ICCJ. Decizia nr. 1651/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1651/2010
Dosar nr. 1305/87/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 132 din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului Teleorman în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., condamnă pe inculpatul M.C.M la 8 (opt) ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., pe o durată de 5(cinci) ani, după executarea pedepsei.
A dispus degradarea militară a inculpatului.
A dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 14 noiembrie 2008 la zi 13 noiembrie 2009.";
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria şi a obligat inculpatul la plata sumei de 628,08 RON şi dobânda aferentă debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la plata electivă .
A luat act că partea vătămată Serviciul Judeţean de Ambulanţă Teleorman nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.M. şi a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi 1.000 RON cu titlu de despăgubiri morale.
A obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că inculpatul, de mai mult timp suferă de psihopatie polimorfă decompensată la alcool, pe fondul căreia manifestă un comportament agresiv.
La data de 8 septembrie 2008, inculpatul a trecut pe lângă locuinţa părţii vătămate unde se aflau pe bancă, la poartă fiul acestuia şi martorii C.R.N., R.A.C., S.N.C. şi B.I.N., împreună cu mai multe fete şi fără să aibă loc vreun conflict, să-i fie adresate cuvinte sau expresii indirecte, ori să fie provocat în alt mod, a început să ţipe, apoi să le adreseze acelor persoane expresia „vreţi să vă omor"; şi cu un cuţit a intenţionat să-l înţepe pe C.R.N. care se afla cu spatele la el însă nu a reuşit pentru că a fost tras de haine de către prietenii săi.
Întrucât a văzut că inculpatul are cuţit asupra sa şi că este foarte agitat şi cunoscându-i comportamentul agresiv, fiul părţii vătămate a sunat-o pe aceasta.
Când a sosit la locul incidentului, partea vătămată i-a solicitat inculpatului să meargă la poliţie, însă acesta a refuzat şi le-a solicitat părinţilor săi să-i acorde ajutor.
Partea vătămată l-a prins de mână pe inculpat cu intenţia de a-l dezarma şi în această împrejurare a fost înţepat cu cuţitul în zona abdomenului, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
A concluzionat parchetul că fapta inculpatului întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză şi anume: proces-verbal de cercetare la faţa locului, raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman, raport de constatare medico-legală psihiatrică, raport de expertiză medico-legală psihiatrică eliberat de I.N.M.L., procese-verbale de căutare a inculpatului, raport de nouă expertiză psihiatrică, declaraţiile martorilor, declaraţii parte vătămată, toate coroborate cu declaraţia inculpatului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul suferă de o boală psihică, iar pe fondul consumului de băuturi alcoolice manifestă un comportament agresiv şi comite fapte antisociale.
La data de 8 septembrie 2008, inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice când a trecut prin faţa locuinţei părţii vătămate unde se afla pe o bancă fiul acesteia însoţit de mai mulţi prieteni de ai săi, băieţi şi fete şi fără să fi fost provocat în vreun fel de către aceştia a început să ţipe şi să facă afirmaţia „vreţi să vă omor";, fluturând un cuţit pe care îl avea asupra sa.
Profitând de faptul că martorul C.R.N. se afla cu spatele către el, inculpatul a avut intenţia să-l înţepe cu cuţitul, însă martorul a fost prins de haine şi îndepărtat de către prietenii săi.
Întrucât s-au speriat de atitudinea agresivă a inculpatului şi pentru că partea vătămată lucra ca paznic comunal, fiul acestuia l-a sunat şi i-a relatat ce s-a întâmplat.
Partea vătămată s-a deplasat la locul incidentului pentru a încerca să discute cu inculpatul şi a-l determina să meargă la poliţie, însă la auzul solicitării în acest sens, a început din nou să ţipe şi să ceară ajutorul părinţilor săi care au ieşit la poartă şi au intervenit în sensul de a-l introduce în curte pe fiul lor, mama acestuia aruncând cu nisip în grupul respectiv iar tatăl lovindu-l cu un ciomag peste mână pe martorul R.A.C.
În această împrejurare, partea vătămată i-a prins mâna inculpatului cu intenţia de a-l dezarma de cuţit, moment în care a fost înţepată în zona abdomenului, a piciorului stâng, fiindu-i cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
În drept, fapta inculpatului aşa cum a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul M.C.M. criticând-o pentru netemeinicie sub două aspecte esenţiale:
- nereţinerea de către instanţa de fond a circumstanţei atenuante a provocării, întrucât iniţial el a fost cel agresat de partea vătămată;
- aplicarea unei pedepse mult prea severe în raport de circumstanţele sale personale.
Examinând actele şi lucrările dosarului, probatoriile administrate în contextul criticilor formulate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea reţine următoarele:
Tribunalul a făcut o analiză completă şi corectă a materialului probator administrat, stabilind o situaţie de fapt pe deplin dovedită şi dând activităţii infracţionale a inculpatului încadrarea juridică legală.
Fapta acestuia întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., atât din punct de vedere al laturii obiectiv cât şi al celei subiective.
Solicitarea apelantului inculpat de a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită teza declanşării conflictului de către alte persoane decât inculpatul fiind contrazisă de probatoriile administrate. Astfel, un număr de cinci martori ocular au declarat în mod concordant, iar relatările lor se coroborează cu celelalte dovezi că, fără a fi în niciun fel provocat, inculpatul, aflat sub influent; alcoolului, i-a agresat verbal şi ameninţat cu moartea pe tinerii aflaţi în faţa locuinţei părţii vătămate, iar pe numitul C.R.N. a încercat să-l înţepe cu cuţitul. Faptul că, în încercarea de a fi dezarmat, inculpatul a fost la rândul său lovit, nu are semnificaţia şi efectele circumstanţei atenuant prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, critica este de asemene nefondată.
Pedeapsa de 8 ani închisoare este o sancţiune medie faţă de limitele prevăzute de lege şi ea asigură scopurile educative şi preventive instituite de art. 52 C. pen.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului. Nici faptul că se afla sub influenţa alcoolului nu constituie o circumstanţă atenuantă întrucât ştia că suferă de o afecţiune psihică iar consumul de alcool îi este strict interzis.
În consecinţă, constatând că sentinţa apelată este legală şi temeinică sub toate aspectele, Curtea va respinge apelul ca nefondat, conform prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aşa fiind prin Decizia nr. 1651 din 28 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 132 din 13 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Teleorman.
Compută prevenţia inculpatului de la 14 noiembrie 2008 la 20 ianuarie 2010.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
A obligat apelantul inculpat la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.C.M. criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, considerând că pedeapsa aplicată este excesivă în raport cu împrejurările aplicării loviturilor, a arătat că din actele medicale depuse la dosar rezultă că inculpatul are afecţiuni psihice şi gradul IV de invaliditate, a mai arătat că se impune reţinerea circumstanţelor prev. de art. 73 lit. b) şi 74 - 76 C. pen., inculpatul fiind provocat de victimă impunându-se reducerea pedepsei aplicată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de casare indicat Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Critica recurentului inculpat M.C.M. de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită iar teza declanşării conflictului de către alte persoane decât inculpatul fiind contrazisă de probatoriile administrate. Astfel, un număr de cinci martori oculari au declarat în mod concordant, iar relatările lor se coroborează cu celelalte dovezi că, fără a fi în niciun fel provocat, inculpatul, aflat sub influenta alcoolului, i-a agresat verbal şi ameninţat cu moartea pe tinerii aflaţi în faţa locuinţei părţii vătămate, iar pe numitul C.R.N. a încercat să-l înţepe cu cuţitul. Faptul că, în încercarea de a fi dezarmat, inculpatul a fost la rândul său lovit, nu are semnificaţia şi efectele circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
În acest punct de analiză, Înalta Curte reţine că în baza unui examen complet convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, ambele instanţe au reţinut corect situaţia de fapt imputată constatând în esenţă în aceea că la data de 8 septembrie 2008, inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice când a trecut prin faţa locuinţei părţii vătămate P.M. unde se afla pe o bancă fiul acesteia însoţit de mai mulţi prieteni de-ai săi, băieţi şi fete şi fără să fi fost provocat în vreun fel de către aceştia a început să ţipe şi să facă afirmaţia „vreţi să vă omor";, fluturând un cuţit pe care îl avea asupra sa.
Profitând de faptul că martorul C.R.N. se afla cu spatele către el, inculpatul a avut intenţia să-l înţepe cu cuţitul, însă martorul a fost prins de haine şi îndepărtat de către prietenii săi.
Întrucât s-au speriat de atitudinea agresivă a inculpatului şi pentru că partea vătămată lucra ca paznic comunal, fiul acestuia l-a sunat şi i-a relatat ce s-a întâmplat.
Partea vătămată P.M. s-a deplasat la locul incidentului pentru a încerca să discute cu inculpatul şi a-l determina să meargă la poliţie, însă la auzul solicitării în acest sens, a început din nou să ţipe şi să ceară ajutorul părinţilor săi care au ieşit la poartă şi au intervenit în sensul de a-l introduce în curte pe fiul lor, mama acestuia aruncând cu nisip în grupul respectiv iar tatăl lovindu-l cu un ciomag peste mână pe martorul R.A.C.
În această împrejurare, partea vătămată i-a prins mâna inculpatului cu intenţia de a-l dezarma de cuţit, moment în care a fost înţepată în zona abdomenului, a piciorului stâng, fiindu-i cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
Nici critica prin care să tindă la reducerea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată nu este fondată, întrucât cuantumul acesteia şi modalitatea de executarea în regim de detenţie sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin disp.art. 52 C. pen. respectiv să constituie o măsură de constrângere şi reeducare a recurentului-inculpat cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Concomitent, aceeaşi pedeapsă este judicios bazată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevede art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportul pe de o parte la pericolul social sporit al tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav comisă, de împrejurarea săvârşirii acesteia pe fondul consumului de alcool în condiţiile în care din conţinutul raportului de expertiză întocmit de I.N.M.L. M.M. inculpatul prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip polimar însă păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.
Totodată s-au avut în vedere toate datele care circumstanţiază persoana recurentului-inculpat respectiv este cunoscut cu antecedente penale, necăsătorit, poziţie procesuală oscilantă.
Toate cele de mai sus coroborate impun concluzia inexistenţei unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite.
Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) comb. cu art. 381 alin .(1) C. proc. pen. să se compute prevenţia de la 14 noiembrie 2008 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2008 la 28 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1066/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1246/2010. Penal → |
|---|
