ICCJ. Decizia nr. 2093/2010. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2093/2010
Dosar nr. 4288/110/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126/D din 19 martie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 4288/110/2008, Tribunalul Bacău, secţia penală, a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., achitarea inculpatului Ş.Ş.C., fiul lui C. şi M., pentru săvârşirea infracţiunii de falsmaterial în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 14 alin. (3) şi a art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 800 lei.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a respins pretenţiile civile solicitate de partea civilă P.M.
S-a luat act că partea civilă P.M. a renunţat la pretenţiile civile.
În temeiul art. 14, art. 348 C. proc. pen. a anulat înscrisurile falsificate de inculpat, respectiv declaraţiile de la filele 37 şi 38 dosar urmărire penală.
În temeiul art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut, în fapt, că prin rechizitoriul nr. 911/P/2007 din 02 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul Ş.Ş.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că la data de 25 noiembrie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în Dosarul nr. 3246/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în calitate de agent şef adjunct la Postul de Poliţie al comunei Plopana din jud. Bacău, a întocmit în fals două înscrisuri sub semnătură privată, respectiv declaraţii, în numele părţilor vătămate P.M. şi P.M., prin care a atestat necorespunzător adevărului, împrejurarea că aceştia, după sesizarea furtului din locuinţă a sumei de 2.300 lei şi a unui telefon mobil, au găsit ulterior banii uitaţi într-o carte şi că în raport de această împrejurare, îşi retrag plângerea, executând prin imitaţie semnăturile celor două persoane.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei achitării inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 7 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală atacată şi reţinând cauza spre rejudecare, pe fond, a decis:
În temeiul art. 195 C. proc. pen. a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea pronunţată la data de 13 octombrie 2009, în sensul că schimbarea încadrării juridice s-a pus în discuţie pentru săvârşirea infracţiunii de "instigare la fals intelectual în forma participaţiei improprii, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., în loc de infracţiunea de "uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cum greşit s-a trecut.
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41 C. pen., în infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului şi instigare la fals intelectual în forma participaţiei improprii, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 alin. (1) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului Ş.Ş.C., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplic, art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare pe o perioadă de 2 ani şi 4 luni.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 348 C. proc. pen., a desfiinţat înscrisurile reprezentând declaraţiile falsificate aflate la filele 37 şi 38 din dosarul de urmărire penală.
În temeiul art. 15 şi art. 346 C. proc. pen., a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 şi 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei daune morale către partea civilă P.M.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi recurentul inculpat Ş.Ş.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privesc greşita schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului şi a netrimiterii cauzei la instanţa de fond în vederea extinderii procesului penal şi a punerii în mişcare a acţiunii penale cu privire la infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în apelul procurorului şi neconcordanţa dintre considerentele deciziei şi soluţia pronunţată cu privire la infracţiunea de fals.
Criticile formulate de recurentul inculpat, dezvoltate în memoriul aflat la filele 1 - 22 din dosarul de recurs şi susţinute de apărătorul acestuia, privesc, în esenţă nulitatea absolută a decizei recurate, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ca urmare a gresiei schimbări a încadrării juridice dată faptei inculpatului, fără extinderea procesului penal şi punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în apelul procurorului şi lipsa motivării hotărârii atacate.
La termenul acordat pentru soluţionarea recursurilor, 27 mai 2010, s-a prezentat recurentul inculpat asistat de apărător ales, avocat P.G., care a susţinut oral motivele de recurs dezvoltate în scris.
Analizând Decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de recurentul inculpat Ş.Ş.C., dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 264 C. proc. pen. „rechizitoriul constituie actul de sesizare al instanţei de judecată" iar potrivit art. 317 C. proc. pen. „judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare a instanţei".
În cauza, Tribunalul Bacău, secţia penală, a fost sesizat prin rechizitoriul nr. 911/P/2007 din 02 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, cu judecarea cauzei constând în săvârşirea de către inculpatul Ş.Ş.C. a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)în urma judecări cauzei, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen.
Prin efectul devolutiv ex integro al apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău a fost învestită să realizeze o nouă judecată, urmând a verifica, cu această ocazie, legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond, însă numai cu privire la faptele care au făcut obiectul judecăţii în primă instanţă.
Or, depăşind limitele învestirii sale, instanţa de apel, în mod greşit a dispus condamnarea inculpatului Ş.Ş.C. pentru încă 3 fapte noi doar prin schimbarea încadrării juridice a faptei, fără a desfiinţa sentinţa penală şi a trimite cauza la instanţa de fond în rejudecare, ocazie cu care să se extindă procesul penal şi să se pună în mişcare acţiunea penală cu privire la aceste fapte noi.
În acest sens menţionăm că ceea ce se urmăreşte prin schimbarea încadrării juridice este restabilirea unităţii structurale dintre faptă şi încadrarea ei, în situaţiile în care, fie operaţia în sine care a dus la identificarea normei de drept, a fost greşită, fie datele în care fapta s-a săvârşit, nu au fost corect reţinute. Drept urmare, în măsura în care instanţa are în vedere aceeaşi faptă menţionată în rechizitoriu, ea păstrează dreptul de a-i schimba încadrarea juridică, dar când este vorba de altă faptă, trebuie să procedeze în prealabil la extinderea acţiunii penale sau la extinderea procesului penal, după caz, neputându-se utiliza procedura schimbării încadrării juridice pentru a se obţine trimiterea în judecată a unei persoane pentru o faptă cu totul diferită de cea menţionată în rechizitoriu, căci s-ar nesocoti normele privitoare la sesizarea instanţei.
În cauză, deşi în considerente, instanţa de apel a reţinut că instanţa fondului a apreciat în mod corect probele administrate, în baza cărora s-a reţinut situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., în infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului şi instigare la fals intelectual în forma participaţiei improprii şi l-a condamnat pe inculpat pentru aceste infracţiuni. Aceasta, în condiţile în care infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului diferă substanţial de fapta cu care a fost sesizată instanţa, sub aspectul naturii şi al conţinutului juridic, acestea aducând atingere relaţiilor sociale privind buna desfăşurare a serviciului şi respectiv cele referitoare la înfăptuirea justiţiei.
Prin urmare, prin condamnarea inculpatului pentru aceste noi fapte, adică direct în apel, deci fără judecarea în fond a acestora, fără extinderea şi punerea în discuţia părţilor a extinderii procesului penal, fără punerea în mişcare a acţiunii penale, fără audierea inculpatului cu privire la aceste noi fapte care constituie o nouă învinuire, s-au încălcat principiile care guvernează desfăşurarea procesului penal, respectiv cele privind sesizarea instanţei de judecată şi asigurarea dreptului la apărare al inculpatului, care, în acest mod a fost prejudiciat de o cale de atac, fapt pentru care hotărârea instanţei de apel este lovită de nulitate absolută, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi recurentul inculpat Ş.Ş.C. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 126/D din 19 martie 2009 a Tribunalului Bacău, secţia penală, la instanţa de apel, Curtea de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi recurentul inculpat Ş.Ş.C. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 126/D din 19 martie 2009 a Tribunalului Bacău, secţia penală, la instanţa de apel, Curtea de Apel Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2292/2010. Penal → |
|---|
