ICCJ. Decizia nr. 2701/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 2701/2010
Dosar nr. 4037/99/2009
Şedinţa publică din 14 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103 din 18 februarie 2010, Tribunalul laşi, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., I-a condamnat pe inculpatul S.l. (fiul lui A. şi al N.) la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În baza art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen., prima instanţă i-a interzis inculpatului S.l. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de 8 ani.
În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului S.l. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă prima instanţă, în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului S.l. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2009 la zi.
De asemenea, în baza art. 118 lit. b) C. pen., prima instanţă a dispus confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
Tribunalul laşi, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile l.C.F. şi Ţ.D.I. şi a dispus ca inculpatul S.l. să achite cu titlu de despăgubiri civile: suma de 10.000 lei, daune morale, către partea civilă l.C.F., suma de 7000 lei, către Ţ.D. şi suma de 334 lei, către partea civilă Serviciul de Ambulanţă laşi.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 775/P/2009, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi la data de 23 iunie 2009 s-a reţinut că inculpatul S.l., domiciliat în satul Bahluiu, comuna Cotnari, judeţul laşi, era cunoscut cu antecedente penale, întrucât prin sentinţa penală nr. 715 din 30 iunie 1999 a Judecătoriei Paşcani, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 - 209 lit. g), i) C. pen. şi art. 305 lit. c) C. pen. De asemenea, prin sentinţa penală nr. 254 din 4 aprilie 2005 a Judecătoriei Hârlău, pronunţată în Dosarul nr. 466/2004, cel în cauză a mai suferit o condamnare de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a mai constatat că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 19 mai 2005, iar ulterior la 28 septembrie 2005 a fost liberat condiţionat, rămânând cu un rest de 51 zile.
S-a mai relevat că în cursul lunii octombrie 2007, inculpatul S.l. a iniţiat o relaţie de concubinaj cu numita l.M., fiica lui C. şi C., convieţuirea între părţi durând, cu anumite intermitenţe, până în luna aprilie 2009, când datorită unor neînţelegeri, părţile s-au despărţit din nou.
Prima instanţă a mai reţinut că inculpatul, în luna aprilie 2009 şi în primele zile ale lunii mai 2009, a lucrat la zilier la ferma viticolă C., după care în intervalul 7-12 mai 2009 a reluat convieţuirea cu victima l.M., locuind împreună în casa acesteia din satul losupeni, comuna Cotnari, judeţul laşi.
Tribunalul laşi a mai reţinut în considerentele hotărârii că, victima l.M., fiind nemulţumită de faptul că inculpatul S.l. obişnuia să consume băuturi alcoolice şi că, fiind în stare de ebrietate, provoca scandal, în data de 12 mai 2009, i-a cerut ferm să plece pentru totdeauna din locuinţă, între părţi apărând o ruptură definitivă.
S-a mai menţionat că, la data de 16 mai 2009, cel în cauză a consumat o cantitate însemnată de băuturi alcoolice - ţuică, bere, vin - iar în jurul orelor 22,00, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a deplasat la locuinţa victimei, cu intenţia de a o convinge să reia convieţuirea cu dânsul, însă după câteva schimburi de cuvinte, victima l.M. i-a cerut categoric inculpatului S.l. să părăsească domiciliul său şi să o lase în pace.
În aceste condiţii, inculpatul, potrivit propriilor declaraţii, s-a enervat, a luat de pe masă un cuţit cu lama de 15 cm lungime şi a înjunghiat-o pe l.M. în zona toracică, provocând decesul acesteia.
Prima instanţă a reţinut, conform raportului de constatare medico-legală din 5 iunie 2009 a I.M.L. laşi, că „moartea numitei l.M. datează din 16 mai 2009, a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui traumatism cu plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui stâng cu hemopericard şi hemotorax stâng consecutive".
S-a mai relevat că topografia şi morfologia leziunilor pledau pentru producerea lor prin loviri active repetate, cu obiect tăios - înţepător (cuţit), iar între leziunile traumatice prezentate şi decesul sus-numitei s-a constatat existenţa unei directe legături de cauzalitate.
Tribunalul laşi a mai reţinut că imediat după săvârşirea omorului, învinuitul S.l. a fugit şi s-a ascuns în plantaţia de viţă de vie a SC V.C. SA, unde, în noaptea de 16/17 mai 2009, orele 1,00, a fost depistat de către un echipaj de poliţie din cadrul I.P.J. laşi (f. 7 d.u.p.).
Prima instanţă a apreciat că în drept, fapta inculpatului S.l. de a suprima viaţa numitei l.M. prin înjunghiere la nivelul hemitoracelui stâng cu hemopericard şi hemotorax stâng, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reţinut la 17 mai 2009 şi apoi arestat preventiv la 18 mai 2009.
Pe timpul anchetei, inculpatul S.l. a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând infracţiunea ce i se reţine în sarcină.
În faza de urmărire penală s-a reţinut că a fost administrat următorul material probator: procesul verbal de depistare (f. 7-8 ), procesul - verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto (f. 9- 34), planşa foto privind aspecte fixate cu ocazia examinării cuţitului şi a articolelor de îmbrăcăminte puse la dispoziţie de numitul S.l. (f. 35-40), raportul medico - legal de necropsie din 5 iunie 2009 şi planşe foto (f. 49- 52; 52- 46), declaraţiile martorilor lordăchescu C.F. (f. 53), Ţ.D.I. (f. 56), A.N. (f. 58) şi l.T. (f. 60), declaraţiile şi recunoaşterile sincere ale inculpatului (f. 78, 80, 87), iar faza cercetare judecătorească s-au administrat nemijlocit următoarele probe: declaraţia inculpatului, declaraţiile părţilor vătămate l.C.F. şi T.D.I., declaraţiile martorilor l.T., A.N. şi B.F. şi înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că la data de 16 aprilie 2009, în jurul orelor 22,00, inculpatul, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a deplasat la locuinţa victimei l.M., situată în satul lopuseni, com. Cotnari, jud. laşi, cu intenţia de a o convinge pe fosta sa concubină să reia convieţuirea, iar în momentul în care aceasta a refuzat şi i-a cerut să părăsească locuinţa, inculpatul a luat de pe masă un cuţit cu o lamă de 15 cm şi i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuţitul, în zona toracică, provocându-i decesul.
S-a considerat că cele reţinute s-au relevat în urma coroborării declaraţiei inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei pentru care este cercetat cu cea a martorei l.T., (care era în camera alăturată şi a auzit discuţia dintre inculpat şi victimă), şi cu declaraţia martorului A.N. (care a fost de fată în momentul în care a fost găsit cuţitul cu care victima a fost înjunghiată asupra inculpatului), precum şi cu concluziilor examinărilor medico-legale efectuate în cauză.
Tribunalul laşi a apreciat că, în drept, fapta inculpatului S.l., care în ziua de 16 mai 2009 i-a aplicat victimei l.M. o lovituri cu cuţitul în zona toracică, provocând decesul acestei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „omor", prevăzută de art. 174 C. pen., constatând că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din instrumentul folosit - cuţit cu lama de 15 cm lungime şi zona vitală vizată, respectiv zona toracică, stabilind că între leziunile traumatice şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate.
Prin urmare, baza art. 174 alin. (1) C. pen., instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, la individualizarea judiciară a pedepsei având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a mai reţinut că gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care fapta a fost comisă - în locuinţa victimei care i-a cerut să plece şi, nu în ultimul rând, urmarea produsă respectiv, pierderea unei vieţi.
Totodată, s-a mai constatat că şi inculpatul prezintă un pericol social ridicat, fapt dovedit de modalitatea şi împrejurările în care a comis infracţiunea, prima instanţă având în vedere şi faptul că inculpatul a mai avut anterior conflicte cu legea penală şi că, astfel a dat dovadă de perseverenţă infracţională, posibilităţile de reinserţie socială fiind minime.
Faţă de cele arătate, Tribunalul laşi a constatat că reeducarea, reinserţia socială a inculpatului nu poate avea loc decât prin stabilirea şi aplicarea a unei pedepse dozată la 17 ani închisoare, cu executare efectivă în regim de detenţie.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat că, în cauză, s-au constituit părţi civile: l.C.F., fiul victimei, cu suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale, Ţ.D.I., fiul victimei suma de 7000 lei, reprezentând daune morale şi 3000 lei, reprezentând ajutor pentru continuarea studiilor şi Serviciul de Ambulanţă laşi cu suma de 334 lei.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi respectiv art. 346 C. proc. pen. prima instanţă a admis, în parte, acţiunea civilă constatând că au fost îndeplinite cumulativ condiţiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului S.l. şi a dispus obligarea acestuia la plata de despăgubiri, atât materiale, cât şi morale, acesta urmând să achite: suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă l.C.F.; suma de 7000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă Ţ.D.I. şi suma de 334 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanţă laşi.
De asemenea, prima instanţă a apreciat, ca nefondată, cererea părţii civile Ţ.D.I., fiul victimei vizând obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei, reprezentând ajutor pentru continuarea studiilor, în condiţiile în care, din cuponul de pensie depus la dosarul cauzei a rezultat că acesta beneficia de o pensie socială de 350 lei, Tribunalul laşi considerând că această sumă este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor legale de continuarea studiilor, iar în cauză nu s-a făcut nici o dovadă că se impune mărirea acestui cuantum.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul S.l., criticând-o pentru netemeinicie şi susţinând că fapta s-a comis pe fondul unor divergenţe apărute între părţi, într-un moment de rătăcire şi sub influenţa băuturilor alcoolice, când inculpatul i-a aplicat victimei cele două lovituri cu cuţitul, care au condus la decesul acesteia.
A mai solicitat să fie avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut şi regretat sincer fapta comisă, întrucât nu a dorit nici un moment să suprime viaţa victimei, urmând a i se reţine în favoare largi circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 - 76 C. pen. şi,pe cale de consecinţă a i se reduce din pedeapsă, atât cât legea permite.
Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat apelul declarat de inculpat ca neîntemeiat şi, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 64 din 22 aprilie 2010, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul S.l. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 18 februarie 2010 a Tribunalului laşi, hotărâre pe care a mentinut-o.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de prim control judiciar a menţinut starea de arest a inculpatului Şuleru loan, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 18 februarie 2010 până la zi şi, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe apelant să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a stabilit că va fi suportat din fondurile statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet şi just apreciate, iar faptele şi împrejurările reţinute corespund probelor şi reprezintă adevărul.
S-a apreciat, totodată, că faptele şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii a fost dovedită, dincolo de orice dubiu, prin probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică dată faptelor în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. a fost legală şi temeinică.
S-a reţinut că fapta inculpatului de a suprima viaţa numitei l.M. prin înjunghiere la nivelul hemitoracelui stâng cu hemopericard şi hematom stâng, cu consecinţa insuficienţei cârd io-respiratorii acute care a condus la deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., constatându-se existenţa legăturii directe de cauzalitate între leziunile traumatice, produse prin acţiunea inculpatului şi deces.
Instanţa de apel a considerat că nu pot fi primite susţinerile inculpatului în sensul că nu a intenţionat să ucidă victima, întrucât, atât din modul în care s-a desfăşurat dinamica activităţii infracţionale, (constând în aceea că la refuzul victimei, fostă concubină, de a relua convieţuirea, inculpatul i-a aplicat acesteia în zona toracică, o lovitură cu cuţitul cu o lamă de 15 cm, pe care l-a luat de pe masă, provocându-i decesul), cât şi din obiectul contondent folosit, (cuţitul, apt de a ucide), din intensitatea loviturilor aplicate, dar şi din zona vitală vizată, a rezultat cu certitudine intenţia directă a inculpatului de a ucide.
Referitor la critica vizând individualizarea pedepsei, instanţa de prim control judiciar a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind gradul de pericol social ridicat a infracţiunii comise, mijloacele de săvârşire, urmarea letală produsă, raportat şi la limitele legale de pedeapsă, dar a ţinut cont şi de datele ce caracterizau persoana inculpatului, recidivist, care a recunoscut faptele şi a comis infracţiunea de violentă sub influenta băuturilor alcoolice.
S-a conchis că pedeapsa a fost just individualizată, fiind proporţională cu fapta şi datele personale ale inculpatului, aşa încât s-a constatat că reducerea acesteia nu se impune faţă de contextul infracţional reţinut, fiind astfel de natură să asigure, atât reeducarea inculpatului şi reinserţia lui socială ulterioară, cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Aşa fiind, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a respins, ca nefondat, apelul inculpatului şi a menţinut ca fiind legală şi temeinică hotărârea pronunţată în primă instanţă.
S-a mai relevat de către instanţa de apel că, în considerarea dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., temeiurile iniţiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, nu s-au modificat şi, raportat la vinovăţia inculpatului, stabilită prin probe certe, în comiterea infracţiunii dedusă judecăţii, s-a apreciat că, se justifică în continuare, privarea de libertate a inculpatului, acesta prezentând pericol pentru ordinea publică şi, pe cale de consecinţă, a menţinut starea de arest a acestuia.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, inculpatul S.l. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele detaliate de apărătorul desemnat din oficiu, în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, în esenţă, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului probator administrat, funcţie de circumstanţele personale şi faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, raportat şi starea de frustrare (pe care a trăit-o la momentul când a fost refuzat de fosta sa concubină atunci când i-a cerut să reia convieţuirea), să se acorde o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante şi, pe cale de consecinţă, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită.
Recursul formulat de inculpatul S.l. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare, procedând, de asemenea, la o justă individualizare a pedepsei aplicată, funcţie de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că ambele instanţe au procedat corect atunci când au stabilit şi menţinut pedeapsa de 17 ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă şi corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, ţinând cont si de limitele stabilite de textul incriminator.
Totodată, acestea, în mod judicios, au considerat că pedeapsa astfel cum a fost stabilită şi numai cu executare în regim privativ de libertate, este aptă să atingă scopul preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Se mai retine că ambele instanţe au făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului în condiţiile în care s-a apreciat ca nejustificată reţinerea circumstanţelor atenuate prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen., întrucât din declaraţiile martorilor din lucrări ce se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză, (inclusiv cu raportul medico-legal efectuat în cauză care a relevat că leziunile produse prin înjunghiere au fost în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei), a rezultat cu certitudine că inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a acţionat cu vădita intenţie de a suprima viata fostei sale concubine, lovind-o cu cuţitul în zona toracelui, de mai multe ori, cu intensitate şi deosebit de violent şi producându-i leziuni care au condus la rezultatul letal.
Astfel, în cauza supusă analizei, se constată că inculpatul, deşi s-a ascuns imediat după comiterea gestului reprobabil, a recunoscut fapta încă de la prima audiere în faţa organelor de cercetare penală, dar ulterior, şi-a nuanţat poziţia, încercând să-şi atenueze răspunderea penală prin aceea că s-ar fi aflat sub influenţa unei puternice enervări, generată de refuzul reluării convieţuirii, de către fosta sa concubină.
Prin urmare, se constată că ambele instanţe, făcând o evaluare corectă a ansamblului material probator administrat în cauză, au conchis în mod justificat că fapta inculpatului constând în aceea că în ziua de 16 mai 2009 i-a aplicat victimei l.M. o lovitură cu cuţitul în zona toracică, provocând decesul acestei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., reţinând că acesta a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din instrumentul folosit - cuţit cu lama de 15 cm lungime şi zona vitală vizată, respectiv zona toracică şi stabilind cu certitudine că între leziunile traumatice şi decesul victimei a existat legătură directă de cauzalitate.
De asemenea, se constată că, atât instanţa de fond, cât si instanţa de prim control judiciar, chiar dacă au constatat că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul desfăşurării procesului penal, nu au putut ignora împrejurarea că acesta nu este un novice pe tărâm infracţional, suferind anterior două condamnări pentru infracţiuni de furt calificat şi nici împrejurarea că fapta pentru care a fost dedus judecăţii afectează grav valori sociale importante ocrotite de legea penală, precum viaţa persoanei şi, având în vedere şi toate celelalte împrejurări ce constituie circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, au apreciat corect că pedeapsa stabilită la 17 ani închisoare este îndestulătoare pentru a atinge scopul prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., nerelevându-se alte elemente de natură a justifica coborârea acesteia sub limita stabilită anterior.
Aşadar, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura şi gravitatea faptei reţinută în sarcina acestuia, ce a acţionat atât de violent asupra fostei concubine, precum şi faţă de ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special, aşa cum, corect, a fost stabilit.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acesteia.
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, urmează a constatat că recursul declarat de inculpatul S.l. împotriva Deciziei penale nr. 64 din 22 aprilie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori este nefondat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.l., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2009 la 14 iulie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.l. împotriva Deciziei penale nr. 64 din 22 aprilie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2009 la 14 iulie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 27/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup... | ICCJ. Decizia nr. 276/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
