ICCJ. Decizia nr. 558/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 558/2009
Dosar nr. 2399/36/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 404 din 8 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 5299/118/2008, s-a dispus:
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) şi i) C. pen., condamnarea inculpatului S.N., la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare precum şi (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis drepturile inculpatului prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 17 iunie 2008 la zi.
În baza art. 346 C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa. Obligă pe inculpatul S.N. la suma de 1157,52 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa cu titlul de despăgubiri materiale, constând în cheltuieli de spitalizare.
S-a admis în parte cererea formulată de partea civilă S.G.
A obligat pe inculpatul S.N. la suma de 500 lei, cu titlul de despăgubiri materiale către aceasta.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 140 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiţiei, către B.A. Constanţa, pentru avocat M.I.L.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul S.N. la suma de 950 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 719/P/2008 din 2 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa a fost trimis în judecată inculpatul S.N. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. c) şi i) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul S.N., în dimineaţa zilei de 9 iunie 2008, în timp ce se afla în loc public, pe trotuarul străzii Dezrobirii din municipiul Constanţa, a lovit-o pe soţia sa, S.G. cu un cuţit în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i leziuni grave, care i-au pus în primejdie viaţa, prin hemopneumotorax.
Inculpatul şi partea vătămată sunt căsătoriţi de mai mulţi ani, în ultimii însă cei doi au trăit despărţiţi în fapt, atât datorită deselor neînţelegeri intervenite între aceştia, care degenerau în conflicte verbale sau violenţe fizice din partea inculpatului asupra soţiei, dar şi datorită împrejurării că S.G. a plecat în anul 2007 să lucreze în străinătate.
În lipsa soţiei sale, inculpatul a vândut apartamentul bun comun pe baza unui act sub semnătură privată. Cumpărătorul a decedat astfel că nu au apucat să facă actele notariale, în formă autentică, însă copiii cumpărătorului înmânaseră inculpatului preţul apartamentului.
Când s-a întors din Italia şi a aflat că soţul său făcuse acea înţelegere, că primise 460 milioane dar că mai erau doar 360 milioane, puşi de inculpat la C.E.C. pe numele său, restul fiind cheltuiţi pe băutură, partea vătămată l-a determinat pe S.N. să scoată banii şi să îi dea ei.
S.G. spera să anuleze actul întocmit de inculpat în lipsa ei prin care, fără consimţământul acesteia se vindea în mod fraudulos apartamentul bun comun şi dorea să completeze suma de bani pentru a o restitui moştenitorilor cumpărătorului. Până când acest lucru ar fi fost posibil, banii fuseseră lăsaţi la un văr al inculpatului, T.I.
Inculpatul s-a considerat însă prejudiciat de modul în care soţia sa a procedat, cerându-i insistent să îi dea o parte din bani.
Partea vătămată în ciuda neînţelegerilor şi despărţirii în fapt intervenite îl îngrijea încă pe inculpat. În dimineaţa zilei de 9 iunie 2008 se înţeleseseră să se întâlnească pe strada Dezrobirii lângă I.M., pentru ca partea vătămată să îi dea rufe curate.
În momentul în care femeia i-a întins cu mâna dreaptă sacoşa cu haine curate, inculpatul i-a tras geanta şi i-a aplicat în partea stângă a pieptului o lovitură cu un briceag cu lama de 8 - 10 centimetri, după care a plecat mergând în pas normal, fără grabă, îndepărtându-se prin curtea şcolii, deşi soţia sa, în urma loviturii primite căzuse şi cerea ajutor. A aruncat cuţitul apoi, după cum declară, dar nu a mai fost găsit.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 289/ LR/l din 1 iunie 2008 întocmit de S.M.L. Constanţa rezultă că partea vătămată S.G. prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător şi care pot data din 9 iunie 2008. Plaga înjunghiată din zona hemitoracelui stâng e penetrantă, în timp cauzând hemopneumotorax stâng, pentru care a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă. Victimei i-a fost pusă în primejdie viaţa, aceasta necesitând 12 - 14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.N., care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv intenţia.
Prin Decizia penală nr. 131/ P din 11 decembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauza cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reţinând că, în raport de modalitatea de comitere a faptei, prin folosirea unui cuţit, cauzându-i părţii vătămate o plagă înjunghiată hemitorace stâng penetrantă, ce i-a pus viaţa în primejdie, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.N., care a solicitat achitarea, întrucât intenţia sa a fost de a tăia bareta genţii părţii vătămate şi nu de a-i suprima viaţa. De asemenea, solicită reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Deşi inculpatul nu a indicat expres, prima critică invocată, prin care solicită achitarea, poate fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., dar nu este fondată.
Inculpatul se apără motivând că pe data de 9 iunie 2008, când a întâlnit-o pe partea vătămată, a încercat să-i taie acesteia bareta genţii cu briceagul, pentru a-i lua actul de identitate şi a o determina, astfel, să-i dea partea de bani ce i se cuvenea.
Înalta Curte constată că temeiul arătat de apărarea inculpatului pentru achitare este greşit, respectiv, se indică incorect art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) deşi se vizează lipsa intenţiei, adică lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, ceea ce ar atrage incidenţa art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Apărarea nu poate fi, însă, reţinută, fiind contrazisă de materialul probator administrat.
Astfel, în mod corect, ambele instanţe au arătat că sunt probate în cauză mai multe aspecte ce converg la concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţie, cel puţin indirectă, acceptând posibilitatea că acţiunea sa să aibă ca efect moartea victimei.
S-a reţinut din probe că locul plăgii înjunghiate era mult mai sus decât cel în care curelele genţii ar fi putut fi tăiate, dacă asta ar fi fost intenţia inculpatului. De asemenea, intensitatea loviturii aplicate depăşeşte cu mult intensitatea cu care s-ar fi acţionat pentru tăierea unei curele, care fi dus probabil, la o leziune superficială şi nu la o plagă înjunghiată ce a produs hemopneumotorax stâng.
Martora P.M., care nu-l cunoştea nici pe inculpat şi nici pe victimă şi care a perceput incidentul de pe trotuarul opus, a arătat că a observat cum partea vătămată i-a întins inculpatului, cu mâna dreaptă, o sacoşă după care, imediat, inculpatul i-a smuls poşeta şi a lovit-o pe partea vătămată cu un cuţit pe care-l avea în mâna dreaptă.
Deşi soţia sa, în urma loviturii primite, căzuse şi cerea ajutor, acesta a plecat de lângă victimă, ignorând strigătele acesteia şi aruncând cuţitul, care nu a mai fost găsit.
Prin urmare, în mod corect, s-a apreciat faţă de situaţia de fapt stabilită prin materialul probator administrat, că fapta inculpatului care, prin folosirea unui cuţit, i-a aplicat victimei o lovitură într-o zonă vitală, producându-i o plagă înjunghiată hemitorace stâng, penetrantă, ce i-a pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, acesta acţionând cu intenţia de a ucide.
Au fost reţinute circumstanţele omorului calificat prevăzută de art. 175 lit. c) şi i) C. pen., fiind vorba de o faptă comisă în public, asupra soţiei.
Nici solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei (caz de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 din C. proc.) nu poate fi primită.
Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, care reprezintă minimul prevăzut de textul incriminator, iar o reducere a acesteia ar presupune reţinerea unor circumstanţe atenuante care în cauză nu se regăsesc.
Nici una din circumstanţele atenuante prevăzute de lege nu este probată în cauză, iar starea de sănătate invocată de inculpat nici nu se încadrează în dispoziţiile art. 74 C. pen.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 131/ P din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2008 la 17 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 555/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 567/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
