ICCJ. Decizia nr. 1751/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1751/2010
Dosar nr. 2488/116/2009
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 114 din 19 octombrie 2009, Tribunalul Călăraşi în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul T.M. din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) şi d) C. pen.
În baza art. 174 - 175 lit. c) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M. la 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară din gradul de soldat.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 176 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară din gradul de soldat.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul T.M. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cum şi degradarea militară prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 18 mai 2009, la zi.
A luat act că părţile vătămate A.F., V.E. şi C.C. nu au formulat pretenţii civile împotriva inculpatului.
A fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile formulate de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „B.A."; Bucureşti şi a obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 3.502 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată V.E.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpat, a cuţitului-corp delict, depus la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Călăraşi şi înregistrat sub nr. 14/cd/2009.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.400 RON, cheltuieli judiciare către stat (din care 400 RON, onorariul apărătorilor din oficiu la urmărire penală şi judecata în fond se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti).
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din 07 septembrie 2009, emis în Dosarul nr. 84/P/2009, a fost trimis în judecată inculpatul T.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 - 175 lit. a) şi d) C. pen. (omor calificat) şi de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 176 lit. b) C. pen. (tentativă la omor deosebit de grav), reţinându-se în sarcina acestuia că, în ziua de 16 mai 2009, pe fondul stării de gelozie şi a consumului exagerat de alcool, cu intenţie, l-a înjunghiat cu un cuţit în corp şi în piept pe A.N. (fratele său) producându-i leziuni care au dus la decesul acestuia.
S-a mai susţinut că, în aceeaşi zi şi în aceleaşi circumstanţe, cu acelaşi cuţit a înjunghiat-o în zona capului pe partea vătămată V.E. (cauzându-i leziuni ce i-au pus acesteia viaţa în primejdie, dar şi pe fiica sa, C.C., în zona omoplatului stâng pe partea vătămată C.C.).
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de toate probele administrate în cauză, atât la urmărirea penală cât şi în faza de judecată, tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul a trăit în concubinaj cu partea vătămată V.E. mai mulţi ani, despărţindu-se în 1993, din relaţii rezultând doi copii (p. văt. C.C. şi G.).
Au reluat convieţuirea în decembrie 1998 pentru a se despărţi din nou la data de 30.04.2009, când, partea vătămată şi toţi cei patru copii ai săi s-au mutat în locuinţa victimei A.N., fratele inculpatului, locuinţă situată în aceeaşi locuinţă cu locuinţa inculpatului.
Nemulţumit de faptul că nu o putea convinge pe concubină să se întoarcă şi pe fondul consumului de alcool, în ziua de 16 mai 2009, inculpatul s-a dus la locuinţa fratelui să văzându-i pe cei doi în aceeaşi cameră, i-a aplicat femeii o corecţie, după care a plecat la el acasă pentru a-şi lua un cuţit.
Atât la urmărire penală cât şi în faţa instanţei inculpatul şi-a declarat intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate şi apoi, de a se sinucide, însă partea vătămată V.E., văzându-l înarmat, a fugit din casă, însă a fost prinsă de inculpat şi lovită cu cuţitul în zona inimii şi la cap, aşa cum rezultă din Raportul de constatare medico-legală din 31 august 2009 al S.M.L Călăraşi.
În conflict a intervenit şi fiica celor doi, partea vătămată C.C. şi aceasta fiind lovită de inculpat.
Deşi inculpatul susţine că nu-şi aminteşte acest episod, certificatul medico-legal emis de S.M.L. Călăraşi atestă faptul că partea vătămată C.C. a prezentat leziuni produse prin corp tăietor-înţepător, în zona scapulara stângă, care nu i-au pus viaţa în primejdie, dar au necesitat 8 - 9 zile îngrijiri medicale.
Imediat după încheierea acestui episod (partea vătămată reuşind să fugă la locuinţa părţii vătămate A.F.) inculpatul a intrat în casă şi l-a înjunghiat pe fratele său de mai multe ori, în zona toracică, constatându-se că una dintre lovituri a atins inima victimei şi a determinat direct şi necondiţionat decesul (conform concluziilor raportului medico-legal necropsie din 03 august 2009 al S.M.L. Călăraşi).
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul T.M.
În apelul Parchetului şi prin extinderea motivelor de apel, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor simplu şi s-a solicitat majorarea pedepsei numai cu privire la infracţiunea prev. de art. 174 - 175 lit. c) şi d) C. pen.
În apelul inculpatului, s-a solicitat reducerea pedepsei faţă de persoane sa.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate având în vedere criticile aduse, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit o corectă situaţie de fapt, evaluând corespunzător probatoriile administrate în cauză, situaţie care nu a fost contestată prin apelurile declarate în cauză.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, Curtea a constatat că în raport de sesizarea instanţei, sunt incidente dispoziţiile Deciziei nr. 5/2006 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni, respectiv o infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 176 lit. b) C. pen. şi o infracţiune prev. şi ped. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen., iar în raport de decizia enunţată, s-a impus, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de tentativa la infracţiunea de omor simplu.
Pe cale de consecinţă, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de Parchet.
Întemeiată a fost şi critica Parchetului privind individualizarea judiciară a pedepsei, impunându-se majorarea pedepsei, în raport de modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor, de periculozitatea deosebită manifestate de inculpat, cât şi în raport de consecinţele extrem de grave ale acţiunilor sale.
Criticile aduse de inculpat cu privire la pedeapsă au fost apreciate ca neîntemeiate.
Curtea de Apel, secţia I, prin Decizia penală 25 din 26 ianuarie 2010, a dispus următoarele:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva Deciziei penale nr. 114 din 29 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în Dosarul nr. 2488/116/2009.
A desfiinţat parţial sentinţa şi în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată în pedepse componente.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 176 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 67 C. pen. a dispus degradarea militară.
A majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 174 - 175 lit. c) şi d) C. pen. de la 18 ani închisoare la 20 de ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 67 C. pen., a dispus degradarea militară.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul T.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi degradarea militară prev. de art. 67 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A dedus prevenţia inculpatului de la 18 mai 2009 la zi şi a menţinut starea de arest a acestuia.
A Obligat pe inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul T.M.
Prin motivele de recurs, susţinute de recurentul-inculpat a criticat hotărârea instanţei de apel pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcină, solicitând în raport cu circumstanţele sale personale reducerea pedepselor aplicate, cel puţin până la nivelul cuantumului sancţiunii stabilită de prima instanţă.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârea atacată sub aspectele invocate de inculpat, cât şi prin prisma cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată că recursul formulat de inculpat nu este fondat.
Pe baza probelor administrate în cauză, analizate pe larg de către prima instanţă, a fost stabilită corect situaţia de fapt, situaţie de fapt care nu a fost contestată de recurentul-inculpat.
Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate în raport cu criteriile generale prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: natura şi gravitatea sporită a faptelor, modul de săvârşire şi împrejurările comiterii infracţiunilor (anterior menţionate motiv pentru care nu va mai fi reluată) natura relaţiilor sociale cărora inculpatul le-a adus atingere (respectiv, viaţa şi integritatea persoanelor), urmările socialmente periculoase ale faptelor (care într-un caz a constat într-un deces, urmare ireversibilă), precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine personală corespunzătoare, recunoscând şi regretând comiterea faptelor.
Nu este lipsit de relevanţă în procesul individualizării pedepselor, faptul că inculpatul, la momentul faptelor se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, înarmat cu un cuţit, cu care a lovit victimele, iar victima care a decedat, fratele inculpatului era invalid.
În raport de circumstanţele reale în persoanele reţinute Înalta Curte apreciază că nu există motive pentru reducerea pedepselor aplicate inculpatului T.M., pedepsele stabilite de instanţa de apel corespunzând, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop educativ şi executiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de T.M.
Se va deduce din durata pedepsei rezultate stabilită, durata prevenţiei la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 mai 2009 la 4 mai 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 487/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 524/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
