ICCJ. Decizia nr. 322/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 322/2010
Dosar nr. 508/122/2009
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 367 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului Giurgiu s-a dispus, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. c) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului G.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată G.S. nu s-a constituit parte civilă şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.719,27 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. Bucureşti, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat sapa corp delict.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în ziua de 14 februarie 2009, pe fondul unor vechi neînţelegeri familiale, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu o sapă fratelui său, G.I., provocând acestuia leziuni care au necesitat 75 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul G.S., criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând reţinerea art. 73 lit. a) C. pen. şi reducerea corespunzătoare a pedepsei, fapta fiind comisă în condiţiile depăşirii limitelor legitimei apărări.
Prin Decizia penală nr. 225/ A din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a reţinut de către instanţa de apel că nu pot fi reţinute prevederile art. 73 lit. a) C. pen. întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv că există o stare de legitimă apărare dovedită în cauză. Mai mult, nici circumstanţa atenuantă a provocării nu poate fi reţinută, întrucât certurile familiale frecvente şi ameninţările reciproce nu pot constitui o provocare. De asemenea, s-a apreciat că individualizarea pedepsei este corectă, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.S., reiterând criticile formulate în apel şi solicitând, în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Solicitarea inculpatului de reţinere a prevederilor art. 73 lit. a) C. pen. nu poate fi primită.
Incidenţa acestei circumstanţe atenuante presupune existenţa unei stări de legitimă apărare, care să fie depăşită printr-un exces de apărare, iar această depăşire să nu fie determinată de existenţa unei stări de tulburare sau de temere a persoanei care se apără, caz în care ar fi vorba de excesul justificat, prevăzut de art. 44 alin. (3) C. pen., ce este asimilat legitimei apărări.
Premisa o constituie, însă, în toate situaţiile, existenţa unei stări de legitimă apărare, ori în speţă, cum corect s-a constatat de ambele instanţe, nu a rezultat din materialul probator o astfel de situaţie.
Între părţi, existau frecvent conflicte şi este adevărat că între partea vătămată şi inculpat a existat un conflict înainte ca partea vătămată să plece de acasă şi chiar l-a ameninţat pe inculpat că-l va tăia.
Inculpatul a aşteptat-o însă, pe partea vătămată, când aceasta se întorcea acasă pe bicicletă şi a atacat-o cu o sapă, lovind-o în zona capului şi a membrelor inferioare şi punându-i viaţa în pericol.
În aceste condiţii, atacul părţii vătămate, consumat, în timp, cu mult înainte, nu mai era un atac direct, material, imediat şi injust la adresa inculpatului, astfel încât, corect, s-a constatat că nu a existat o stare de legitimă apărare şi, prin urmare, nici un exces de apărare care să atragă incidenţa art. 73 lit. a) C. pen.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că şi reindividualizarea pedepsei s-a făcut corect, neexistând elemente care să justifice o reducere a acesteia.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva Deciziei penale nr. 225/ A din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 14 februarie 2009, la 29 ianuarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 321/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3279/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
