ICCJ. Decizia nr. 166/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 166/2010

Dosar nr. 5600/111/2008

Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 139/ P din 26 mai 2009 a Tribunalului Bihor, în baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.K., fiul lui B. şi I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 18 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante de mai sus, în pedeapsa mai grea, pe care inculpatul urmează să o execute în regim de detenţie de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv de la 23 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă P.I., respectiv la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

S-au respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă P.I. ca nedovedite.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Costul raportului de constatare medico-legală şi a expertizei medico - legale psihiatrice de 1199 lei, respectiv 135 lei, va fi plătit din fondul special al M.J., în favoarea S.M.L. al Judeţului Bihor.

Onorariile apărătorilor din oficiu din faza de urmărire penală, V.B. de 200 lei, conform împuternicirii avocaţiale nr. 5134/2008 şi B.B. de 200 lei, conform împuternicirii avocaţiale nr. 5433/2008, respectiv onorariile apărătorilor din oficiu din faza de judecată, B.A. de 100 lei, conform împuternicirii avocaţiale nr. 5450/2008 şi O.L. de 200 lei, conform împuternicirii avocaţiale nr. 6162/2008 vor fi avansate din fondurile M.J., în favoarea Baroului de Avocaţi Bihor.

S-a reţinut în fapt că în data de 19 octombrie 2008 inculpatul G.K. a pătruns în imobilul din localitatea Voivozi aparţinând victimei Ş.G. de 61 de ani, fără acordul acesteia, prin forţarea uşii de acces dinspre grădină care a prezentat urme de forţare, atât pe cadru cât şi la lamela zarului, aceasta fiind îndoită spre exterior. Inculpatul cunoscând victima, care nu avea familie şi care obişnuia să consume alcool în barurile din localitate, de aproximativ un an, în chiar ziua respectivă inculpatul şi victima întâlnindu-se „la barul lui F.". După pătrunderea în locuinţa victimei aceasta a fost lovită cu un cuţit de către inculpat, fiindu-i cauzate mai multe plăgi la nivelul abdomenului, mai precis în torace şi în umărul stâng, în urma cărora a decedat, raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză relevând că moartea victimei Ş.G. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne exteriorizat, consecinţa unor plăgi toraco-pulmonare care au interesat atât elementele parenchimului pulmonar cât şi elemente vasculare importante din cavitatea toracică şi că între leziunile toracice localizate la nivelul hemitoracelui stâng şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată. După exercitarea acestor violenţe inculpatul a sustras din locuinţa victimei aproximativ 200 lei şi mai multe pachete de ţigări şi a părăsit locul faptei lăsând uşa de acces în locuinţă deschisă. Inculpatul a mers în aceeaşi noapte la locuinţa martorului K.K. respectiv în jurul orelor 22,30 căruia i-a cerut să-l ducă cu maşina la gară, pentru a pleca în Biharia la sora sa, cerere refuzată de martor care, anterior venise de la gară şi ştia că nu sunt trenuri, în plus martorul i-a relatat inculpatului că a consumat ţuică. În cursul aceleiaşi nopţi inculpatul s-a deplasat în localitatea Biharia la locuinţa martorei K.M. căreia i-a cerut să-l primească în chirie, pretextând că s-a certat cu părinţii şi nu mai avea unde să stea şi i-a plătit martorei suma de 150 lei reprezentând chirie. Inculpatul i-a spus acesteia că are banii de la părinţii săi, martora remarcând că inculpatul era în stare de nervozitate.

Starea de fapt sus expusă rezultă din următorul probatoriu.

1. Proces verbal de cercetare la faţa locului din care rezultă că: accesul în curtea locuinţei victimei se face pe o uşă şi o poartă pentru acces auto confecţionată din lemn şi fixată în ţevi metalice, poarta şi uşa având înălţimea de 1,70 m; uşa de acces în curte este prevăzută cu sistem de închidere cu o broască tip vechi în stare de nefuncţionare uşa angrenându-se în poarta de sus cu o sârmă făcută colac şi care se aşează peste cele două ţevi (fixă şi mobilă) ; în partea dreaptă a uşii de acces în curte pe iarbă se află o pungă din plastic transparent, în care se află câteva mere; de la uşa de acces în curte la o distanţă de 4 m pe poarta stângă se află o uşă de acces în clădire (hol şi o cameră); uşa este din lemn cu geamuri, cu două canate şi este asigurată prin exterior cu un zăvor ruginit cu lacăt; uşa a fost găsită închisă şi asigurată şi nu prezintă urme de forţare; de la această uşă pe direcţia înainte se ajunge în spatele imobilului unde se află o terasă acoperită, pe care sunt depozitate lemne de foc, o presă de struguri, o cantitate de cca. 300 kg porumb ştiuleţi, precum şi flacoane de plastic de 5 L goale; de pe această terasă se face accesul în celelalte încăperi ale imobilului, respectiv hol, cămară şi două camere; accesul în hol se face printr-o uşă din lemn prevăzută cu sistem de închidere cu zar tip vechi; uşa a fost găsită în poziţia larg deschisă, limba zăvorului acţionat de cheie, fiind acţionată în poziţia închis printr-o singură răsucire de cheie şi este uşor îndoită, prezentând urme de forţare; de asemenea şi pe tocul uşii se observă în dreptul zăvorului uşoare urme de forţare; prin această uşă se face accesul într-un hol de dimensiuni 3 x 3 m în care se află mai mulţi saci cu cartofi, o bicicletă D., o sobă G. şi un sac de borcane; din această încăpere pe direcţia înainte se pătrunde într-o cameră de 4 x 4 m în care se află depozitate 3 baloane de plastic, o cutie de sertar pentru un TV E., un dulap de bucătărie, o maşină de spălat haine, un frigider, o canapea extensibilă o masă pe care sunt aşezate borcane pline cu ardei iuţi iar pe jos sunt aşezate mai multe căpăţâni de varză; din această cameră, pe direcţia înainte se pătrunde într-o cameră de 4 x 4 m ce dă spre stradă; uşa de la această cameră a fost găsită în poziţie larg deschisă, este prevăzută cu sistem de închidere cu o yala aplicată în partea mediană a uşii; uşa nu prezintă urme de forţare, cheia a fost găsită în yala prin interior însă sistemul permite închiderea yalei şi prin interior; că în camera de la stradă a fost găsit cadavrul victimei Ş.G., acesta fiind cu bustul pe dună şi cu picioare în pat, prezentând urme de plăgi la nivelul abdomenului, mai precis în torace şi în umărul stâng;că din locuinţa victimei s-au sustras aproximativ 200 lei şi mai multe pachete de ţigări ; că în aceeaşi cameră a fost găsit şi ridicat un cuţit de bucătărie cu mâner de ebonită, lama cuţitului fiind detaşată de mâner şi se aflau sub masă lateral dreapta de cadavru; ca o bucată din mânerul de ebonită a fost găsită în pat între perne, iar pe lama cuţitului se observă urme de culoare brun roşcată cu aspect de sânge; că, cadavrul victimei era cu picioarele în pat, iar victima avea pe ea pantalonii şi nu era dezbrăcată;

2. Raport de constatare medico-legală din care rezultă că: moartea numitului Ş.G. a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne exteriorizat, consecinţa unor plăgi toraco-pulmonare care au interesat atât elementele parenchimului pulmonar cât şi elemente vasculare importante din cavitatea toracică; direcţia de acţiune a instrumentului a fost dinainte înapoi şi de la stânga spre dreapta, cu traiectoria aproape latero-laterală, în cazul leziunii parasternale dreapta. Aceste aspecte pledează pentru o poziţie a victimei în decubit dorsal şi agresorul în faţă şi lateral stânga faţă de aceasta; între leziunile toracice localizate la nivelul hemitoracelui stâng şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată; alcoolemia victimei în momentul decesului era de 2,20 gr%.; moartea poate data din 19 octombrie 2008 între orele 21.00 şi 24.00.

3. Declaraţia martor M.G. - „Arăt că la reconstituire a participat inculpatul, lucrătorii de poliţie, procurorul şi în calitate de martori asistenţi eu şi C.M. În acel context l-am auzit pe inculpat că a fost invitat de către victimă, anterior, respectiv în momentul în care se întâlnise cu acesta în barul din localitate. Inculpatul a relatat că după ce a intrat în locuinţa victimei a consumat cu acesta bere şi după aceea s-a ajuns la agresiune. Inculpatul a spus că victima nu a vrut să-l lase să meargă acasă ci dorea ca inculpatul să rămână la locuinţa sa, pentru a întreţine raporturi sexuale orale. Inculpatul a spus că s-a speriat şi întrucât era un cuţit pe masă, a luat cuţitul şi a lovit victima de trei ori, victima a căzut, s-a speriat şi a fugit. Inculpatul a mai menţionat că înainte să ia cuţitul de pe masă, victima l-a ameninţat ţinându-i cuţitul la gât, deoarece nu mai voia să rămână la locuinţa acestuia. Îmi amintesc că inculpatul spunea că, cuţitul pe care victima îl ţinea la gât era un briceag şi că el a ucis victima cu un cuţit ce era pe masă. Inculpatul a spus că victima i-a deschis poarta de la stradă şi că împreună cu aceasta a intrat în casă. Îmi amintesc că în acel context inculpatul a afirmat că a luat din casa victimei 1 milion jumătate nu ştiu dacă de pe masă sau din altă parte. Cu ocazia reconstituirii nu am văzut cele două cuţite la care a făcut referire inculpatul. Eu sunt consătean cu victima şi nu am auzit niciodată despre aceasta că, ar fi întreţinut raporturi sexuale de cele în genul reclamat de inculpat, ce i l-ar fi pretins victima".

4. Declaraţia martorei G.F. care arată că victima şi partea civilă au avut o relaţie de familie normală şi din când în când s-au vizitat, respectiv în măsura în care partea vătămată putea să meargă în sat; că aceasta a fost foarte afectată de moartea fratelui său; că a constatat acest lucru personal, deoarece personal a anunţat-o telefonic pe partea civilă că fratele său a murit; că partea vătămată a suportat cheltuielile de înmormântare însă nu poate preciza cuantumul acestora ; că la înmormântare au participat destul de multe persoane de asemeni la cimitir şi la masa ulterioară; că ştie că partea vătămată a suportat cheltuielile cu parastasul de 6 săptămâni; că ştie că până în prezent nu s-au făcut lucrări de reamenajare a mormântului.

5. Declaraţie martorei B.M. care arată că victima nu avea soţie sau copii şi se afla în grija surorii sale P.I.; că de înmormântarea victimei s-a ocupat partea vătămată; că ştie că victima avea pensie, însă după câte ştie nu avea puşi bani de o parte, aceasta agreând alcoolul şi era fumător; că ştie cu certitudine că partea vătămată a suportat cheltuielile de înmormântare; că nu ar putea spune la ce sumă s-a ajuns cu cheltuielile de înmormântare, dar la masă a participat un număr rezonabil de persoane, mai mult familia, rude, gropari; că ştie că partea vătămată a suportat cheltuielile cu parastasul de 6 săptămâni şi de 6 luni; că nu ştie că victima să fi avut datorii; că ştie că partea vătămată a fost foarte afectată de moartea fratelui său, cu atât mai mult cu cât nu a fost o moarte naturală.

6. Declaraţia martorului K.M. care a arătat că „în calitate de martor asistent la conducerea în teren l-am auzit pe inculpat spunând că a fost împreună cu victima într-un bar unde au consumat băuturi alcoolice şi că acesta l-a invitat la locuinţa sa; că în aceeaşi seară a plecat la locuinţa victimei unde a bătut la geam, acesta i-a deschis uşa, a intrat în casă şi au început să consume vin sau bere; că la un moment dat victima a scos un cuţit de sub pernă şi i-a cerut să întreţină raport sexual cu acesta, moment în care s-a speriat, i-a luat cuţitul din mână şi a lovit victima cu cuţitul. Îmi amintesc cum inculpatul în mod expres a spus că a luat acel cuţit din mâna victimei. Inculpatul a mai spus că văzând victima căzută la pământ, a văzut pe masă suma de 150 lei, pe care a luat-o şi apoi a fugit. Cu ocazia acelei conduceri în teren nu am remarcat ca vreuna din uşile victimei să prezinte urme de forţare".

7. Declaraţia martorului R.L. care a arătat că a cunoscut-o pe victimă şi îl cunoaşte pe inculpatul G.K.; că ştie că victima a fost ucisă întrucât a găsit-o în casa în care locuia; că în seara în care a fost ucisă victima, s-a întâlnit cu aceasta, la barul din localitate, unde a şi discutat cu victima, aceasta cerându-i ca a doua zi să via la locuinţa sa şi să o ajut la nişte trebuiri gospodăreşti; că la bar era şi inculpatul dar nu l-a văzut să stea cu victima şi să consume alcool împreună cu aceasta însă arata că a plecat la ora 6 iar aceştia au rămas în continuare la bar; că a doua zi dimineaţa a plecat cu copii săi la locuinţa victimei, primul a intrat în casă fiul sau B.I., iar acesta a ieşit imediat şi i-a spus că victima este beată şi că a căzut din pat; că a intrat şi a văzut-o pe victimă căzută jos, cu capul sub masă, a văzut sânge pe cămaşa acesteia şi si-a dat seama că murise; că nu a atins nimic şi a mers la o vecină să anunţe organul de poliţie; că atunci când a mers la locuinţa victimei poarta de la stradă era închisă, însă nu cu cheia ci legată cu o sârmă, însă uşa de la casă şi celelalte uşi era deschise; că nu a văzut să fie răvăşite lucrurile victimei; că victima era îmbrăcată cu cămaşă şi trening; că nu ştie că victima să fi întreţinut relaţii sexuale cu bărbaţi; că nu a văzut urme de forţare a uşilor locuinţei victimei.

8. Declaraţia martorului K.K. care a arătat că îi cunoaşte pe inculpat şi pe victimă, cu care a copilărit şi care locuia la opt case distanţă; că ştie că aceasta trăia singură ; că în noaptea în care s-a comis omorul, la ora aprox. 22,30 după ce venise de la gară, a venit la locuinţa sa inculpatul, cu care a vorbit peste gard şi i-a cerut să-l ducă cu maşina la gară, pentru a pleca în Biharia la sora lui; că întrucât venise de la gară ştia că nu sunt trenuri şi totodată i-a spus acestuia că servise o ţuică; că dimineaţa a auzit că victima Ş. fusese ucisă; că în seara în care a fost omorâtă a văzut-o pe victimă în timp ce mergea la o vecină şi că victima trăia singură; că după ce victima a fost omorâtă a auzit spunându-se că aceasta i-ar fi cerut inculpatului să întreţină raporturi sexuale însă poate să spună cu certitudine cunoscând-o din copilărie că aceasta nu întreţinea relaţii sexuale cu bărbaţi; că atunci seara când a venit la locuinţa sa nu l-a văzut pe inculpat dar după voce a observat că era agitat; că în acea seară când a întâlnit-o pe victimă aceasta nu era sub influenţa alcoolului, era lucidă; că apreciază că acest omor s-a comis pe fondul consumului de alcool, întrucât ştie că victima era consumatoare de alcool la fel şi inculpatul; că nu ştie ca victima să fi avut vreo relaţie cu o femeie în sat, însă ştie de la părinţii săi că ar fi fost căsătorit în Lupeni; că trăieşte în Voivozi de 15 ani la fel şi victima şi nu ştie ca în această perioadă victima să fi trăit cu vreo femeie; că ştie că de înmormântarea victimei s-a ocupat sora acesteia partea civilă pe care a ajutat-o dar aceasta nu i-a spus niciodată ce sumă a cheltuit.

9. Declaraţia martorei K.M. care arata că îl cunoaşte pe inculpat, iar anul trecut în luna octombrie i-a cerut să-l primească în chirie; că acesta a pretextat că s-a certat cu părinţii şi nu mai avea unde să stea; că ziua în care inculpatul a venit la locuinţa sa să-l primească în chirie era o zi de vineri, iar acesta era îmbrăcat în blugi, geacă de blugi şi cizme de cauciuc; că inculpatul i-a dat în acea zi 150 lei reprezentând chirie şi i-a spus că are banii de la părinţii săi; că nu a văzut ca inculpatul să aibă asupra lui alte lucruri; că atunci când a venit la locuinţa sa inculpatul era într-o stare de nervozitate datorită faptei comise; că nu i-a spus că a comis o faptă de omor, însă după 4 zile cât a stat la locuinţa sa a venit poliţia pentru a-l ridica şi în acel moment l-a auzit pe inculpat recunoscând că l-a ucis pe Ş.G.; că nu l-a auzit pe inculpat dând detalii despre modul în care a săvârşit fapta şi nici să spună că victima a dorit să întreţină relaţii sexuale cu acesta şi că de aceea l-ar fi omorât.

10. Declaraţia martorului B.I. care arata că împreună cu tatăl său R.L. a găsit victima decedată în locuinţa acesteia; că luni dimineaţa a plecat cu tatăl sau la locuinţa victimei pentru a efectua aici anumite treburi gospodăreşti; că poarta era închisă fiind legată cu o sârmă şi se referea aici la poarta de la stradă; că în casa victimei se putea pătrunde prin trei uşi, toate acestea erau larg deschise; că şi uşa dinspre terasa acoperită era deschisă; că a intrat primul în locuinţa victimei şi a văzut-o pe jos crezând că este beată; că după aceea a intrat tatăl sau în locuinţă, apoi a ieşit şi i-a spus că de fapt numitul Ş. este mort; că nu a văzut sânge sau urme de sânge în casă iar lucrurile din interior nu păreau răvăşite; că nu a văzut ca vreuna din uşile de acces să fi avut urme de forţare; că a intrat prin uşa de lângă terasa acoperită, aceasta fiind uşa pe care de regulă se intra; că s-a uitat şi la celelalte uşi de acces şi acestea nu păreau forţate.

11. Proces-verbal de conducere în teren ce atestă că în cursul urmăririi penale, în prezenţa martorilor asistenţi M.G. şi K.M. precum şi a avocatului, s-a procedat la conducerea în teren a inculpatului, ocazie cu care acesta a susţinut că a comis faptele în aceleaşi împrejurări în care le-a relatat şi în declaraţiile sale.

12. Expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului, care a concluzionat că: acesta prezintă un retard mintal uşor în grad de intelect liminal; discernământul său raportat de fapta comisă a fost păstrat; nu se impun măsuri de siguranţă medicală în acest caz.

13. Declaraţia inculpatului G.K. care a declarat că recunoaşte omorul comis asupra victimei Ş.G.; că a pătruns în locuinţa victimei cu acordul acesteia, respectiv a fost chemat de victimă la locuinţa sa şi odată ajuns acolo acesta i-a deschis uşa; că nu ştie cine a forţat uşa de acces de la locuinţa victimei însă nu a făcut acest lucru; că a stat la locuinţa victimei cam o oră timp în care a consumat băuturi alcoolice; că la un moment dat victima a scos un cuţit, pe care i l-a pus la gât şi i-a cerut să întreţină raporturi sexuale orale cu acesta, fapt care l-a enervat foarte tare, spunându-i că dacă nu face aceasta o să îl omoare; că şi-a pierdut cumpătul, apoi a luat cuţitul din mâna victimei şi i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, respectiv 3-4 lovituri; că a părăsit apoi locuinţa victimei, însă înainte de a ieşi a luat de pe masă suma de 150 lei; că a cheltuit banii pe ţigări şi a dat martorei K.M. suma de 100 lei pentru mâncare; că în cursul aceleiaşi zile s-a întâlnit cu victima într-un bar în jurul orei 21 şi tot atunci aceasta l-a invitat la locuinţa sa; că în timpul în care s-a aflat la locuinţa victimei nu i-a cerut acesteia nici un leu şi nu ştie de ce se afla pe masă suma de 150 lei pe care a sustras-o; că nu a mai sustras nimic altceva din locuinţa victimei; că atunci când a plecat a închis uşa inclusiv poarta de la stradă; că ceea ce a făcut a fost în autoapărare.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul G.K. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărâri atacate şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. în art. 174 C. pen., iar din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208, 209 C. pen., precum şi achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., reducerea cuantumului prevăzut pedepsei aplicate sub limita minimului special prevăzut de lege, pentru infracţiunile reţinute după recalificarea faptelor, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen.

Inculpatul apelant susţine, în esenţă, că a fost invitat la locuinţa victimei pentru a întreţine raporturi sexuale şi întrucât el a refuzat victima l-a ameninţat cu un cuţit, el a dezarmat-o şi apoi a lovit-o. Totodată, inculpatul a relevat că nu a avut intenţia de a-i suprima viaţa victimei ci de a consuma alcool cu acesta şi de a obţine 150 de lei, bani pe care îi promisese victima. De asemenea, inculpatul a arătat prin cererile de apel depuse la dosar că a luat banii de la victimă înainte de a-l lovi, a intrat în casa victimei la invitaţia acestuia şi datorită faptului că a comis faptele pe fondul consumului de alcool şi este bolnav psihic s-ar justifica reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare în favoarea sa, cu consecinţa redozării pedepsei.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., instanţa de apel constată că aceasta este nelegală şi netemeinică motiv pentru care apelul formulat de inculpat urmează să fie admis doar în sensul că: 1. în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. se va dispune schimbarea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2)1 lit. c) şi art. 192 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia se va dispune condamnarea inculpatului G.K. la o pedeapsă privativă de libertate 10 ani închisoare; 2. se vor limita conţinutul pedepselor accesorii şi complementare la prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Criticile formulate de inculpat sunt parţial fondate.

Prin rechizitoriul din 12 noiembrie 2008, emis în Dosar nr. 597/P/2008 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor se reţine, în esenţă că inculpatul G.K., în data de 19 octombrie 2008 în jurul orelor 21, a pătruns prin forţarea uşii în locuinţa victimei Ş.G., după care cu un cuţit aflat pe masă i-a aplicat mai multe lovituri, în timp ce victima se afla pe pat, după care a sustras o bancnotă de 100 de lei şi una de 50 de lei.

Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar, rezultă că la data de 19 octombrie 2008, după orele 21 inculpatul G.K. aflându-se în locuinţa victimei Ş.G. din Voievozi, judeţul Bihor la iniţiativa acestuia, cu un cuţit de pe masă a lovit-o provocându-i decesul (a se vedea raportul de necropsie - f. 31 şi următoarele - dosar de urmărire penală). Din locuinţa victimei inculpatul a sustras suma totală de 150 lei.

Starea de fapt reţinută de Parchet şi instanţa de fond nu are corespondent întru totul în probele de la dosar.

Această stare de fapt este dovedită cu depoziţiile martorilor R.L. (f. 61 - dosar urmărire penală; f. 64 - dosarul instanţei de fond), B.I. (f. 60; 80), D.E. (f. 65 - dosar urmărire penală; f. 34 - dosarul instanţei de apel). Primii doi martori, în data de 21 octombrie 2008 în jurul orei 9.45, s-au deplasat la locuinţa victimei constatând că uşa de la intrare din stradă era închisă, asigurată cu o sârmă, iar uşa locuinţei era deschisă, victima fiind căzută între pat şi masă (a se vedea în acest sens şi procesul verbal de cercetare de la faţa locului - fila 45 şi planşa foto, fila 6 şi următoarele din dosarul de urmărire penală).

În procesul verbal de cercetare la locul faptei se relevă că uşa de intrarea în holul locuinţei victimei prezenta urme de forţare (fila 12 şi planşele foto 10-11).

Inculpatul, în mod constant, pe tot parcursul procesului penal a negat faptul că ar fi pătruns prin efracţie în locuinţa victimei (fila 43 - 47; 53, 78,91 - 93; 94 - 95 din dosarul de urmărire penală, fila 19 din instanţa de fond, fila 26 din instanţa de apel).

Susţinerile inculpatului cu privire la acest aspect sunt confirmate de martora D.E., menajera victimei care a precizat în faţa instanţei de control judiciar că în primăvara anului 2008 victima a pierdut cheile şi a forţat uşa pentru a pătrunde în locuinţă, nereparându-şi uşa până la momentul la care a fost ucisă de inculpat. Martora a relevat că, de obicei, persoanele care o vizitau pe victimă băteau în geamul de la stradă, şi astfel acesta auzea că este căutat venind să le deschidea uşa. Inculpatul a arătat că, în seara zilei de 20 octombrie 2008 a consumat alcool la barul SC M. SRL Voievozi, în local aflându-se şi victima, care stătea la masă cu un grup de persoane (a se vedea depoziţia martorului R.L. fila 61-63).

Din declaraţiile martorilor C.P. (fila 64) şi S.T. (fila 56-57) rezultă că ei au ajuns la bar în jurul orei 21 şi au stat la bar pana la ora 21,30 când s-a închis localul, victima neaflându-se în acel moment în bar. Martorul S.T., în declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală a arătat că după orele 22,30 a început programul de patrulare (martorul fiind paznic de noapte) şi când a trecut pe lângă locuinţă a văzut lumina aprinsă în cameră. Celălalt martor a susţinut că victima avea obiceiul de a da bani cu titlu de împrumut mai multor persoane. Prin urmare, victima era o persoană înstărită, aspect pe care l-a aflat şi inculpatul. Totodată, inculpatul, văzând victima la bar, că se află în stare de ebrietate, a intrat în discuţii cu acesta şi a venit la locuinţa acestuia sub pretextul de a consuma împreună alcool. În realitate, inculpatul a realizat că dat fiind starea în care se află victima îi va fi foarte uşor să o deposedeze de bani.

Inculpatul, în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond a susţinut că suma de 150 de lei se afla pe masa din cameră luând-o după ce a suprimat viaţa victimei, pentru ca ulterior, în declaraţia de apel (fila 5 verso) să pretindă că a luat banii înainte de a omorî victima.

Din depoziţiile martorului K.C. (fila 58-59 şi 65), rezultă că în data de 19 octombrie 2008 orele 19,45 - 20 s-a întâlnit cu victima la locuinţa familiei B., acesta fiind băut (fila 58 verso; declaraţiile martorului coroborându-se cu depoziţiile celorlalţi martori sus menţionaţi, inclusiv cu declaraţiile inculpatului), au consumat împreună o cafea, după care victima aplecat acasă, având asupra sa o plasă cu mere primită de la gazdă (a se vedea procesul verbal de cercetare la faţa locului, lângă poartă s-a găsit plasa cu mere fila 4-5). Martorul după ce a plecat acasă, în jurul orelor 22,30, a auzit pe cineva sunând la poartă, a ieşit afară, persoana care îl căuta fiind inculpatul G.K., care i-a cerut să-l ducă cu maşina până la gara din localitate. Cât priveşte starea în care se afla inculpatul, martorul a arătat că acesta era foarte agitat, consumase alcool şi era foarte dornic să părăsească localitatea. Totodată, martorul a susţinut că o cunoştea pe victimă din copilărie, ştia că aceasta consuma frecvent alcool, dar a afirmat că „cu certitudine nu întreţinea raporturi sexuale cu bărbaţi" (a se vedea declaraţia fila 65 - dosarul instanţei de fond). Faţă de aceste susţineri instanţa de apel nu poate accepta teza inculpatului, că victima i-a cerut să întreţină raporturi intime cu el.

Martora K.M. (fila 78) a arătat că după comiterea omorului inculpatul a venit la locuinţa sa cerându-i să-l găzduiască, pretinzând că s-a certat cu părinţii şi i-a înmânat suma de 150 de lei cu titlu de chirie, (bani luaţi din locuinţa victimei). De asemenea, martora a susţinut ca inculpatul era foarte nervos şi agitat când a intrat în casa ei, iar după 4 zile organele de poliţie l-au ridicat de la locuinţa sa. În speţă, acuzarea nu a dovedit prin nici un mijloc de probă infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., fiind aplicabil principiul potrivit căruia orice dubiu profită inculpatului.

Având în vedere că inculpatul s-a aflat în locuinţa victimei, la invitaţia acesteia unde prin exercitare de violenţe şi-a însuşit suma de 150 de lei, lovituri care s-au soldat cu decesul victimei, fără să fi încălcat în prealabil prevederile art. 192 C. pen., referitoare la săvârşirea infracţiuni de violare de domiciliu, fapta sa constituie infracţiune unică de tâlhărie, în formă calificată prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2)1 C. pen. Prin urmare faţă de probatoriul administrat în cauză, din care nu rezultă că actele de violenţă au fost precedate de pătrunderea fără drept a inculpatului în imobilul din localitatea Voievozi, judeţul Bihor, apelul declarat de inculpat va fi admis conform prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va desfiinţa hotărârea atacată în sensul că se vor înlătura pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., de 10 ani, respectiv 3 ani, se va proceda conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Susţinerea inculpatului că s-ar impune recalificarea faptelor din infracţiunea de omor deosebit de grav şi tâlhărie în infracţiunea de omor şi furt calificat nu poate fi acceptată de către instanţa de apel, întrucât fapta inculpatului care, intrând în locuinţa victimei cu consimţământul acesteia şi profitând de starea de ebrietate în care victima se afla (în raportul de necropsie se relevă că la momentul decesului victima avea o alcoolemie de 2,20 grame la mie - f. 34) a sustras 150 lei, apoi a agresat-o, lovind-o până a uciso, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen.

Instanţa de apel constată că mijloacele de probă evidenţiate au dovedit modalitatea concretă de săvârşire a omorului de către inculpat, în sensul că uciderea victimei a avut loc ca urmare a unei rezoluţii infracţionale a inculpatului de a-şi procura bani determinată de discuţii cu victima, care posibil l-a surprins când a luat banii de pe masă şi în scopul păstrării lor, inculpatul a agresat-o, înţepând-o la nivelul toracelui şi membrului superior stâng, după ce anterior o lovise cu un corp cu suprafaţă neregulată la nivelul regiunii mentoniere.

Sub aspectul individualizării pedepsei instanţa de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă fapta şi persoana inculpatului.

Modul şi mijloacele de comitere a infracţiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. imprimă acestora un grad de pericol social sporit.

Pedeapsa aplicată inculpatului este adaptabilă, în sensul proporţionalizării ei în raport cu pericolul social al faptei, relevat anterior, cât şi al inculpatului, neexistând motiv de reducere a pedepsei.

Inculpatul este la primul contact cu legea penală, este fără ocupaţie şi loc de muncă şi a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunilor de care este acuzat. Din modul de prezentare a faptelor de către inculpat, astfel cum se inserează şi în raportul medico-legal psihiatric (f. 89 - 90), rezultă că are nivelul de instrucţie scăzut şi nivelul intelectual de limită. Inculpatul, potrivit experţilor, are o personalitate introvertă, cu tendinţe crescute către iritabilitate, nervozitate şi heteroagresivitate, ceea ce explică, dar nu justifică, comportamentul acestuia.

În consecinţă, ţinând seama de tipul de comportament uman ajuns în balanţa justiţiei, dar şi de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, urmările produse, pericolul social concret al faptelor, atitudinea ante şi postinfracţională a inculpatului şi limitele de pedeapsă prevăzute în C. pen. - partea specială, instanţa de apel apreciază că prin pedeapsa principală de 18 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. respectiv, 10 ani închisoare stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. poate realiza, în concret, funcţiile şi scopul pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

Întrucât prima instanţă a valorificat suficient, în sistemul pugnitiv elementele de esenţă, definitorii pentru inculpat şi pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, nu se impune redozarea pedepsei şi, evident nici reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen.

Examinând din oficiu cauza, instanţa de apel constată că aceasta este nelegală şi netemeinică cât priveşte aplicarea pedepsei accesorii, respectiv greşita reţinere a dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Restrângerea exerciţiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii (art. 53 Constituţia României).

Potrivit art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la vot este un drept şi nu un privilegiu. Totuşi, aceste drepturi nu sunt absolute. Limitele dreptului la vot trebuie să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale. Nici una din condiţiile impuse nu trebuie să împiedice libertate de exprimare a oricărei persoane în ceea ce priveşte alegerea corpului legislativ. În acest sens a statuat Curtea Europeană de la Strasbourg în cauza Hirst c/a Regatului Unitnr. 74025/01, precizând că nu este cazul ca o persoană să fie decăzută din drepturile sale garantate de Convenţie doar pe motivul că este condamnată. Principiul de proporţionalitate cere existenţa unei legături observabile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi situaţia persoanei în cauză.

În consecinţă, interzicerea dreptului de a alege inserat în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. nu se poate aplica automat persoanelor condamnate, indiferent de durata pedepsei pe care acestea urmează să o execute şi independent de natura sau gravitatea infracţiunilor pe care le-au comis şi de situaţia lor personală. O restricţie generală automată şi nediferenţiată a unui drept prevăzut de convenţie depăşeşte o marjă de apreciere acceptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea, şi este incompatibilă cu prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1.

Pentru considerentele ce preced, hotărârea instanţei de fond urmează a fi reformată în sensul că se va limita conţinutul pedepselor accesorii şi complementară la dispoziţiile art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Prin ordonanţa din 23 octombrie 2008 inculpatul a fost reţinut pe o durată de 24 ore de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor (f. 84).

Prin încheierea nr. 36 din 24 octombrie 2008 inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile, cu începere de la 24 octombrie 2008 până la 21 noiembrie 2008 (f. 51 - 52), ulterior măsura preventivă fiind menţinută de instanţa de fond, urmare a verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii, conform prevederilor art. 3001 şi 2 C. proc. pen. combinat cu art. 160b C. proc. pen.

Instanţa de apel constată că menţinerea măsurii arestării preventive se justifică, întrucât temeiul care a stat la baza luării acesteia - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - subzistă.

Astfel fiind, în baza art. 160b C. proc. pen. şi art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va menţine starea de arest preventiv a inculpatului şi se va deduce durata de pedeapsă efectiv executată până la 29 octombrie 2009.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică în sensul obligării inculpatului, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. la o plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale în favoarea sorei victimei, partea civilă P.I. şi a respins ca nedovedite pretenţiile civile formulate de către aceasta.

Aşa fiind prin Decizia penală nr. 83/ A din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant G.K. împotriva sentinţei penale nr. 139/ P din 26 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o în sensul că:

1. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani în pedepsele componente de: 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., 10 ani închisoare şi 3 ani închisoare;

2. s-au înlăturat pedepsele de 10 ani, respectiv 3 ani închisoare;

3.în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. într-o singură infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul G.K. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

4. s-a limitat conţinutul pedepselor accesorii şi complementare la prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;

5. conform prevederilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi pedeapsa de 10 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

6. în temeiul prevederilor art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului G.K. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea Baroului de Avocaţi Bihor suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu B.D., care va fi avansată din fondul M.J.

În baza art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.K. şi s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la 29 octombrie 2009.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. solicitând casarea ei şi condamnarea intimatului condamnat G.K. şi pentru săvârşirea distinctă a infracţiunii de violare de domiciliu, aşa cum în mod legal a procedat instanţa de fond.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că în mod legal şi temeinic prin examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, inclusiv a depoziţiilor inculpatului G.K. de recunoaştere a faptelor imputate, prima instanţă de judecată a reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în esenţă în aceea că, la data de 19 octombrie 2008 a pătruns în imobilul victimei Ş.G., respectiv a pătruns mai întâi în curtea locuinţei acestuia, uşa de la intrare în curte fiind asigurată doar cu o sârmă şi ulterior, în locuinţă, uşa de la locuinţă nefiind închisă dat fiind faptul că, închizătoarea era defectă. Inculpatul, în urma unor discuţii avute cu victima, i-a aplicat cu un cuţit mai multe lovituri, urmarea cărora au fost produse mai multe plăgi la nivelul abdomenului mai precis la torace şi umărul stâng, fapt ce a determinat decesul victimei.

Ulterior săvârşirii acestor fapte, inculpatul a sustras din locuinţa victimei aprox. 200 lei şi mai multe pachete de ţigări, apoi a părăsit locul faptei.

Reţinând această stare de fapt, instanţa de fond, prin sentinţa penală sus menţionată l-a condamnat pe inculpat, pentru săvârşirea celor trei infracţiuni, la o pedeapsă rezultantă de 18 ani, aşa cum a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Urmare a apelului declarat de către inculpat, instanţa de control judiciar, a admis apelul, a desfiinţat hotărârea instanţei de fond în sensul că, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepse componente şi a schimbat încadrarea juridică dată faptelor în infracţiunea de omor deosebit de grav şi tâlhărie, astfel că infracţiunea de violare de domiciliu, a apreciat instanţa că este absorbită de infracţiunea de tâlhărie, l-a condamnat pe inculpat la două pedepse, respectiv 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, urmând ca în urma contopirii, inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare.

Înalta Curte are în vedere că în speţa de faţă instanţa de apel a Curţii de Apel Oradea a comis o gravă eroare de fapt, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. datorat existenţei unei contradicţii esenţiale intrinseci şi necontroversate între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia din Decizia atacată a instanţei de prim control judiciar, ce a statuat în planul încadrării juridice dată faptelor imputate inculpatului G.K. că infracţiunea de tâlhărie absoarbe infracţiunea de violare de domiciliu, schimbând încadrarea juridică din cele două infracţiuni autonome descrise într-o unică infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen.

În speţă, este indubitabil că infracţiunea de tâlhărie comisă în circumstanţele prevăzute în art. 211 alin. 21 lit. c) C. pen. a fost precedată de infracţiunea de violare de domiciliu, săvârşită de autor pentru a ajunge în locuinţa sau dependinţa de unde ulterior şi-a însuşit un bun prin exercitare de violenţe sau în alte modalităţi specifice comiterii unei tâlhării.

Cu titlu de premisă, Înalta Curte are în vedere că în cuprinsul art. 211 C. pen. este incriminată la alin. (1), tâlhăria săvârşită în forma sa tipică, precizându-se că aceasta constă fie în „furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra", fie în „furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea".

Această infracţiune, al cărei caracter complex reiese din reglementarea menţionată, poate fi săvârşită şi în modalităţile agravate prevăzute la alin. (2), (2)1 şi (3) din acelaşi articol.

Una dintre modalităţile agravate este şi aceea a săvârşirii infracţiunii de tâlhărie în condiţiile arătate la art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen., adică „într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia".

În absenţa unei distincţii legale referitoare la modul în care autorul tâlhăriei a ajuns într-o locuinţă sau dependinţă a acesteia, de unde îşi însuşeşte bunul prin exercitare de violenţe sau ameninţări, trebuie admis că această agravantă se realizează atât în cazul în care autorul tâlhăriei accede în mod legal în locuinţa sau dependinţa respectivă, cât şi atunci când ajunge în acel loc prin pătrundere fără drept, în condiţiile reglementate prin art. 192 C. pen., privind infracţiunea de violare de domiciliu.

Aşadar, doar în ipoteza în care autorul tâlhăriei se află în locuinţa sau dependinţa din care îşi însuşeşte bunul, prin exercitare de violenţe sau ameninţări, fără să fi încălcat în prealabil prevederile art. 192 C. pen., referitoare la săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, fapta sa va constitui doar infracţiunea unică de tâlhărie, în formă calificată, prevăzută în art. 211 alin. (2)1 C. pen.

Prin urmare, în speţă cele două fapte consecutive, de încălcare a unor dispoziţii diferite ale legii penale, nu pot fi considerate decât concurente, în sensul dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

În acest sens, este de observat că prin textul de lege arătat, în cuprinsul căruia este reglementat concursul real de infracţiuni, se prevede că există concurs de infracţiuni „când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, [.] chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea alte infracţiuni".

Ca atare, este fără echivoc că fapta de pătrundere fără drept, în orice mod, într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia, urmată de săvârşirea unei tâlhării, constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen., şi infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. c) C. pen.

De altfel, distincţia dintre ipoteza în care cele două activităţi infracţionale comise de aceeaşi persoană sunt autonome şi trebuie să fie reţinut existenţa concursului real, ori dimpotrivă ipoteza în care infracţiunea de violare de domiciliu, constând în pătrunderea fără drept într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia, este absorbită în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen., săvârşită cu acelaşi prilej a fost stabilită în mod corespunzător prin Decizia nr. 31 din 16 aprilie 2007 a Secţiilor Unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie publicată în M. Of. al României - Partea I nr. 772 din 14 noiembrie 2007 în sensul celor expuse mai înainte.

Aşa fiind, urmează ca recursul de faţă declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea să se privească ca fondat, iar în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 C. proc. pen. urmează a se casa Decizia atacată şi a se menţine ca legală hotărârea instanţei de fond.

Urmează a se constata că în mod legal instanţa de prim control judiciar faţă de hotărârea C.E.D.O. în cauza Hirst c/a Regatului Unit nr. 74025/01 a stabilit nelegalitatea aplicării de către instanţa de fond a Tribunalului Bihor a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege în sensul dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen.

În consecinţă, urmează a se dispune limitarea conţinutului pedepsei accesorii şi complementare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia de la 23 octombrie 2008 la zi.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea să rămână în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei se va suporta din fondul M.J.

Urmează ca onorariul interpretului de limbă maghiară să se suporte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 83/ A din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat G.K.

Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 139/ P din 26 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor.

Limitează conţinutul pedepsei accesorii şi complementare la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate intimatului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 octombrie 2008 la 20 ianuarie 2010.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul M.J.L.C.

Onorariul interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1591/2010. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 170/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 166/2010. Penal