ICCJ. Decizia nr. 1347/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1347/2010

Dosar nr. 1981/110/2009

Şedinţa nepublică din 9 aprilie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 375/ D din 28 octombrie 2009, Tribunalul Bacău a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis in judecată in infracţiunile de act sexual cu un minor prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.B.T. (fiul lui T. si Z.) pentru comiterea infracţiunilor:

- tentativă la viol prevăzută de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) - fapta din august 2008 - la pedeapsa de 2 ani si 6 luni Închisoare;

- viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) - fapta din octombrie 2008 - la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- viol prevăzuta de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) - fapta din 17 octombrie 2008 - la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998, art. 1000 alin. (2) C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente C.T. şi C.Z. să plătească părţii vătămate suma de 10.000 lei RON daune morale.

S-a respins ca nefondată cererea de acordare a daunelor materiale formulată personal de tatăl părţii vătămate A.M.

Potrivit art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.

Conform art. 193 alin. (1), (4) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească părţii vătămate suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că, într-o zi din luna august 2008, în jurul orelor 14,00, inculpatul C.B.T. a încercat să întreţină relaţii sexuale cu minorul de 8 ani A.V. Minorul s-a apărat, şi numai opoziţia sa l-a împiedicat pe inculpat să consume infracţiunea, care a rămas în forma tentativei.

Instanţa fondului mai reţine că, în a doua decadă a lunii octombrie 2008, inculpatul, prin ameninţarea părţii vătămate, minorul A.V. a întreţinut cu acesta un raport sexual anal într-o pădure din apropierea localităţii Hăghiac.

Inculpatul l-a mai constrâns pe minor la acte sexuale în seara de 17 octombrie 2008 când fapta lui a fost observată de martori.

Starea de fapt a fost reţinută în baza declaraţiilor părţii vătămate, a certificatului medico-legal nr. 641/A1 din 20 octombrie 2008 emis de CML Oneşti, a declaraţiilor reprezentantului legal al părţii vătămate, declaraţiilor martorilor C.T., C.V., C.A., P.E., M.N., ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 3 din 19 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat C.B.T. împotriva sentinţei penale nr. 375/ D din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Bacău.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care nu a motivat în scris recursul aşa cum prevăd disp. art. 385¹⁰alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

În concluziile orale din şedinţa din 26 martie 2010 inculpatul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen. referitoare la individualizarea pedepsei şi greşita încadrare juridică.

S-a susţinut că în cauză nu s-a comis infracţiunea de viol, ci infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen.

Pe de altă parte, s-a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde prin reţinerea unor circumstanţe atenuante, constând în faptul că inculpatul este elev în clasa a X-a, recunoaşte şi regretă faptele comise şi provine dintr-o familie bine organizată care ar putea să-i asigure în continuare educaţie.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prev. de art. 385⁹alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., ce se ia în considerare de instanţă şi din oficiu, Curtea observă că acesta nu este întemeiat.

Ceea ce diferenţiază în mod esenţial infracţiunea de viol în forma prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. de aceea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen. este împrejurarea că în cazul primei infracţiuni făptuitorul înfrânge voinţa victimei, minore sub vârsta de 15 ani, prin constrângerea violentă a acesteia sau profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, pe când în situaţia infracţiunii prev. de art. 198 C. pen. există acordul victimei, consimţământul la actul sexual, pentru existenţa infracţiunii fiind necesară şi suficientă doar condiţia ca victima să nu fi împlinit vârsta de 15 ani.

Or, în prezenta cauză s-a reţinut în mod temeinic nu numai împrejurarea că partea vătămată era minoră, sub 15 ani, dar şi faptul că actele sexuale comise asupra ei de către inculpat s-au produs prin violenţă şi ameninţare, respectiv prin constrângere.

Cât priveşte motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei, Curtea observă că acesta este fondat.

Este adevărat că faptele comise de inculpat asupra minorului au un pericol social ridicat, ele sunt de natură să-l afecteze grav pe acesta. Pe de altă parte, Curtea observă că pedeapsa este nu numai o măsură de constrângere dar şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Potrivit art. 52 C. pen. scopul esenţial al pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Raportat la acest scop, văzând şi împrejurările că inculpatul este minor, elev în clasa a X-a, că recunoaşte şi regretă faptele, dar şi concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, Curtea apreciază că scopul pedepsei aplicate inculpatului ar putea fi atins şi fără executarea efectivă cu privaţiune de libertate.

Astfel, potrivit concluziilor referitoare la perspectivele de reintegrare socială din referatul de evaluare rezultă că acesta este bine integrat în familie, nu are de obicei un comportament infracţional, iar fapta pentru care a fost tras la răspundere penală ar fi rodul unei manifestări nechibzuite a curiozităţii. Acelaşi referat concluzionează că părinţii inculpatului prezintă suficiente garanţii morale, materiale şi afective care cresc perspectivele de integrare în societate a inculpatului şi prevenirea comportamentului infracţional al acestuia.

Aşa fiind, Curtea, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi dispoziţiile referitoare la scopul pedepsei, văzând şi limitele de pedeapsă referitoare la minori, prevăzute de art. 109 C. pen., dar şi dispoziţiile art. 110¹ C. pen., va casa hotărârile pronunţate în limitele motivului prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi, rejudecând, va decontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente pe care, prin aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., le va reduce după cum urmează:

- pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare;

- pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (fapta din octombrie 2008) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare;

- pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (fapta din octombrie 2008) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 teza a II-a, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Conform art. 110¹ C. pen., va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe termenul de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul minor va fi încredinţat pentru supraveghere deosebită părinţilor săi C.T. şi C.Z. stabilindu-se obligaţia prev. de art. 103 alin. (2) lit. b) C. pen. de a nu intra în legătură cu minorul parte vătămată A.V.

După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) C. pen., respectiv:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să nu intre în legătură cu minorul parte vătămată A.V.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul C.B.T. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 375/ D din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Bacău, secţia penală, cu privire la pedeapsă şi, rejudecând, decontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente pe care, prin aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., le reduce după cum urmează:

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71, art. 64 teza a II-a, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Conform art. 110¹ C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe termenul de 5 ani.

După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) C. pen., respectiv:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să nu intre în legătură cu minorul parte vătămată A.V.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 260/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1351/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1347/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1347/2010. Penal