ICCJ. Decizia nr. 1660/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1660/2010
Dosar nr. 10142/2/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 321/F din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis cererea formulata de Ministerul Justiţiei din Austria, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a recunoscut Sentinţa penala nr. 051 HV 167/08 p 102 din 12 februarie 2009 a Tribunalului de Land pentru cauze penale din Viena, rămasă definitivă, privind pe numitul P.D., cetăţean român, condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 127, 128 alin. (2) cif. 4, art. 129 cif. 1, 130 teza a 4-a alin. (1) şi art. 15 C. pen. austriac, având corespondent în C. pen. român în prevederile art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i) cu aplicarea art. 41 alin. (2), precum şi art. 20 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2).
S-a dispus transferul persoanei private de libertate P.D. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, luând act şi de acordul acestuia.
A computat prevenţia şi perioada executată de persoana privată de libertate de la 1 august 2009 la 11 noiembrie 2009.
S-a reţinut că prin Rezoluţia din 19 octombrie 2009, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă, în condiţiile art. 149 alin. (4) şi 150 din Legea nr. 302/2004 modificată în vederea recunoaşterii sentinţei penale definitive nr. 051 HV 167/08 p 102 din 12 februarie 2009 a Tribunalului de Land pentru Cauze Penale din Viena şi a punerii ei în executare, în baza art. 145 şi urm. din acelaşi act normativ.
În cuprinsul rezoluţiei s-a arătat ca prin menţionata sentinţă, cetăţeanul român P.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt deosebit de grav prin efracţie în formă consumată şi tentativă la furt deosebit de grav prin efracţie.
La data de 10 septembrie 2009, Ministerul român al Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitarea formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Austria vizând transferarea condamnatului P.D. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Cererea formulată de autorităţile austriece a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg, 1983), respectiv copia certificată a hotărârii de condamnare, extrase din dispoziţiile legale din dreptul austriac incidente, date privind executarea pedepsei şi declaraţia de consimţământ a celui în cauză în vederea transferării.
Din examinarea înscrisurilor cauzei, Curtea reţine că solicitarea este întemeiată, în sensul consideraţiilor ce succed.
În cauză sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983.
Astfel:
- persoana condamnată este cetăţean român [art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 lit. a) din Convenţie];
- sentinţa de condamnare este definitivă [art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 lit. b) din Convenţie];
- executarea pedepsei a început la data de 1 august 2008, ea urmând să se încheie la 1 august 2012 [art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 lit. c) din Convenţie];
- există dubla incriminare în legislaţiile celor două state, prevederile art. 127, art. 128 alin. (2) cif. 4, art. 129 cif. 1, art. 130 teza a 4-a, alin. (1) şi art. 15 C. pen. austriac având corespondent în art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), precum şi în art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i), C. pen cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) român [art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 lit. e) din Convenţie];
- prin declaraţia din 13 august 2009, condamnatul P.D., aflat în detenţie în penitenciarul Hirtenberg, şi-a manifestat acordul pentru a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, Curtea urmează să admită cererea, să recunoască hotărârea pronunţată de instanţa austriacă şi să dispună transferul condamnatului P.D., într-un penitenciar din România, luând act şi de acordul său, în vederea continuării executării pedepsei.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs persoana condamnată P.D. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei întrucât nu este îndeplinită condiţia privind acordul condamnatului la transfer, datorită revocării consimţământului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de recurs iterat cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că prealabil judecăţii la instanţa de fond şi pronunţării la 11 noiembrie 2009 a sentinţei atacate s-a statuat întrunirea în mod cumulativ a condiţiilor prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată şi a art. 3 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, inclusiv a manifestării acordului condamnatului P.D. aflat în detenţie în Penitenciarul Hirtenberg, Austria, prin declaraţia expresă din data de 13 august 2009 pentru a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei în România.
Este esenţial pe de altă parte că ulterior aceleiaşi judecăţi de fond la data de 6 ianuarie 2010 Direcţia de Drept internaţional şi tratate - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a Ministerului Justiţiei a înaintat instanţei de fond Curţii de Apel Bucureşti memoriul transmis de condamnat prin care acesta renunţa la cererea de transfer într-un penitenciar din România.
Or, revocarea consimţământului ulterior sentinţei atacate prin care s-a admis sesizarea de recunoaştere a Sentinţei penale nr. penale nr. 051 Hv 167/08 p 102 din data de 12 februarie 2009 a Tribunalului de Land pentru Cauze Penale din Viena, transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei nu produce efecte asupra dispoziţiei de transfer ce nu mai poate fi atacată sau revocată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de persoana condamnată P.D. împotriva Sentinţei penale nr. 321/F din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1258/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1415/2010. Penal → |
|---|
