ICCJ. Decizia nr. 2292/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2292/2010
Dosar nr. 7263/99/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 252 din 31 martie 2009 a Tribunalului Iaşi, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de tâlhărie, prin actul de sesizare al instanţei, din cea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen.
Totodată, au fost condamnaţi:
Inculpatul S.I.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- omor deosebit de grav prev de art. 174 - 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 23 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 8 ani;
- tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare, ambele fapte fiind săvârşite în condiţii de concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Inculpata H.M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- omor deosebit de grav prev de art. 174 - 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 6 ani;
- tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare, ambele fapte fiind săvârşite în condiţii de concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul B.D., fiul lui I. şi I., pentru săvârşire infracţiunilor de:
- tăinuire, prev. de art. 221 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- nedenuntarea unor infracţiuni, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare;
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendat, prev. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2000 republicată, la pedeapsa de 1 an închisoare, faptele fiind săvârşite în condiţii de concurs rea prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
În baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. coroborat cu disp. art. 33 lit. a) C. pen. contopeşti pedepsele aplicate inculpatului B.D. prin prezenta sentinţă, urmând ca acesta si execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza disp.art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executări pedepsei aplicate inculpatului B.D. prin prezenta sentinţă pe o durată de 8 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 862 C. pen, iar conf. art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării sub supravegheri a executării pedepsei principale.
Inculpatul S.A., fiul lui I. şi R., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tăinuire, prev. de art. 221 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- nedenuntarea unor infracţiuni, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare;
În baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. coroborat cu disp. art. 33 lit. a) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului S.A. prin prezenta sentinţă, urmând ca acesta si execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza disp.art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executări pedepsei aplicate inculpatului S.A. prin prezenta sentinţă pe o durată de 5 ani, cart constituie termen de încercare potrivit disp. art. 862 C. pen, iar conf. art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Admite acţiunile civile formulate de partea civilă M.A. şi părţile civilt M.I. şi M.D.M., ambii reprezentaţi legal de M.A.
În baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998, art. 1003 C. civ. obligă inculpaţii S.I.V. şi H.M.A., în solidar, să plătească părţii civile M.A. precum şi părţilor civile M.I. şi M.D.M., ambii reprezentaţi legal de M.A. suma de 30170 lei cu titlu de daune materiale (respectiv câte 10.056,66 lei pentru fiecare) şi suma de 850.000 lei cu titlu de daune morale (respectiv câte 283.333,33 lei pentru fiecare), sume ce vor fî actualizate în raport cu indicele inflaţiei de la momentul plăţii.
În baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998, art. 1003 C. civ. obligă inculpaţii S.I.V, H.M.A., S.A. şi B.D., în solidar, să plătească pârtii civile M.A. precum şi părţilor civile M.I. şi M.D.M., ambii reprezentaţi legal de M.A. suma de 7420 lei cu titlu de daune materiale (respectiv câte 2473,33 lei pentru fiecare) sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele inflaţiei de la momentul plăţii.
Stabileşte, în mod solidar, în sarcina inculpaţilor S.I.V. şi H.M.A., o obligaţie de întreţinere lunară de câte 500 lei în favoarea fiecăruia dintre minorii M.I. şi M.D.M. (ambii reprezentaţi legal de M.A.), sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele inflaţiei de la momentul plăţii.
Respinge acţiunea civilă formulată de numitul S.E.
Respinge contestaţia formulată de numitul S.E., în temeiul art. 168 C. proc. pen.
În baza disp. art. 109 alin. (5) C. proc. pen. dispune restituirea către partea civilă M.A. a autoturismului marca A., culoare gri, ridicat de la numitul S.E., prin Ordonanţa emisă la 03 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, precum şi a cheii şi certificatului de înmatriculare ale autoturismului, aflate în custodia I.P.J. Iaşi - Serviciul de Investigaţii Criminale. Pune în vedere numitei M.A. să păstreze bunurile restituite până la soluţionarea definitivă a cauzei. În baza disp. art. 109 C. proc. pen. dispune restituirea, la rămânerea definitivă a cauzei, către H.M.
În baza disp. art. 109 C. proc. pen. dispune restituirea către inculpata H.M., la rămânerea definitivă a cauzei, a unei cutii metalice, în formă de inimă, având inscripţia L.
În baza disp. art. 109 C. proc. pen. dispune restituirea către numita M.M.‚ la rămânerea definitivă a cauzei, a lopeţii şi hârletului aparţinând acesteia.
În baza disp. art. 118 lit. e) C. pen. confiscă de la inculpaţii S.I.V. şi H.M. suma de 1000 euro, reprezentând suma obţinută prin vânzarea autoturismului marca A., aparţinând vicimei M.D.
În baza disp. art. 118 lit. d) C. pen. confiscă de la inculpaţii B.D. şi S.A. suma de câte 500 lei de la fiecare, reprezentând sumele primite de aceştia de inculpatul S.I.V.
În baza disp. art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea de la inculpata H.M.A. a telefonului marca N. şi a telefonului marca Z.
În termen legal sentinţa a fost apelată de inculpaţii S.I.V., H.M.A., B.D., S.A., partea civilă S.E. şi procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi.
Instanţa de control judiciar s-a pronunţat asupra probelor solicitate, iar cele admise au fost administrate în mod nemijlocit (înscrisuri şi proba testării comportamentului simulat a inculpatului S.).
Curtea, ca instanţă de apel, a verificat legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de fond, al probelor administrate în faza judecării apelurilor, al motivelor invocate de fiecare apelant în parte, constatând următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- S.I.V. şi H.M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 175 lit. a), raportat la 176 lit. d) C. pen. şi de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2)1 lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în sarcina acestora că fapta ce li se impută constă în punerea victimei în imposibilitate de a se apăra prin pulverizarea sprayului paralizant în faţa acesteia, lovirea cu cuţitul (din faţă) şi respectiv cu o bâtă de lemn (din spate) a numitului M.D. în ziua de 09 februarie 2007 în locuinţa lor, apoi aplicarea repetată a unui număr de 20 de lovituri cu două cuţite diferite, toate loviturile vizând zonele vitale ale corpului şi care au produs decesul acestuia. Inculpaţii au luat bunurile şi suma de 250 lei RON aflate asupra victimei, au reţinut ceea ce se putea valorifica şi au aruncat trei cârduri bancare şi permisul de conducere, au vândut în Bucureşti bijuteriile şi lap-topul victimei, încasând suma de 500 Iei RON, iar maşina A. a fost vândută pentru suma de 6000 euro,m din care au încasat efectiv 900 euro, Ia Piteşti.
- B.D. şi S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiunuire prev. de art. 221 C. pen., favorizarea miradorului, prevăzută de art. 264 C. pen. şi nedenunţarea unei infracţiuni prevăzută şi pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în sarcina acestora că faptele ce Ii se impută constau în aceea că nu au anunţat de îndată autorităţile după ce au luat cunoştinţă personal de săvârşirea omorului de către H. şi S., transportarea cadavrului şi ascunderea Iui într-o pădure situată pe raza localităţii Ciprian Porumbescu, jud. Suceava, conducerea maşinii proprii i a maşinii victimei transportând obiecte murdare de sânge şi cadavrul victimei, precum şi ajutorul dat Ia valorificarea maşini A. şi a bunurilor aparţinând victimei, înlesnind valorificarea lor Ia Bucureşti prin transportarea acestora în calitate de şoferi.
Concret, la data de 12 februarie 2007, numita M.A. din Botoşani a sesizat Poliţia Judeţului Iaşi cu privire la faptul că soţul ei, M.D., în vârstă de 31 de ani, director de vânzări la SC M. SRL Botoşani, a plecat de la domiciliu spre Iaşi, în ziua de 09 februarie 2007 cu autoturismul proprietatea sa, marca A., iar după ora 16,00 nu a mai putut fî contactat de nimeni, ultima oară fiind văzut în jurul orelor 14,00 în localitatea Leţcani, judeţul Iaşi, Ia un atelier de maşini dezmembrate.
Inculpatul S.I.V. din Suceava, era student în anul I la Facultatea de Informatică din Iaşi, ocupându-se şi cu procurarea de accesorii şi piese auto pentru amatorii de tunning (îmbunătăţirea performanţelor şi decorarea autoturismelor), cu intermedierea vânzării - cumpărării de autoturisme, de haine, parfumuri, precum şi cu diverse alte „afaceri".
Inculpata H.M.A. era studentă în anul III Ia F.E.A.A. Iaşi - învăţământ la distanţă, şi se înscrisese şi la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii P.A. din Iaşi, locuind împreună cu inculpatul S.I.V. Ia data săvârşirii faptei - 09 februarie 2007 - într-o garsonieră închiriată de ea în Iaşi.
La sfârşitul lunii iulie - începutul lunii august 2006, cei doi inculpaţi l-au cunoscut pe numitul M.D. agent comercial la SC M. SRL Botoşani, care fiind amator de tunning se întâlnea cu inculpaţii pentru a procura diverse echipamente auto. Pe fondul acestor întâlniri între M.D. şi inculpata H.M.A. s-a înfiripat o legătură amoroasă. Inculpatul S.I.V. i-a fost prezentat lui M.D. de către H.M.A. ca verişor, dar din luna septembrie 2006 inculpata a început o relaţie de concubinaj şi cu S.I.V., cu care până atunci împărţea numai chiria şi garsoniera închiriată de ea. M.D. a ajuns la locuinţa inculpaţilor H.M.A. şi S.I.V. în jurul orelor 14, lăsând maşina într-o parcare din apropierea blocului în care aceştia locuiau.
Inculpatul S.I.V. i-a deschis uşa, M.D. a intrat în locuinţă. în timp ce victima s-a retras cu inculpata H.M.A. în dormitor pentru a discuta, S. îşi făcea de lucru la calculator în sufragerie. După orele 16, M.D. a intenţionat să plece, grăbindu-se să ajungă Ia Botoşani, unde avea o şedinţă de lucru Ia orele 18, astfel încât a ieşit pe hol. în acel moment, inculpatul S. a venit din sufragerie şi a pulverizat în faţa Iui M.D. cu un jet de spray paralizant. Victima a încercat să riposteze, însă aflată în spatele acesteia, inculpata H.M.A. a luat o bâtă de baseball de 36 cm lungime care-i aparţinuse inculpatului B.D. bâtă ce se afla în debaraua aliată pe hol, lovindu-l pe M. în zona coloanei vertebrale şi a capului. Totodată, S. folosindu-se de un cuţit - briceag tip „fluture" a înjunghiat de mai multe ori victima în zona omoplatului stâng, zona subclaviculară stângă, zona capului şi a pieptului. Pentru că lama acestuia s-a îndoit iar victima nu murise, inculpatul S.I.V. a luat un cuţit de bucătărie cu care a mai aplicat câteva lovituri victimei care s-a prăbuşit la pământ horcăind. Văzând că M.D. nu moare, inculpata H. a luat cuţitul tip fluture pe care l-a înfipt în gâtul victimei, sub mandibula stânga, producând o tăietură de 5 cm lungime şi 2 cm lăţime, secţionând astfel artera maxilară inferioară şi carotida stângă, după acest moment victima decedând.
După aceasta cei doi inculpaţi au făcut curăţenie în apartament, spălând gresia, geamurile, pereţii şi tocurile uşilor, celelalte locuri stropite cu sânge, obiectele murdare de sânge şi cuţitele folosite fiind puse în câteva sacoşe.
Inculpaţii S.I.V. şi H.M.A. au înfăşurat cadavrul într-o pilotă şi în covorul din sufragerie, aparţinând proprietarilor precum şi în cel tip carpetă de pe balcon, aparţinând inculpatei H., după care s-au sfătuit cum să scape de cadavru şi să valorifice bunurile de valoare ale victimei.
Inculpata H.M.A. a telefonat surorii sale, M.M.C., domiciliată în comuna Frumuşica, sat Stoieşti, judeţul Botoşani şi i-a cerut o lopată sau un hârleţ pentru a îngropa cadavrul pe un câmp arat.
Dându-şi seama că nu pot manevra şi deplasa singuri cadavrul până la maşină, S. l-a sunat la orele 19 pe inculpatul B.D. student în anul V la Facultatea de Medicină Iaşi şi l-a rugat să treacă pe la el. Deoarece nu puteau căra cadavrul nici în trei, inculpatul S. l-a apelat telefonic în jurul orelor 20,30 pe inculpatul S.A. student în anul III la Facultatea de Construcţii Iaşi, un alt prieten al lor, pasionat de tunning. Ulterior, S. l-a invitat în apartament, unde inculpatul S. a văzut un covor rulat murdar de sânge. Întrebat fiind ce este acolo, S. i-a răspuns că proprietarul maşinii. Apoi inculpaţii S. şi H. i-au povestit modul în care l-au ucis pe M., lovindu-l amândoi cu bâta şi cuţitul, din faţă şi din spate şi folosind şi spray-ul paralizant.
Instanţa de apel a reevaluat întreg probatoriul administrat redând că fapta săvârşită de inculpaţii S.I.V. si H.M.A. care, luând hotărârea să intre în posesia bunurilor numitului M.D., în ziua de 09 februarie 2007 l-au atras în apartamentul în care aceştia locuiau cu chirie, unde prin pulverizarea unui spray paralizant, prin lovirea cu o bâtă de baseball şi aplicarea repetată a unui număr de peste 20 de lovituri de cuţit, toate loviturile vizând zonele vitale ale corpului, au suprimat viaţa acestuia, constituie infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - 175 lit. a) raportat la art. 176 lit. d) C. pen.
Instanţa a apreciat că fapta de omor a numitului M.D. prevăzută de art. 174 C. pen., s-a săvârşit cu premeditare, în condiţiile art. 175 lit. a) C. pen. şi în scopul comiterii unei tâlhării, conform art. 176 lit. d) C. pen.
Nu prezintă relevanţă dacă unicul mobil al crimei a fost tâlhăria sau hotărârea de a ucide s-a grefat şi pe gelozia inculpatului S.I.V., conform probelor administrate în cauză, deoarece inculpatul S.I.V. dorea să elimine definitiv victima din viaţa inculpatei H. şi să dobândească foloase materiale de pe urma faptei sale.
Inculpata H. a cunoscut această împrejurare şi a contribuit la comiterea faptei în mod direct, făcând demersuri pentru atragerea victimei în apartament şi ulterior ajutând la uciderea acesteia.
În speţă împrejurarea care atribuie faptei de omor caracter deosebit de grav constă în scopul urmărit de făptuitori şi anume săvârşirea unei tâlhării, inculpaţii suprimând cu intenţie viaţa victimei pentru a crea condiţiile favorabile comiterii acestei din urmă infracţiuni. Pentru existenţa infracţiunii legiuitorul a impus ca acest scop să fie numai urmărit de făptuitor nu şi realizat efectiv, dacă însă scopul a fost realizat efectiv (inculpaţii intrând în posesia bunurilor victimei) fapta acestora întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Fapta celor doi inculpaţi care prin violenţă, au intrat în posesia bunurilor victimei, pe care ulterior şi le-au însuşit şi le-au valorificat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen.
Fapta săvârşită de inculpaţii B.D. şi S.A.de a nu anunţa, de îndată, autorităţile după ce au luat cunoştinţă de săvârşirea omorului de către inculpaţii H.M.A. şi S.l.V., a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de „nedenunţarea unor infracţiuni" prev. de art. 262 alin. (1) C. pen.
Art. 3 al art. 262 C. pen., prevede că nu se pedepseşte persoana care mai înainte de a fî început urmărirea penală pentru infracţiunea nedenunţată încunoştinţează autorităţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovaţii au fost descoperiţi a înlesnit arestarea acestora. În speţă cauza de nepedepsire nu poate fî aplicabilă niciunuia dintre inculpaţi. După începerea urmăririi penale fiecare dintre inculpaţi a recunoscut, parţial, săvârşirea faptelor, anterior dând declaraţii neconforme realităţii.
Instanţele inferioare au constatat clar că nu declaraţia inculpatului S.A. a condus la înlesnirea arestării inculpaţilor, iar recunoaşterea făcută de acesta imediat anterior arestării sale, ca şi poziţia procesuală ulterioară arestării sale - nu se pot circumscrie condiţiilor impuse de legiuitor pentru a beneficia de o cauză de nepedepsire.
Fapta inculpaţilor B.D. şi S.A. care prin ajutorul dat inculpaţilor H.M.A. şi S.l.V. de a deplasa la Bucureşti autoturismul victimei precum şi bunurile personale ale acesteia, unde au fost valorificate ulterior de inculpatul S.l.V., contra sumei de 6 milioane lei şi 1000 de euro, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de „tăinuire" prev. de art. 221 C. pen.
Cei doi inculpaţi au cunoscut provenienţa banilor deţinuţi de autorii omorului, H.M.A. a achitat camera de hotel cu banii primiţi de la S. şi proveniţi de la victima omorului şi au fost de faţă cu ocazia valorificării bijuteriilor şi lap-topului victimei, iar ajutorul dat de către inculpaţii S.A. şi B.D. inculpaţilor S.l.V. şi H.M.A. fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunilor de omor şi tâlhărie prin ştergerea urmelor infracţiunii, aruncarea obiectelor care au folosit la ştergerea urmelor infracţiunii, ascunderea bâtei prin încredinţarea acesteia unei alte persoane, străină de evenimente, a constituit infracţiunea de „ favorizare a infractorului" prev. de art. 264 C. pen.
În ce priveşte fapta inculpatului B.D., de a conduce în intervalul 23 ianuarie 2007 - 22 februarie 2007 un autoturism pe drumurile publice, deşi avea permisul de conducere suspendat, instanţa a constatat că aceasta a circumscris infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 pentru următoarele considerente:
La data de 07 ianuarie 2007 inculpatului B.D. i-a fost reţinut permisul de conducere, fiindu-i suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule între 23 ianuarie 2007 - 22 februarie 2007, conform art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002. Faţă de cele mai sus expuse, cu dezvoltări din partea instanţei de apel pe linia că sentinţa instanţei de fond este întrutotul legală şi temeinică, fiind reprodusă întocmai, în funcţie de toţi apelanţii din cauză, şi în ceea ce priveşte toate aspectele criticate, apelurile persoanelor în drept indicate au fost respinse ca nefondate.
În continuare s-a exercitat calea de atac a recursului împotriva Deciziei nr. 11 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, în termen legal, de inculpaţii S.I.V., H.M.A., B.D., partea civilă S.E.
În ceea ce priveşte recurentul inculpat B.D.: s-a invocat lipsa „intenţiei" în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, întrucât inculpatul nu a avut cunoştinţă că i se suspendase dreptul de a conduce, întrucât nu a primit nicio comunicare în acest sens de la I.P.J. Iaşi, solicitându-se achitarea - în baza disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Însă, din actele şi lucrările dosarului a rezultat cert că la data de 07 ianuarie 2008 inculpatului B.D. i-a fost reţinut permisul de conducere şi suspendat dreptul de a conduce în perioada 23 ianuarie 2007 - 22 februarie 2007.
„Intenţia" - chiar indirectă, în definirea laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/20902 a existat la inculpat, chiar din momentul în care a luat cunoştinţă de sancţiunea aplicată, ulterior nemaifiind interesat de consecinţele acesteia.
Referitor la infracţiunea de tăinuire prev. de art. 221 C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, deşi în apel s-a invocat lipsa laturii obiective a infracţiunii şi a solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în recurs inculpatul a revenit, recunoscând săvârşirea acesteia, insistând cu critici privitor la celelalte capete de acuzare şi manifestând atitudine faţă de procesul de individualizare a sancţiunilor primite.
Probele administrate în cauză au demonstrat nemijlocit fiecare act material infracţional desfăşurat de inculpat, din momentul în care a dat curs solicitării inculpatei H. şi a acordat ajutor acesteia şi inculpatului S. „Acţiunea de tăinuire" a început în momentul în care inculpatul a vizualizat existenţa cadavrului şi apoi a luat cunoştinţă de la cei doi coinculpaţi de modalitatea în care a fost omorâtă victima, iar ulterior a participat la toate acţiunile desfăşurate deşi împreună cu ceilalţi coinculpaţi, iar aceste activităţi au reprezentat elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului.
Inculpatul B. a înlesnit valorificarea unor bunuri aparţinând victimei deci, bunuri provenind din săvârşirea unor infracţiuni şi, ulterior, a primit o sumă de bani de la inculpatul S. Declaraţiile coinculpatului S., ale inculpatului S., chiar şi una din declaraţiile inculpatului B. sunt edificatoare în „participaţia, contribuţia" inculpatului B. înlesnirea valorificării bunurilor provenind din infracţiune, a cunoscut acest lucru şi a acceptat primirea unor bani (sumă ce a reprezentat cert, o plată pentru serviciile/ajutorul dat).
Existenţa infracţiunii de tăinuire săvârşită de inc. B. s-a conturat distinct de infracţiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. săvârşită neechivoc de inculpatul B. (dovedită prin actele materiale infracţionale desfăşurate de inculpat ce au reprezentat distinct ajutorul conferit, infracţiune a cărei săvârşire a fost recunoscută de inculpat).
Existenţa infracţiunii prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. impune „omisiunea de a denunţa deîndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prev. de art. art. 174, 175, 176, 211. 212. 2151, 217 alin. (2) - (4), art. 218 alin. (1) şi art. 276 alin. (3), în speţă şi infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşită de inculpaţii H. şi S. Inculpatul B. a aflat de la coinculpatul S., în prezenţa inculpaţilor H. şi S. despre infracţiunea de omor a victimei M. şi, indiferent de circumstanţele invocate, aceasta dă ajutor autorilor infracţiunii de omor, prin toate actele materiale la care participă -transportarea cadavrului, a bunurilor, valorificarea bunurilor şi a maşinii, îngroparea cadavrului.
Chiar dacă aceste acte materiale infracţionale au constituit latura obiectivă a infracţiunii de „favorizare a infractorului" acţiunea inculpatului B. „de a omite a anunţa de îndată autorităţile despre săvârşirea infracţiunii - constituie latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. în concurs cu infracţiunea prev. de art. 264 C. pen., cât timp cele două fapte sunt distinct incriminate prin lege, iar inculpatul B. le-a comis pe amândouă, acesta trebuie să răspundă pentru fiecare dintre ele - favorizarea autorului neputând constitui o cauză de nepedepsire pentru omisiunea denunţării omorului săvârşit de acesta.
Inculpatul S.I.V. a solicitat în apel achitarea în baza disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la rap. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav întrucât nu există probe directe că ar fi suprimat viaţa lui M.D. Această manifestare a nevinovăţiei a avut-o pe toată durata desfăşurării procesului penal ca şi fază de judecată. Inclusiv la nivelul recursului a insistat pe latura probatorie - în sensul întrunirii ideii că ar fi incompletă - şi în consecinţă s-ar impune rejudecarea pricinii, chiar cu solicitări de suplinire a acestei lacune direct în recurs, deşi cadrul procesual nu permite în mod nemijlocit în recurs astfel de contexte. în esenţă s-a urmărit eliminarea sa de la răspunde penală pentru infracţiunea de omor.
Instanţa de fond a evaluat însă probele în integralitatea lor (urmărirea penală şi judecată) coroborându-le just, administrându-le nemijlocit, raportat la flecare susţinere a inculpatului S. Deşi inculpatul S. a oferit pe parcursul procedurilor judiciare declaraţiile cu conţinut inadvertent, motivat prin diferite circumstanţe, ele au fost decelate în parte.
Chiar şi aprecieri asupra „discernământului de săvârşire a faptei" au fost făcute, ce a fost în final elucidat pe calea unei expertize psihiatrice.
Aceeaşi manifestare de preocupare şi aplecare pe detalii s-a manifestat şi în apel unde s-a „testat şi comportamentul simulat al inculpatului".
Aspectele invocate, că nu ar fi fost prezent la locul săvârşirii faptei şi nu ar fi participat la suprimarea vieţii victimei - au fost înlăturate probator prin declaraţiile inculpatei H., declaraţiile inculpaţilor S. şi B. - care au precizat că inculpatul S. a fost cel care i-a chemat la locul săvârşirii faptei - apartamentul în care locuiau inculpaţii H. şi S., loc în care se afla şi victima înfăşurată în covor şi că le-a povestit cum a lovit victima; cât şi declaraţiile inculpatului S. date în faţa procurorului, probele prelevate la locul faptei - care nu au putut fi înlăturate prin susţinerile inculpatului; declaraţiile martorului L.A. şi S.R. -care deşi se referă la aspecte ulterioare săvârşirii infracţiunii de omor, concretizează asupra bunurilor pentru care inculpatul S. le-a cerut ajutorul în valorificare, bunuri dovedit a fi aparţinut victimei, cât şi asupra momentului la care au fost contactaţi de inculpatul S. - moment apropiat săvârşirii infracţiunii şi înainte de săvârşirea acesteia.
În concluzie, probele prelevate de la locul faptei, ce au dovedit prezenţa inculpatului S. în acel loc, declaraţiile coinculpaţilor H., S. şi B., chiar declaraţia iniţială a inculpatului S. sunt edificatoare, nefiind cazul de a se insista în această susţinere probatorie. Raportat la aceste argumente, faptic probate, săvârşirea infracţiunii de omor şi de către inculpatul S. a fost cert dovedită.
Împrejurările ce au determinat atitudinea inculpatului S., modalităţile de săvârşire a faptei, atitudinea ulterioară de înlăturare a urmelor infracţiunii - prin toate actele materiale desfăşurate - au fost concretizate prin probele administrate conturând şi în drept, fapta săvârşită. Este real că în recurs se insistă inclusiv pe această latură - a confirmării detaliilor vizând împrejurările ce au determinat atitudinea inculpatului, că rolul mai mult decât hotărâtor în demararea intervenţiei abrutizante l-ar fi avut coinculpata - însă semnificative sunt probele concrete ce fac trimitere la ceea ce inculpatul a întreprins, implicit la atitudinea sa subiectivă, mai puţin chestiuni exterioare şi anterioare evenimentului, care au putut sau nu să influenţeze în vreun fel pe inculpatul S.
Astfel, circumstanţa săvârşirii faptei cu premeditare s-a conturat din momentul în care inculpatul S. a solicitat coinculpatei H. să întrerupă relaţia cu victima, moment în care cei doi coinculpaţi au hotărât sa locuiască în acelaşi apartament şi să facă rost de bani de la victimă şi, chiar dacă starea conflictuală iniţială s-a ivit intre victimă şi inculpata H., inculpatul S. a intervenit violent în virtutea discuţiilor anterioare cu inculpata H. - iubita sa la acel moment. în acest sens sunt de remarcat declaraţiile inculpatului S.A. (referitor la discuţia acestuia cu inculpatul S.) - ce nu pot fi înlăturate, întrucât se coroborează cu alte probe, declaraţiile inculpatei H., declaraţiile martorului L. referitor la solicitarea inculpatului S. pentru vânzarea unui autoturism marca A. anterior uciderii victimei, declaraţiile inculpaţilor B. şi S., referitoare la relatările inculpatului S. în momentul în care aceştia au sosit în apartament şi au atlat că inculpatul S. a fost prezent la sosirea victimei în apartament; obiectele contondente folosite care s-au dovedit a fi imediat la îndemâna inculpatului S., spray paralizant, briceag tip fluture, apoi cuţitul de bucătărie cât şi declaraţiile iniţiale ale inculpatului S.
Astfel, rezoluţia infracţională a fost luată de inculpatul S. înainte de desfăşurarea propriu-zisă a acţiunii de lovire (ucidere) a victimei, a fost menţinută până la executare (declaraţiile inculpaţilor, raportul de necropsie, dovedesc multitudinea loviturilor, locul aplicării lor, persistenţa în obţinerea rezultatului cât şi distincţia între loviturile aplicate de inculpatul S. şi loviturile aplicate de inculpata H.).
Probator, a rezultat modul de acţiune a inculpatului S., inclusiv premeditarea, iar concluziile raportului de expertiză au evidenţiat alături de celelalte probe: numărul loviturilor aplicate, intensitatea acestora, frecvenţa loviturilor date, poziţionarea acestora precum şi conduita inculpaţilor ulterioară săvârşirii faptei - fără putinţă de tăgadă că aceştia au urmărit suprimarea vieţii victimei, fiind exclusă moartea accidentală, în sensul că urmările agresiunii ar fi depăşit voinţa acestora.
La stabilirea faptului că acţiunea celor doi inculpaţi a fost premeditată prezintă relevanţă şi obiectele folosite de inculpaţi la săvârşirea faptei, aceştia având din fază incipientă asupra lor un spray paralizant, o bâtă de baseball, cât şi un cuţit în apropiere.
Chiar dacă inculpatul S. a susţinut că, iniţial mobilul crimei ar fi fost tâlhărirea victimei sau gelozia inculpatului faţă de victimă, prin acţiunile efectuate acesta a conturat clar voinţa de a înlătura victima şi a dobândi bunurile acestuia, iar ceea ce a atribuit faptei de omor un caracter deosebit de grav a constat în scopul urmărit de făptuitori, anume săvârşirea unei tâlhării -inculpaţii suprimând cu intenţie viaţa victimei pentru a crea condiţiile favorabile comiterii acestei din urmă infracţiuni.
Agravanta prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. s-a concretizat prin scopul săvârşirii omorului - care a şi fost realizat, precedat prin acţiunile săvârşite de inculpatul S. împreună cu inculpata H., anume: armele ce le avea asupra sa în momentul întâlnirii cu victima (cuţit, bâtă, spray paralizant) şi folosite pentru săvârşirea omorului.
Distinct, s-a concretizat şi infracţiunea de tâlhărie săvârşită prin însuşirea cu violenţă a bunurilor victimei şi a omorului pentru a înlesni comiterea tâlhăriei.
Inculpatul S. a premeditat cu inculpata H. să „facă rost de bani de la victimă", şi a efectuat anterior întâlnirii cu victima unele acte pregătitoare, aspect rezultând din declaraţiile martorului L., ale coinculpatului S. şi demonstrând că inculpatul S. le-a solicitat sa intermedieze vânzarea unei maşini A. - ce aparţinea victimei. Chiar dacă inculpatul S. se ocupa cu intermedieri - vânzări auto, această situaţie nu poate înlătura probator intervenţia sa premeditată în „obţinerea de bunuri de la victimă" şi „înlăturarea victimei din viaţa coinculpatei H." acţiuni ce au fost gândite şi intenţionate de inculpatul S. anterior, urmărit a fi realizate şi, în final, realizate prin săvârşirea celor două infracţiuni distincte: omor deosebit de grav şi tâlhărie.
Faptele săvârşite de inculpatul S.I.V. prin luarea hotărârii de a intra în posesia bunurilor victimei, atragerea victimei în apartamentul său şi al inculpatei H. la data de 09 februarie 2007, pulverizarea sprayului paralizant, lovirea iniţială a victimei cu o bâtă de baseball, aplicarea repetată de multiple lovituri de cuţit în zone vitale ale corpului au reprezentat acţiuni ce au dus ia suprimarea vieţii victimei, la însuşirea bunurilor şi valorificarea acestora, şi au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav şi de tâlhărie săvârşite în concurs real, faţă de care instanţa de fond a dispus astfel în mod legal condamnarea cu aplicarea de pedepse substanţiale.
Prin prisma acestor argumente de fapt, încadrarea juridică reţinută de instanţa de fond este temeinică şi legală, respectiv infracţiunea prev. de art. 174 - 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen.(întrucât infracţiunile au fost săvârşite de inculpatul S. împreună cu inculpata H.).
Orice alte încercări, manifestate în recurs, de atenuare sau înlăturare a răspunderii penale din partea sa nu pot fi primite, materialul probator administrat a fost unul vast şi suficient - atât în latură faptică concretă, dar şi cu completări vizând chestiuni de ordin medico-legal sau psihiatric, conturând o stare de fapt corect reţinută de instanţele inferioare în grad, care s-au preocupat îndeajuns sub aceste aspecte, probatorii, de a avea la îndemână toate mijloacele necesare pentru pronunţarea unor hotărâri corecte, departajările în derulări faptice din partea inculpaţilor având răspuns şi pe latura de individualizare a sancţiunilor.
Raportat la inculpată, sub aspectul criticii vizând reţinerea circumstanţei prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. şi achitarea pentru infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., aşa cum s-a solicitat şi în apel, s-a evidenţiat în fapt că probele administrate în cursul urmăririi penale, probele administrate în cursul judecăţii au conturat concret fiecare dintre actele materiale infracţionale săvârşite de inculpata H.M., gradul de participaţie - reprezentând toate elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grad prevăzută de disp. art. 174 - 175 lit. a) raportat la art. 176 lit. d) C. pen.
Inculpata H.M. era prietenă cu victima, din anul 2006, ulterior au devenit iubiţi, însă inculpata H.M. care locuia şi era studentă în Iaşi iniţiase o relaţie şi cu inculpatul S. locuind împreună cu acesta într-un apartament închiriat. Din momentul în care inculpatul S. i-a solicitat să întrerupă relaţia cu victima, inculpata H. împreună cu S. au luat hotărârea să obţină bani de la acesta.
Declaraţiile inculpatului S. coroborate cu declaraţiile coinculpatului B. şi S. sunt concludente în privinţa împrejurările în care victima a fost ucisă - cu participarea directă a acestei H.M. - iubita victimei.
Chiar daca declaraţiile inculpatului S. au fost contradictorii în fazele incipiente ale urmăririi penale în privinţa participării sale la săvârşirea infracţiunii, acestea au avut un conţinut constant privind iniţierea discuţiilor asupra victimei şi „atragerii" victimei de către inculpata H.M. în locul consumării infracţiunii.
Astfel, actele de premeditare ce au fost iniţiate de cei doi coinculpaţi direct sau indirect au rezultat probator neîndoielnic -probele materiale directe (prezenţa victimei în locuinţa inculpatei H.M., probele prelevate atât la locul faptei cât şi pe obiecte de îmbrăcăminte privind „probele genetice ADN", „obiectele contondente care aparţineau inculpaţilor H. şi S." şi au fost folosite pentru suprimarea vieţii victimei, raporturile de constatare medico-legale), probele rezultate chiar din declaraţiile inculpatei H.M. referitoare la modalităţile în care a început agresiunea asupra victimei, cât şi împrejurările ce au determinat intervenţia imediată a coinculpatului S. care se afla în apartament.
S-a invocat şi o anumită conduită „agresivă a victimei" faţă de inculpata H. atunci când aceasta l-a informat despre sfârşitul relaţiei, reiterată şi în recurs, însă împrejurarea invocată nu poate justifica „replica inculpatei H." - aceea de a lovi victima cu bâta şi intervenţia imediată a inculpatului S. prin aplicarea sprayului paralizant şi a loviturii de cuţit ori, viaţa acesteia nu a fost de natură să fie ameninţată încât să fie necesară, lovirea cu bâta - obiect ce era la imediată discreţie a inculpatei - în înţelesul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
De asemenea, s-a conturat existenţa unui interval de timp între momentul luării rezoluţiei, cel concretizat prin discuţiile anterioare cu inculpatul S., asupra victimei şi bunurilor sale, pin discuţiile acestui inculpat cu martorii cauzei referitor la valorificarea bunurilor victimei, cât şi îndepărtarea victimei din viaţa inculpatei H., prin prezenţa inculpatului S. la momentul sosirii victimei în apartamentul inculpatei H., şi până la momentul executării omorului.
Pregătirea psihică a inculpatei H. chiar dacă a fost negată de aceasta, a existat prin discuţiile cu coinculpatul S. - acceptând împreună ideea sfârşirii relaţiei cu victima şi obţinerea de „bani de la aceasta". Deşi activitatea psihică este o circumstanţă personală, s-a conturat cert atât raportat la inculpata H. cât şi la inculpatul S., premeditarea săvârşirii faptei prin efectuarea actelor de pregătire împreună, având acelaşi scop - astfel încât, circumstanţa premeditării a devenit obiectivă şi s-a răsfrâns asupra celor doi participanţi (coinculpaţii S. şi H.).
În recurs, inculpatul S. a manifestat o anumită ieşire din pasivitate, implicând un rol primordial sau chiar singular în producerea evenimetului din partea inculpatei, care în final, în ultim cuvânt, a manifestat o atitudine pasivă, de accept al situatei, şi implicare în principal în individualizarea sancţiunilor. S-a dezvoltat însă, pe larg, anterior, că susţinerile inculpatului sunt singulare, nu au fost susţinute concret, iar cele derulate în fapt nu converg spre cele susţinute de acesta.
Argumentele probatorii reţinute şi expuse au nuanţat cert caracterul infracţiunii de omor calificat săvârşit de inculpata H.M. şi de inculpatul S.I.V.
De asemenea, scopul săvârşirii omorului de către inculpata H.M. împreună cu inculpatul S.I.V. s-a concretizat în obţinerea bunurilor victimei, iar acest scop fiind şi realizat s-a conturat astfel existenţa infracţiunii de omor deosebit de grav în concurs cu infracţiunea de tâlhărie - deoarece moartea victimei a constituit tocmai temeiul răspunderii penale a celor doi coinculpaţi H. şi S. pentru infracţiunea de omor.
Instanţa de fond a evaluat temeinic întreg ansamblu probator şi l-a apreciat printr-o justă coroborare, reţinând vinovăţia inculpaţilor H.M.A. şi S.I.V. în săvârşirea infracţiunilor de:
- „omor deosebit de grav" prev. de art. 174 - 175 lit. a) C. pen. raportat la ari. 176 lit. d) C. pen. (la data de 09 februarie 2007, cei doi coinculpaţi după o înţelegere şi hotărâre prealabilă de a intra în posesia bunurilor victimei M.D. - iubit al inculpatei H.M.A., l-a atras în apartamentul lor unde, după un interval de timp, când victima a încercat să plece, inculpatul S. i-a pulverizat spray paralizant, inculpata H. i-a aplicat o lovitură cu bâta, victima a căzut şi inculpatul S. a aplicat lovituri multiple în zone vitale ale corpului cu cuţitul - continuate de inculpata H. - până la suprimarea vieţii acesteia);
- „tâlhărie" prev. de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2)1 lit. a), c) C. pen. - cei doi inculpaţi înlesnind prin violenţă însuşirea bunurilor victimei.
Atât sub aspectul săvârşirii infracţiunilor cât şi sub aspectul încadrării juridice dată faptelor săvârşite de inculpaţii H.M.A. şi de inculpatul S.I.V., criticile nu sunt întemeiate, instanţa de fond dispunând în mod legal condamnarea acestora pentru săvârşirea fiecăreia dintre infracţiuni şi reţinerea dispoziţiilor concursului de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. Aceste împrejurări au fost constatate ca fiind corecte şi în primul grad de control judiciar, Decizia instanţei de apel apărând astfel ca fiind temeinică şi legală.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate şi a modului de executare, aspecte de esenţă de critică, este de redat că instanţa de fond a realizat o justă aplicare a criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi al scopului prev. de art. 52 C. pen.
Astfel, faţă de inculpatul S.I.V. s-au aplicat pedepse diferenţiate în cuantum pentru cele două infracţiuni săvârşite, faţă de inculpata H.M.A., printr-o temeinică raportare la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi personale ale acestuia, conduita adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, nerecunoaşterea a faptelor săvârşite, declaraţiile date de acesta pe parcursul cercetării judecătoreşti reprezentând denaturarea adevărului şi îngreunarea desfăşurării cercetării judecătoreşti, limitele de pedeapsă, natura şi gravitatea faptelor.
Argumentele inculpatului S.I.V. referitoare la influenţa şi determinarea sa de către coinculpata H. asupra hotărârii sale - aspecte asupra cărora s-a insistat în mod deosebit în recursul exercitat, nu pot înlătura precizia şi reprezentarea exactă a tuturor actelor materiale infracţionale desfăşurate de acesta, care au fost dovedite probator a fî mai intense atât anterior cât şi în momentul săvârşirii faptei, precum şi ulterior suprimării vieţii victimei.
Faţă de inculpata H.M.A., de asemenea, s-a realizat o justă raportare a tuturor circumstanţelor personale la cele concrete ale săvârşirii faptei, de persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale şi care a avut un comportament bun în societate anterior săvârşirii faptei, de poziţia procesuală parţial corectă a inculpatei, încât pedepsele aplicate au fost temeinic individualizate, ca şi cuantum şi modalitate de executare. Inclusiv în recurs aceasta şi-a reiterat poziţia procesuală faţă de învinuire anterior manifestată, de regret în comiterea faptelor.
Hotărârea instanţei de fond a fost copiata sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor S. şi B. (cuantum şi pedeapsa rezultantă de executat).
Faţă de fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpatul B., instanţa de fond a apreciat temeinic asupra criteriilor generale de individualizare a pedepselor aplicate, raportat la gradul de pericol social concret determinat prin modalităţile şi împrejurările săvârşirii acestora, contribuţia, la poziţia procesuală adoptată şi circumstanţele personale ale inculpatului şi a scopului pedepsei prevăzute prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Aceleaşi aspecte au fost evidenţiate şi în apelul acestuia. în latură civilă, Decizia penală a fost verificată atât din oficiu, cât şi sub aspectul criticilor formulate de partea civilă S.E. şi al probelor administrate.
Inculpaţii S. şi B. au criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul că instanţa de fond a apreciat asupra acţiunii civile generate prin prejudiciul cauzat prin uciderea victimei M.D.
Acţiunea civilă promovată de soţia victimei şi raportată la bunurile victimei în momentul decesului s-a răsfrânt şi asupra inculpaţilor S. şi B. chiar dacă nu au fost autori ai infracţiunii de omor, însă au participat la valorificarea acestora împreună cu autorii acestei infracţiuni - coinculpaţii H. şi S. Răspunderea pentru acţiunea civilă este solidară inculpaţilor şi legal instanţa a dispus obligarea inculpaţilor B. şi S. la despăgubirile civile materiale în acelaşi cuantum cu al inculpaţilor S. şi H.
Aceste împrejurări au fost clarificate şi în apel, doar inculpatul B. a iniţiat recurs, solicitând achitarea pentru învinuirile aduse, mai puţin favorizarea infractorului, iar în latură civilă a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea acesteia, achiesând într-o anumită măsură afirmaţiilor corecte redate de instanţele inferioare.
Referitor la criticile părţii civile S.E., referitoare la modalitatea intrării în posesia bunului autoturismul al victimei, ca un cumpărător de bună credinţă, sunt de redat următoarele:
Partea civilă - soţia victimei a cerut restituirea acestui bun sau a contravalorii acestuia, instanţa de fond constatând în mod legal atât legitimitatea acţiunii părţii civile, cât şi existenţa în natură a acestui bun.
Buna credinţă a părţii civile S.E. în achiziţionarea autoturismului victimei nu poate subzista faţă de „viciile dobândirii bunului" - acesta a cunoscut că vânzătorul bunului nu este şi proprietarul acestuia, acceptând acest viciu. Faptul că partea civilă S.E. a suferit o pagubă (banii plătiţi pentru autoturism) nu poate fi opozabil părţii civile soţia victimei. în aceste condiţii, legal şi temeinic instanţa de fond a constatat că nu există o legătură de cauzalitate între paguba părţii civile S.E. şi infracţiunile săvârşite de inculpaţi (condiţie necesară în existenţa acţiunii civile derivate din legea penală) şi a respins acţiunea promovată de partea civilă S.E.
De altfel aceste critici au fost expres analizate şi în apel, constatându-se aceleaşi împrejurări de ordin juridic, cu aceeaşi calificare, aşa încât nu sunt de primit corecturi sau netemeinicii pe astfel de situaţii.
În considerarea acestor argumente, mai sus redate, urmează a se constata ca fiind nefondate criticile formulate de partea civilă S.E. şi, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins recursul părţii civile S.E., ca nefondat, ca de altfel şi a tuturor celorlalte părţi ce au iniţiat această din urmă cale de atac ordinară.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă S.E. şi inculpaţii H.M.A., S.I.V. şi B.D. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 aprilie 2007 la 11 iunie 2010.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei H.M.A., reţinerea de la 29 aprilie 2009 la 30 aprilie 2009 şi de la 31 mai 2007 la 1 iunie 2007 precum şi arestarea preventivă de la 1 iunie 2007 la 11 iunie 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi H.M.A. şi B.D. la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurentul inculpat S.I.V. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta parte civilă S.E. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2093/2010. Penal. Falsul în înscrisuri sub... | ICCJ. Decizia nr. 593/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
