ICCJ. Decizia nr. 719/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 719/2009
Dosar nr. 8409/99/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 536 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Iaşi s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de părţile civile şi de inculpata H.M.
Inculpata H.M. a fost condamnată, la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a repus în individualitatea ei pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 521 din 10 decembrie 2007 a Judecătoriei Hârlău în pedepsele de: un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 531/2007 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 şi 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., la data de 11 decembrie 2006 şi de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău.
S-a constatat că infracţiunea reţinută prin prezenta sentinţă este concurentă cu infracţiunea de furt calificat reţinută la lit. b) şi în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunea pentru care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 815 din 31 octombrie 2005.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 14 ani închisoare cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 531/2007, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 815/2005 care a fost adăugată la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpata având de executat în fond, pedeapsa de 15 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 8 august 2007 până la 10 august 2007.
S-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., s-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile C.E., C.P.G. şi C.V., inculpata fiind obligată să achite fiecărei părţi civile suma de câte 2.500 lei daune materiale şi câte 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpata locuia din anul 2003 în localitatea Plugari, judeţul Iaşi şi convieţuia în concubinaj cu C.A., fiul martorei R.E.
La revenirea acesteia în locuinţă, între cele două a avut loc o ceartă, încheiată cu plecarea inculpatei spre localitatea Pârcovaci.
La ieşirea din sat, inculpata l-a ajuns din urmă pe C.S. în vârstă de 74 de ani care conducea o căruţă încărcată cu gunoi şi pe care l-a rugat s-o transporte până în Hârlău.
Ajunşi în câmp, inculpata pretinde că acesta i-ar fi condiţionat serviciul de întreţinerea unor raporturi sexuale şi că ar fi lovit-o.
Pe acest fond a apucat furca pe care o avea victima şi i-a aplicat lovituri repetate în cap, în zona gâtului şi pe corp până ce victima a căzut la pământ.
În acel loc a fost găsită aceasta decedată, cu leziuni multiple, iar alături se afla furca folosită la producerea agresiunii.
Raportul de necropsie efectuat în cauză relevă caracterul violent al morţii lui C.S. datorate insuficienţei respiratorii acute, consecutive unui traumatism cervical cu fractură de hioid, fracturi cominutive de tiroid şi cricoid. Topografia şi morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin loviri active, repetate, cu corpuri contondente.
Inculpata a recunoscut săvârşirea faptei pe care o motivează prin insistenţa victimei mergând până la violenţă de a întreţine raporturi sexuale.
Probele administrate în cauză nu confirmă o astfel de atitudine provocatoare din partea victimei.
Din aceste motive, instanţa de fond a respins cererea inculpatei de a se reţine prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Totodată, instanţa de fond a constatat nefondată şi cererea părţilor civile de a se reţine la încadrarea juridică a faptei dispoziţiile art. 176 lit. a) C. pen., moartea victimei nefiind însoţită de existenţa unor suferinţe prelungite, proprii exercitării cruzimilor.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 147 din 11 decembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile C.E., C.P.G., C.V. şi de inculpata H.M.
În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile şi inculpata.
Părţile civile au criticat hotărârile pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice în dispoziţiile art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen. şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei.
În urma examinării hotărârilor atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei H.M. au fost corect stabilite pe baza declaraţiilor martorilor L.D.I., D.C. şi D.I.C., B.C., S.G., coroborate cu actele medico-legale întocmite în cauză şi cu declaraţiile inculpatei.
Din ansamblul materialului probator analizat, Înalta Curte constată că instanţele au respins în mod întemeiat cererea inculpatei de a se reţine în favoarea sa aplicarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nicio dovadă nu îndreptăţeşte susţinerea acesteia că ar fi comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea victimei. Aceasta din urmă era cunoscută ca o persoană serioasă, cu o conduită corectă, care nu a fost implicată în scandaluri de natură sexuală.
Inculpata însă consumase alcool cu puţin timp înainte de comiterea faptei, era surescitată în urma discuţiei avute cu mama concubinului său şi părăsise domiciliul comun, stare de spirit care, grefată pe condiţia sa psihică de persoană cu deficienţă mintală uşoară şi tulburări comportamentale, este posibil să-i fi creat impresia unei eventuale atitudini nepotrivite din partea victimei, însă prin nimic susţinută probator.
Inculpata a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a declarat că regretă cele întâmplate. Declaraţiile sale au ajutat la stabilirea adevărului în cauză, chiar cu nuanţa de subiectivism arătată mai sus, împrejurare care trebuie să se reflecte mai pregnant în modul de individualizare a pedepsei.
Având în vedere aceste argumente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica referitoare la nereţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., dar va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare; la această pedeapsă se va adăuga pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău, pentru care în cauză s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa de 11 ani închisoare.
Înalta Curte consideră că pedeapsa în cuantumul astfel stabilit este suficientă reeducării inculpatei şi că reflectă în mod corect pericolul social concret al faptei şi periculozitatea făptuitoarei, fiind necesară asigurării scopului preventiv-coercitiv stabilit de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatei, va casa în parte hotărârile pronunţate, va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare în pedepsele componente şi va dispune ca în precedent.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii vor fi menţinute.
Se va lua act că inculpata este arestată în altă cauză.
Cât priveşte recursurile declarate de părţile civile C.E., C.P.G., C.V., Înalta Curte constată că sunt nefondate.
Inculpata a aplicat victimei lovituri multiple folosindu-se de furca acesteia, provocându-i o insuficienţă respiratorie consecutivă unui traumatism cervical cu fractură de hioid, fracturi cominutive de tiroid şi cricoid. Decesul victimei a survenit imediat, fără ca aceasta să fi fost supusă unor suferinţe prelungite în timp.
Inculpata nu a întrebuinţat metode prin care să-şi fi chinuit victima, nu a manifestat ferocitate, nu a prelungit violenţele pentru a provoca suferinţe inutile, astfel că în cauză nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 176 lit. a) C. pen., referitoare la comiterea omorului prin cruzimi.
În consecinţă, critica referitoare la încadrarea juridică formulată prin motivele de recurs fiind nefondată, va fi respinsă ca atare.
Pentru argumentele ce preced, prezentate la analizarea motivelor de recurs ale inculpatei. Înalta Curte constată că nu sunt temeiuri de majorare a cuantumului pedepsei aplicate acesteia, cea stabilită prin prezenta hotărâre corespund pe deplin cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de părţile civile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2), art. 189 şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata H.M. împotriva deciziei penale nr. 147 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează în parte ambele hotărâri atacate, respectiv Decizia penală nr. 147 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi sentinţa penală nr. 536 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Iaşi, secţia penală.
Rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatei şi o repune în pedepsele componente: 14 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău.
Reduce pedeapsa de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare la care adaugă pedeapsa de un an închisoare din sentinţa penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău, pentru care s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen., inculpata H.M. urmând să execute 11 ani închisoare.
Constată că inculpata este arestată în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile C.E., C.P.G., C.V. declarate împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru recurenta inculpată, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Drepturilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 650/2009. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 722/2009. Penal → |
|---|
