi împosedarea inculpaţilor cu valorile imobiliare pe care urmau să le tranzacţioneze pe piaţa bursieră.

În raport cu argumentele mai sus-arătate, se constată că nu se impune achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de furt calificat reţinută în sarcina acestora.

Nici criticile ambilor inculpaţi, referitoare la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. şi, respectiv, art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen. şi art. 258 C. pen., nu sunt întemeiate.

Pentru a fi incidente aceste incriminări, legiuitorul a prevăzut o situaţie preexistentă şi anume, cea a existenţei unui serviciu în cadrul unui organ sau instituţii de stat ori al unei unităţi din cele prevăzute la art. 145 C. pen., în care să îşi desfăşoare activitatea un funcţionar public.

Or, inculpaţii nu aveau această calitate prevăzută de lege, în sensul art. 147 C. pen., astfel că nu puteau fi subiecţi activi ai acestor infracţiuni de serviciu.

In ce priveşte prejudiciul cauzat, acesta a fost cert stabilit, conform raportului de expertiză contabilă, care a avut în vedere însumarea valorilor acţiunilor tranzactionate, adică sumele de bani obţinute din vânzarea acestora pe piaţa de capital, care atrage agravanta consecinţelor deosebit de grave.

Neîntemeiată este şi critica referitoare la dezincriminarea faptelor, în raport de conţinutul Instrucţiunilor din 2005.

Potrivit principiului legalităţii prevăzut de art. 2 C. pen., numai legea prevede care fapte constituie infracţiuni, ceea ce înseamnă că acţiunea de incriminare a unor fapte nu se poate realiza decât prin lege, iar, ca efect al simetriei, şi acţiunea de dezincriminare nu poate fi realizată decât tot prin lege, şi nu prin instrucţiuni.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii le-au conceput şi realizat, precum şi de datele ce caracterizează persoana acestora, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit, în regim privativ de libertate.

Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi P.M.V. şi S.C.R. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 429/2009. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 514/2009. Penal. Menţinere măsură de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4128/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 415/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 4217/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 429/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 514/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 572/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 575/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 597/2009. Penal