ICCJ. Decizia nr. 92/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 92/2010
Dosar nr. 1181/110/2006
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 658/D/2008 Tribunalul Bacău a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din rechizitoriu şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal împotriva inculpaţilor: D.D. pentru infracţiunile prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 49 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) din Legea nr. 266/2002 şi art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi D.G.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 49 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) din Legea nr. 266/2002 şi art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1000 alin. (2) C. civ. a obligat inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Slobozia la plata sumei de 112.120 RON plus dobânda legală de la data punerii în executare a hotărârii către A.N.A.F., la echivalentul în lei a sumei de 125.862 DOLARI SUA calculat la data punerii în executare a hotărârii către SC S.T. SRL Brăila şi 60.000 lei noi către partea civilă SC I. SRL Brăila, prin lichidator SC R.V.A. - Filiala Brăila, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
A constatat că SC C. SA Crucea, jud.Constanţa nu s-a constituit parte civilă.
A menţinut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaţilor D.D. şi D.G.M. prin ordonanţa nr. 713 din 11 martie 2003.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat şi către partea civilă SC S.T. SRL Brăila.
Pentru a hotărî astfel instanţa fondului a reţinut că inculpatul D.D. a fost asociat unic la SC M. SRL Sloboziaşi administrator al societăţii.
Inculpata D.G.M. a avut calitatea de director economic cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la SC M. SRL Slobozia şi concomitent era asociat unic şi administrator al SC A. SRL Slobozia.
S-a mai reţinut că obiectul de activitate al SC M. SRL Slobozia era producţia, cultura vegetală, comerţ intern, import-export.
Ambii inculpaţi au hotărât să intre într-o afacere în care urma să se deruleze un program S. pentru finanţarea unei culturi de floarea soarelui în suprafaţă de 20.000 ha, producţia rezultată fiind destinată exportului în Grecia. Finanţarea culturii urma să fie asigurată prin intermediul SC P. SA Orestiada – Grecia, reprezentată de cetăţeanul grec S.P., firmă care asigura sămânţă, erbicide, îngrăşăminte, mai puţin serviciu de cultivare a seminţei de floarea soarelui.
Inculpatul D.D. a intrat în afacere cu societatea reprezentată de cetăţeanul grec. Între societatea inculpatului şi societatea grecească nu s-a încheiat contract în formă scrisă.
În vederea cultivării suprafeţei de 20.000 ha floarea soarelui inculpatul D.D. a căutat şi găsit ca parteneri SC S.T. SRL Brăila reprezentată de S.I., SC I. SRL Brăila reprezentată de S.A. şi SC C. SA Crucea reprezentată prin S.G.
La 9 aprilie 2001 societatea SC M. SRL Slobozia a cerut M.A.A.P. aviz de import pentru 20 tone sămânţă de floarea soarelui – soiul B. (sămânţă pură) din Grecia.
Cererea a fost avizată favorabil.
La 12 aprilie 2001 SC M. SRL Slobozia a cerut Direcţiei Fitosanitare a judeţului Ialomiţa autorizaţie de import a cantităţii de 40 tone floarea soarelui pentru industrializare din Grecia, expediată de SC P. SA Ardas prin Vama Giurgiu.
Cererea a fost înregistrată la numărul 484.
La data de 19 aprilie 2001 reprezentantul Direcţiei Fitosanitare Ialomiţa s-a deplasat la depozitul din comuna Iazu al SC M. SRL Slobozia unde a controlat cantitatea de 19 tone seminţe de floarea soarelui pentru industrializare adusă din Grecia.
S-a mai reţinut că la 12 aprilie 2001 SC M. SRL Slobozia mai solicitase Direcţiei Fitosanitare Ialomiţa prin cererea nr. 485 autorizaţie de import a cantităţii de 20 de tone seminţe soiul B. din Grecia, cererea fiind aprobată.
Deşi inculpatul D.D. a importat sămânţa pentru industria alimentară şi nu pentru înfiinţare de culturi agricole, acesta a luat împreună cu soţia sa inculpata D.G.M. hotărârea de a o livra drept sămânţă pentru cultura de floarea soarelui.
Prin urmare la 2 mai 2001, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC M. SRL Slobozia a încheiat cu SC S.T. SRL Brăila reprezentată prin S.I. contractul economic cu nr. 133 prin care SC S.T. SRL Brăila se obliga să înfiinţeze cultură de floarea soarelui şi să vândă producţia de la 500 ha SC M. SRL Slobozia.
SC M. SRL Slobozia se obliga să pună la dispoziţia SC S.T. SRL Brăila, seminţe, substanţe chimice, erbicide, fungicide, pesticide, îngrăşăminte chimice şi motorină.
Inculpaţii D.D. şi D.G.M. i-au informat pe S.I. şi R.V. şi pe inginerii agronomi T.C. şi N.I. că sămânţa ce urma să fie avansată pentru cultură era din soiul B., fără să le prezinte documentele care atestau calitatea acestei seminţe, în realitate destinate industrializării şi nu culturii.
Convins de corectitudinea partenerilor – inculpaţii din cauză – S.I. a încheiat contractul de prestări servicii cu SC T.P.C. SRL Bucureşti – Filiala Brăila, în vederea lucrării suprafeţei de teren de 762 ha ce urma să fie cultivată cu floarea soarelui.
În zilele de 3, 5, 8 mai 2001 de la depozitul din comuna Iazu martorul R.C., fratele inculpatei D.G.M. a expediat cu trei avize însoţitoare, cantitatea de 5.500 kg (5,5 tone) sămânţă de floarea soarelui către SC S.T. SRL Brăila pentru a fi însămânţată. În actele însoţitoare martorul R.C. a înscris „floarea soarelui B." întrucât potrivit declaraţiei sale aşa i-a spus inculpatul D.D. să facă.
La 10 mai 2001 între SC I.S. SRL Brăila reprezentată prin S.A. şi SC M. SRL Slobozia s-a încheiat contractul economic nr. 145 privind înfiinţarea unei culturi de floarea soarelui în suprafaţă de 200 ha, estimând o recoltă de 300 tone. Prevederile contractului au fost asemănătoare cu cele ale contractului încheiat cu SC S.T. SRL Brăila.
S-a pus la dispoziţie de la depozitul Iazu 1090 kg sămânţă de floarea soarelui însoţită de avizul nr. 1325960 din 11 mai 2001 în care s-a specificat că era vorba de sămânţă B. În factura întocmită ulterior avizului de inculpată, aceasta a trecut doar „floarea soarelui" fără specificaţia B.
Pentru lucrările agricole de cultivare şi întreţinere a culturii de 200 ha, S.A. a încheiat contract de prestări servicii cu SC T. SRL.
La fel a procedat SC M. SRL Slobozia reprezentată fiind de inculpata D.G.M. şi în contractul economic nr. 132 din 2 mai 2001 cu SC C. SA Crucea reprezentată de directorul S.G. pentru înfiinţarea a 150 ha cu floarea soarelui. Lui S.G. inculpata i-a prezentat un prospect cuprinzând performanţele soiului de floarea soarelui B." pe care acesta a înţeles că urma să-l cultive.
Instanţa motivează că cele trei societăţi comerciale: SC S.T. SRL Brăila, SC I. SRL Brăila şi SC C. SA Crucea au fost induse în eroare de inculpaţi, prin aceea că li s-a creat convingerea că le-a fost livrată sămânţă de cultură, cu potenţial ridicat din soiul B., iar în realitate inculpaţii au livrat seminţe de floarea soarelui destinat industrializării.
Se mai reţine că prin OUG nr. 30/2001, producătorii agricoli au fost stimulaţi prin plata de către stat a unui milion lei pentru fiecare hectar cultivat cu sămânţă din soiuri de calitate atestată cu certificat ce trebuia depus împreună cu restul documentelor la primăria de la raza terenului cultivat.
Inculpaţii din cauza că nu aveau certificat de calitate pentru floarea soarelui importată, întrucât produsul adus în ţară era sămânţă destinată industrializării şi nu sămânţă de cultură.
La insistenţele reprezentanţilor societăţilor care au contractat lucrările de cultivare a florii soarelui, inculpaţii au procurat copii în limba engleză ale unor certificate de calitate pentru sămânţa B., sămânţă ce nu a fost în realitate livrată pentru culturile înfiinţate. Aceste copii de certificare ce nu aveau legătură cu suprafaţa cultivată au fost depuse în seturile de documente pentru obţinerea subvenţiei reglementate de OUG nr. 30/2001.
În consecinţă SC S.T. SRL Brăila a primit suma de 762.000.000 lei vechi; SC I. SRL Brăila a primit suma de 209.200.000 lei vechi şi SC C. SA Crucea 150.000.000 lei vechi.
În total subvenţia acordată de stat pentru înfiinţarea culturii de floarea soarelui iniţiate de inculpaţi în condiţiile arătate s-a ridicat la suma de 1.121.200.000 lei vechi, sumă necuvenită, în condiţiile în care sămânţa cultivată nu era aptă pentru cultură ci pentru industrializare, fapt ce a şi compromis recolta.
Buletinul de analiză nr. 548 din 8 aprilie 2003 al Inspectoratului Teritorial pentru calitatea seminţelor şi materialului săditor Brăila a stabilit că „sămânţa livrată" de SC M. SRL Slobozia ca fiind soiul B. nu aparţine acestui soi şi nu era aptă pentru comercializare în scopul însămânţării, având o germinaţie de 63%.
Instanţa a reţinut că cele trei societăţi care au însămânţat sămânţă necorespunzătoare culturilor au fost păgubite cu sumele de 125.862 DOLARI SUA (SC S.T. SRL Brăila), 600.000.000 lei vechi (SC I. SRL Brăila), 97.145.290 lei vechi (SC C. SA Crucea).
Instanţa fondului a motivat că acţiunile inculpaţilor nu constituie infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost sesizată ci infracţiunile la Legea nr. 266/2002 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 29 C. pen.
În latură penală instanţa a constatat prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile pe care le-a reţinut, a încetat procesul invocând aplicarea art. 10 lit. g) C. proc. pen., iar în latură civilă a hotărât că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale şi i-a obligat pe inculpaţi la despăgubiri.
Prin Decizia penală nr. 72 din 26 mai 2009 Curtea de Apel Bacău a admis apelurile inculpaţilor şi părţilor civile A.N.A.F. şi SC S.T. SRL Brăila împotriva sentinţei penale nr. 658/ D din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Brăila pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a motivat că potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. pen. rechizitoriul constituie act de sesizare al instanţei, iar conform art. 317 C. proc. pen. judecata se mărgineşte la faptă şi persoana arătată în actul de sesizare.
Se subliniază că textul se referă la faptă şi nu la încadrarea juridică dată faptelor în rechizitoriu. Cu privire la încadrare, revine instanţei să stabilească în cursul judecăţii dacă rechizitoriul a făcut corecta încadrare juridică a faptelor.
În referire la această chestiune instanţa apelului motivează că, deşi instanţa fondului a dispus schimbarea încadrării juridice, în realitate a reţinut în sarcina inculpaţilor altă faptă decât aceea cu care a fost sesizată în rechizitoriu.
Astfel, în rechizitoriu s-a reţinut că inculpaţii au indus în eroare cele 3 societăţi cultivatoare cu privire la calitatea seminţelor, cauzând pagube părţilor civile.
Or, instanţa fondului reţine fapte noi care nu au legătură cu inducerea în eroare a părţilor civile, ci cu introducerea în ţară de seminţe şi comercializarea acestora în alte condiţii decât cele legale, fapte pentru care nu a fost extins procesul penal.
În rezumat, instanţa apelului a motivat că instanţa fondului nu şi-a stabilit în condiţiile legii de procedură obiectul procesului. Aşa fiind, prima instanţă a transmis judecarea fondului la instanţa de apel, lipsind părţile de o cale de jurisdicţie, conchide instanţa de apel.
Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpaţii care nu le-au motivat în condiţiile art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Aşa fiind, instanţa de recurs va soluţiona recursurile luând în considerare prevederile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen.
Pe de altă parte Curtea observă că chiar după închiderea dezbaterilor inculpaţii au trimis un înscris intitulat „Motive de recurs" în care în principal au cerut casarea deciziei şi trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (9) C. proc. pen. Aceste motive pot fi avute în vedere ca fiind concluzii scrise în soluţionarea recursului formulat.
Examinând recursurile inculpaţilor împotriva deciziei atacate, Curtea observă că acestea sunt nefondate.
În esenţă, Decizia din apel a desfiinţat hotărârea primei instanţe, întrucât în mod greşit a fixat obiectul judecăţii prin încălcarea dispoziţiilor art. 317 C. proc. pen. şi art. 334 C. proc. pen.
Înalta Curte observă că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, infracţiuni de rezultat şi fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru fapte comise în 2001.
Or, instanţa fondului a pronunţat o soluţie în baza unei legi intrate în vigoare în mai 2002 când faptele şi urmările erau consumate.
Curtea mai observă că una din părţile civile a atacat cu apel hotărârea fondului şi în latură penală (f. 69 dosar curtea de apel) motivarea fiind făcută în termenul prevăzut de art. 374 C. pen.
Mai observă că nici prima instanţă şi nici instanţa apelului nu au rezolvat fondul cauzei în raport de faptele sesizate.
Faţă de împrejurarea că inculpaţii ar fi lipsiţi de o cale de jurisdicţie în situaţia în care judecata în fond va fi continuată în apel, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul inculpaţilor, ca nefondat, cu obligarea fiecăruia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.D. şi D.G.M. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3268/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3270/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
