ICCJ. Decizia nr. 524/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 524/2010
Dosar nr.1505/44/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210/ F din 13 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1505/44/2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăriri penale nr. 924/P/2009 din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinând rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen, a fost obligat petentul la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 15 iulie 2009 petiţionarul B.O. a formulat o plângere penală împotriva numitei V.G.E., judecător la Tribunalul Brăila, solicitând efectuarea de cercetări faţă de aceasta sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., constând în aceea că la termenul de judecată din data de 11 iunie 2009 susnumita, în calitate de preşedinte al completului de judecată, în Dosarul nr. 1630/113/2009, a respins acţiunea ca netimbrată în loc să suspende judecata întrucât niciuna din părţi nu a cerut în scris judecarea în lipsă.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
Petiţionarul B.O. a formulat o acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Brăila având ca obiect pretenţii.
Tribunalul Brăila, secţia comerciala şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 499/FCA din 11 iunie 2009 a respins ca netimbrată acţiunea formulată de către petiţionar.
La data de 11 mai 2009 petiţionarul a fost citat punându-i-se în vedere să achite taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei pana la termenul din 11 iunie 2009. Or, petiţionarul nu a achitat taxa judiciară de timbru şi nici timbrul judiciar până la termenul de judecată stabilit.
La data de 15 iulie 2009 petiţionarul a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 499/FCA din 11 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Brăila, cauza înregistrându-se pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1630/113/2009 având termen de judecata la data de 10 septembrie 2009. Potrivit dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ. „la primirea cererii de chemare in judecată, preşedintele va verifica daca aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de lege".
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare prevăzute de această lege astfel „cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege - cererea cu caracter patrimonial prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite - 10% din valoarea, pretinsă, dar nu mai mult de 39 lei."
Dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege arată că taxele judiciare se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost achitată la înregistrarea cererii se pune in vedere petiţionarului achitarea ei până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii, conform prevederilor art. 20 alin. (3) din aceeaşi lege.
Întrucât petiţionarul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei legale de plată a taxelor menţionate pentru termenul ce i-a fost acordat în acest sens, instanţa, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a anulat ca netimbrată acţiunea.
Din conţinutul actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că judecătorul V.G.E. de la Tribunalul Brăila nu a săvârşit nici o faptă penală cu prilejul pronunţării sentinţei nr. 499/FCA din 11 iunie 2009 în Dosarul nr. 1630/113/2009, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta pentru infracţiunile reclamate de petiţionar, întrucât acestea nu se confirmă.
Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, a formulat plângere petentul B.O., însă prin rezoluţia nr. 1103/11/2/2008 din 14 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi această plângere a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se ca soluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală întrucât judecătorul reclamat nu a săvârşit vreo faptă penală.
În conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul B.O. a formulat plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1505/44/2009 din 15 octombrie 2009 solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului V.G.E. sub aspectul infracţiunilor reclamate.
Analizând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sub aspectele invocate de petent, prima instanţă a constata că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de judecătorul V.G.E. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 raportat la art. 2481, art. 289 şi art. 264 C. pen. întrucât faptele reclamate de petent nu s-au confirmat.
Împotriva acestei sentinţe petentul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o sub următoarele aspecte:
- dispozitivul nu cuprinde datele prevăzute de art. 70 C. proc. pen. referitoare la persoana inculpatului, soluţia dată de instanţă cu privire la infracţiunile comise de judecătorul V.E., nu cuprinde denumirea acestora, textul de lege, cauza pe care se întemeiază potrivit art. 11 C. pr. pen.
- instanţa nu s-a pronunţat asupra unor fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, asupra unor cereri esenţiale de natură să influenţeze soluţia procesului „neîncercând să determine raportul de cauzalitate ca o condiţie a răspunderii juridice";
- dispozitivul hotărârii nu este semnat de judecător după pronunţarea hotărârii, ceea ce atrage nulitatea acesteia conform art. 197 C. proc. pen.
Examinând sentinţa atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate de către recurent dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform ar. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea este legală şi temeinică, recursul fiind nefondat
Obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea petentului împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale emise de procuror, în procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen. Conform alin. (8) al textului menţionat, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una din următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
În speţă, instanţa de fond a pronunţat soluţia prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. a) C. pr. pen. respingând plângerea petentului ca nefondată şi menţinând rezoluţia atacată. Această soluţie, care constituie rezultatul deliberării, a fost consemnată într-o minută în conformitate cu dispoziţiile art. 309 C. proc. pen., minută care are conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.
Menţiunile la care se referă petentul în prima critică formulată, referitoare la conţinutul dispozitivului, sunt prevăzute de dispoziţiile art. 357 C. proc. pen., însă aceste dispoziţii sunt incidente numai în situaţia în care instanţa rezolvă un conflict de drept penal dedus judecăţii, când deliberarea poartă asupra existenţei faptei şi vinovăţiei făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra reparării pagubei produse prin infracţiune, asupra măsurilor preventive şi asigurătorii, mijloacelor de probă, cheltuielilor judiciare, precum şi asupra oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei, conform art. 343 C. proc. pen care reglementează obiectul deliberării.
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa nu a avut de rezolvat un conflict de drept ci a fost învestită cu soluţionarea unei plângeri întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. pr. pen, în cadrul căreia a verificat doar legalitatea şi temeinicia rezoluţiei dată de procuror în sensul neînceperii urmăriri penale împotriva intimatei V.E.G. şi a pronunţat una din soluţiile prevăzute de lege.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că atât minută cât şi sentinţa sunt semnate de judecătorul care a compus completul de judecată, astfel că nici critica referitoare la „nesemnarea dispozitivului" nu se verifică.
În măsura în care petentul se referă la nesemnarea dispozitivului care i s-a comunicat conform art. 360 alin. (1) C. pr. pen., întrucât acesta a lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare, este de precizat că ceea ce se comunică părţilor este o copie nesemnată de pe dispozitivul hotărârii şi nu unul din cele două exemplare originale care se întocmesc şi se semnează conform art. 309 alin. (3) C. proc. pen.
Petentul a mai susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale de natură să influenţeze soluţia procesului şi nici asupra unor fapte reţinute prin actul de sesizare, fără să arate în concret care sunt acele cereri sau fapte asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat. Rezultă din actele dosarului că plângerea a fost soluţionată la primul termen de judecată, fiind procedura de citare legal îndeplinită şi când petentul a lipsit astfel că nu a existat o cerere din partea acestuia (nici depusă în scris) care să fi fost omisă de instanţă. Cu privire la faptele reclamate prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, atât procurorul cât şi instanţa s-au pronunţat în sensul că intimata magistrat V.E. nu a săvârşit nicio faptă penală.
Examinând cauza şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, Înalta Curte constată că actele premergătoare efectuate în cauză nu au pus în evidenţă indiciile săvârşirii vreunei fapte de natură penală de către judecătorul V.E.G. din cadrul Tribunalului Brăila.
Din plângerea petentului rezultă că nemulţumirea sa este legată de faptul că, având de soluţionat o acţiune în contencios administrativ formulată de petentul B.O. şi înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, judecătorul V.E.G., preşedintele completului de judecată, a respins acţiunea ca netimbrată iar în opinia petentului aceasta ar fi trebuit să dispună suspendarea judecăţii întrucât nici o parte nu a solicitat judecarea în lipsă.
Înalta Curte constată că, pronunţând această soluţie, intimata V.E.G. nu a făcut altceva decât să aplice dispoziţiile legale în materie - art. 20 din Legea nr. 146/1997- conform cărora taxa de timbru se plăteşte anticipat iar în cazul în care nici după ce i se pune în vedere în mod expres, partea nu achită taxa de timbru până la termenul stabilit pentru judecată, acţiunea este respinsă ca netimbrată. Or, în speţă petentul nu a ataşat acţiunii introduse în instanţă dovada achitării taxei judiciare de timbru, motiv pentru care, prin citaţia emisă pe numele său (fila 9 dosar urmărire penală) i s-a pus în vedere obligaţia de a plăti taxa de timbru în sumă de 39 lei noi (390.000 lei vechi) precum şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei noi (3000 lei vechi), sub sancţiunea anulării cererii (s.n.).
Cum petentul nu s-a conformat dispoziţiilor legale, şi-a asumat riscul de a suporta consecinţa prevăzută de lege, aceea a anulării acţiunii ca netimbrate.
Împrejurarea că niciuna dintre părţi nu a cerut judecata în lipsă, invocată de către petent, nu are nici o relevanţă sub aspectul analizat, întrucât instanţa nu a judecat cauza pe fond ci a făcut aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la timbrarea acţiunii, aspect care se verifică din oficiu de instanţă, cu prioritate, achitarea taxei judiciare de timbru fiind o condiţie obligatorie pentru a proceda la judecarea acţiunii.
Soluţiile pronunţate de instanţa de judecată sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege iar petentul B.O. a uzat de o asemenea cale, declarând recurs împotriva sentinţei civile nr. 499/FCA din 11 iunie 2009, cu termen de judecată la 26 noiembrie 2009. Petentul nu a aşteptat însă soluţionarea recursului, formulând plângere penală împotriva judecătorului la data de 29 iulie 2009.
Atât procurorul care a emis rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale cât şi judecătorul care a menţinut această rezoluţie, au apreciat în mod corect că pronunţând soluţia de respingere a acţiunii civile adresată instanţei de judecată de către petentul B.O. ca netimbrată, intimata V.G.E. nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de fals intelectual sau favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246, 289 şi 264 C. pen., astfel cum susţine petentul.
Împrejurarea că acesta este nemulţumit de soluţia pronunţată nu constituie un motiv de tragere la răspundere penală a judecătorului, câtă vreme nu există nici cel mai mic indiciu în sensul că acesta şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă. Adoptarea unei soluţii în defavoarea unei părţi nu echivalează cu o îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu sau cu favorizarea infractorului, astfel cum susţine petentul şi nici nu se circumscrie conţinutului constitutiv al altor fapte prevăzute de legea penală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petentului B.O. care, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 210/ F din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1751/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1776/2010. Penal → |
|---|
