ICCJ. Decizia nr. 2896/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2896/2010
Dosar nr. 6642/1/2010
Şedinţa publică din 18 august 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4164/83/2009, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul apelant P.M. (fiul lui G. şi al I.).
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul P.M. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv şi condamnat la pedepasa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi alin. (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a mai reţinut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă şi în prezent şi impun continuarea privării de libertate a acestuia.
Totodată, instanţa de apel a constatat că în cauză există motive verosimile de a bănui că inculpatul apelant se face vinovat de comiterea infracţiunii de viol pentru care a fost trimis în judecată, iar probele administrate până în acest moment procesual creează cu suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către inculpat a infracţiunii de viol.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs solicitând lăsarea sa în libertate întrucât nu ar putea prejudicia buna desfăşurare a procesului penal.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesuală penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
În raport de împrejurările concrete de comitere a infracţiunii de viol, corelat cu natura relaţiilor sociale lezate, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 12 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 77 din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Satu Mare, hotărârea de condamnare, chiar definitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constatat că menţinerea detenţiei provizorii este licită.
Ca atare, în raport de considerentele expuse, dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive este justificată, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva încheierii din 22 iulie2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 4164/83/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2892/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2900/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
