ICCJ. Decizia nr. 130/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 130/2011
Dosar nr. 7397/1/2010
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra plângerii de faţă;
Petiţionarul P.S. a formulat, la data de 21 mai 2009, plângere penală împotriva procurorului S.A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, avocatului C.V. din cadrul Baroului Giurgiu şi agentului de poliţie I.P. de la postul de poliţie Găujani, judeţul Giurgiu.
Petiţionarul a susţinut că a fost arestat nelegal de către procurorul S.A., care l-a trimis în judecată nevinovat, prin abuz în serviciu şi prin utilizarea unor acte false. A mai învederat că şi avocatul său, C.V., a fost complicele procurorului în săvârşirea acestor infracţiuni, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 266 alin. (1) C. pen., art. 268 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar agentul de poliţie I.P. a făcut acte de constatare în mod abuziv şi prin inserarea de menţiuni false, fapte prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Iniţial plângerea a fost înregistrată la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, însă a fost declinată competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere gradul procurorului intimat S.A.
Prin rezoluţia nr. 208/P/2010 din 2 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) şi (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, respectiv faţă de procurorul S.A. în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 266 alin. (1), art. 268 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), faţă de avocatul C.A. pentru complicitate la aceste infracţiuni şi faţă de agentul de poliţie I.P. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a reţinut că faptele reclamate de petiţionar nu există, nu au fost în nici un mod probate, acesta fiind, în realitate, nemulţumit de condamnarea sa.
La plângerea petiţionarului, conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., rezoluţia a fost verificată de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind menţinut ca legală şi temeinică prin rezoluţia nr. 6433/3043/II/2/2010 din 21 iulie 2010.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, reiterând susţinerile din plângerea penală iniţială şi solicitând tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru infracţiunile reclamate.
Plângerea este neîntemeiată.
Înalta Curte, analizând actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză, constată că soluţia adoptată de procuror este legală şi temeinică, reţinând că faptele reclamate nu există.
Petiţionarul a fost trimit în judecată prin rechizitoriul nr. 166/P/2004 al Parchetului de lângă Tribunalul Giurgiu, întocmit de procurorul S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. c) şi art. 174 lit. d) C. pen., precum şi art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 de ani închisoare prin hotărâre judecătorească definitivă.
În cauza penală în care a figurat ca inculpat a fost asistat de avocatul C.V., iar agentul de poliţie I.P. a participat la identificarea şi prinderea sa.
În cuprinsul plângerii penale formulate împotriva celor cei intimaţi, petiţionarul arată că este nevinovat, acuzându-i pe intimaţi de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, arestare nelegală, cercetare abuzivă, represiune nedreaptă şi fals intelectual.
Nici una dintre aceste infracţiuni nu este susţinută de probe, astfel că, în mod corect, s-a constatat că faptele de care sunt acuzaţi intimaţii nu există în materialitatea lor, dispunându-se, corect, soluţia de neîncepere a urmăririi penale în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea ca nefondată, menţinând rezoluţia adoptată de procurorul de caz, cu obligarea petiţionarului la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.S. împotriva rezoluţiei nr. 208/P/2010 din 2 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1351/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 13/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
