ICCJ. Decizia nr. 1269/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1269/2010
Dosar nr. 1087/1/2010
Şedinţa publică din 1 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 315 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 278/1 C. proc. pen. a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi în baza art. 42 C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petentul P.C. în favoarea Judecătoriei Videle judeţul Teleorman.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul P.C.
Prin Decizia penală nr. 381 din 2 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins ca inadmisibil recursul petentului.
S-a reţinut că potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen. hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petentul P.C., susţinând în esenţă că instanţa de recurs nu a judecat fondul cauzei.
Curtea reţine că pentru a fi admisibilă în principiu o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391alin. (2) C. proc. pen., respectiv: contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege; motivul invocat să fie dintre cele prev. de art. 386 C. proc. pen. în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.
De asemenea, ţinând seama de faptul că art. 390 C. proc. pen. reglementează posibilitatea ca, până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa să suspende executarea hotărârii a cărei anulare se cere, rezultă implicit că hotărârea care poate fi atacată cu contestaţie în anulare trebuie să fie susceptibilă de executare.
Or, examinând contestaţia în anulare formulată de petiţionar.
Curtea constată pe de o parte că hotărârea supusă contestaţiei nu este una susceptibilă de a fi pusă în executare, iar pe de altă parte că motivele invocate de către petent nu se încadrează între cele expres şi limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât contestaţia este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.C. împotriva deciziei penale nr. 381 din 2 februarie 2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 9156/2/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2553/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2554/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
