ICCJ. Decizia nr. 4301/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4301/2010
Dosar nr. 160/244/2009
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 636 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 29 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, hotărâre care a fost menţinută, recurentul fiind obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, dintre care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a se avansa din fondurile statului.
Curtea de Apel Iaşi, judecând în recurs, a apreciat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi de apel este corectă şi corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
Astfel, s-a constatat că în mod corect şi în concordanţă cu actele şi lucrările din dosar, instanţa de fond şi cea de apel, au reţinut că inculpatul N.C. a comis o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu referire la alin. (2) C. pen. şi o infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 teza 1 şi 2 C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen., şi, de asemenea, că în mod legal instanţa de apel a dispus achitarea inculpatului N.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 combinat cu art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 290 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. combinat cu art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului N.C., s-a reţinut că aceasta s-a realizat în mod temeinic de către instanţa de fond, prin raportare la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi la circumstanţele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul recurent, fără a indica motivele pe care se întemeiază acesta.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru considerentele care urmează:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În dispoziţiile cuprinse în Partea specială a Codului de procedură penală sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare ce pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor atacate.
Conform dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind arătate expres şi limitativ hotărârile care sunt susceptibile recursului.
În prezenta cauză, inculpatul a exercitat calea de atac a recursului împotriva Deciziei penale nr. 636 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizie care este definitivă.
Astfel fiind, prin recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală s-ar încălca principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul N.C.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 636 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4298/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2593/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
