ICCJ. Decizia nr. 3037/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3037/2010

Dosar nr. 32682/3/2009

Şedinţa publică din 7 septembrie 2010

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului probator aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

1. Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 1154/F din 24 decembrie 2009 pronunţată în Dosar nr. 32682/3/2009 a hotărât următoarele:

A respins ca neîntemeiată cererea inculpatului I.R.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de tentativă la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

1. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74 alin. ultim, art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.R.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe o durată de 6 ani, ce reprezintă termen de încercare.

A dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen., şi anume:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 16 iulie 2009 şi până la zi.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 164/UP/2009 emis în data de 17 iulie 2009 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

2. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74 alin. ultim, art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe o durată de 6 ani, ce reprezintă termen de încercare.

A dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen., şi anume:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 165/UP/2009 emis în data de 17 iulie 2009 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

3. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74 alin. ultim, art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.C.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis a unui autoturism pe drumurile publice.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe o durată de 6 ani, ce reprezintă termen de încercare.

A dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen., şi anume:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 132/UP/2009 emis în data de 03 iunie 2009 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

4. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74 alin. ultim, art. 37 alin. (1) lit. b), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.E. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul C.E. suma de 300 RON.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a ridicat măsura asiguratorie instituită prin ordonanţa din data de 30 iulie 2009, dispunând restituirea către inculpatul N.C.L. a telefonului marca N., împreună cu cartela aferentă şi către inculpatul C.E. a telefonului marca N., împreună cu cartela aferentă.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: I.R.M. - 3.300 RON, D.N. - 3.600 RON, N.C.L. - 3.600 RON şi C.E. - 3.600 RON, onorariile avocaţilor din oficiu, în cuantum de câte 300 RON, fiind avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza sentinţei Tribunalului, inculpaţii I.R.M., D.N. şi N.C.L. au fost puşi în libertate la data de 24 decembrie 2009.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 164/D/P/2009 din data de 06 august 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, inculpaţii au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, fiind acuzaţi că, în noaptea de 02/03 iunie 2009, I.R.M. şi D.N. au organizat, condus şi coordonat preluarea de către N.C.L. şi C.E. a cantităţii de aproximativ 3 kilograme de substanţă despre care cunoşteau că este heroină, de la colaboratorul având nume de cod „P.G.” şi de la investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.Ş.”, iar inculpatul N.C.L. şi că, în aceeaşi noapte, a condus pe drumurile publice autoturismul marca B., fără a poseda permis de conducere.

În faza de urmărire penală, au fost administrate următoarele mijloace de probă: denunţul numitului A.C.O.; procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie la data de 16 aprilie 2009, privind substituirea cantităţii de aproximativ 2,77 kilograme de heroină; două procese-verbale din data de 03 iunie 2009 privind redarea în formă scrisă a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, purtate de investigatorul sub acoperire „P.Ş.” şi colaboratorul „P.G.” cu numita „A.” şi inculpaţii N.C.L. şi C.E.; procesele-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice şi comunicărilor tip SMS şi MMS, interceptate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Bucureşti, împreună cu notele anexe, de redare în formă scrisă; procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „B.F.”; procesul-verbal de prindere în flagrant din data de 03 iunie 2009; procesul-verbal privind efectuarea livrării supravegheate de droguri, întocmit de investigatorul sub acoperire „P.Ş.”; declaraţia colaboratorului „P.G.”; procesul-verbal de supraveghere operativă din data de 02 iunie 2009; declaraţiile martorilor D.N.V. şi H.C.; celelalte procese-verbale întocmite de anchetatori.

În cursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi inculpaţii, iar, în calitate de martori, investigatorul sub acoperire „P.Ş.” şi colaboratorul „P.G.”. De asemenea, s-a constatat imposibilitatea audierii martorei H.C., conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen., iar, în privinţa martorului asistent D.N.V., s-a renunţat la audierea acestuia, potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul ţinând seama de declaraţiile celor doi martori din faza de urmărire penală, această măsură nefiind contestată nici de procuror, nici de inculpaţi.

Analizând întregul probatoriu al cauzei, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin Rechizitoriul nr. 109/D/P/2009 din data de 18 iunie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A.C.O., D.C.V.F. şi D.F.D., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., precum şi disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor, într-un dosar separat, faţă de învinuiţii N.C.L., C.E., numiţii „M.”, „A.” sau „C.”, „S.” şi alte persoane implicate în activităţile ilicite de trafic de droguri, care au format obiectul respectivului dosar.

S-a reţinut că, la data de 03 aprilie 2009, inculpaţii A.C.O., D.C.V.F. şi D.F.D. au vândut investigatorului sub acoperire „D.S.” şi colaboratorului său „S.A.” cantitatea de 0,72 grame de pulbere care conţinea heroină, morfină, codeină şi cofeină (conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 aprilie 2009) iar, ulterior, în cursul nopţii de 03/04 aprilie 2009, în jurul orei 01³⁰, aceiaşi inculpaţi au mai vândut cantitatea de 306,64 grame de pulbere care conţinea heroină, morfină, codeină şi cofeină. Totodată, în cursul aceleiaşi nopţi, inculpatul A.C.O. a predat lucrătorilor de poliţie două pachete conţinând cantitatea de 2.469,4 grame de substanţă ce conţine heroină, morfină, codeină şi cafeină (conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 aprilie 2009).

În urma denunţului formulat de inculpatul A.C.O., au fost continuate investigaţiile, pentru identificarea persoanei de la care acesta a preluat cantitatea de droguri, cunoscută sub numele „M.” (persoană de sex bărbătesc, rezidentă în Grecia), constituindu-se astfel Dosarul nr. 164/D/P/2009.

Astfel, în prezenta cauză, s-a dispus autorizarea investigatorilor sub acoperire, având nume de cod „B.F.” şi „P.Ş.” şi respectiv a colaboratorului acestora, având numele de cod „P.G.”.

Colaboratorul „P.G.” a reuşit să intre în contact cu „M.” (care era interesat să recupereze drogurile livrate inculpatului A.C.O.), cei doi comunicând doar prin telefon şi internet şi stabilind ca, la data de 02 iunie 2009, colaboratorul să se întâlnească cu o femeie trimisă de „M.”, ce urma să preia drogurile.

Pentru identificarea lui „M.” şi a persoanelor din anturajul acestuia, implicate în traficul de droguri, s-a autorizat livrarea sub supraveghere, cu substituirea totală, a cantităţii de aproximativ 2,77 kilograme de heroină, ce a format obiectul Dosarului nr. 109/D/P/2009, pe care inculpatul A.C.O. a susţinut că a primit-o de la „M.”, pentru a o valorifica.

În ziua de 02 iunie 2009, în jurul orei 19⁰⁰, investigatorul sub acoperire „P.Ş.” şi colaboratorul „P.G.” s-au întâlnit cu o femeie trimisă de „M.”, care s-a recomandat „A.”, stabilind ca primii doi să aducă drogurile, în aceeaşi seară, la restaurantul M.D. situat în zona str. B. din sectorul 1, acestea urmând să fie preluate de alte persoane trimise de „A.”. Discuţiile respective au fost înregistrate audio-video în baza autorizaţiei nr. 379/2009 emisă de Tribunalul Bucureşti.

Investigatorul sub acoperire şi colaboratorul s-au deplasat la restaurantul M.D., având asupra lor o geantă în care se afla substanţa înlocuitoare a drogurilor, în jurul orei 24⁰⁰ fiind abordaţi de inculpaţii N.C.L. şi C.E., aceştia susţinând că au fost trimişi de „A.”, pentru a prelua geanta cu droguri. Până în jurul orei 01³⁰, investigatorul sub acoperire, colaboratorul şi cei doi inculpaţi au purtat discuţii în legătură cu preluarea drogurilor, care au fost înregistrate audio-video în mediul ambiental, în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Bucureşti.

În acest interval de timp, ceilalţi doi inculpaţi, I.R.M. şi D.N., au supravegheat zona restaurantului, ţinând legătura telefonic între ei, precum şi cu inculpatul N.C.L., comunicându-şi permanent date despre derularea întâlnirii, luând decizii referitor la modalitatea în care trebuia să fie preluată şi transportată geanta în care se aflau drogurile.

Geanta a fost predată în mod efectiv inculpatului C.E., acesta împreună cu inculpatul N.C.L. părăsind, în jurul orei 02⁰⁰, zona în care avusese loc întâlnirea cu investigatorul sub acoperire şi colaboratorul. Cei doi inculpaţi au purtat o scurtă discuţie, lângă autoturismul condus de inculpatul N.C.L., acesta aducându-i la cunoştinţă inculpatului C.E. că nu îl va transporta cu acel autoturism spre locul de destinaţie a drogurilor.

Inculpatul N.C.L. a făcut o serie de verificări în zonă, conducând autoturismul marca B., în mai multe rânduri, spre Piaţa V. şi spre Piaţa M., deşi nu poseda permis de conducere (procesul-verbal de verificare în baza de date), pentru a constata dacă sunt persoane sau maşini suspecte în apropiere.

Inculpatul C.E. s-a îndreptat către Piaţa M., având asupra sa geanta de voiaj în care se afla substanţa înlocuitoare a drogurilor, iar, la scurt timp, cei doi inculpaţi au fost reţinuţi de către lucrătorii de poliţie, cărora le-au declarat că organizarea preluării drogurilor fusese realizată de o altă persoană, căreia i-au indicat doar porecla. Inculpaţii au mai susţinut cu acea ocazie că, pentru transportarea şi asigurarea securităţii drogurilor, primiseră anticipat ori urmau să primească bunuri şi diferite sume de bani în valoare de 5.000 euro (inculpatul N.C.L.) şi respectiv 500 RON (inculpatul C.E.).

Asupra inculpatului C.E. a fost găsită suma de 300 RON, acesta susţinând că a primit-o de la cei care l-au trimis după geantă şi reprezenta o recompensă pentru activitatea pe care urma să o desfăşoare.

În drept, Tribunalul a constatat că faptele inculpaţilor I.R.M., D.N., C.E. şi N.C.L., constând în aceea că, în noaptea de 02/03 iunie 2009, au desfăşurat operaţiuni privind circulaţia unui drog de mare risc, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, inculpaţii N.C.L. şi C.E. au acţionat în conivenţă cu inculpaţii I.R.M. şi D.N., având reprezentarea că geanta preluată şi transportată conţinea heroină, fapt ce rezultă fără echivoc din procesele-verbale de consemnare a conţinutului convorbirilor telefonice şi a celor din mediul ambiental (interceptate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Bucureşti), realizate în perioada 02 - 03 iunie 2009 de către inculpaţii, investigatorul sub acoperire „P.Ş.” şi colaboratorul „P.G.”, coroborate cu declaraţiile investigatorului sub acoperire şi colaboratorului, dar şi cu declaraţiile inculpaţilor N.C.L. şi C.E. din faza de urmărire penală, precum şi cu celelalte procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală.

Deoarece, în urma activităţilor materiale concordante, realizate pe baza unui plan conceput în comun, inculpaţii N.C.L. şi C.E. au preluat geanta, având reprezentarea că aceasta conţine droguri, cel din urmă fiind şi reţinut în timp ce o transporta, Tribunalul a constatat că infracţiunea de trafic de droguri s-a realizat din punct de vedere subiectiv şi obiectiv, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la trafic de droguri, formulată de inculpatul I.R.M., este neîntemeiată.

Tribunalul a mai constatat, tot în drept, că fapta inculpatului N.C.L. constând în aceea că, în noaptea de 02/03 iunie 2009, a condus pe drumurile publice autoturismul marca B., fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Tribunalul a ţinut seama, conform criteriilor stabilite în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul concret de pericol social al faptelor, de împrejurarea şi modalitatea în care au fost comise, de poziţia procesuală adoptată pe parcursul procesului penal, precum şi de calitatea de recidivist sau de infractor primar, reţinând în acest sens că inculpatul C.E. se află în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (a săvârşit infracţiunea după executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1278/2004 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti), în timp ce ceilalţi trei inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Întrucât inculpaţii au săvârşit faptele împreună, Tribunalul a reţinut, în sarcina acestora, circumstanţa agravantă legală prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

Având în vedere că inculpaţii au acţionat la provocarea organelor de urmărire penală, Tribunalul a reţinut, în beneficiul acestora, şi circumstanţe atenuante, conform art. 74 alin. ultim C. pen., în raport cu care a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 lit. a) C. pen.

În privinţa inculpatului N.C.L., aceste circumstanţe reale au fost reţinute numai pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, ele fiind legate doar de fapta respectivă.

Tribunalul a mai reţinut că natura faptelor, împrejurarea şi modalitatea în care au fost comise conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, astfel că, în temeiul art. 65 şi art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exercitarea acestor drepturi, atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie.

Întrucât cele două infracţiuni săvârşite de inculpatul N.C.L. se află în concurs real, Tribunalul, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., stabilită pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

Tribunalul a apreciat, ţinând seama de persoana inculpaţilor I.R.M., D.N. şi N.C.L., dar şi de motivele care au determinat reţinerea în favoarea lor de circumstanţe atenuante, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment şi, chiar fără executarea pedepselor aplicate, aceştia nu vor mai săvârşi infracţiuni, astfel că, în temeiul art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acelor pedepse, impunând inculpaţilor, pe durata termenului de încercare, respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ lit. a) - d) C. pen. De asemenea, făcând aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., Tribunalul a dispus punerea de îndată în libertate a celor trei inculpaţi, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

În privinţa inculpatului C.E., Tribunalul, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv, deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Tribunalul a confiscat de la acelaşi inculpat suma de 300 RON, obţinută în urma desfăşurării activităţii infracţionale.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., Tribunalul a ridicat măsura asiguratorie instituită de procuror şi a dispus restituirea către inculpaţii N.C.L. şi C.E. a telefoanelor aparţinând acestora, împreună cu cartelele aferente, constatând că nu se impune confiscarea lor, întrucât, potrivit art. 111 C. pen., măsurile de siguranţă (printre care şi aceea la care se referă art. 118 lit. b) C. pen.) au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzută de legea penală, or, în speţă, aceste cerinţe ale legii nu sunt îndeplinite, deoarece telefoanele mobile nu sunt de natură, prin ele însele, să genereze şi să faciliteze săvârşirea unor infracţiuni şi, ca atare, nu prezintă o stare de pericol, în sensul prevederilor legale sus-menţionate.

Referitor la cantitatea de 2,77 kilograme de substanţă ce conţine heroină, morfină, codeină şi cafeină, care a format obiectul Dosarului nr. 109/D/P/2009, Tribunalul a constatat că, în cauza respectivă, s-a solicitat confiscarea acesteia, astfel că cererea procurorului de a se dispune şi în prezenta cauză confiscarea ei este nefondată.

2. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (la data de 29 decembrie 2009) şi inculpatul C.E. (la data de 04 ianuarie 2010).

În motivele scrise de apel, Parchetul a criticat sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

1. greşita reţinere în favoarea celor patru inculpaţi, cu privire la infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. ultim C. pen.;

2. greşita individualizare a pedepselor aplicate celor patru inculpaţi, atât sub aspectul duratei, cât şi sub aspectul modalităţii de executare;

3. greşita aplicare a dispoziţiilor art. 65 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., alături de pedeapsa principală stabilită în cazul fiecăruia dintre inculpaţii I.R.M., D.N. şi N.C.L., în condiţiile suspendării sub supraveghere a executării acesteia, conform art. 86¹ C. pen.;

4. omisiunea aplicării măsurii de siguranţă prev. de art. 116 C. pen., constând în interzicerea de a se afla în municipiul Bucureşti, în cazul inculpatului C.E.;

5. omisiunea aplicării circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. ultim C. pen., în cazul inculpatului N.C.L., şi cu privire la infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În dezbaterile de la termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public a precizat în mod explicit că nu susţine motivele scrise de apel menţionate la pct. 3 şi 5, ci numai pe acelea indicate la pct. 1, 2 şi 4, astfel că numai acestea din urmă vor fi examinate de către Curte.

În motivele scrise de apel, inculpatul C.E. a criticat judecarea sa în stare de arest preventiv, în timp ce ceilalţi trei inculpaţi, despre care a susţinut că sunt adevăraţii „făptaşi” şi i-au ameninţat familia, au fost puşi în libertate.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul apelant, care a beneficiat de asistenţa juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat, în principal, achitarea sa, fie pe temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (pe motiv că lipseşte intenţia, ca element constitutiv al infracţiunii, întrucât el nu a cunoscut conţinutul real al genţii preluate de la investigatorul sub acoperire şi colaborator), fie pe temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. (pe motiv că, în concret, fapta de care este acuzat nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni), iar, în subsidiar, reducerea pedepsei la care a fost condamnat în primă instanţă, prin reţinerea în favoarea sa şi a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. În susţinerea motivelor de apel, inculpatul a invocat şi obţinerea probatoriului pe care se întemeiază acuzarea prin încălcarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Pe parcursul judecării apelurilor, Curtea a menţinut în mod succesiv starea de arest preventiv a inculpatului C.E., conform încheierilor pronunţate la termenele din datele de 08 februarie 2010 şi 22 martie 2010 (rămase definitive prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de acesta).

De asemenea, Curtea a procedat în mod nemijlocit la ascultarea apelantului inculpat C.E., precum şi a intimaţilor inculpaţi I.R.M., D.N. şi N.C.L.

Din oficiu, Curtea a dispus citarea, în vederea audierii, a martorilor H.C. şi D.N.V., însă mandatele de aducere emise pe numele acestora au fost restituite cu menţiunea că nu mai locuiesc la adresele menţionate în actele dosarului, cu care figurează şi în evidenţele poliţiei, martora H.C. fiind plecată din ţară, iar martorul D.N.V. părăsindu-şi atât domiciliul, cât şi reşedinţa fără forme legale şi mutându-se la o adresă necunoscută, împrejurări în raport cu care Curtea, pe de o parte, a constatat ca fiind legală aplicarea de către prima instanţă, în privinţa primei martore, a dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, a făcut aplicarea aceloraşi dispoziţii, şi în privinţa celui de-al doilea martor, urmând a avea în vedere, la judecarea cauzei, declaraţiile date de aceştia în cursul urmăririi penale (necontestate de către vreunul dintre inculpaţi).

Analizând actele şi lucrările dosarului (inclusiv declaraţiile date în prezenta cale de atac), prin prisma dispoziţiilor art. 378 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în raport cu motivele susţinute, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat că apelul Parchetului este fondat (numai în ceea ce priveşte motivele menţionate la pct. 1 şi 2), în timp ce apelul inculpatului C.E. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Situaţia de fapt stabilită de prima instanţă este corectă, întrucât corespunde probatoriului administrat în cauză, eronată fiind numai reţinerea de către aceasta a săvârşirii faptelor ca urmare a provocării inculpaţilor de către organele de urmărire penală.

Astfel, Curtea a remarcat, în prealabil, că niciunul dintre cei patru inculpaţi nu a contestat situaţia de fapt descrisă în sentinţa Tribunalului, inculpaţii I.R.M., D.N. şi N.C.L. nedeclarând apel în cauză, iar inculpatul C.E. negând doar faptul că ar fi cunoscut conţinutul genţii preluate de la investigatorul sub acoperire „P.Ş.” (nume de cod) şi colaboratorul „P.G.” (nume de cod).

De asemenea, Curtea a constatat că, prin declaraţiile date în apel, niciunul dintre inculpaţi nu a contestat prezenţa, în noaptea de 02/03 iunie 2009, în interiorul (N.C.L. şi C.E.) şi respectiv în preajma (I.R.M. şi D.N.) restaurantului M.D. situat în zona Străzii B., unde s-a realizat în mod efectiv tranzacţia având ca obiect substanţa înlocuitoare a cantităţii de aproximativ 2,77 kilograme de heroină, conform Ordonanţei Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nr. 51/A/2009 din data de 02 iunie 2009 de autorizare a livrării supravegheate de droguri, cu substituirea totală a acestora şi procesului-verbal de substituire din aceeaşi dată, întocmit de ofiţeri de poliţie din cadrul I.G.P.R.-D.C.C.O., iar ultimii trei inculpaţi nici preocupările personale legate de preluarea genţii în care se aflau drogurile substituite.

Versiunea susţinută în apel de inculpaţii I.R.M., D.N. şi C.E. a fost aceea că ei ştiau că, în geanta respectivă, se afla suma de 5.000 - 6.000 de euro şi că au fost trimişi în acel loc să o ridice (chiar prin furt, potrivit primului inculpat) de către o persoană de sex feminin cunoscută de ei drept „V.”, zisă şi „A.”, despre care nu au putut furniza însă informaţii utile, care să permită a fi identificată, în timp ce inculpatul N.C.L. a susţinut că el s-a deplasat la restaurantul anterior menţionat pentru a cumpăra cocaină pentru consumul propriu şi acolo, în locul vânzătorului cu care trebuia să încheie tranzacţia, s-au prezentat două persoane care au făcut vorbire despre o geantă de care el nu a fost interesat.

Aceste susţineri ale inculpaţilor sunt contrazise însă de restul probatoriului administrat în cauză, care dovedeşte, mai presus de orice îndoială, că inculpaţii I.R.M. şi D.N. au organizat şi coordonat preluarea de către inculpaţii N.C.L. (cu care au ţinut tot timpul legătura prin telefon) şi C.E. (desemnat ca executant) a genţii despre care cunoşteau că are înăuntrul său cantitatea de aproximativ 3 kilograme de heroină, ultimii doi inculpaţi urmând a fi recompensaţi, pentru activitatea lor, cu sumele de 5.000 euro şi respectiv 500 RON (din care inculpatului C.E. i s-a şi plătit anticipat suma de 300 RON, descoperită asupra sa).

În acest sens, Curtea a reţinut că, potrivit procesului-verbal de prindere în flagrant, investigatorul sub acoperire şi colaboratorul, având asupra lor geanta tip troler în care se afla substanţa înlocuitoare a heroinei (ambalată în două pachete de formă pătrată, cu dimensiuni de aproximativ 20 cm, învelite în scotch de culoare neagră şi respectiv maro), au intrat în restaurantul M.D., unde au ocupat una dintre mesele libere. Între timp, la una dintre mesele învecinate, s-au aşezat inculpatul N.C.L. şi martora H.C., la scurtă vreme inculpatul deplasându-se spre locul unde se aflau investigatorul sub acoperire şi colaboratorul, în timp ce martora a ieşit afară, rămânând să-l aştepte într-un autoturism B. parcat în zonă. În continuare, inculpatul N.C.L. s-a aşezat la masa ocupată de investigator şi colaborator, discutând cu aceştia. După aproximativ 10 minute, la aceeaşi masă s-a aşezat şi inculpatul C.E., care l-a salutat pe primul inculpat şi s-a implicat în discuţiile purtate cu investigatorul şi colaboratorul, timp în care zona restaurantului a fost supravegheată dintr-un autoturism A. În jurul orei 01⁰⁰, investigatorul şi colaboratorul, împreună cu cei doi inculpaţi, au părăsit incinta restaurantului, continuându-şi discuţiile, timp în care geanta a rămas în posesia investigatorului. După aproximativ 10 minute, investigatorul a lăsat geanta respectivă pe trotuar, de unde a fost preluată de inculpatul C.E., care s-a deplasat cu ea, mergând pe jos, pe str. B., în direcţia Piaţa M., în acelaşi sens deplasându-se, la volanul autoturismului B., şi inculpatul N.C.L. În acel moment, s-a realizat intervenţia organelor de poliţie constituite în dispozitivul de supraveghere, în prezenţa cărora inculpatul C.E., fiind întrebat despre conţinutul genţii pe care o transporta, a declarat că în aceasta „se află droguri”, iar inculpatul N.C.L., fiind interogat asupra prezenţei sale în zonă, a precizat că „locuieşte în apropiere şi l-a rugat un prieten să îl ajute cu ceva”.

Investigatorul sub acoperire „P.Ş.” a precizat în procesul-verbal întocmit că, în urma convorbirilor telefonice purtate de colaborator cu numiţii „M.” şi „A.”, s-a convenit ca predarea drogurilor să se realizeze la restaurantul anterior menţionat unor „băieţi” trimişi de aceştia, cei doi fiind tocmai inculpaţii N.C.L. şi C.E., care au venit, în această ordine, la masa unde el şi colaboratorul s-au aşezat. Investigatorul a mai precizat că, în cursul discuţiilor cu inculpatul N.C.L., la care a asistat şi inculpatul C.E., el a explicat că, înăuntrul genţii, se află două pachete de heroină, care trebuie să ajungă la „A.” şi, întrebându-l pe cel dintâi câţi bani primeşte pentru serviciul său, acesta a afirmat „sper să merite, pentru că de fiecare dată când am ajutat-o a meritat”. Conform investigatorului, după ce inculpatul N.C.L. a plecat, mutându-se peste drum într-un autoturism B., discuţiile au continuat cu inculpatul C.E., căruia i-a spus foarte clar, chiar de mai multe ori, că în geantă se află droguri, acesta afirmând că înţelege şi că a mai ajutat-o şi cu alte ocazii pe „A.”, transportându-i asemenea substanţe.

Investigatorul sub acoperire, fiind audiat ca martor de către prima instanţă, în condiţiile art. 86¹ - 86² C. proc. pen., şi-a menţinut afirmaţiile din faza de urmărire penală, precizând că le-a spus în mod explicit persoanelor care s-au prezentat pentru ridicarea genţii, pe care le cunoştea sub numele de „L.” şi „E.”, că aceasta conţine droguri şi că geanta respectivă a fost preluată efectiv de inculpatul C.E.

La rândul său, colaboratorul „P.G.” a confirmat în declaraţia dată în cursul urmăririi penale că discuţiile legate de predarea genţii s-au purtat, în restaurantul anterior menţionat, cu inculpaţii N.C.L. şi C.E., cărora li s-a spus în mod clar că, înăuntrul acesteia, se află două pachete cu heroină.

Şi colaboratorul, fiind audiat ca martor de către prima instanţă, în condiţiile art. 86¹ - 86² C. proc. pen., şi-a menţinut această declaraţie, precizând că le-a spus ambilor inculpaţi că geanta conţinea 3 kilograme de heroină, fără ca aceştia să se arate miraţi.

În acelaşi timp, martorul D.N.V., care a asistat la prinderea în flagrant a inculpatului C.E., a declarat că, în prezenţa sa, acesta a afirmat că pachetele descoperite în geanta aflată în posesia sa (unul de culoare neagră, iar celălalt de culoare maro) „conţin heroină”.

Totodată, martora H.C., persoana care l-a însoţit pe inculpatul N.C.L. la restaurantul în discuţie, a confirmat că acesta se cunoştea cu inculpatul C.E., că s-au aşezat amândoi la o masă unde se aflau două persoane (n.n. investigatorul sub acoperire şi colaboratorul) şi că, după ce au plecat de acolo, cel dintâi „era agitat” şi a făcut mai multe drumuri cu autoturismul, dus-întors, spre Piaţa V. şi spre Piaţa M.

Nu în ultimul rând, nota de redare a conţinutului discuţiei în mediul ambiental purtată în noaptea respectivă, în jurul orei 24⁰⁰, între investigatorul sub acoperire şi colaborator, pe de o parte şi inculpaţii N.C.L. şi C.E., pe de altă parte, înregistrată în baza autorizaţiei nr. 379/AI din 07 aprilie 2009, emisă de Tribunalul Bucureşti şi reînnoită de aceeaşi instanţă în baza încheierii nr. 525/AI din 14 mai 2009, dovedeşte că ambii inculpaţi cunoşteau că geanta pe care veniseră să o preia conţinea 3 kilograme de heroină.

Mai mult, inculpatul C.E. însuşi a recunoscut în toate declaraţiile date în faza de urmărire penală, inclusiv în faţa judecătorului care a soluţionat propunerea de arestare preventivă în ceea ce îl priveşte, că persoanele care i-au predat geanta i-au spus că aceasta conţinea 3 kilograme de heroină şi că, pentru serviciul de a prelua şi transporta acea geantă, inculpatul N.C.L. i-a promis 500 RON, din care i-a plătit însă numai 300 RON.

Deşi inculpatul a revenit, în cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, asupra declaraţiilor respective, susţinând fie că nu cunoştea conţinutul genţii pe care trebuia să o preia, fie că i s-a spus de către persoana care l-a trimis că în aceasta se afla o sumă de bani, Curtea a constatat, pe de o parte, că inculpatul nu a oferit nicio justificare pentru modificarea repetată a declaraţiilor sale, inconsecvenţa manifestată chiar pe parcursul judecăţii în cele două grade de jurisdicţie lipsind de credibilitate afirmaţiile lui, iar, pe de altă parte, că noile declaraţii - prin care se tinde la susţinerea nevinovăţiei - nu se coroborează cu probatoriul anterior analizat, conform art. 69 C. proc. pen., fiind dimpotrivă contrazise de acesta, motiv pentru care ele vor fi înlăturate ca neexprimând adevărul.

În consecinţă, Curtea a constatat, în apelul inculpatului C.E., ca fiind nefondată cererea sa de achitare, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât, contrar susţinerilor apărării, fapta a fost săvârşită cu vinovăţie în forma intenţiei directe. Astfel, inculpatul a cunoscut că geanta preluată şi transportată conţinea un drog de mare risc (după cum rezultă în mod concordant din procesul-verbal de prindere în flagrant, nota de redare a conţinutului discuţiei înregistrate în mediul ambiental, declaraţiile constante ale investigatorului sub acoperire „P.Ş.”, colaboratorului „P.G.” şi respectiv ale martorului D.N.V., toate coroborate cu propriile declaraţii din faza de urmărire penală) şi, ca atare, săvârşirea unei fapte ilicite privind punerea în circulaţie a acelui drog a fost prevăzută şi urmărită de acesta.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.C.L., Curtea a constatat că şi acesta a recunoscut, în toate declaraţiile date în faza de urmărire penală, participarea la preluarea cantităţii de aproximativ 3 kilograme de heroină (drog despre care i s-a spus că se află înăuntrul genţii ridicate şi transportate de inculpatul C.E.), activitate în urma căreia i s-au promis, drept recompensă, bunuri şi sume de bani în valoare totală de 5.000 euro, pentru ca, ulterior, în cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, fără a oferi vreo justificare, să retracteze acele declaraţii, susţinând că, în realitate, el s-a deplasat la restaurantul M.D. numai pentru a cumpăra cocaină pentru consumul propriu, declaraţiile sale fiind contradictorii şi cât priveşte perfectarea sau nu a tranzacţiei respective.

Dincolo de lipsa oricărei motivaţii pentru modificarea declaraţiilor iniţiale, Curtea a constatat că noile declaraţiile ale inculpatului nu se coroborează, conform art. 69 C. proc. pen., cu restul probatoriului cauzei (procesul-verbal de prindere în flagrant, nota de redare a conţinutului discuţiei înregistrate în mediul ambiental, declaraţiile constante ale investigatorului sub acoperire „P.Ş.”, colaboratorului „P.G.” şi respectiv ale martorei H.C., dar şi notele de redare a conţinutului convorbirilor telefonice realizate cu inculpaţii I.R.M. şi D.N. - ce vor fi analizate mai jos) şi, de asemenea, nici măcar nu sunt credibile, în condiţiile în care inculpatul respectiv susţine că, aflându-se în restaurant, a văzut cum inculpatul C.E. a fost forţat, prin insistenţe repetate şi promisiunea plăţii unei sume de bani, de două persoane (n.n. investigatorul sub acoperire şi colaboratorul) să preia geanta în discuţie, acţiune care, în mod normal, acceptând că a fost reală (deşi probatoriul cauzei nu o confirmă), nu ar fi trebuit să-i atragă atenţia, dacă ar fi fost într-adevăr străină de orice preocupare din partea sa.

În plus, inculpatul nici nu a contestat soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă (nu a declarat apel în cauză), acceptând astfel ca fiind adevărată situaţia de fapt reţinută de acea instanţă, în sensul săvârşirii de către el a infracţiunii de care este acuzat.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul inculpaţilor I.R.M. şi D.N., niciunul dintre aceştia nedeclarând apel împotriva sentinţei de condamnare.

Examinând din oficiu acest aspect, în considerarea efectului integral devolutiv al apelului Parchetului, Curtea a constatat că, şi în cazul celor doi inculpaţi anterior menţionaţi, vinovăţia a fost temeinic dovedită, probatoriul cauzei fiind lipsit de echivoc.

Astfel, Curtea a reţinut, în prealabil, că inculpaţii înşişi au recunoscut, în declaraţiile date în primă instanţă şi în apel, preocupările lor legate de preluarea genţii în discuţie, la cererea numitei „V.” (persoană neidentificată), pretinzând însă că ei ştiau că, în acea geantă, se afla o sumă de bani, din care o parte urma a le fi remisă lor, drept recompensă.

De asemenea, în aceleaşi declaraţii, inculpaţii au recunoscut deplasarea lor, în noaptea de 02/03 iunie 2009, în zona restaurantului M.D. de pe str. B., precum şi faptul că, în acele împrejurări, au comunicat prin telefon, atât între ei, cât şi cu inculpatul N.C.L., sfătuindu-se ulterior să-şi schimbe cartelele telefonice folosite în acea noapte, lucru pe care inculpatul I.R.M. a confirmat că l-a şi făcut.

Analiza conţinutului notelor de redare a convorbirilor telefonice respective, interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor nr. 484/AI din 05 mai 2009, nr. 527/AI din 15 mai 2009 şi nr. 592/AI din 01 iunie 2009, emise de Tribunalul Bucureşti în Dosarul de urmărire penală nr. 42/D/P/2009, în care inculpaţii I.R.M. şi N.C.L. erau cercetaţi pentru fapte similare, relevă cu certitudine că inculpaţii I.R.M. şi D.N. sunt cei care au organizat şi coordonat în permanenţă, prin intermediul inculpatului N.C.L., activitatea de preluare a genţii conţinând substanţa ce a substituit drogurile despre care ei ştiau că se află înăuntrul său.

Astfel, în noaptea de 02/03 iunie 2009, în intervalul orar 23⁴⁴ - 01²⁶ (aceasta fiind chiar perioada corespunzătoare faptelor legate de preluarea genţii ce conţinea substanţa înlocuitoare a heroinei), între inculpaţii I.R.M. (zis „R.”) şi N.C.L. (zis „L.”), au avut loc 19 convorbiri telefonice, între inculpaţii D.N. (zis „A.A.”) şi N.C.L. (zis „L.”), s-au desfăşurat alte 10 asemenea convorbiri, pentru ca inculpaţii I.R.M. (zis „R.”) şi D.N. (zis „A.A.”) să comunice şi între ei, pe aceeaşi cale, purtând împreună 12 convorbiri telefonice.

În cuprinsul convorbirilor anterior menţionate, inculpaţii I.R.M. şi D.N., luând fiecare legătura cu inculpatul N.C.L., dar discutând şi între ei, au transmis indicaţii în legătură cu modalitatea de intrare în contact cu persoanele care urmau să predea geanta în discuţie, cunoscând că aceasta are legătură cu „M.” (n.n. cetăţean de culoare, de naţionalitate nigeriană, rezident în Grecia), „A.” şi „V.” şi confirmând prezenţa în zonă, pentru a asigura supravegherea operaţiunii, a autoturismelor B. şi A. la care se face referire în procesul-verbal de prindere în flagrant a autorilor nemijlociţi, au hotărât că persoana care trebuia să ridice şi să transporte geanta respectivă este inculpatul C.E., care urma să se deplaseze pe jos, în timp ce inculpatul N.C.L. trebuia să-l însoţească pe acelaşi traseu, la bordul autoturismului său, până la destinaţia stabilită („până la ăia a lui P.”), pentru a supraveghea zona, au comunicat sfaturi de precauţie celor doi inculpaţi implicaţi în mod direct în preluarea genţii şi chiar au stabilit modalităţi de evitare a răspunderii în ceea ce îi priveşte, cerându-i inculpatului N.C.L. să se îndepărteze şi să-l abandoneze pe inculpatul C.E., în momentul când au constatat prezenţa în zonă a organelor de poliţie şi stabilind să nu se mai contacteze în viitor de pe numerele de telefon folosite în acea noapte.

Modul de operare al inculpaţilor I.R.M. şi D.N., caracterul conspirativ al acţiunilor întreprinse de aceştia, prin folosirea ca executanţi a celorlalţi doi inculpaţi, precum şi măsurile de precauţie pe care şi le-au luat, pentru eventualitatea descoperirii faptelor, fac total neverosimilă apărarea lor în sensul că nu ar fi cunoscut conţinutul real al genţii în discuţie (heroină substituită), afirmaţia că, potrivit celor cunoscute de ei, înăuntrul său s-ar fi aflat doar o sumă de bani neputând justifica un asemenea comportament, întrucât preluarea genţii, în aceste condiţii, nu ar fi avut în sine nimic nelegal.

În acest context, se cuvine a fi menţionat şi faptul că, sesizând probabil caracterul şubred al apărării iniţial construite, din perspectiva împrejurării anterior menţionate, inculpatul I.R.M. a susţinut, pentru prima dată în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, că, în realitate, intenţia sa şi a inculpatului D.N. a fost aceea de a fura geanta respectivă, aflând că aceasta conţine o sumă importantă de bani, această afirmaţie - dincolo de caracterul său rizibil în împrejurările date - fiind singulară în ansamblul probatoriului cauzei, întrucât primul inculpat nu a iterat-o în niciuna dintre declaraţiile sale anterioare (din cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă), cel de-al doilea inculpat nu a confirmat-o şi nici nu există vreo altă dovadă care să o susţină în mod credibil.

Dimpotrivă, declaraţiile inculpaţilor C.E. şi N.C.L. din faza de urmărire penală, potrivit cărora drogurile preluate de ei urmau să ajungă în posesia familiei „G.” (căreia îi aparţine şi inculpatul I.R.M.), pentru care ei mai făcuseră şi anterior servicii asemănătoare, coroborate cu acţiunile vădit coordonate ale inculpaţilor I.R.M. şi D.N. din noaptea respectivă, confirmă că aceştia din urmă cunoşteau că geanta în discuţie conţinea heroină, iar demersurile lor au urmărit tocmai asigurarea reuşitei operaţiunii de preluare a acesteia, în condiţii de maximă siguranţă pentru ei.

În raport cu situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei, Curtea a constatat ca fiind lipsită de orice suport probatoriu pertinent teza primei instanţe în sensul că inculpaţii ar fi acţionat la provocarea organelor de urmărire penală, împrejurare reţinută de către acea instanţă drept circumstanţă atenuantă judiciară în favoarea acestora, conform art. 74 alin. ultim C. pen.

Sub acest aspect, Curtea a remarcat, în prealabil, că însuşi raţionamentul juridic al primei instanţe este contrar legii, întrucât, dacă teza acesteia privind acţiunile provocatorii ale organelor de urmărire penală s-ar dovedi într-adevăr reală, soluţia legală ce ar decurge dintr-o asemenea împrejurare nu este nicidecum aceea a reţinerii ei drept circumstanţă atenuantă judiciară, care are un caracter facultativ, ci cea a înlăturării obligatorii a probelor obţinute ca urmare a acelor acţiuni, potrivit art. 64 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (2) C. proc. pen. şi, drept consecinţă, în lipsa altor probe legal obţinute care să susţină acuzarea, achitarea inculpaţilor.

În acelaşi timp, Curtea a constatat că prima instanţă nu a oferit nicio motivaţie concretă în susţinerea tezei sale, din considerentele sentinţei apelate lipsind practic orice referire la împrejurările de fapt care au determinat instanţa respectivă să afirme că inculpaţii au acţionat la provocarea organelor de urmărire penală.

Examinând din oficiu acest aspect, care a fost susţinut ca motiv de apel şi de inculpatul C.E., Curtea a constatat că probatoriul administrat în cauză exclude, în realitate, orice acţiune de provocare a inculpaţilor la săvârşirea faptelor de care sunt acuzaţi, acţiune care, în mod logic, nu ar fi putut proveni decât din partea investigatorului sub acoperire „P.Ş.” şi colaboratorului „P.G.”, folosiţi de către organele de urmărire penală în baza autorizărilor date de către procurorii de caz prin ordonanţele nr. 32/A din 06 mai 2009 şi nr. 52/A din 02 iunie 2009.

Astfel, în cazul inculpaţilor I.R.M. şi D.N., Curtea constată că orice acţiune de provocare din partea agenţilor respectivi este de plano exclusă, în condiţiile în care nu a existat niciun contact între aceştia (nu s-au întâlnit vreodată şi nu au comunicat pe nicio cale).

În cazul inculpaţilor C.E. şi N.C.L. (care s-au prezentat pentru a ridica de la investigatorul sub acoperire şi colaborator geanta în care se afla substanţa înlocuitoare a heroinei), Curtea a constatat că faptele lor nu au fost determinate nicidecum de acţiunile celor doi agenţi, ci de îndemnurile şi indicaţiile ce le-au fost transmise, începând încă înainte de realizarea întâlnirii propriu-zise cu aceştia, de către inculpaţii I.R.M. şi D.N., cu care s-au aflat permanent în legătură prin telefon şi, sub coordonarea cărora, au realizat preluarea genţii respective. De altfel, între inculpaţii în discuţie, pe de o parte şi investigatorul sub acoperire şi colaborator, pe de altă parte, nici nu a existat vreun contact anterior întâlnirii din restaurantul M.D., unde primii doi s-au prezentat ca urmare a indicaţiilor ce le-au transmise de către ceilalţi doi inculpaţi, potrivit convorbirilor telefonice anterior analizate.

Rezultă prin urmare că, în cazul tuturor celor patru inculpaţi, hotărârea infracţională, privitoare la intrarea în posesia cantităţii de aproximativ 3 kilograme de heroină, a fost luată mai înainte de a se realiza contactul propriu-zis cu investigatorul sub acoperire şi colaboratorul şi, în mod evident, independent de orice acţiune de provocare din partea acestora.

Astfel fiind, Curtea a constatat, în apelul Parchetului, că reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. ultim C. pen. este vădit nelegală, impunându-se în consecinţă înlăturarea ei şi, în mod corespunzător, şi înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen., cu toate consecinţele ce decurg sub aspectul individualizării pedepselor aplicate acestora.

În acelaşi timp, cu referire la inculpatul C.E., Curtea a constatat că a lipsit nu doar acţiunea de provocare a acestuia, dar şi acţiunea afirmată de apărare privind constrângerea sa la preluarea genţii conţinând substanţa înlocuitoare a heroinei, prin insistenţe repetate ale investigatorului sub acoperire şi colaboratorului, această din urmă susţinere întemeindu-se exclusiv pe declaraţiile din apel ale inculpatului respectiv şi ale inculpatului N.C.L., după ce, în declaraţiile anterioare (din faza de urmărire penală şi din cursul judecăţii în primă instanţă), niciunul dintre ei nu a făcut afirmaţii asemănătoare, situaţie în care noile declaraţii din calea de atac, oricum neconfirmate prin alte mijloace de probă, nu pot fi apreciate decât ca având un caracter pro causa şi, drept urmare, vor fi înlăturate ca nesincere. Lipsa de sinceritate a acestor declaraţii este cu atât mai evidentă cu cât este greu de crezut că, într-un spaţiu public (un restaurant), inculpatul C.E. ar fi putut ceda atât de uşor pretinselor insistenţe verbale ale investigatorului sub acoperire şi colaboratorului de a prelua geanta despre care cunoştea că are înăuntrul său o cantitate mare de droguri, în condiţiile în care scopul dovedit al prezenţei sale acolo a fost tocmai acela al ridicării genţii respective. În plus, în ceea ce priveşte declaraţia inculpatului N.C.L., este ilogic ca acesta să fi asistat la pretinsele presiuni exercitate asupra inculpatului C.E. în legătură cu preluarea unei genţi cu care tot el a afirmat, în aceeaşi declaraţie din apel, că nu a avut nicio legătură, nefiind interesat de ea.

Drept urmare, Curtea a constatat, în contra apărării susţinute de inculpatul C.E., că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 68 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi, ca atare, nu există temei pentru înlăturarea probelor obţinute prin intermediul investigatorului sub acoperire şi colaboratorului, observând totodată că probele respective nu sunt singurele care îl acuză pe inculpat, potrivit aspectelor evidenţiate anterior, cu ocazia examinării probatoriului pe situaţia de fapt.

Ca urmare a înlăturării circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. ultim C. pen., pentru motivele anterior expuse, Curtea a constatat, în apelul Parchetului, ca fiind greşit individualizate pedepsele aplicate celor patru inculpaţi pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (pedepsită, conform normei de incriminare, cu închisoare de la 10 la 20 de ani).

În acest sens, Curtea a menţionat că, în lipsa circumstanţei atenuante judiciare anterior menţionate şi în condiţiile în care, în cauză, nu se identifică împrejurări care să justifice reţinerea în favoarea inculpaţilor a altor asemenea circumstanţe, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., pedepsele aplicate acestora pentru infracţiunea respectivă nu pot fi coborâte, în mod legal, sub minimul special, în cauză nefiind aplicabile nici dispoziţiile art. 80 C. pen., privitoare la concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a răspunderii penale, care urmează a fi şi ele înlăturate.

Astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., Curtea a constatat, în primul rând, că niciunul dintre inculpaţi nu a avut o conduită bună, ci, dimpotrivă, inculpatul C.E. este recidivist, suferind anterior cinci condamnări definitive pentru infracţiuni de furt calificat, conform fişei de cazier judiciar, inculpatul D.N. a fost sancţionat cu amendă administrativă pentru o infracţiune de complicitate la furt calificat, comisă împreună cu un minor, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul I.R.M. este urmărit penal pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie, conform fişei de cazier judiciar şi, în plus, a fost trimis în judecată, într-o altă cauză, pentru săvârşirea unei infracţiuni de acelaşi gen cu cea dedusă în prezent judecăţii (Dosarul respectiv, cu nr. 38906/3/2009, aflându-se pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală), iar inculpatul N.C.L., deşi necunoscut cu antecedent penale, a recunoscut el însuşi că era implicat, de cel puţin câteva luni, în acţiuni ilicite cu droguri, primind în schimbul serviciilor sale recompense băneşti. Totodată, Curtea a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina celor patru inculpaţi sunt eminamente infracţiuni de pericol, astfel că, în mod obiectiv, nu se poate vorbi despre repararea vreunei pagube şi nici despre înlăturarea rezultatului acestora, care s-a produs chiar în momentul comiterii faptelor. De asemenea, Curtea a constatat că atitudinea procesuală a inculpaţilor I.R.M. şi D.N. a fost complet nesinceră pe tot parcursul procesului penal, în timp ce inculpaţii C.E. şi N.C.L. şi-au retractat, în mod inexplicabil, declaraţiile iniţiale de recunoaştere a săvârşirii faptelor, susţinând variante contradictorii şi necredibile, contrazise de restul probatoriului, în scopul de a scăpa de răspundere penală. Toate aceste împrejurări împiedică reţinerea, în favoarea vreunuia dintre cei patru inculpaţi, a circumstanţelor atenuante judiciare la care fac referire dispoziţiile legale anterior menţionate, apelul inculpatului C.E. [prin care s-a solicitat acordarea beneficiului circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.] fiind nefondat şi sub acest aspect.

De asemenea, nefondată este şi cererea aceluiaşi inculpat de a se dispune achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., întrucât, contrar susţinerilor apărării, fapta săvârşită de el (constând în desfăşurarea de operaţiuni ilicite privind punerea în circulaţie a unei cantităţi importante dintr-un drog de mare risc - aproximativ 3 kilograme de heroină, în schimbul obţinerii unei recompense materiale) prezintă, prin conţinutul ei concret, pericolul social al unei infracţiuni, în accepţiunea art. 18 C. pen., aducând o atingere gravă valorii sociale apărate prin norma de incriminare a acelei fapte şi făcând necesară, pentru sancţionarea sa, aplicarea unei pedepse, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind chiar recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În raport cu împrejurările anterior menţionate şi procedând, în apelul Parchetului, la o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 [pedeapsa aplicată inculpatului N.C.L. pentru infracţiunea de conducere fără permis a unui autoturism pe drumurile publice prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 nu a fost de nimeni contestată şi, din oficiu, nu se constată motive de reapreciere a acesteia], Curtea are în vedere, pe lângă limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 10 la 20 de ani), incidenţa, în privinţa fiecăruia dintre inculpaţi, a circumstanţei agravante legale prev. de art. 75 lit. a) C. pen. (în mod corect reţinută de către prima instanţă, în considerarea săvârşirii infracţiunii în discuţie de către cei patru inculpaţi împreună), gradul ridicat de pericol social al infracţiunii respective, natura şi cantitatea mare a drogului despre care inculpaţii ştiau că formează obiectul activităţii lor infracţionale (aproximativ 3 kilograme de heroină), consecinţele grave care s-ar fi produs prin introducerea pe piaţă a drogului respectiv, în lipsa intervenţiei organelor judiciare, comportamentul general al inculpaţilor în societate şi conduita lor procesuală (astfel cum au fost anterior evidenţiate), precum şi contribuţia proprie la comiterea infracţiunii în discuţie. Sub acest ultim aspect, Curtea a apreciat că se impune o diferenţiere a pedepselor, ţinând seama de împrejurarea că inculpaţii I.R.M. şi D.N. au fost cei care au organizat şi coordonat activitatea infracţională, gravitatea faptelor săvârşite de aceştia fiind astfel cea mai mare, dar şi de faptul că inculpatul N.C.L. a fost cel care, aflându-se într-o legătură permanentă cu primii doi inculpaţi, a asigurat transmiterea indicaţiilor acestora şi s-a preocupat, în baza aceloraşi indicaţii, de securitatea preluării substanţei înlocuitoare a drogurilor, în vederea asigurării reuşitei acelei operaţiuni, gravitatea faptei sale fiind astfel mai redusă în raport cu faptele inculpaţilor care l-au coordonat, în timp ce inculpatului C.E. i-a revenit doar rolul de simplu executant, profitându-se de situaţia materială precară a familiei sale, implicarea lui fiind determinată de promisiunea oferirii unor beneficii materiale (în parte şi achitate anterior săvârşirii faptei), motiv pentru care, deşi este recidivist (însă pentru infracţiuni de altă natură), acestuia îi va fi aplicată pedeapsa cea mai mică (11 ani închisoare).

În raport cu pedepsele ce vor fi aplicate celorlalţi trei inculpaţi pentru infracţiunea în discuţie, respectiv 13 ani închisoare (în privinţa inculpaţilor I.R.M. şi D.N.) şi 12 ani închisoare [în privinţa inculpatului N.C.L., aceasta fiind şi pedeapsa rezultantă ce va fi stabilită în urma contopirii, potrivit art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată de prima instanţă pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, necontestată], Curtea a constatat că nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile obligatorii pentru acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale, referitoare la durata acestora (4 ani închisoare, în cazul infracţiunii unice şi 3 ani închisoare, în cazul concursului de infracţiuni), motiv pentru care va înlătura şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹, art. 86², art. 86³ alin. (1) C. pen., art. 359 C. proc. pen. rap. la art. 83 şi art. 86⁴ C. pen., precum şi pe cele ale art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepselor accesorii.

Curtea a majorat şi durata pedepselor complementare aplicate inculpaţilor conform art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., la 6 ani (în cazul inculpaţilor I.R.M. şi D.N.), la 5 ani (în cazul inculpatului N.C.L.) şi respectiv la 4 ani (în cazul inculpatului C.E.), corelând-o astfel, din oficiu, cu durata mai mare a pedepselor principale stabilite în apel spre executare şi, în acelaşi timp, ţinând seama de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite, care relevă nedemnitatea inculpaţilor în exercitarea drepturilor cetăţeneşti anterior menţionate.

De asemenea, în privinţa inculpatului N.C.L., Curtea a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat acestuia pedeapsa complementară anterior menţionată pe lângă pedeapsa principală rezultantă, stabilită în urma contopirii pedepselor pronunţate pentru cele două infracţiuni concurente reţinute în sarcina sa.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., Curtea, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedepsele închisorii stabilite a fi executate în regim de detenţie de către inculpaţii I.R.M., D.N. şi N.C.L. duratele reţinerii şi arestării lor preventive, până la momentul punerii lor în libertate ca urmare a pronunţării sentinţei apelate, şi anume începând cu data de 16 iulie 2009 şi până la data de 24 decembrie 2009 (în cazul primilor doi) şi respectiv începând cu data de 03 iunie 2009 şi până la data de 24 decembrie 2009 (în cazul celui din urmă).

Curtea a constatat însă nefondat motivul de apel al Parchetului menţionat pct. 4, privind omisiunea aplicării, pentru inculpatul C.E., a măsurii de siguranţă prev. de art. 116 C. pen., constând în interzicerea de a se afla în municipiul Bucureşti, întrucât, din actele dosarului, rezultă că inculpatul respectiv are o locuinţă stabilă în această localitate, la adresa din A.L., sectorul 5, cu care figurează, drept reşedinţă legală, în evidenţele oficiale şi unde locuieşte împreună cu soţia şi cei doi copii minori (conform declaraţiilor sale, necontestate vreodată de Parchet), situaţie în care, impunerea unei asemenea măsuri ar fi vădit disproporţionată şi i-ar afecta inculpatului în mod nepermis, fără o justificare legitimă, drepturile constituţionale la reşedinţă şi la viaţa de familie, reglementate în art. 25 alin. (2) şi art. 26 alin. (1) din Constituţia României.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, va desfiinţa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând cauza în fond, potrivit art. 345 şi urm. C. proc. pen., va pronunţa o nouă hotărâre, în sensul celor anterior precizate, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei (privitoare la respingerea cererii inculpatului I.R.M. de schimbare a încadrării juridice, la aplicarea pedepselor accesorii pentru cei patru inculpaţi, la confiscarea de la inculpatul C.E. a sumei de 300 RON, obţinută prin săvârşirea infracţiunii, la ridicarea măsurii asiguratorii instituite asupra telefoanelor mobile, împreună cu cartelele aferente şi restituirea acestora către inculpaţii N.C.L. şi C.E. şi respectiv la obligarea tuturor inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat), care sunt legale şi temeinice, neexistând motive de a fi reformate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului Parchetului vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile avocaţilor din oficiu, desemnaţi pentru a asigura asistenţa juridică obligatorie a intimaţilor inculpaţi D.N. şi N.C.L., precum şi onorariul parţial al avocatului din oficiu, care a asigurat asistenţa juridică obligatorie a intimatului inculpat I.R.M. până la prezentarea avocatului său ales, vor fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei, potrivit art. 189 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1) din Protocolul nr. 113928/2008 încheiat între U.N.B.R. şi ministerul respectiv.

De asemenea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.E.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a menţinut măsura arestării preventive a acestui inculpat, constatând, în raport şi cu hotărârea de condamnare pronunţată în ceea ce îl priveşte, că se menţin temeiurile care au determinat măsura respectivă, iar lăsarea lui în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, îndeosebi în considerarea perseverenţei sale infracţionale, care face rezonabilă temerea că, fiind eliberat, ar putea comite şi alte fapte penale.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a dedus din pedeapsa închisorii, aplicată aceluiaşi inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia, începând cu data de 03 iunie 2009 şi până la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a obligat pe inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistenţa juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 189 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

3. Împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 10 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat în termen recursuri inculpaţii C.E., I.R.M., D.N. şi N.C.L.

Inculpatul C.E. nu şi-a motivat calea de atac prin cererea de recurs ori printr-un memoriu separat ulterior potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., controlul judiciar solicitat fiind susţinut oral cu ocazia dezbaterilor prin apărătorul din oficiu prin reiterarea motivelor de nelegalitate/netemeinicie din apel vizând în principal achitarea în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) ori b¹) C. proc. pen. iar în subsidiar reducerea pedepsei şi prin reţinere de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. (corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.).

Inculpatul I.R.M. a criticat modificările efectuate de Curte în legătură cu soluţia adoptată de prima instanţă, întrucât nu a folosit apelul împotriva sentinţei, invocând prin memoriul scris de recurs depus la dosar la data de 30 iunie 2010 existenţa cazurilor de casare prevăzute de: art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. [minuta deciziei nu cuprinde datele ridicate în art. 70 C. proc. pen. privitoare la persoana inculpatului I.R.M. contrar dispoziţiilor art. 357 alin. (1) C. proc. pen.]; art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. [s-a acceptat de Curte prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 369 alin. (3) C. proc. pen. susţinerea şi examinarea limitată a apelului procurorului numai cu privire la motivele scrise indicate la pct. 1, 2, 4 din memoriul scris aflat la dosar renunţându-se a fi supuse dezbaterilor şi motivele scrise de la pct. 3 şi 5 în favoarea inculpaţilor din cauză]; art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. [nu au fost înlăturate de Curte ca probe în acuzare reţinute în mod legal potrivit art. 64 alin. (2) C. proc. pen. interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate premergător începerii urmăririi penale] şi respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. (înlăturarea în apel a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. ultim şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) reţinute prin sentinţă, majorarea pedepsei inculpatului I.R.M. fiind nejustificată în raport cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen.).

Inculpaţii-recurenţi D.N. şi N.C.L. având aceiaşi situaţie procesuală cu a coinculpatului I.R.M. au solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Instanţa de recurs în aplicarea dispoziţiilor art. 385¹⁴ alin. (1¹) C. proc. pen. a constatat că inculpaţii prezenţi audiaţi în apel nu consimt să facă alte declaraţii în recurs.

Înalta Curte verificând decizia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁴ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., constată următoarele:

3.1. Sunt neîntemeiate motivele formale de recurs invocate de inculpaţi referitoare la:

a) neindicarea în dispozitivul deciziei potrivit art. 357 alin. (1) C. proc. pen. a datelor de identificare a inculpaţilor-apelanţi prevăzute de art. 70 C. proc. pen. [avându-se în vedere că aceste informaţii se regăsesc consemnate ca atare în sentinţa atacată la care se face trimitere în cuprinsul hotărârii instanţei de apel fiind evidentă astfel lipsa oricărei vătămări procesuale şi implicit incidenţa sancţiunii nulităţii relative prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.];

b) acceptarea de către Curte a susţinerii şi examinării apelului procurorului numai cu privire la motivele scrise de apel de la pct. 1, 2, 4, luându-se act de declaraţia de renunţare la motivele de apel în favoarea inculpaţilor de la pct. 3 şi 5 referitoare la aplicarea nelegală de pedepse complementare a interzicerii unor drepturi în condiţiile în care au fost reţinute în favoarea acestora circumstanţe atenuante şi li s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor potrivit art. 86¹ C. pen./respectiv nereţinerea efectelor circumstanţelor atenuante persoanele la toate infracţiunile aflate în concurs săvârşite de inculpaţi [în măsura în care pe de o parte această restrângere a folosinţei căii de atac a fost făcută de procurorul de şedinţă de la nivelul ierarhic superior fiind inclusă ipoteza judiciară radicală de retragere a apelului prevăzută de art. 369 alin. (3) C. proc. pen./iar pe de altă parte apelul procurorului sub aspectele amintite nu a fost însuşit de inculpaţii în favoarea cărora a fost declarat deşi această posibilitate legală este prevăzută în mod expres în alin. (4) al art. 369 C. proc. pen.; în plus prin admiterea motivelor de apel de la pct. 1, 2, 4 în defavoarea inculpaţilor criticile amintite cu caracter subsidiar au rămas lipsite de pertinenţa funcţională iniţial atribuită];

c) acceptarea de către instanţe ca probe în avizarea datelor/informaţiilor furnizate de interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpaţilor potrivit autorizaţiei legale în acest sens nr. 484/AI din 15 mai 2009 anterior începerii urmăririi penale ce a avut loc la data de 13 iulie 2009 [o asemenea limitare a administrării acestui mijloc legal de probă prevăzut de art. 64 alin. (1) C. proc. pen. nefiind stabilită prin dispoziţiile art. 91¹ alin. (1) C. proc. pen. care se referă inclusiv la situaţii „privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu” cum este cazul infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în speţă].

3.2. Înalta Curte, verificând lucrările dosarului constată că în procedura penală garanţiile unui proces echitabil prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale au fost respectate avându-se în vedere că:

(i) mijloacele de probă în cauză au fost strânse de procuror şi administrate ulterior de instanţă cu respectarea dispoziţiilor legale în materie din art. 64, 68, 69 - 73, 78, 85 - 86, 91⁶, 94, 95, 116 - 125, 224¹ - 224³ C. proc. pen.;

(ii) învinuiţilor/inculpaţilor li s-au asigurat garanţiile procesuale/procedurale privind asigurarea dreptului la apărare expres prevăzute de art. 6, 70 şi 171 C. proc. pen. şi respectiv art. 288 - 291 C. proc. pen.;

(iii) învinuiţii/inculpaţii au avut posibilitatea de a fi audiaţi nemijlocit în cursul urmăririi penale şi a judecăţii în fond/apel şi recurs, de a propune proba şi a audia martori şi înscrisuri în apărare [în completarea cercetării judecătoreşti efectuate de prima instanţă, Curtea a procedat în mod nemijlocit la ascultarea apelantului inculpat C.E., precum şi a intimaţilor inculpaţi I.R.M., D.N. şi N.C.L.

3.3. Este stabilit în cauză cu probele administrate pe parcursul procesului penal (denunţul numitului A.C.O., procese-verbale de supraveghere operativă/interceptare a convorbirilor telefonice/livrare, supraveghere şi constatare în flagrant din 2 şi 3 iunie 2009; declaraţiile martorilor D.N.V. şi H.C., recunoaşterea inculpaţilor la urmărirea penală) că faptele ilicite deduse prin rechizitoriul nr. 164/D/2009 din 6 august 2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au existat ca atare fiind săvârşite cu vinovăţie de autorii acestora, respectiv:

a) în noaptea de 2/3 iunie 2009 inculpaţii I.R.M. şi D.N. au organizat, condus şi coordonat preluarea de către inculpaţii N.C.L. şi C.E. a cantităţii de aproximativ 3 kg de substanţă despre care cunoşteau că este heroină de la colaboratorul având numele de cod, P.G. şi de la investigatorul sub acoperire cu numele P.Ş./respectiva cantitate urmând să fie predată inculpatului I.R.M. pentru suma promisă de 5.000 euro şi respectiv 500 RON [ca răspunzător elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.].

b) în aceiaşi noapte în conexiune cu activitatea infracţională de la lit. a) inculpatul N.C.L. a condus pe drumurile publice autoturismul B. fără a poseda permis de conducere [corespunzător elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002].

Declaraţiile inculpaţilor C.E. şi N.C.L. din faza de urmărire penală, potrivit cărora drogurile preluate de ei urmau să ajungă în posesia familiei „G.” (căreia îi aparţine şi inculpatul I.R.M.), pentru care ei mai făcuseră şi anterior servicii asemănătoare, coroborate cu acţiunile vădit coordonate ale inculpaţilor I.R.M. şi D.N. din noaptea respectivă, confirmă că aceştia din urmă cunoşteau că geanta în discuţie conţinea heroină, iar demersurile lor au urmărit tocmai asigurarea reuşitei operaţiunii de preluare a acesteia, în condiţii de maximă siguranţă pentru ei.

Probele administrate în cauză apreciate în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. exclud în realitate - concluzia juridică corect indusă de Curte - orice acţiune de provocare a inculpaţilor la săvârşirea faptelor de care sunt acuzaţi din partea investigatorului sub acoperire „P.Ş.” şi colaboratorului „P.G.”, folosiţi de către organele de urmărire penală în baza autorizărilor date de către procurorii de caz prin ordonanţele nr. 32/A din 06 mai 2009 şi nr. 52/A din 02 iunie 2009.

În cazul inculpaţilor C.E. şi N.C.L. (care s-au prezentat pentru a ridica de la investigatorul sub acoperire şi colaborator geanta în care se afla substanţa înlocuitoare a heroinei), Curtea constată că faptele lor nu au fost determinate nicidecum de acţiunile celor doi agenţi, ci de îndemnurile şi indicaţiile ce le-au fost transmise, începând încă înainte de realizarea întâlnirii propriu-zise cu aceştia, de către inculpaţii I.R.M. şi D.N., cu care s-au aflat permanent în legătură prin telefon şi, sub coordonarea cărora, au realizat preluarea genţii respective. De altfel, între inculpaţii în discuţie, pe de o parte şi investigatorul sub acoperire şi colaborator, pe de altă parte, nici nu a existat vreun contact anterior întâlnirii din restaurantul M.D., unde primii doi s-au prezentat ca urmare a indicaţiilor ce le-au fost transmise de către ceilalţi doi inculpaţi, potrivit convorbirilor telefonice anterior analizate.

Astfel fiind, inexistenţa „provocării” din partea agenţilor statului justifică înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. ultim şi a consecinţelor acestora potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., măsura dispusă în apel.

3.4. În cauză nu pot fi identificate/reţinute alte împrejurări/situaţii date cu semnificaţie de circumstanţe atenuante judiciare fiind neîntemeiate criticile inculpaţilor în baza art. 72 şi urm. C. pen. privind reducerea pedepselor actuale stabilite în apel orientate către minimul legal special de 10 ani închisoare.

În acest sens lucrările dosarului relevă că inculpatul C.E. este recidivist, suferind anterior cinci condamnări definitive pentru infracţiuni de furt calificat, conform fişei de cazier judiciar, inculpatul D.N. a fost sancţionat cu amendă administrativă pentru o infracţiune de complicitate la furt calificat, comisă împreună cu un minor, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul I.R.M. este urmărit penal pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie, conform fişei de cazier judiciar şi, în plus, a fost trimis în judecată, într-o altă cauză, pentru săvârşirea unei infracţiuni de acelaşi gen cu cea dedusă în prezent judecăţii (Dosarul respectiv, cu nr. 38906/3/2009, aflându-se pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală), iar inculpatul N.C.L., deşi necunoscut cu antecedent penale, a recunoscut el însuşi că era implicat, de cel puţin câteva luni, în acţiuni ilicite cu droguri, primind în schimbul serviciilor sale recompense băneşti. Totodată, Curtea constată că infracţiunile reţinute în sarcina celor patru inculpaţi sunt eminamente infracţiuni de pericol, astfel că, în mod obiectiv, nu se poate vorbi despre repararea vreunei pagube şi nici despre înlăturarea rezultatului acestora, care s-a produs chiar în momentul comiterii faptelor. De asemenea, Curtea constată că atitudinea procesuală a inculpaţilor I.R.M. şi D.N. a fost complet nesinceră pe tot parcursul procesului penal, în timp ce inculpaţii C.E. şi N.C.L. şi-au retractat, în mod inexplicabil, declaraţiile iniţiale de recunoaştere a săvârşirii faptelor, susţinând variante contradictorii şi necredibile, contrazise de restul probatoriului, în scopul de a scăpa de răspundere penală. Toate aceste împrejurări împiedică reţinerea, în favoarea vreunuia dintre cei patru inculpaţi, a circumstanţelor atenuante judiciare la care fac referire dispoziţiile legale anterior menţionate, apelul inculpatului C.E. [prin care s-a solicitat acordarea beneficiului circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.] fiind nefondat şi sub acest aspect.

În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţii C.E., I.R.M., D.N. şi N.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, se vor respinge ca nefondate în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 iunie 2009 la 7 septembrie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.E., I.R.M., D.N. şi N.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 iunie 2009 la 7 septembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat I.R.M. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi C.E., D.N. şi N.C.L. la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2010.

Procesat de GGC - CT

← ICCJ. Decizia nr. 634/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 649/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3037/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3037/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs