ICCJ. Decizia nr. 1613/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1613/2010
Dosar nr. 1453/59/2009
Şedinţa publică din 26 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 32/PI din 11 februarie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.V. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale dată în Decizia penală nr. 622/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că printr-o plângere înregistrată la data de 28 decembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, petentul A.V. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de magistratul C.M. - judecător în cadrul Judecătoriei C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea plângerii petentul a susţinut că intimata a comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) deoarece ar fi favorizat persoane înscrise în barouri ilegale, iar pe de altă parte a interzis exercitarea profesiei de avocat celor care au dobândit calitatea de avocat în baza Legii nr. 51/1995 şi nu a permis petentului să reprezinte un client, în calitate de avocat.
Referitor la infracţiunea de fals intelectual, imputată de asemenea intimatei, petentul a considerat că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar motivarea rezoluţiei date de către procuror a considerat-o ";aberantă";, singurul scop al acesteia fiind de a muşamaliza infracţiunile săvârşite de către intimată.
S-a mai reţinut în fapt că, printr-o plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara petentul a solicitat angajarea răspunderii penale a magistratului C.M. pentru faptul că nu a permis petentului să pună concluzii într-o cauză şi să-l reprezinte pe clientul său, B.M., motivând că petentul nu făcea parte din Baroul de Avocaţi.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză prin rezoluţia din 20 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 622/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată, cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar prin rezoluţia din 25 noiembrie 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondată plângerea petentului întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen.
Învestită cu soluţionarea plângerii formulate de petent potrivit art. 2781 C. proc. pen. Curtea de Apel Timişoara, analizând legalitatea şi temeinicia rezoluţiei atacate, în raport de dispoziţiile legale în materie şi având în vedere şi prevederile art. 28 şi 57 din Legea nr. 51/1995, cu modificările şi completările ulterioare, a apreciat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu actele dosarului.
Instanţa a constatat, că nu sunt întemeiate în speţă, elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de către petent, respectiv art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), intimata îndeplinindu-şi doar obligaţiile profesionale, prin demersul său de a pune în vedere petentului dispoziţiile legale în materia dreptului de a reprezenta în faţa instanţei, drept recunoscut de lege doar persoanelor care au calitatea de avocaţi înscrişi în Barourile de avocaţi locale sau în cel central.
În considerentele sentinţei penale instanţa a mai reţinut că petentul nu a fost şi nu este înscris în tabloul avocaţilor din Judeţul Caraş Severin, aşa cum rezultă din adresa din 06 octombrie 2009 a Baroului Caraş Severin, astfel că având în vedere dispoziţiile Legii nr. 51/1995, la care se face referire, în mod legal intimata şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, în raport şi cu prevederile art. 2 pct. 3 şi art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs petentul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie reiterând în speţă, susţinerile invocate în plângerea introductivă.
Înalta Curte examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările din dosar în raport cu criticile invocate cât şi din oficiu constată că recursul formulat de către petent este nefondat.
În condiţiile în care intimata, în calitatea sa de judecător, învestită cu soluţionarea unei cauze, nu i-a permis petentului A.V. să reprezinte interesele uneia dintre părţi, în calitate de avocat al acestuia, faţă de împrejurarea că petentul nu a fost şi nu este înscris în tabloul avocaţilor din Judeţul Caraş Severin (dreptul de asistare şi reprezentare în instanţă revenind doar avocaţilor înscrişi în tabloul baroului, potrivit art. 28 din Legea nr. 51/1995, care, conform art. 57 alin. (4) din acelaşi act normativ se constituie şi funcţionează în cadrul U.N.B.R.), în mod corect a reţinut procurorul că în cauză nu se poate reţine în sarcina intimatei săvârşirea unei fapte penale, dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta, respectiv incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Demersul intimatei s-a înscris în obligaţia impusă acesteia de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 referitor la asigurarea supremaţiei legii, dar şi de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 16 aprilie 2007 prin care, admiţându-se un recurs în interesul legii s-a stabilit că ";asistenţa juridică acordată unui învinuit sau inculpat de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat din condiţiile Legii nr. 51/1995 modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia";, în motivarea deciziei făcându-se referire la condiţiile exercitării profesiei de avocat astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 51/1995 modificată şi completată.
Ca urmare, avându-se în vedere dispoziţiile legale menţionate cât şi decizia Înaltei Curţi la care s-a făcut referire a cărei forţă este obligatorie, potrivit art. 4142 alin. (3) C. proc. pen. se constată că intimata C.M., în calitatea sa de judecător nu a făcut decât să respecte legea şi îndrumările instanţei supreme, astfel că nu se poate reţine în sarcina acesteia săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi nici pe cea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece împrejurarea că în încheierea de şedinţă de la termenul din 30 iunie 2009 nu s-au consemnat susţinerile petentului s-a datorat lipsei de calitate a acestuia în acea cauză dedusă judecăţii intimatei.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimată este legală şi temeinică ca şi hotărârea primei instanţe prin care s-a respins plângerea formulată de către petent împotriva rezoluţiei atacate, care a fost menţinută, astfel că recursul declarat de către petent apare ca fiind nefondat şi va fi respins ca atare potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul A.V. împotriva Sentinţei penale nr. 32/PI din 11 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 858/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 888/2010. Penal → |
|---|
