ICCJ. Decizia nr. 1993/2010. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1993/2010
Dosar nr. 42215/3/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 82/ F din data de 4 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.F.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate, dispunându-se ca inculpatul H.F.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenţia preventivă de la 07 octombrie 2009, lăzi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut, în fapt, următoarea situaţie:
La data de 06 octombrie 2009, organele de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog - Biroul Sector 5, s-au sesizat cu privire la faptul că numitul F. vinde heroină sub formă de doze, cu suma de 30 lei pe doză, în zona F., sector 5.
În urma cercetărilor efectuate, a fost identificat martorul G.B., consumator de heroină, care obişnuia să cumpere heroină de la F. identificat în persoana inculpatului H.F.A.
La data de 07 octombrie 2009, numitul G.B. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunţ faţă de inculpatul H.F.A. zis F. de la care cumpăra heroină.
În data de 07 octombrie 2009, în baza ordonanţei de delegare dispuse de procuror, organele de poliţie au procedat, în prezenţa martorului asistent D.C.l., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formau suma de 60 lei şi la tratarea criminalistică a bancnotelor ce formau această sumă cu praf fluorescent (o bancnotă a 50 lei seria 077B3545142 şi 2 bancnote a 5 lei seriile 072E5985018 şi 085A7405724), sumă ce a fost folosită de martorul denunţător G.B. la cumpărarea sub supravegherea organelor de poliţie a unei cantităţi de droguri de la inculpatul H.F.A.
Denunţătorul G.B. a fost percheziţionat de către lucrătorii de poliţie în prezenţa martorului asistent D.C.l., asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere, după care i-au înmânat martorului denunţător suma de 60 lei formată din bancnote a căror serii au fost consemnate în procesul-verbal amintit mai sus pentru a cumpăra heroină.
După efectuarea acestor activităţi, martorul G.B. s-a deplasat împreună cu lucrătorii de poliţie în zona F., sector 5, a coborât pe str.T.P., sector 5, unde lucrătorii de poliţie au format un dispozitiv de supraveghere, iar martorul denunţător s-a deplasat pe str. T.P., apoi pe A.Ş., până în dreptul imobilului cu nr. X. vis-a-vis de acest imobil, se află un chioşc improvizat unde o rudă de-a inculpatului H.F.A. vinde legume - fructe.
La această tarabă a fost găsit inculpatul, căruia martorul denunţător i-a cerut două doze de heroină şi i-a dat suma de 60 lei, formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate în procesul-verbal amintit mai sus, bani pe care inculpatul i-a luat şi i-a dat în schimb, din buzunarul drept al hanoracului pe care îl purta, două punguţe de mici dimensiuni, în care se afla heroină.
După finalizarea tranzacţiei, martorul G.B. a plecat deplasându-se spre lucrătorii de poliţie, cărora Ie-a predat cele două punguţe cu heroină.
Aceste punguţe au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52361, spre expertizare.
Martorul G.B. a fost din nou percheziţionat de către lucrătorii de poliţie în prezenţa martorului asistent D.C.l., asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere.
Imediat după ce tranzacţia a avut loc, o echipă de poliţişti l-au imobilizat pe inculpatul H.F.A. Asupra acestuia, în buzunarul drept al pantalonilor inculpatului, a fost găsită suma de 85 lei din care 60 lei era formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, iar în buzunarul din partea stângă s-au găsit două doze de heroină.
Palmele inculpatului au fost verificate cu lampa cu lumină ultravioletă, constatându-se existenţa de urme de praf galben fluorescent existent şi pe bancnotele sumei de 60 lei.
De faţă la întreaga acţiune, astfel cum a fost descrisă mai sus, a fost martorul asistent D.C.l.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 octombrie 2000 efectuat în cauza privind pe H.F.A. a concluzionat că proba constând în două punguţe din material plastic de culoare albă conţine 0,16 grame de heroină.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 octombrie 2000 efectuat în cauza privind pe H.F.A. a concluzionat că proba constând în două punguţe din material plastic de culoare albă conţine 0,12 grame de heroină în amestec cu cofeină.
Ambele probe au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedita pe baza următoarelor mijloace de probă: denunţ G.B.; declaraţii martor denunţător G.B.; proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante; proces verbal de înseriere bani; procese verbale de percheziţii corporale ale martorului G.B.; procese verbale de percheziţie corporală a inculpatului, declaraţii martor asistent D.C.l.; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 octombrie 2009, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului H.F.A.
A concluzionat prima instanţă că faptele inculpatului H.F.A. - care, la data de 07 octombrie 2009, a vândut cu suma de 60 lei martorului G.B. două doze conţinând 0,16 grame de heroină şi a deţinut pentru consum propriu două doze conţinând 0,12 gr heroină - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.
În procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, pentru fiecare infracţiune în parte, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 143/2000 pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, respectiv pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, gradul ridicat de pericol social al faptelor, persoana inculpatului - care provine dintr-o familie organizată şi care se preocupă în mod activ de el, precum şi împrejurarea că prezintă resurse interne de reintegrare socială, atingerea valorii sociale ocrotite şi de împrejurările care atenuează răspunderea penală.
Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut, în baza art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atitudinea sinceră de regret a infracţiunilor comise, lipsa antecedentelor penale, precum şi concluziile favorabile din referatul de evaluare psihologică, astfel că a aplicat o pedeapsă potrivit art. 76 alin. (1) lit. a), d) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel în termenul legal inculpatul H.F.A., fără a-şi motiva în scris calea de atac exercitată în cauză.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, care a beneficiat de asistenţa juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat sentinţa apelată pentru netemeinicie, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei la care a fost condamnat în primă instanţă, solicitând ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea executării sub supraveghere, având în vedere materialul probator administrat în cauză, atitudinea procesuală sinceră, vârsta acestuia, cantitatea mică de droguri, precum şi faptul că provine dintr-o familie organizată, reintegrarea sa socială fiind mult mai uşoară în stare de libertate, decât după o perioadă petrecută în penitenciar.
Prin Decizia penală nr. 68/ A din 25 martie 2010 Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.F.A. împotriva sentinţei penale nr. 82 din 4 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a menţinut arestarea preventivă, deducându-se prevenţia de la 07 octombrie 2009, lăzi.
A fost obligat apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, a constatat că, făcând o analiză judicioasă a întregului probatoriu al cauzei, prima instanţă a stabilit, cu privire la activitatea inculpatului H.F.A., o situaţie de fapt corectă, căreia i-a dat o încadrare juridică legală.
S-a reţinut că este în afara oricărui dubiu că, la data de 7 octombrie 2000 inculpatul H.F.A. a vândut cu suma de 60 lei martorului G.B. două doze, conţinând 0,16 grame heroină şi a deţinut pentru consum propriu alte două doze, conţinând 0,12 grame heroină.
Aceste fapte, ce realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv, deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, au fost recunoscute ca atare, în materialitatea lor, de către inculpatul H.F.A., atât în declaraţia ce i-a fost luată de către procuror, cât şi în declaraţia pe care a dat-o în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, declaraţii ce se coroborează pe deplin cu celelalte probe administrate în cauză.
În privinţa pedepselor aplicate inculpatului, printru fiecare infracţiune reţinută în sarcina sa, instanţa de apel, raportându-se la criteriile legale de individualizare, prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi respectiv la scopul lor legal (punitiv şi educativ-preventiv), astfel cum este definit de art. 52 C. pen., a constatat că nu există motive care să justifice reducerea acestora, astfel cum s-a solicitat în apelul dedus judecăţii.
S-a reţinut că prima instanţă a manifestat deja o clemenţă suficientă, coborând în mod consistent pedepsele respective sub limitele lor speciale minime (în cazul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, cu nu mai puţin de 4 ani, iar în cazul deţinerii pentru consum propriu nu mai puţin de 2 ani), prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
În acest context, s-a constatat că atitudinea procesuală a inculpatului (apreciată ca fiind sinceră, deşi acesta a fost surprins în flagrant), cantitatea mică a drogurilor şi situaţia familială se reflectă în mod adecvat în pedepsele aplicate de către prima instanţă, neputând primi o mai mare eficienţă decât cea deja acordată, prin reţinerea explicită a acestora drept circumstanţe atenuante judiciare.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată şi sub aspectul modalităţii de executare, în raport de concursul de infracţiuni reţinut în cauză, respectiv infracţiunea de trafic de droguri şi deţinere de droguri pentru consum propriu.
S-a reţinut că sancţiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea şi reeducarea infractorului, context în care, instanţa fondului - procedând la individualizarea judiciară a pedepsei - operaţiune, de altfel, extrem de complexă, adaptează pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea abstractă (sau concretă) a faptei, cât şi cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcţiilor şi scopului respectivei pedepse.
Pornind de la aceste repere - expres consacrate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) coroborate cu dispoziţiile art. 52 C. pen. - instanţa care a judecat fondul cauzei a realizat o justă individualizare a sancţiunii aplicate inculpatului, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute în regim de detenţie, reflectând atât gradul de pericol social al faptei, cât şi periculozitatea şi capacitatea de reeducare a inculpatului apelant, în favoarea căruia prima instanţă a reţinut drept circumstanţe favorabile atitudinea acestuia după comiterea faptei, gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, împrejurările şi urmările acestora, precum şi celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al sancţiunii aplicate acestuia, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege (deci cu reţinerea de circumstanţe atenuante) dar, cu executare în regim de detenţie.
S-a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 861 alin. (2) C. pen., instanţa poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării unei pedepse rezultante, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, respectiv ca pedeapsa aplicată să nu depăşească 3 ani închisoare, infractorul să nu fi fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 6 luni şi se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia, constatând că, deşi prima instanţă a reţinut concluziile favorabile ale referatului de evaluare psihologică, se impune a fi avute în vedere toate circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel, s-a reţinut că la fila 43 a dosarului instanţei de fond, se află fişa de cazier judiciar privind pe inculpat şi care relevă împrejurarea că, prin ordonanţele nr. 684 din 29 mai 2009 şi nr. 1259 din 13 octombrie 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă D.I.I.C.O.T, acesta a mai fost sancţionat administrativ, anterior, pentru acelaşi gen de infracţiuni, respectiv deţinere de droguri pentru consum propriu, iar din acelaşi referat evaluare rezultă că inculpatul nu este şcolarizat, nu are ocupaţie sau loc de muncă şi, chiar personal a declarat că a recurs la traficul de droguri pentru a-şi putea asigura cantitatea necesară consumului propriu.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care a reiterat critica formulată în apel, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen., având în vedere poziţia sinceră avută pe parcursul procesului penal.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind greşita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind fondată.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei, Înalta Curte are în vedere că, atingerea dublului scop, preventiv şi educativ al pedepsei, este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte.
Atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal de către inculpat a fost valorificată de instanţa de fond, prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având ca efect coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, conform dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a), d) C. pen.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, faţă de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, perseverenţa infracţională a inculpatului în săvârşirea aceluiaşi gen de fapte, pentru care a fost sancţionat administrativ, Înalta Curte apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 25 martie 2010 Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 7 octombrie 2009, la 20 mai 2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 25 martie 2010 Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 7 octombrie 2009, la 20 mai 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată In şedinţă publică, azi 20 mai 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 4187/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 203/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
---|