ICCJ. Decizia nr. 27/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.27/2010
Dosar nr.70/35/2008
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 21/ P din 29 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul Ş.I.G., fiul lui I. şi V.E., la o pedeapsă de: 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:
- 2 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de:
- 1 an închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de:
- 1 an închisoare.
S-a descontopit pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2192/2003 a judecătoriei Arad, rămasă definitivă la data de 18 mai 2004 şi modificată prin Decizia penală nr. 192/A din 29 aprilie 2004 a Tribunalului Arad în pedepsele componente, respectiv pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 63 din 04 mai 2004 a Tribunalului Olt, pedeapsa de 3 ani închisoare şi sporul de 1 an închisoare, spor pe care îl înlătură.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 pedepse de câte 1 an închisoare, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2192/2003 a Judecătoriei Arad şi aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de: - 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 39 C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus de 5 ani cu pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 63/2000 a Tribunalului Olt, în pedeapsa cea mai grea de:
- 13 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:
- 14 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsă durata executată, respectiv de la 05 octombrie 2001 la 01 noiembrie 2001 şi de la 08 aprilie 2003 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. 2192/2003 a Judecătoriei Arad şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.
2. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul D.C.O., la o pedeapsă de:
- 3 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 70 alin. (2) din Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 70 alin. (2) din OUG nr. 1058/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de: 1 an închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de la pct. 3 şi 4 din rechizitoriu, din dispoziţiile art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de: 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3227/1998 a Judecătoriei Târgu Jiu şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de:
- 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a constatat executată pedeapsa aplicată.
3. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul D.I., fiul lui C. şi L., la o pedeapsă de: 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de:
- 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), C. pen. pe durata unui termen de 2 ani.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100/2001 a Tribunalului Arad şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de:
- 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa închisorii de mai sus durata reţinerii, arestul preventiv şi perioada executată de la 04 aprilie 2003 la 08 aprilie 2003 şi de la 01 august 2003 la 06 iulie 2005.
4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 a fost condamnat inculpatul P.G.N., la o pedeapsă de:
- 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de: 2 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:
- 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de:
- 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), C. pen. şi cu titlu de pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani după executarea pedepsei principale.
5. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul C.V., la o pedeapsă de:
- 1 an închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a), b), C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă: 1 an 6 luni închisoare - cu aplicarea art. 81 C. pen.
În baza art. 1 şi 8 din Legea 543/2002 s-a constatat graţiată pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) din OUG nr. 112/2001, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:
- 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen.
În baza art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, în baza art. 71 alin. (4) C. pen. şi a pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea echivalentului în lei la data plăţii efective a sumei de 2000 dolar SUA de la inculpatul Ş.I.G. şi a sumei de 500 dolar SUA de la inculpatul C.V., sens în care îi obligă pe inculpaţi la plata sumelor în favoarea statului în sumă de 500 lei de la inculpatul D.I., sens în care îl obligă la plata acestei sume în favoarea statului.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţi la plata a câte 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul apărătorului din oficiu R.C. şi P.M. în sumă de câte 60 lei, conform delegaţiilor avocaţiale din 28 iunie 2004 se vor vira din fondurile M.J. în favoarea Baroului Bihor.
Examinând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi cele efectuate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut următoarele:
1) În luna iulie 2002, numita H.C. din oraşul Huşi, judeţul Vaslui a fost returnată de autorităţile germane din Germania prin P.T.F. Bucureşti - Otopeni, fiind reţinut paşaportul personal şi ulterior fiindu-i restricţionat dreptul de a călători în străinătate pe o perioadă de 6 luni până la data de 25 decembrie 2002.
Intenţionând să se deplaseze ilegal în Italia pentru a-şi căuta un loc de muncă, a apelat la serviciile inculpatului C.V. din Iaşi pentru a-i obţine un paşaport pe numele acelei persoane, înmânându-i o fotografie tip paşaport.
Inculpatul C.V. a acceptat comunicându-i că au o cunoştinţă la Oradea care o poate ajuta să obţină acest paşaport fals şi împreună cu inculpatul şi cu martorul B.M., concubinul ei s-au deplasat la Timişoara, apoi la Arad unde s-au întâlnit cu un bărbat recomandat cu numele de B.
În urma discuţiilor cu această persoană şi la solicitarea acesteia martora H.C. şi-a făcut fotografii tip paşaport pe care i le-a înmânat acelui B.
După aproximativ o săptămână cei doi martori şi inculpatul C.V. s-au cazat la o pensiune în Băile Felix, aparţinând martorei S.M. şi care i-a înregistrat în cartea de imobil doar pe inculpat şi pe martorul B.M. (filele 55 dosar de urmărire penală).
Ulterior, în pensiunea respectivă a mai fost cazat un bărbat cu numele de C. care a afirmat că este şi el din Iaşi şi că ar dori şi el să obţină un paşaport fals, inculpatul C.V. angajându-se să-l ajute şi pe acesta, sens în care ţinea legătura telefonică cu acel B.
În acest interval de timp inculpatul a luat legătura şi cu martorul P.C. pe care l-a întrebat cât costă o trecere frauduloasă a frontierei, dar martorul l-a abandonat.
În data de 8 august 2002 inculpatul C.V., H.C. şi acel C. au fost anunţaţi de B. să vină în piaţa de zarzavaturi din Băile Felix unde C. a primit paşapoartele false.
Pentru martora H.C. s-a întocmit în fals paşaport sub numele de S.S. din judeţul Galaţi cu alte date de identitate şi domiciliu (filele 21 - 22).
În aceeaşi zi, 8 august 2002, inculpatul C.V., conform instrucţiunilor primite de la acel B. a organizat trecerea acestuia şi a lui C. în Ungaria, prin Vama Salonta (fila 20) iar el împreună cu martorul B.M. a plecat prin Vama Borş urmând să se întâlnească toţi la Budapesta.
Ajunşi la Budapesta inculpatul C.V. l-a cunoscut în fapt pe un alt B., după care împreună cu martorul B.M. s-a întors în ţară.
Martora H.C. şi acel C. au plecat apoi cu paşapoartele false în Italia până la Padova - unde s-au despărţit (filele 19,23).
Pentru aceste servicii H.C. i-a achitat inculpatului C.V. suma de 500 dolar SUA.
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor (filele 58 - 68 dosar, în cursul cercetării judecătoreşti revenind asupra acestor declaraţii cu motivarea că declaraţiile au fost scrise de către organele de cercetare penală şi le-a semnat fără a le citi sau a-i fi citite în prealabil.
Explicaţia apare logică în contextul în care declaraţiile iniţiale ale acestui inculpat sunt ample şi cuprind amănunte semnificative care se coroborează exact cu probatoriul în completare administrat în cursul urmăririi penale.
Totodată, potrivit procesului-verbal de prezentare pentru recunoaştere (filele 72, 77 dosar urmărire penală) inculpatul a recunoscut după fotografii şi l-a indicat pe acel B. care este numitul O.F.D., după care a declarat că l-a întâlnit la Budapesta şi după care a înţeles că este falsificatorul acelor paşapoarte.
Starea de fapt reţinută mai sus şi vinovăţia inculpatului este dovedită de procesul-verbal de verificare la S.V. (fila 12), listingul privind ieşirea din ţară a martorei H.C. (fila 20), adresa S.E.I.P. Galaţi (fila 21), cererea de eliberare a paşaportului pe numele S.S. (fila 22) copie de pe cartea de imobil a martorei S.M. (fila 51), declaraţiile martorilor H.C., B.M., audiaţi şi în cursul cercetării judecătoreşti prin comisie rogatorie, P.C., S.M., C.C., C.M.
2) La data de 3 aprilie 2003 un echipaj al Poliţiei de frontieră a organizat un control pe ruta Arad - Salonta (fila 98) în urma informaţiilor obţinute că paşapoartele falsificate provin din Arad.
În jurul orelor 16,00 în localitatea A.I. a fost oprit autoturismul D. la volanul căruia se afla inculpatul D.I.
În autoturismul inculpatului se afla un bărbat care s-a prezentat organelor de poliţie cu numele de O.V.
Fiind verificat prin S.E.I.P. Bihor s-a constatat că datele prezentate nu corespundeau decât în parte realităţii, motiv pentru care ambii au fost conduşi la sediul poliţiei de frontieră din localitate.
Apoi, cetăţeanul respectiv s-a prezentat sub numele de N.D., dar nici aceste date nu corespundeau cu fotografia sa şi numai în final a arătat că este D.C., date care corespund realităţii.
Cu ocazia verificării datelor, pe numele inculpatului D.C. s-a constatat că acesta este urmărit general prin ordinul din 15 mai 2000 - pentru executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani închisoare.
Asupra inculpatului D.I. au fost găsite printre altele şi paşaportul pe numele lui O.V. - cu datele declinate de către inculpatul D.C. (fila 101) eliberat la data de 14 martie 1996 de către Poliţia Bihor.
În urma verificărilor s-a constatat că paşaportul cetăţeanului O.V. a fost eliberat la 23 februarie 2001 şi are alte date (filele 146 - 147), paşaportul acestei persoane fiind declarat dispărut, fiindu-i eliberat un alt paşaport (filele 148 - 149).
Conform declaraţiilor inculpatului D.C. paşaportul a fost obţinut de la un anume F.C. din Oradea, recomandat în urma discuţiilor telefonice cu un cetăţean G. sau G. din Budapesta.
În vederea ieşirii din ţară, inculpatul D.C. s-a deplasat la data de 3 aprilie 2003 până în Arad iar în staţia C.F.R. Arad s-a interesat de la un şofer de microbuz despre posibilitatea de a ieşi din ţară cu paşaportul fals şi a fost îndrumat la inculpatul D.I., cunoscând că se ocupă cu tranzitarea persoanelor peste frontieră şi i-a promis că îl va trece în acea zi prin Vama Salonta.
Atât în faza urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, inculpatul D.C. a recunoscut că i-a comunicat inculpatului D.I. că intenţionează să iasă din ţară cu paşaportul fals iar acesta l-a asigurat că totul va fi bine şi că în Salonta îl va aştepta omul său de legătură I. care îl va trece frontiera fără probleme, inculpatul solicitându-i pentru serviciul său suma de 99 dolar SUA.
Asupra inculpatului D.C. au fost găsite sumele de 900 dolar SUA şi 350 euro pe care urma să i le dea inculpatului D.I.
Din declaraţiile inculpatului D.I. rezultă că în anul 2002 s-a întâlnit cu un vechi coleg de penitenciar - Ş.I.G. iar acesta l-a rugat să transporte diferite persoane de la Arad la Salonta, inculpatul D. efectuând cca. 4 curse cu cca. 16 persoane, primind pentru fiecare suma de 1.000.000 lei, iar ultima a fost cea cu inculpatul D.C.
La Salonta inculpatul D.I. urma să se întâlnească cu un bărbat cu numele de I., recomandat de către Ş.I.G. care i-a spus să păstreze asupra sa şi paşaportul lui O.V.
Starea de fapt reţinută de mai sus rezultă din proces - verbal de constatare (fila 98), proces verbal de percheziţie corporală asupra inculpatului D.I. (fila 101), proces verbal de percheziţie la domiciliul inculpatului D.I. (fila 105) din care rezultă că s-au găsit o carte de identitate pe numele lui G.R. din Valea lui M., acte şi documente vamale, proces verbal de confruntare dintre inculpatul D.I. şi Ş.I.G. (fila 116), declaraţiile inculpatului şi ale coinculpaţilor D.C., Ş.I.G., copie paşaport falsificat (fila 146) adrese S.E.I.P. Bacău (filele 148 - 149).
În faza de urmărire penală inculpatul D.I. a recunoscut parţial săvârşirea faptelor arătând că "pe parcurs şi-a dat seama că ceva nu este în regulă cu aceste transporturi, dar a acceptat să-i facă jocul lui G. pentru că îl plătea bine".
Contrar revenirii asupra declaraţiilor iniţiale în faţa instanţei de judecată şi atitudinii de nerecunoaştere, vinovăţia inculpatului D. este dovedită prin probatoriul coroborat arătat mai sus din care rezultă că avea cunoştinţă despre activitatea infracţională a inculpatului Ş.I.G. şi că persoanele transportate şi clandestinitate până la Salonta, conform unui plan organizat aveau paşapoarte falsificate, transporturi care depăşeau sfera activităţii de taximetrie obişnuită pe care pretinde că o desfăşura şi pentru care era plătit de către inculpatul Ş.I.G.
3) La data de 7 aprilie 2003 a fost depistat inculpatul Ş.I.G., asupra acestuia fiind găsit printre altele un paşaport pe numele C.D. - într-un plic pe care erau notate date antropologice 1,70 metri, căprui, 36-40 ani din adresa S.E.I.P. Hunedoara rezultând că fotografia de pe acest paşaport nu aparţine numitului C.D. (filele 240 - 241).
Din declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului Ş.I.G. rezultă că a venit în Arad în anul 2001 de la Bucureşti fiind cercetat pentru mai multe infracţiuni de înşelăciune iar în anul 2002 a fost căutat de un bărbat cu numele B. din Budapesta şi care i-a propus să lucreze împreună cu el în sensul să se ocupe de recrutarea, găzduirea persoanelor doritoare să plece ilegal din România cu paşapoarte falsificate pe care acesta i le trimitea din Ungaria, cei mai frecvenţi clienţi fiind recrutaţi din rândul cetăţenilor moldoveni care nu aveau vize pentru spaţiu Schenghen.
Inculpatul a declarat că a acceptat propunerea şi după ce primea paşapoartele falsificate prin diferiţi curieri ocazionali le distribuia unor cetăţeni recomandaţi de către P.G. şi îi transporta prin intermediul inculpatului D.I., aceştia ajungeau în Ungaria, de aici erau preluaţi de acel B. şi apoi transportaţi în occident.
Inculpatul a arătat că pentru fiecare grupă de migranţi primea 200 - 300 euro, transportatorul 1.000.000 iar cel care scotea efectiv din ţară primea 600 dolar SUA, recunoscând că din această "afacere" a obţinut 2000 dolar SUA (fila 167).
De obicei clienţii îi erau trimişi de acel B. care la rândul lui avea un asociat în Republica Moldova cu numele S. dar pe parcurs şi-a recrutat şi el personal clienţi, ultimul fiind cetăţeanul moldovean pe care i l-a recomandat şi adus la el inculpatul P.G.
Aflând de la soţia inculpatului D.I. că acesta a fost reţinut la Oradea, a dus un număr de 13 paşapoarte pe care le avea asupra sa la locuinţa martorilor C.N. şi A. unde au fost găsite de către organele de cercetare penală în urma percheziţiei domiciliare (filele 188, 285).
Pe lângă aceste 13 paşapoarte la domiciliul martorilor s-au mai găsit încă 3 cărţi de identitate eliberate de S.E.I.P. Bacău şi Timişoara, 2 coperţi de paşapoarte, 2 certificate de naştere, 2 diplome de bacalaureat, 2 livrete militare, pe numele B.I.B. şi B.B.G.
Martorul B.G. a declarat că toate actele i-au fost sustrase de către fratele său B.I.B. (fila 256) iar martora C.A. a arătat că toate actele găsite la domiciliul său au fost aduse de către inculpatul Ş.I.G.
Inculpatul a recunoscut că din cele 11 paşapoarte găsite asupra sa, urma să falsifice 5 paşapoarte în scopul călăuzirii de migranţi, respectiv cele eliberate pe numele lui P.P., B.V., C.V., C.C., C.C. (filele 199 - 200).
Constatarea tehnico - ştiinţifică efectuată de serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor a confirmat că patru dintre paşapoarte au fost falsificate prin înlocuirea fotografiei titularului paşaportului cu altă fotografie şi prin dezlipirea feţei originale şi relipirea acesteia (filele 202-209), confirmându-se şi falsificarea paşaportului găsit asupra inculpatului D.C. pe numele lui O.V.
La percheziţia domiciliară efectuată la reşedinţa unde inculpatul Ş.I.G. locuia în chirie, au fost găsiţi martorii L.P. şi C.V.
Din declaraţiile martorului C.V. (filele 222) rezultă că a intenţionat să obţină un paşaport românesc pe alt nume întrucât nu obţinuse viza pentru Germania, sens în care la data de 7 aprilie 2003 a venit de la Buzău cu un anume S. până la Arad şi care i l-a prezentat pe inculpatul P.G., poreclit G.
Inculpatul P.G. a luat legătura cu inculpatul Ş.I.G. să-i facă şi acestuia un paşaport fals, acesta acceptând pentru suma de 1200 dolar SUA, martorul plătindu-i un avans de 300 dolar SUA.
În vederea falsificării paşaportului inculpatul Ş.I.G. l-a cazat pe martor la reşedinţa sa unde a fost găsit de către organele de cercetare penală.
În urma citirii agendei telefonice a inculpatului Ş.I.G. în memoria aparatului au fost găsite numerele telefonice ale lui B. cu indicativul B., ale inculpaţilor D.C., D.I., P.G., ceea ce demonstrează legăturile sale cu aceşti inculpaţi.
În faza de urmărire penală inculpatul P.G. a recunoscut săvârşirea faptelor arătând că luând cunoştinţă că inculpatul Ş.I.G. se ocupă cu falsificarea de paşapoarte, din proprie iniţiativă şi în ideea de a câştiga în acest mod bani, s-a oferit să coopereze cu acesta, respectiv să racoleze şi să-i trimită persoane interesate de astfel de paşapoarte, ultima persoană pe care a dus-o la apartamentul inculpatului Ş.I.G., închiriat în Arad în acest scop, fiind martorul C.V.
A arătat că pe acest martor i l-a adus un prieten de-al său din Buzău cu numele de S. şi el l-a contactat pe Ş.I.G. care i-a cerut martorului suma de 300 dolar SUA, din care 200 dolar S.U.A. i-au fost daţi lui Ş. şi 100 dolar SUA numitului S.
Audiat în faţa instanţei, inculpatul P.G. a revenit în totalitate asupra acestor declaraţii, arătând că au fost date sub imperiul unei stări de nervozitate, explicaţie ilogică având în vedere că în ultima declaraţie din faza de urmărire penală din data de 9 aprilie 2003 (filele 268 - 269) şi-a menţinut consecvent declaraţiile iniţiale şi a fost asistat şi de către apărător din oficiu iar, pe de altă parte, aceste declaraţii se coroborează cu restul probatoriului administrat, probatoriu din care rezultă contribuţia sa infracţională la grupul organizat format împreună cu coinculpaţii Ş.I.G., D.I. şi numitul B.
Starea de fapt de mai sus şi vinovăţia inculpaţilor rezultă din procesul verbal de constatare şi identificare a inculpatului Ş.I.G. (fila 161), proces verbal de recunoaştere de către inculpatul Ş.I.G. a numitului B. (filele 177 - 180), proces verbal de constatare şi percheziţie domiciliară (fila 181), însoţit de planşe foto cu paşapoartele găsite asupra inculpatului Ş.I.G. (fila 189), proces verbal de identificare (fila 199), raport de constatare tehnico - ştiinţifică (fila 202), proces verbal de percheziţie domiciliară (fila 252), declaraţiile martorilor C.A. (fila 188), C.V. (fila 222) şi C.N.M. (fila 258), declaraţiile inculpaţilor Ş.I.G., P.G.N.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţii D.I., D.C.O., P.G. şi C.V. solicitând în principal achitarea lor pe motiv că la dosar nu există probe suficiente care să ateste vinovăţia lor, inculpatul D.I. solicitând restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale întrucât extinderea procesului penal s-a făcut fără ca el să fie audiat în prealabil, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
Prin Decizia penală nr. 76/A/2007 a Curţii de Apel Oradea au fost respinse ca nefondate apelurile penale formulate de inculpaţii mai sus arătaţi. Hotărârea instanţei de apel a fost casată prin Decizia penală nr. 5240 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a admis recursurile formulate doar de către inculpaţii D.I. şi P.G.N. împotriva acesteia şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.
Examinând în rejudecare apelurile formulate de inculpaţii D.I. şi P.G., Curtea a reţinut următoarele:
În expunerea motivelor de apel inculpatul D.I. a criticat încadrarea juridică a faptelor, reţinându-se în sarcina sa şi infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 care reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultură, deşi a fost cercetat pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; a mai arătat inculpatul că urmărirea penală a fost începută împotriva sa printr-un proces-verbal, iar ulterior s-a extins cercetarea penală împotriva sa şi pentru alte infracţiuni fără a se emite ordonanţă de extindere şi fără a fi audiat cu privire la noile infracţiuni reţinute în sarcina sa, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare, motiv pentru care urmărirea penală este lovită de nulitate absolută.
Referitor la fondul cauzei a solicitat achitarea sa, la dosarul cauzei neexistând probe certe că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, din actele dosarului rezultând că acesta a efectuat transporturile în calitate de taximestrist, necunoscând activitatea infracţională a celorlalţi.
În subsidiar, inculpatul a solicitat individualizarea justă a pedepsei având în vedere atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului şi faptul că inculpatul, pe durata detenţiei a avut în îngrijire un bolnav.
Inculpatul P.G. a solicitat achitarea sa întrucât probele administrate nu pot conduce la reţinerea vinovăţiei sale, singurele probe fiind declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală.
Prin Decizia penală nr. 75/A/2008 din 5 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 70/35/2008 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, admite apelurile declarate de inculpaţii D.I. şi P.G.N. împotriva sentinţei penale nr. 21/ P din 21 ianuarie 2007, a Tribunalului Bihor, pe care o desfiinţează în parte şi în rejudecare:
Descontopeşte pedeapsa de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale în pedepsele componente de 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 100/2001 a Tribunalului Arad şi pedeapsa de 5 ani închisoare, pe care o descontopeşte în pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani aplicat pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Constată că inculpatul D.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi a infracţiunii prev. şi ped. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen.
Înlătură dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.I. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Constată că, prin Încheierea din 4 septembrie 2008 a Tribunalului Bihor a fost îndreptată eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei şi sentinţei penale nr. 21/P/2007 a Tribunalului Bihor în sensul că în loc de Legea nr. 39/2002 se va trece Legea nr. 39/2003.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul D.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 - 34 C. pen. contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 C. pen. lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
Menţine dispoziţiile privind aplicarea art. 39 alin. (1) C. pen., astfel că inculpatul D.I. va executa o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani.
Limitează conţinutul pedepselor accesorii şi complementare aplicate inculpatului P.G. la dispoziţiile art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul D.I. invocând, prin apărătorul ales, cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
La rândul său, inculpatul P.G.N. a atacat cu recurs Decizia instanţei de prim control judiciar, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi ia educarea cetăţenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. In desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.
Normele procesual penale obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă un rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.
În legătură cu acest principiu, Înalta Curte constată că în jurisprudenţa C.E.D.O. s-a statuat că „prezumţia de nevinovăţie reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării şi ca dubiul să fie profitabil acuzatului".
Acuzării îi revine obligaţia de a arăta învinuitului care sunt acuzaţiile care fac obiectul învinuirii şi a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuşi sau cu asistenţa unui avocat) şi să-i permită să interogheze sau să pună să fie audiaţi martorii acuzării. Acest drept nu implică numai un echilibru între acuzare şi apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în faţa acuzatului în audienţă publică şi în vederea dezbaterii în contradictoriu" (Plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988, cauza Barbera, Mesesegne şi Jabordo vs. Spania).
Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.
Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile cuprinse în art. 62, art. 63 C. proc. pen. raportat la art. 1, art. 200 şi art. 289 C. proc. pen. hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie, susţinută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate.
Aşa cum rezultă din prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., este exclusă o ordine de preferinţă a probelor, neputându-se face distincţie în ceea ce priveşte valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forţa acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparţin sau de organul care le-a administrat.
De asemenea, enumerarea mijloacelor de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă, enumerare făcută în disp.art. 64 alin. (1) C. proc. pen. nu echivalează cu o clasificare în funcţie de valoarea probantă.
Pentru a constitui caz de casare, eroare de fapt trebuie să fie gravă adică, pe de o parte, să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoilnică.
Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
În prezenta cauză, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut o situaţie de fapt corectă, în deplină concordanţă cu probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, probe care scot în evidenţă vinovăţia inculpatului D.I. pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 71, alin. (1) din OUG nr. 105/2001, reţinute în sarcina sa.
Astfel, din procesul verbal de constatare, procesul verbal de percheziţie corporală, procesul verbal de percheziţie efectuată la domiciliul inculpatului, procesul verbal de confruntare dintre inculpatul D.I. şi S.I.G., declaraţiile inculpatului şi ale coinculpaţilor D.C. şi S.I.G., rezultă fără echivoc, faptul că inculpatul D.I. cunoştea activitatea infracţională a inculpatului Ş.I.G. şi că persoanele transportate în clandestinitate până la Salonta, conform unui plan organizat, aveau paşapoarte falsificate. Transporturile pe care le-a efectuat cu cele 16 persoane depăşeau sfera activităţii de taximetrie obişnuită pe care pretinde că o desfăşura, plata curselor fiind făcută de inculpatul Ş.I.G. şi nu de către clienţi.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că nu se impune achitarea inculpatului D.I., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Nejustificată este şi solicitarea inculpatului P.G.N., de a fi achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi art. 26 rap.la art. 288 alin. (1) C. pen.
Înalta Curte constată că şi în cazul acestui inculpat, atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut o situaţie de fapt corectă, care este susţinută de probele aflate la dosar.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că inculpatul P.G.N. racola clienţi pe care îi prezenta inculpatului S.I.G. pentru a le confecţiona paşapoarte false.
Lipsită de temei este şi critica formulată de inculpatul P.G.N. cu privire la individualizarea pedepsei.
Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în cuantum corespunzător, la individualizarea acestora, cât şi la stabilirea modalităţii de executare a pedepsei rezultate, instanţele au valorificat eficient criteriile prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi au urmărit realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Având în vedere gradul de pericol social, condiţiile concrete în care au fost săvârşite faptele, Înalta Curte constată că nu se impune reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanţele de fond şi de apel.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I. şi P.G.N. împotriva Deciziei penale nr. 75/ A din 5 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I. şi P.G.N. împotriva Deciziei penale nr. 75/ A din 5 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi D.I. şi P.G.N. la plata sumelor de câte 875 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru aceştia până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2662/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2701/2010. Penal → |
|---|
