ICCJ. Decizia nr. 1635/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1635/2010
Dosar nr. 8366/2/2009
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
La 26 iunie 2008, persoanele părţi vătămate, petenţi în prezenta cauză, au solicitat cercetarea şi tragerea la răspundere penală a numiţilor S.N., M.G., D.R., M.L., D.F. şi S.G. sub aspectul infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 292, 291, 215, 260, 246 şi 289 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a motivat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 897/10 aprilie 1990, notarul public S.N. în mod abuziv a confirmat validitatea vânzării de către numitul M.G. către S.G. a terenului în suprafaţă de 810 mp din Comuna Baloteşti, sat Preoţeşti-Ilfov. D.R. - funcţionar al Primăriei Baloteşti şi D.F. - fost primar - au eliberat document prin care au atestat mincinos că M.G. este proprietarul terenului iar M.L. - secretarul notariatului de stat Găieşti-Dâmboviţa, a eliberat abuziv şi mincinos certificat prin care M.G. era considerat proprietar, actele fiind folosite la autentificarea actului de vânzare-cumpărare.
Parchetul Curţii de Apel Bucureşti prin Rezoluţia din 29 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 1064/P/2008 a dispus neînceperea urmăririi penale a numiţilor, constatând că, în cauză a fost împlinit termenul de prescripţie potrivit art. 129 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., soluţie menţinută şi prin Rezoluţia nr. 1193/4/2/2009 din 13 august 2009.
Împotriva soluţiei procuraturii petenţii au formulat plângere la instanţă potrivit art. 2781 C. proc. pen., apreciind soluţiile ca nelegale şi netemeinice, arătând că infracţiunea de fals este continuă şi chiar dacă a întrunit prescripţia răspunderii penale, au interes în a formula cerere de revizuire împotriva hotărârii judecătoreşti care „a validat actul de vânzare-cumpărare pe baza actelor false”.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa penală nr. 374 din 15 decembrie 2009 a respins, ca nefondată plângerea petenţilor motivând că prescripţia răspunderii penale este o cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
Împotriva acestei hotărâri, petenţii au declarat recurs apreciind-o ca nelegală şi netemeinică, susţinând în scris că termenul de prescripţie invocat de parchet şi statuat de instanţă în cazul infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, respectiv 10 decembrie 2007 când s-a pronunţat decizia civilă de către Tribunalul Bucureşti.
S-a mai arătat că, încă de la început prin plângere s-a cerut organului de urmărire penală ca în situaţia în care vor constata vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale, să se stabilească existenţa faptelor de fals în acte oficiale şi respectiv de uz de fals urmând ca instanţa să le constate ca fiind false pentru a putea fi invocate la momentul introducerii unei cereri de revizuire.
De asemenea s-a criticat şi faptul că deşi nu au formulat plângere împotriva intimatei, V.V.; organele de urmărire penală trebuiau să constate şi participarea acesteia la săvârşirea faptelor amintite şi pe cale de consecinţă admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea dosarului la procuratură pentru începerea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii sus-menţionate.
Examinând hotărârea atacată, în temeiul probelor administrate şi din oficiu Înalta Curte, constată recursul nefondat.
Într-adevăr, faţă de data la care se presupune că s-au săvârşit faptele reclamate dar şi cuantumul pedepselor prevăzute, corect, s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, cauză care înlătură această răspundere.
Cum în cauză, instanţa, soluţionând plângerea a verificat rezoluţiile în baza cererilor şi a materialului din dosar, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, recursul declarat de petenţi nefiind fondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., el va fi respins.
Conform art. 192 din acelaşi cod, cu referire la art. 189 alin. (1), recurenţii petenţi vor fi obligaţi să plătească statului cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii M.S., M.T. şi M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 374 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 75 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1046/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1049/2010. Penal → |
|---|
