ICCJ. Decizia nr. 4364/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4364/2010
Dosar nr. 9787/1/2010
Şedinţa publică din 3 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010 Curtea de Apel Constanţa a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului S.D., apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.D., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul inculpatului prin prisma motivului invocat şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 870/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., art. 279 alin. (1) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen., art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., 217 alin. (1) C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 280 din 15 septembrie 2010 Tribunalul Constanţa l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 12 ani, reţinând în esenţă următoarele:
În sarcina inculpatului s-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că la data de 22 iulie 2008, aflându-se cu turma de capre pe o solă de la marginea localităţii Tătaru, a intrat în discuţii neprincipiale cu partea vătămată Ş.G. - administratorul solei de teren în cauză, pe fondul cărora a asmuţit câinii pe acesta imobilizându-l la sol, inculpatul aplicându-i părţii vătămate mai multe lovituri cauzându-i leziuni localizate la nivel cranio-facial, cervical şi toracal stâng, ce i-au pus viaţa victimei în primejdie prin insuficienţă respiratorie acută consecutivă hemopneumotoraxului stâng, necesitând din punct de vedere medico - legal 40 - 45 zile de îngrijiri medicale.
Totodată inculpatul S.D., a sustras părţii vătămate bijuterii şi bunuri, precum şi un pistol cu bile marca „W.”.
În sarcina inculpatului se mai reţine faptul că, la data de 17/18 august 2007, pe timp de noapte, a sustras din curtea locuinţei părţii vătămate M.N. un număr de 20 plăci internită şi 12 scânduri, în valoare de 600 RON.
La data de 12 aprilie 2009, în jurul orelor 15 -16,30 inculpatul aflându-se în barul SC S.T. SRL din satul Tătaru, comuna Comana, a provocat scandal public în sensul că, a săvârşit acte şi gesturi şi s-a dedat la manifestări prin care a adus atingere bunelor moravuri tulburând liniştea publică, ocazie cu care a exercitat violenţe asupra numiţilor G.I. şi I.C.
Totodată inculpatul a exercitat asupra agentului şef adjunct B.M. din cadrul Postului de Poliţie Comana, care s-a deplasat la faţa locului în urma sesizării prin numărul unic de urgenţă 112, ameninţări prin mijloace de comunicare directă, precum şi lovirea acestuia şi a autoturismului din dotarea postului de poliţie.
Pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond şi apoi în faţa instanţei de apel a fost verificată şi menţinută măsura arestării preventive succesive, constatându-se de fiecare dată, că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, lucru constatat şi prin încheierea din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Arestarea preventivă a recurentului inculpat a reţinut ca temei în drept prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv, „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică";.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul inculpat a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond.
În cauză sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., temei avut în vedere şi la luarea măsurii arestării preventive împotriva apelantului-inculpat.
Luarea şi menţinerea măsurii arestului preventiv se face ţinându-se seama de scopul acestei măsuri, de gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care inculpatul este cercetat.
În raport de gravitatea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat (Hotărârea Kusyk c Polonia), Înalta Curte constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, aşa încât se impune menţinerea acestei măsuri (Hesse c Austria).
În aprecierea persistenţei pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurentului inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în câteva cauze împotriva Franţei (Cauza Letellier, Hotărârea din 26 iunie 2001), prin care a statuat că în măsura în care dreptul naţional o recunoaşte - prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o „tulburare a societăţii"; de natură să justifice o detenţie preventivă.
Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă şi că menţinerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, au fost luate în considerare şi apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public care ar impune detenţia preventivă (Hotărârea din data de 23 august 2008.Vrencev contra Serbiei. Hotărârea din 29 ianuarie 2008. Saadi contra Regatul Unit. Hotărârea din 04 aprilie 2000 Witold contra Poloniei. Hotărârea din 08 iunie 2004. Hilda Hafsteinsdottir contra Islandei).
Menţinerea stării de arest a inculpatului poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesităţi reale şi de interes public, care în pofida prezumţiei de nevinovăţie, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea.
În cauza dedusă judecăţii, având în vedere gravitatea faptelor săvârşite, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, Înalta Curte apreciază că recurentul inculpat prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în libertate ar genera creşterea sentimentului de nesiguranţă al populaţiei şi ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a organelor statului, creând un sentiment de neîncredere în actul de justiţie.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viaţă, integritate corporală, libertate şi demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate.
În acest context, neluarea sau nemenţinerea unor măsuri preventive faţă de anumite persoane, în condiţiile în care există indicii cu privire la presupusa implicare a acestora în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiţie, consecinţă incompatibilă cu principiile unei societăţi democratice.
În jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea şi desigur menţinerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei Hotărârea din 10 noiembrie 1969), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei. Hotărârea din 27 iunie 1968), riscul să comită noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei), sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franţei, Hotărârea din 26 iunie 1991 şi Hendriks împotriva Olandei, Hotărârea nr. 43701 din 05 iulie 2007).
Înalta Curte constată că, în raport de aspectele mai sus arătate, în cauză este îndeplinită una dintre aceste condiţii, respectiv, pericolul ca „acuzatul” să tulbure ordinea publică.
Potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenţia preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, evaluând gravitatea infracţiunilor, modalitatea şi circumstanţele în care au fost săvârşite reacţia publică declanşată datorită presupuselor fapte săvârşite de inculpat, starea de nesiguranţă care ar putea fi declanşată prin punerea în libertate a inculpatului, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă, astfel că privarea sa de libertate, în această fază a procesului penal e necesară, punerea în libertate prezentând un pericol concret, actual şi real pentru ordinea publică.
Astfel, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Încheierii din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1327/36/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3491/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4397/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
