ICCJ. Decizia nr. 2399/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2399/2011
Dosar nr.11635/62/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 26/S din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului Braşov a fost condamnat inculpatul B.P. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu 28 septembrie 2010 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile L.A. suma de 5.000 RON daune materiale şi 10.000 RON daune morale, părţii civile L.A. suma de 10.000 RON daune morale şi părţii civile M.C.G. suma de 10.000 RON daune morale.
A fost respinsă cererea părţii civile L.A. privind obligarea inculpatului la plata unei despăgubiri civile periodice.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui băţ ŞIefuit de aproximativ 135 cm, ce are aplicat un inel metalic de aproximativ 1,5 cm la unul dintre capete aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut ca stare de fapt că martorul M.I.I. deţine o stână de oi, care în luna septembrie a anului 2010 era situată în zona Tohanul Nou, mai precis între un canal şi râul Bârsa. Cu o lună înainte de data de 26 septembrie 2010, martorul l-a angajat cioban pe inculpatul B.P. În ziua menţionată, în jurul orelor 1230, inculpatul B.P. s-a deplasat la festivalul Oilor care se desfăşura în Tohanul Nou, unde s-a întâlnit cu martorul M.I.I. Inculpatul a cerut proprietarului stânei o sumă de bani pentru a-şi cumpăra un briceag. M. i-a dat suma de 50 de RON şi i-a cerut să nu stea mult întrucât trebuia să se întoarcă la stână. Potrivit declaraţiei martorului, inculpatul s-a întors după două ore şi i-a cerut bani să îşi cumpere o sticlă de vin. Martorul declară că i-a dat 15 RON. După o vreme, văzând că inculpatul nu se mai întoarce, a discutat cu L.V. şi acesta s-a oferit să îl ajute să aducă oile la festival. Cei doi au comunicat ulterior, iar L. i-a spus că nu poate trece oile peste Bârsă, motiv pentru care M.G. l-a sunat pe L. şi i-a spus să nu mai meargă la târg, întrucât se făcuse târziu şi de asemenea l-a rugat să rămână la stână până dimineaţa pentru a avea grijă de oi pentru că ciobanul angajat, respectiv B.P., nu se întorsese. L.V. a fost de acord să rămână la stână (mai ales în condiţiile în care acesta era socrul fratelui proprietarului stânei). M.I. a plecat de la târg în jurul orelor 1800, potrivit propriei declaraţii, a trecut pe la stână şi i-a lăsat lui L. două beri şi ceva de mâncare şi apoi, împreună cu fratele său şi soţiile lor s-au deplasat la o nuntă. La un moment dat a fost sunat de B.P. care i-a solicitat să meargă după el la târg şi să îl ducă la stână. Martorul a arătat că şi-a dat seama că acesta era băut şi de aceea, în jurul orelor 2000, l-a sunat pe L.V. şi s-a interesat dacă B.P. s-a întors însă răspunsul a fost negativ. În jurul orelor 200 noaptea, L.V. l-a apelat pe ginerele său M.G., spunându-i acestuia că inculpatul B.P. se întorsese la stână şi făcea scandal. M.G. l-a sunat pe fratele său şi i-a spus că îl sunase L., iar acesta i-a spus fratelui său să îi spună lui L.V. să îl lase în pace pe B.P. "că este beat", să meargă să doarmă şi că se va duce el dimineaţă acolo.
În dimineaţa următoare a fost sunat de fratele său şi martorul l-a întrebat dacă ajunsese socrul său acasă şi astfel a aflat că L. nu ajunsese acasă. Imediat martorul s-a deplasat la stână şi l-a găsit pe L.V. căzut în iarbă cu faţa în jos, a văzut "că nu mai mişcă" şi pe B.P. nu l-a găsit.
Tribunalul Braşov a încadrat din punct de vedere juridic fapta inculpatului B.P., care a lovit victima L.V. de mai multe ori cu o bâtă, în zona capului, provocându-i leziuni ce au constat în traumatism cranio-cerebral cu fracturi multiple de boltă şi bază craniană, leziuni în urma cărora victima a suferit hemoragie meningo-cerebrală masivă care a condus la deces, în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul B.P.
Criticile aduse de procuror au vizat aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, apreciindu-se că scopul şi funcţiile pedepsei nu pot fi atinse prin pedeapsa de 10 ani închisoare, toate acestea şi prin raportare la modalitatea în care inculpatul a acţionat.
Inculpatul a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale ce i-a fost aplicată, solicitând, în cuprinsul memoriului de la dosar apel să fie avute în vedere anumite împrejurări, respectiv că nu a comis fapta cu premeditare, se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a fost provocat de victimă şi regretă cele întâmplate.
Prin Decizia penală nr. 39/Ap din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov s-a admis apelul declarat de procuror, s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În considerentele deciziei recurate se arată că, din materialul probator administrat în cauză rezultă că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, în sensul că inculpatul B.P. a lovit victima L.V., de mai multe ori, cu o bâtă de cioban ce are aplicat un inel metalic de aproximativ 1,5 cm la unul dintre capete, în zona capului, provocându-i leziuni ce au condus la fracturi multiple de boltă şi bază craniană, leziuni în urma cărora victima a suferit hemoragie meningo-cerebrală masivă şi, ulterior, a decedat.
Situaţia de fapt, necontestată de inculpat decât sub aspectul unei provocări din partea victimei - provocare despre care a făcut vorbire în declaraţiile din cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii prevalându-se de dreptul la tăcere, dar reluând provocarea în motivele de apel - dar care a fost înlăturată pe considerentul, corect reţinut, de altfel, şi de procuror, în sensul că, în toiul nopţii, la ora 0200, victima nu putea să-şi ia oile şi să le transporte printr-o zonă cuprinsă între două ape, fără ca aceasta să fie iluminată artificial, a primit în mod corect încadrarea juridică în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen..
Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea a reţinut că prima instanţă nu a dat o deplină eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat, circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii - inculpatul a lovit victima în timp ce aceasta era poziţionată cu spatele la inculpat, numărul loviturilor aplicate de inculpat la nivelul capului şi intensitatea acestora (edificatoare în acest sens fiind fotografiile judiciare efectuate cu ocazia necropsiei cadavrului victimei), cât şi starea de beţie a inculpatului, toate acestea conducând la ideea că, prin orientarea pedepsei la minimul special prevăzut de lege, scopul şi funcţiile prevăzute de art. 52 C. pen., nu vor fi asigurate, impunându-se majorarea pedepsei aplicate.
Împotriva Deciziei penale nr. 39/Ap din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.P., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată.
Inculpatul arată în motivarea recursului că a fost provocat de către victimă, astfel că erau incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., aspect faţă de care solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă.
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Din ansamblul probelor administrate rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 26/27 septembrie 2010 a aplicat victimei L.V. mai multe lovituri cu o bâtă în zona capului, provocându-i traumatism cranio-cerebral cu fracturi multiple de boltă şi bază craniană, ce au dus la hemoragie meningo-cerebrală masivă, determinând decesul.
Pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de apel este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, modalitatea de comitere a acesteia - prin aplicarea de lovituri multiple, de mare intensitate, într-o zonă vitală, cu un instrument apt să ucidă, datele care circumstanţială persoana inculpatului şi poziţia sa procesuală.
Astfel, inculpatul are vârsta de 39 ani, a abandonat pregătirea şcolară după clasa a X-a, are un comportament agresiv pe fondul consumului de alcool, nu este cunoscut cu antecedente penale.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei ce i se reţine în sarcină, încă din timpul urmăririi penale, motivând însă că a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea victimei, solicitând reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Din declaraţia inculpatului dată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, rezultă că în noaptea respectivă, victima l-a înjurat şi l-a împins, însă acea împrejurare nu i-a creat o stare de teamă, având în vedere că victima era o persoană în vârstă de circa 60 de ani, după care inculpatul a mers la locul unde îşi lăsase bâta, a luat-o şi a lovit victima.
În celelalte declaraţii date la urmărirea penală, inculpatul recunoaşte că a avut o discuţie cu victima, legată de împrejurarea că aceasta vroia să-şi ia oile, însă Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., respectiv nu a existat o provocare din partea victimei adusă prin violentă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Simpla discuţie purtată cu victima în legătură cu oile acesteia nu putea provoca inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoţie sub imperiul căreia să fi comis fapta.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constatând că nu se impune reducerea acesteia.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, iar potrivit art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsă perioada executată, începând cu 27 septembrie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 39 Ap din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 septembrie 2010, la 15 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2398/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2400/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
