ICCJ. Decizia nr. 1629/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1629/2010
Dosar nr. 5078/40/2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Botoşani, secţia penală, complet specializat pentru minori, prin Sentinţa penală nr. 525 pronunţată în şedinţa secretă din 27 octombrie 2009 a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul D.G., din tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. b1), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b) din acelaşi cod şi din tentativă la infracţiunea de incest, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 203, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. b) din acelaşi cod, în 4 (patru) infracţiuni prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. b1), alin. (3) din acelaşi cod, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi în 4 (patru) infracţiuni prevăzute de art. 20 C. pen. la art. 203, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Inculpatul D.G. a fost condamnat la 4 (patru) pedepse de câte 8 ani închisoare şi de câte 4 ani pedepse complementare a interzicerii-exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen., pentru (patru) infracţiuni prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 179 alin. (1), (2) lit. b1), alin. (3) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), precum şi la 4 (patru) pedepse de către 3 ani închisoare pentru 4 (patru) infracţiuni prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 203 din acelaşi cod, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), ale art. 34 lit. b) şi ale art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în executarea, pedepsei cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.
Pe latura civilă, s-a constatat că partea vătămată D.A.G. nu s-a constituit parte civilă, inculpatul fiind obligat să-i achite, cu titlu de daune morale, suma de 5.000 RON.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
Din relaţia de concubinaj dintre inculpat şi B.E., au rezultat minorii A.G., R. şi D.
În luna septembrie 2007, mama minorilor, depăşită de abuzul de alcool, de numeroasele scandaluri şi violenţe provocate în familie de către inculpat precum şi de starea materială, a plecat în Italia pentru a munci.
În acest context, inculpatul, după aproximativ două săptămâni de la data plecării concubinei sale, noaptea, aflându-se sub influenţa alcoolului, a încercat să întreţină relaţii sexuale cu fiica sa de 14 ani A.G., sens în care a mângâiat-o pe sâni şi în zona genetică. În dimineaţa următoare, inculpatul s-a aşezat în genunchi şi i-a ordonat minorei să-i sărute penisul. Pentru că fata a refuzat, inculpatul i-a introdus limba în gură şi i-a mângâiat sânii, gesturile însoţindu-le de strângerea gâtului minorei.
În luna iunie 2008, inculpatul a mai încercat să întreţină relaţii sexuale cu minora, de această dată el i-a ridicat rochia, a mângâiat-o pe sex, a dorit să-i introducă degetul în vagin, s-a aşezat peste ea şi a ejaculat pe piciorul fetei.
Pentru a scăpa de avansurile inculpatului, acesta adesea ameninţând-o cu darea afară din casă şi chiar cu moartea, minora s-a refugiat la o vecină B.V., pe urmă, la mătuşa sa, O.B. din judeţul Iaşi, acestora, precum şi mamei sale, povestindu-le cele întâmplate în casa tatălui ei.
Evaluarea psihologică şi examenul psihiatric efectuate minorei, au relevat că aceasta a prezentat simptomatologie reactivă la o situaţie cronică psihostresantă (atingeri sexuale, perversiuni sexuale din partea tatălui natural, abuz emoţional), cu impact negativ asupra echilibrului ei emoţional, comportament ezitant, coşmaruri nocturne, dificultăţi prosexice şi mnezice, de relaţionare cu sexul opus, trăiri depresive, anestezie afectivă faţă de tată, ambivalenţă în planul imaginii de sine.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, constant el susţinând că fiica sa l-a reclamant pentru a se răzbuna pe el, iar mama ei, concubina lui, de asemenea, în dorinţa de a-şi lua minora în Italia, vrea să-l îndepărteze de ea.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind greşita sa condamnare, faptele neexistând.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 67 din 22 decembrie 2009, a admis apelul formulat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond şi în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina lui D.G., astfel:
- din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. b1) şi alin. (3) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 20 C. pen., raportat la art. 203 din acelaşi cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele şi cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 33 lit. b) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 202 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen. şi art. 20 C. pen., raportat la art. 203 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen. şi a art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 202 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 203 din acelaşi cod şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. b1), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării dispoziţiilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 37 lit. a), b) ale art. 34 şi 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, el solicitând achitarea pe motiv că faptele pentru care a fost condamnat nu există, martorii au declarat mincinos, pentru că este în relaţii de duşmănie cu el, concubina lui B.E., i-a influenţat negativ fiica, „ancheta socială sau investigaţiile psiho-socio-juridice sunt nefondate” cei care le-au realizat nu erau competenţi, probele sunt nereale, fiica sa a declarat că nu este vinovat oral, în şedinţa publică de judecată, apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi pentru netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi greşit individualizată.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că partea vătămată, fiica inculpatului, martorii I.V., B.V., C.C. şi O.B., în mod constant, la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească au relatat activitatea infracţională a inculpatului. Totodată, rapoartele de evaluare psihologică şi psihiatrică au reţinut existenţa traumelor suferite de minoră în urma abuzului sexual produs de inculpat.
Ca atare, situaţia de fapt şi vinovăţia în săvârşirea faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat sunt cert stabilite.
În ce priveşte pedeapsa rezultantă, aceea de 7 ani închisoare, individualizarea ei s-a realizat prin considerarea, în integralitate, a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dintre acestea acordându-se semnificaţie juridică pericolului social concret al faptelor, acestea aducând atingere vieţii intime a părţii vătămate, fiica inculpatului, libertăţii ei de alegere în ce priveşte viaţa sexuală, relaţiilor fireşti, sănătoase, ce ar trebui să caracterizeze raportul tată-copil, împrejurărilor comiterii lor, respectiv pe o perioadă relativ mare de timp,dar şi datelor ce creionează persoana inculpatului, recidivist, cu un comportament violent şi frecvent consumator de alcool, nesincer pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Totodată, dispunerea executării pedepsei prin privare de libertate, se apreciază că va fi în măsură să se realizeze astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 67 în 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1018/2010. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 1045/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
