ICCJ. Decizia nr. 3965/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3965/2011

Dosar nr. 5251/117/2007

Şedinţa publică din 8 noiembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 83/D/2009 din data de 17 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane, prev. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiuni separate de trafic de persoane comise în forma concursului de infracţiuni, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cerere formulată de apărătorii inculpaţilor G.C. şi M.S.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cerere formulată de apărătorii inculpaţilor G.C. şi M.S.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de trafic de persoane, prev. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pusă în discuţie din oficiu de către instanţă.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. G.C., fiul lui C. şi A., născut la 15 noiembrie 1974 în Turda, jud. Cluj, domiciliat în Turda, recidivist.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. ultim C. pen. şi cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de:

- 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. ultim C. pen. şi cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:

- 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen. după executarea efectivă a pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive începând cu data de 13 iunie 2007 la zi.

2. M.S., fiul S. şi M., născut la 17 ianuarie 1964 în Soporu de Câmpie, jud. Cluj, domiciliat în Turda, recidivist.

- 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen.

- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:

- 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen., după executarea efectivă a pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive începând cu data de 13 iunie 2007 la zi.

3. S.G.D., fiul lui D. şi M., născut la data de 19 iulie 1975 în Turda, domiciliat în Turda, recidivist.

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 51 titlul III, din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. ultim C. pen. şi cu aplicarea art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă în formă continuată la pedeapsa de:

- 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că cele trei infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen., după executarea efectivă a pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a menţinut faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi ţara, iar în baza art. 145 alin. (1¹) şi art. 145¹ C. proc. pen. s-a impus acestuia, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa instanţelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;

b) să se prezinte la Secţia de poliţie în raza teritorială a căreia îşi are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;

c) să nu îşi schimbe locuinţa din Turda, jud. Cluj decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

S-a atras atenţia inculpatului S.G.D. asupra prevederilor art. 145 alin. (2²) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada detenţiei preventive începând cu data de 18 octombrie 2007 până la data de 11 noiembrie 2008.

4. T.A.M., fiica lui G. şi A., născută la data de 11 octombrie 1983 în Turda, jud. Cluj, domiciliată în Turda, cu antecedente penale,

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, cu aplicarea art. 40 C. pen., art. 74 alin. ultim C. pen. şi cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de:

- 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, cu aplicarea art. 40 C. pen., art. 74 alin. ultim C. pen. şi cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de:

- 1 an şi 6 luni închisoare.

- 1 an şi 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 36 alin. (2) C. pen., s-a constatat că aceste două infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţele penale nr. 159 din 14 martie 2007 şi nr. 155 din 23 aprilie 2008 ale Judecătoriei Turda.

S-a menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate raportat la cele dispuse prin Sentinţa penală 155 din 23 aprilie 2008 a Judecătoriei Turda, definitivă prin Decizia penală nr. 242/A din 8 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore din 22 octombrie - 23 octombrie 2007 şi perioada executată din data de 24 octombrie 2008 până la data de 13 februarie 2009.

S-a menţinut faţă de inculpată măsura obligării de a nu părăsi ţara, iar în baza art. 145 alin. (1¹) şi art. 145¹ C. proc. pen. s-a impus inculpatei, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa instanţei de judecată, ori de câte ori va fi chemată în prezenta cauză;

b) să se prezinte la Secţia de poliţie în raza teritorială a căreia îşi are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemată;

c) să nu îşi schimbe locuinţa decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

S-a impus inculpatei ca pe durata măsurii luate să nu se deplaseze şi să nu frecventeze locurile în care se practică prostituţia şi să nu mai desfăşoare această activitate.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. a fost obligat inculpatul G.C. la plata despăgubirilor civile în sumă de:

- 5.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile C.C., cu domiciliul procesual ales în Olanda.

- 1.500 RON despăgubiri materiale şi 3.000 euro daune morale în favoarea părţii civile Ţ.S.E.M., domiciliată în Turda, cu domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca.

S-au respins restul pretenţiilor civile formulate de aceste două părţi civile ca neîntemeiate.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., au fost obligaţi inculpatul S.G.D. la plata despăgubirilor civile în sumă de 4.000 RON în favoarea părţii civile D.A., domiciliată în sat Lunca, comuna Bujoreni, jud. Vâlcea.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii S.G.D. şi T.A.M. la plata despăgubirilor civile în sumă de 4.500 RON în favoarea părţii civile S.D., domiciliată în com. Valcău de Jos, sat Preoteasa, jud. Sălaj, respingând restul pretenţiilor civile formulate de aceasta.

S-a constatat că partea vătămată P.A.M. domiciliată în Ceanu Mare, jud. Cluj, cu reşedinţa în Turda, nu a formulat pretenţii civile în cauză.

S-a respins pretenţiile civile formulate în cauză de părţile civile T.I.R., domiciliată în Turda, jud.Cluj şi V.H.T., domiciliată în sat Viişoara, jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca.

În baza art. 357 pct. 2 lit. e) rap. la art. 165 C. proc. pen. s-a dispus restituirea următoarelor bunuri:

Către inculpatul M.S. – sumele de 13.000 forinţi, 1.350 RON precum şi diferenţa dintre suma de 6760 euro şi contravaloarea în euro a sumei de 10.000 RON (restituită martorului P.M., conform încheierii de şedinţă din data de 24 noiembrie 2008), sume ridicate de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la data de 13 iunie 2007 şi depuse de organele de cercetare penală la data de 15 iunie 2007 la B.C.R. în conturile x, y şi respectiv z, precum şi toate bunurile şi înscrisurile (cu excepţia celor deja restituite în faza de urmărire penală).

Către inculpatul G.C. – o unitate centrală culoare negru-argintiu, marca I., precum şi toate celelalte bunuri şi înscrisuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 iunie 2007, cu excepţia paşaportului părţii civile C.C. şi a înscrisurilor indicate în procesul-verbal care o vizează pe partea vătămată P.A.M.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul S.G.D. a unităţii centrale de marcă neidentificată, de culoare gri metalizat, ridicată cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 18 octombrie 2007.

Potrivit art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului (în care se includ şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în cursul procesului) după cum urmează:

- pe inculpatul G.C., la plata sumei de 8.000 RON;

- pe inculpatul M.S. la plata sumei de 5.000 RON;

- pe inculpatul S.G.D. la plata sumei de 3.000 RON;

- pe inculpata T.A.M. la plata sumei de 2.000 RON.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a avansat din F.M.J. în favoarea apărătorilor desemnaţi din oficiu următoarele sume:

- 150 RON în favoarea av. V.R., apărător desemnat din oficiu pentru inculpata T.A.M.;

- 80 RON în favoarea av. B.P., căsătorită F., apărător desemnat din oficiu pentru partea civilă C.C.

- 240 RON (3 x 80 RON) în favoarea av. V.B.D., apărător desemnat din oficiu pentru părţile vătămate P.A.M., D.A. şi T.I.R.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Cluj înregistrat sub nr. 99/D/P/2006 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- G.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, fapte prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- M.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, fapte prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- S.G.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, fapte prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 51 titlul III din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi

- T.A.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, fapte prev. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 40 C. pen.

Inculpaţii G.C., M.S. şi S.G.D. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv iar inculpata T.A.M. în stare de libertate, cu obligarea de a nu părăsi localitatea Turda, măsură care a fost înlocuită cu aceea de a nu părăsi ţara la primul termen de judecată fixat în cauză. În cursul procesului, faţă de inculpatul S.G.D. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara prin Încheierea penală din data de 3 noiembrie 2008 definitivă prin Decizia penală 662/R din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj.

În sarcina inculpaţilor G.C., M.S. şi S.G.D. s-a reţinut în perioada 2004 - 2007, împreună cu numiţii C.A. şi numita G.A. (faţă de care cauza a fost disjunsă prin rechizitoriu), prin violenţă, ameninţare, înşelăciune şi abuz de autoritate au recrutat, transportat şi găzduit, pe părţile vătămate T.I.R., C.C., V.H.T., Ţ.S.E.M., pe martora S.M.D. şi prin aceleaşi mijloace au încercat să le recruteze pe partea vătămată D.A. şi martorele C.L., M.O.G., V.R., C.A.O., C.L.I., M.C., J.G.A. şi P.A.C. în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituţiei, la efectuarea unor reprezentări cu caracter pornografic şi la alte forme de exploatare sexuală.

De asemenea, faţă de inculpaţii G.C. şi M.S. s-a mai reţinut că în cursul anului 2007, prin şantaj au racolat-o pe partea vătămată minoră P.A.M. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.

În sarcina inculpaţilor S.G.D. s-a mai reţinut că în perioada 2004 - 2007, prin violenţă, ameninţare şi abuz de autoritate a recrutat, transportat şi găzduit, pe inculpata T.A.M. (concubina sa), în scopul exploatării şi că apoi, împreună cu aceasta, prin aceleaşi mijloace au recrutat, transportat şi găzduit în cursul anului 2006 pe părţile vătămate D.A. şi S.D. (minoră), şi împreună cu inculpatul G.C. pe partea vătămată T.I.R., în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituţiei.

În sfârşit, în sarcina inculpatului S.G.D. s-a mai reţinut prin actul de sesizare că în perioada 2006 - 2007, a procurat pentru sine şi a deţinut în memoria computerului său şi pe un număr de 6 suporţi optici (CD-uri şi DVD-uri), mai multe filme cu imagini reprezentând minori în ipostaze pornografice.

S-a reţinut în actul de sesizare că inculpaţii G.C., M.S. şi S.G.D. şi învinuitul C.A. (faţă de care cauza a fost disjunsă), sunt cunoscuţi ca făcând parte din lumea interlopă a municipiului Turda, judeţul Cluj şi că, în mod repetat, aceştia ar fi comis furturi în mai multe ţări europene, printre care Austria, Elveţia, Italia, Grecia. De asemenea, s-a arătat că începând cu anul 2004, aceştia şi-au diversificat activitatea infracţională implicându-se în activităţi de trafic de persoane, colaborând uneori pentru exploatarea victimelor.

Astfel, în cursul anului 2004, inculpatul S.G.D. a cunoscut-o pe inculpata T.A.M., aceasta devenind concubina lui. La scurt timp după începerea acestei relaţii, prin violenţe şi ameninţare, inculpatul a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei, impunându-i anumite sume de bani pe care să le obţină zilnic.

Realizând veniturile ce pot fi obţinute în acest mod, fiecare dintre inculpaţi s-au implicat în activităţi de acelaşi fel. Pe timpul verii aceştia racolau tinere sub diferite pretexte, fie promiţându-le locuri de muncă la hoteluri pe litoral, fie, pretinzând că sunt prieteni şi le vor binele, le ofereau o vacanţă la mare. Ajunse acolo, tinerele erau obligate să racoleze clienţi în vederea practicării prostituţiei. S-a arătat că, în unele cazuri, după ce tinerele ajungeau în camerele clienţilor, inculpaţii intrau şi ei pretinzând că sunt rudele sau soţii tinerelor şi îi deposedau de bani. Alte tinere au fost racolate în vederea exploatării lor în străinătate sau prin efectuarea unor fotografii cu caracter pornografic.

Prin rechizitoriu s-a susţinut că un mod de operare folosit de inculpatul G.C. a fost acela de a seduce părţile vătămate, până în momentul aducerii lor în stare de aservire. La începutul relaţiei, acesta obişnuia să le scoată în oraş, la diverse localuri să le dea cadouri constând în parfumuri scumpe, ochelari de soare, produse cosmetice (provenite din săvârşirea unor infracţiuni de furt), victimele necunoscând provenienţa bunurilor. Ulterior, unele dintre victime erau convinse să accepte şedinţe foto, fiind asigurate că fotografiile vor fi decente. Rămase singure cu inculpatul, prin ameninţări şi violenţe acesta le efectua fotografii cu caracter pornografic, iar ulterior le ameninţa cu răspândirea acestor fotografii pentru a le determina să accepte să întreţină relaţii sexuale cu el, cu inculpatul M.S., precum şi cu diverşi clienţi pe care ei îi vor găsi în schimbul unor sume de bani. De asemenea, tinerele erau obligate în acelaşi mod să participe ca şi complici la comiterea unor acte de furt din magazine. Fiecăreia dintre aceste tinere i s-a cerut să dea inculpaţilor numere de telefon aparţinând altor colege sau prietene pe care inculpaţii le abordau apoi, tot cu scopul de a le racola în modul descris mai sus.

Starea de fapt reţinută în urma cercetării judecătoreşti:

1. În actul de sesizare s-a arătat că inculpatul G.C. a cunoscut-o pe martora S.M.D. şi a ajutat-o să fugă de la fostul ei prieten şi să se întoarcă la părinţi. Datorită ajutorului primit, martora a început să aibă încredere în inculpat, considerându-l prieten. Atât inculpatul, cât şi soţia lui, G.A. au păstrat relaţiile cu martora vizitând-o periodic.

În vara anului 2004, potrivit actului de sesizare, cei doi i-au propus martorei să-i însoţească pe litoral. Având deplină încredere în cei doi soţi, martora şi părinţii acesteia au fost încântaţi de posibilitatea de a petrece un sejur la mare. Cei doi soţi au transportat-o pe martoră în staţiunea Mamaia unde erau aşteptaţi de inculpatul M.S. şi împreună prin ameninţări şi violenţă aceştia au obligat-o să practice prostituţia în folosul lor.

În cuprinsul declaraţiei din faza de urmărire penală, martora a arătat că cei doi inculpaţi mai aveau şi alte tinere pe care le obligau să se prostitueze, că le supravegheau în permanenţă, le căutau clienţi şi le luau banii obţinuţi din această activitate. De asemenea, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii martora a susţinut că inculpatul G.C. îi supraveghea discuţiile telefonice pentru ca mama martorei să nu afle ce se întâmplă în realitate. După un timp, împreună cu o altă tânără martora ar fi reuşit să fugă cu ajutorul unui client. Acuzarea a reţinut pe baza declaraţiei din faza de urmărire penală a martorei că pe toată perioada cât martora a fost obligată să se prostitueze aceasta a fost ameninţată în permanenţă să nu povestească nimănui cele întâmplate pentru că va fi bătută.

După un timp, s-a arătat că martora s-a angajat la un magazin unde a fost găsită de către inculpatul G.C. care i-a propus să meargă cu el în străinătate în vederea practicării prostituţiei, sau să îl ajute să fure bani din casa de marcaj, însă martora a refuzat. În cursul anului 2007, inculpatul G.C. a căutat-o din nou cerându-i să îl însoţească pe litoral sau în străinătate pentru a practica prostituţia. Martora nu a fost de acord nici de aceasta dată însă inculpatul a insistat cerându-i să îi facă cunoştinţă cu alte fete dispuse să se prostitueze pentru el. Enervat de refuzul părţii vătămate, inculpatul ar fi ameninţat-o, spunându-i să aibă grijă când va ieşi de la serviciu că va da cu maşina peste ea.

Aspectele relatate mai sus au fost reţinute în rechizitoriu exclusiv pe baza declaraţiei martorei din cursul urmăririi penale, declaraţie pe care aceasta nu şi-a mai menţinut-o în instanţă. Martora a arătat în faţa instanţei că îl cunoaşte pe inculpatul G.C. ca şi client al magazinului unde lucra în Turda, că declaraţia a fost scrisă de lucrătorul de poliţie iar ea a semnat-o fără să o citească deoarece era la audieri împreună cu fiul ei minor în vârstă de doi ani. De altfel, martora nu a formulat pretenţii civile nici la acel moment faţă de inculpaţi şi nici nu a dorit să participe în proces în calitate de parte vătămată.

În acest context, tribunalul urmează să analizeze cele două declaraţii contradictorii ale martorei prin raportare şi la restul materialului probator, pentru a concluziona care din ele se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată. Ca atare, probele administrate în cursul urmăririi penale pot fi valorificate în cursul judecăţii doar în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză în mod oral şi nemijlocit în faţa instanţei. Privite ut singuli, acestea nu pot sta, în alte condiţii, la baza unei hotărâri de condamnare.

În primul rând, inculpatul G.C. a declarat acelaşi lucru despre martoră, ca şi martora în faza de judecată, că o cunoaşte pe aceasta din localitatea Turda de la magazinul unde lucra ca şi vânzătoare. Soţia inculpatului G.C., martora G.A. a susţinut acelaşi lucru în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, când a arătat că o cunoaşte tot de la magazin iar după demararea prezentului proces şi după ce s-a născut fiica inculpatului, martora a vizitat-o acasă aducându-i nişte haine pentru fetiţă, prilej cu care au făcut câteva fotografii, care de altfel se află ataşate la dosarul cauzei. Martora G.A. a arătat că nu a discutat nimic cu martora S.M.D. despre proces din dorinţa de a nu îngreuna în vreun fel situaţia soţului ei.

În aceste condiţii, faţă de poziţia martorei din faza de judecată, declaraţia acesteia din faza de urmărire penală devine neverosimilă, câtă vreme nu numai că nu este susţinută de nici o altă probă, dar este contrazisă în mod flagrant de alte elemente obiective, cum ar fi declaraţia aceleiaşi martore din cursul judecăţii, relaţia pe care o are cu soţia inculpatului pe care a vizitat-o după naştere (fiind greu de crezut că după o experienţă traumatizantă, ca cea descrisă în rechizitoriu, martora să mai întreţină relaţii amiabile cu familia inculpatului), precum şi de faptul că în perioada verii anului 2004 inculpatul G.C. a fost împreună cu inculpatul M.S. la campionatul mondial de fotbal din Portugalia, nefiind menţionată în rechizitoriu nici o perioadă din vara anului 2004 când martora S.M.D. ar fi fost dusă de soţii G.C. pe litoral şi obligată să se prostitueze.

Faţă de toate aceste elemente, tribunalul a constatat că în cauză există un puternic dubiu cu privire la faptul că în vara anului 2004 inculpatul G.C. şi soţia sa, precum şi inculpatul M.S. ar fi constrâns-o pe martoră să practice prostituţia pe litoral, la Mamaia, motiv pentru care acest act material a fost înlăturat din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de persoane reţinută în sarcina celor doi inculpaţi.

2. În urmă cu circa 6 ani, inculpatul S.G.D., la aceea dată căsătorit, a cunoscut-o pe T.A.M. cu care a început să întreţină relaţii de concubinaj având cu aceasta un copil, în prezent în vârstă de aproape 5 ani.

În rechizitoriu s-a reţinut că începând cu anul 2004, inculpatul a determinat-o prin violenţă şi ameninţare pe concubina sa T.A.M. să practice prostituţia în parcările situate la ieşirea din Turda spre Alba Iulia şi că până în prezent, inculpata T.A.M. s-a prostituat în folosul inculpatului, acesta luându-i toţi banii rezultaţi în urma acestei activităţi. Din probele administrate în cursul urmăririi penale, acuzarea a reţinut că a rezultat că inculpatul o verifica zilnic pe T.A.M., îi telefona în cursul nopţii pentru a afla câţi bani a câştigat, iar dacă era nemulţumit de suma obţinută îi cerea să mai rămână în parcare până când va câştiga suficienţi bani. S-a mai reţinut că inculpatul exercita deseori violenţe asupra concubinei sale, inclusiv atunci când era nemulţumit de suma obţinută de aceasta din prostituţie. S-a apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale a reieşit că inculpata practica zilnic prostituţia, ieşind în fiecare noapte, inclusiv sâmbăta şi duminica, în jurul orelor 21,00, în parcarea din faţa barului A. din Turda, unde rămânea până dimineaţa.

În final, s-a reţinut că inculpatul S.G.D. o transporta uneori pe concubina sa în parcare cu autoturismul proprietatea sa marca D. de culoare roşie şi în unele seri chiar era cel care îi găsea clienţi, dintre care unii erau chiar aduşi de către inculpat în locuinţa pe care aceştia o ocupau cu chirie, din Turda, jud. Cluj şi ulterior, într-o altă locuinţă închiriată în Turda, jud. Cluj.

Inculpatul S.G.D. nu a recunoscut această acuzaţie, iar inculpata T.A.M. a afirmat că a practicat această activitate de bună voie, fără ştirea concubinului său.

Cele două declaraţii, a apreciat tribunalul, sunt contrazise de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile altor părţi vătămate, ale unor martori precum şi de convorbirile telefonice purtate de către inculpaţi redate conform proceselor-verbale de la dosarul cauzei. Poziţia inculpatei se explică prin ataşamentul pe care îl are faţă de concubinul ei, care este şi tatăl unuia dintre copii, precum şi de poziţia procesuală, ea fiind cercetată la rândul ei pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, faţă de părţile vătămate D.A. şi S.D. Ataşamentul inculpatei faţă de inculpat, ca motivare a reţinerii ei de a declara adevărul, a fost constatat şi prin conţinutul referatului de evaluare, întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj. Din constatările făcute de către consilierul din cadrul acestui serviciu, rezultă că inculpata T.A.M. „este mai îngrijorată de faptul că actualul concubin este arestat, decât de derularea urmării penale faţă de ea"; şi că aceasta a avut o atitudine de minimalizare a comportamentului infracţional şi de negare a implicării concubinului în activităţi infracţionale, atitudine care „are la bază dorinţa tinerei de a evita tragerea la răspundere penală a lui S.G.D. Aceeaşi motivaţie este prezentă şi în cazul negării violenţelor exercitate de coinculpat asupra inculpatei şi copilului, T.A.M. fiind conştientă de riscul agravării situaţiei partenerului în condiţiile în care ar aduce la cunoştinţa autorităţilor comportamentul violent al acestuia.";

Instanţa a reţinut deci, pe baza probelor administrate (inclusiv a conţinutului referatelor de evaluare şi a convorbirilor telefonice) că aspectele învederate în actul de sesizare sunt reale iar inculpatul, chiar dacă nu a determinat-o pe concubina sa să practice prostituţia, a cunoscut că aceasta practică această activitate şi împreună au cheltuit în toată această perioadă sumele de bani obţinute de inculpată din practicarea prostituţiei. Martorii propuşi de către inculpat care au tins să demonstreze că inculpatul a aflat abia în toamna anului 2007 despre „îndeletnicirea” concubinei sale sau că sporadic acesta ar fi muncit în străinătate, având şi surse de venituri proprii, nu sunt credibili, aceasta prin raportare atât la relaţiile de rudenie, cât şi la cele relevate de conţinutul convorbirilor telefonice pe care inculpatul nu l-a negat. De asemenea, în conţinutul interceptărilor telefonice se regăsesc suficiente date din care reiese că inculpatul era violent în limbaj atât cu inculpata T.A.M., cât şi cu fosta sa soţie, şi îi spunea inculpatei să rămână peste noapte „în parcare” şi să facă mai mulţi bani.

În acelaşi timp însă, instanţa a constatat că inculpata a continuat să practice prostituţia şi după arestarea inculpatului S.G.D.

3. În cursul lunii mai 2006, în timp ce se afla în municipiul Turda, fugită fiind dintr-un centru de plasament, partea vătămată D.A. a fost observată de către inculpatul S.G.D. care se deplasa cu autoturismul marca D. proprietatea sa. Inculpatul a acostat-o pe partea vătămată şi a determinat-o să urce în autoturismul său, a transportat-o în imobilul din Turda, jud. Cluj, după care în prezenţa inculpatei, i-a pus în vedere că din acel moment va fi obligată să se prostitueze în folosul său, alături de T.A.M.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate din faţa instanţei aceasta a reuşit să scape în acea împrejurare, dar la câteva luni, în cursul verii aceluiaşi an, s-a reîntors în Turda în scopul practicării prostituţiei, oprindu-se în parcarea benzinăriei A. unde se afla şi inculpata T.A.M. Din acea seară, partea vătămată a reînceput să practice prostituţia sub supravegherea inculpatei T.A.M., la care a şi locuit o perioadă.

S-a remarcat de către instanţa de fond, că declaraţiile părţii vătămate au fost contradictorii în cursul urmăririi penale, la un moment dat aceasta dând şi o declaraţie în prezenţa unui apărător în care a retractat declaraţiile iniţiale. Totuşi, în faţa instanţei aceasta şi-a menţinut poziţia exprimată în primele declaraţii, astfel încât instanţa va lua în considerare această depoziţie, care se coroborează cu primele declaraţii ale părţii vătămate, cu împrejurarea că s-a dovedit prezenţa părţii vătămate în imobilul unde locuiau cei doi inculpaţi şi cu conţinutul convorbirilor telefonice din care reiese că inculpatul S.G. a afirmat că el are “o fată din Vâlcea”. De asemenea, declaraţia părţii vătămate se coroborează sub acest aspect şi cu depoziţia părţii vătămate T.I.R., la care a locuit după ce a plecat de la inculpaţii T.A.M. şi S.G.D.

Timp de aproximativ două săptămâni, inculpata T.A.M. a scos-o pe partea vătămată în parcările „A."; şi „S.";, în scopul practicării prostituţiei. Din declaraţia părţii vătămate a mai rezultat şi că inculpatul S.G.D. ar fi abuzat de ea, obligând-o să întreţină relaţii sexuale prin violenţă, însă acest lucru nu este probat prin nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, astfel încât sub acest aspect urmează a se face aplicarea principiului în dubio pro reo. Pe timpul zilei partea vătămată stătea în locuinţa închiriată de către inculpat şi concubina sa, primind de mâncare doar o dată pe zi. În faţa instanţei, partea vătămată a afirmat că nu a perceput ca pe o constrângere acest aspect, deoarece ea de obicei nu mânca mai mult de o dată pe zi. Toţi banii rezultaţi din activitatea de prostituţie au fost luaţi de către inculpatul S.G.D. şi inculpata T.A.M.

După circa două săptămâni, partea vătămată s-a mutat la partea vătămată T.I.R. şi a continuat să practice prostituţia pe raza municipiului Turda, până l-a cunoscut pe actualul său concubin.

În ceea ce priveşte însă susţinerile părţii vătămate potrivit cărora inculpatul G.C. i-a propus să o ducă la mare pentru „a face bani”, mai precis urma ca odată ajunşi la mare, partea vătămată să fie obligată să racoleze clienţi pentru a întreţine relaţii sexuale, instanţa de fond le-a înlăturat pentru că nici o probă administrată în cauză nu confirmă aceste susţineri. Inculpatul G.C. şi soţia acestuia au susţinut, în mod constant, că nu o cunosc pe partea vătămată iar inculpata T.A.M. a relatat că a existat un incident violent între partea vătămată şi inculpat, însă acesta s-a datorat împrejurării că într-o seară partea vătămată D.A. a traversat imprudent strada de la benzinăria unde cele două practicau prostituţia iar inculpatul G.C. era să o accidenteze cu autoturismul, aspect confirmat şi de partea vătămată T.I.R.

În aceste condiţii, în ceea ce o priveşte pe această parte vătămată, instanţa de fond a înlăturat din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de persoane care se va reţine în sarcina inculpatului G.C. acest act material, apreciindu-se că nu s-a făcut în cauză dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acest inculpat ar fi exercitat acte de constrângere fizică asupra părţii vătămate D.A. în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei în beneficiul său.

4. Partea vătămată T.I.R. este sora inculpatei T.A.M. S-a reţinut în actul de sesizare că în vara anului 2006, inculpatul S.G.D. i l-a prezentat acesteia pe inculpatul G.C. şi că acesta i-a relatat părţii vătămate că este proprietarul unui hotel la mare, precum şi că selectează personal pentru posturile de recepţioner şi cameristă, împrejurare nereală.

S-a mai reţinut că cei doi inculpaţi i-au propus părţii vătămate să se angajeze în calitate de cameristă la hotelul inculpatului. Pe baza depoziţiei părţii vătămate din faza de urmărire penală s-a reţinut că, pentru a o convinge, inculpatul G.C. i-a spus că va câştiga foarte bine, că şi soţia lui, G.A. lucrează la hotelul respectiv, urmând să o ajute şi chiar să îi ofere cazare. Partea vătămată a afirmat în cursul urmăririi penale că a acceptat această propunere şi a fost transportată de către cei doi inculpaţi şi de G.A. cu autoturismul aparţinând inculpatului G.C. în localitatea Eforie, unde cei patru s-ar fi cazat la o gazdă, după care inculpatul G.C. a dus-o pe partea vătămată la un coafor pentru a se aranja.

Tot din aceeaşi declaraţie a părţii vătămate a reieşit în cursul urmăririi penale că, din ziua următoare, cei doi inculpaţi i-au cerut părţii vătămate să acosteze clienţi de cetăţenie străină pe care să îi ducă în cameră pentru a întreţine relaţii sexuale, urmând ca apoi inculpaţii să intre în camera lor pentru a-i deposeda de bunuri prin violenţă. Partea vătămată a afirmat că a refuzat iniţial, însă inculpatul G.C. a exercitat ameninţări i-a luat telefonul mobil şi i-a închis actele şi hainele într-o cameră, astfel că, în aceste împrejurări, partea vătămată a acceptat să racoleze clienţi, împreună cu G.A., aceasta fiind cea care negocia cu clienţii. Partea vătămată a mai afirmat că a fost supravegheată în tot acest timp de către cei doi inculpaţi, care o ameninţau cu moartea dacă îi va denunţa la poliţie. După două săptămâni cei doi inculpaţi au hotărât să se întoarcă la Turda. S-a reţinut că banii obţinuţi de partea vătămată în acest timp au fost luaţi de către inculpaţi care au refuzat să îi dea vreun leu şi că după întoarcerea în Turda, partea vătămată s-a adresat poliţiei solicitând tragerea la răspundere penală a celor doi.

În cursul urmăririi penale partea vătămată a mai arătat că inculpatul S.G.D. aflând că s-ar fi adresat poliţiei, i-a transmis ameninţări atât prin mesaje pe telefonul mobil, cât şi direct. În cele din urmă din cauza acestor ameninţări, partea vătămată a plecat în Spania. La data de 17 octombrie 2007, partea vătămată s-a întors în România, iar la 18 octombrie 2007 a fost căutată de către inculpatul S.G.D. care i-a spus că a fost citat la poliţie şi i-a cerut să îl însoţească pentru a da declaraţii contrare adevărului. Partea vătămată a refuzat să îşi modifice declaraţia şi să-l însoţească pe inculpat la poliţie. La data de 18 octombrie 2007, ora 10,15, organele de urmărire penală au pus în executare mandatul de aducere emis de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, prezentându-l pe inculpatul S.G.D. la sediul acestui organ în jurul orelor 11,30. Până la sosirea apărătorului delegat din oficiu inculpatul a aşteptat pe hol. La ora 11,54, înainte de a fi audiat şi a i se aduce la cunoştinţă învinuirea, acesta a transmis un mesaj de pe telefonul său mobil către partea vătămată T.I.R. cu conţinutul: „R., dacă zici că ai fost cu mine la mare, mă arestează, mai bine zici că eu nu am fost cu tine, că îmi dau drumul, aşa te rog";. În aceeaşi zi, partea vătămată s-a prezentat la sediul B.C.C.O.Cluj pentru a da declaraţii în cauză.

Poziţia părţii vătămate s-a modificat radical în faţa instanţei de judecată, unde s-a prezentat abia după emiterea unor mandate consecutive de aducere. Aceasta s-a constituit (tardiv) parte civilă în cauză cu suma de 2.800 euro doar faţă de inculpatul G.C., arătând că a fost împreună la mare cu cei doi inculpaţi şi cu soţia inculpatului G.C., dar doar inculpatul G.C. a obligat-o să se prostitueze, iar inculpatul S.G. a încercat chiar să o „protejeze”.

Schimbarea poziţiei procesuale a părţii vătămate devine surprinzătoare, în condiţiile în care atât inculpaţii S.G.D. şi T.A.M. au declarat, în mod constant, încă din cursul urmăririi penale că partea vătămată (sora inculpatei T.A.M.) a avut o relaţie pasageră în vara anului 2006 cu inculpatul S.G., de la onomastica căruia au plecat împreună la mare singuri, neînsoţiţi de soţii G. La întoarcere, aceasta i-a solicitat inculpatului S.G. să rupă relaţia de concubinaj pe care o avea cu sora ei şi să se mute împreună, fiind refuzată de inculpat. Aceste aspecte au fost confirmate de mai mulţi martori audiaţi în cursul judecăţii, apropiaţi ai inculpaţilor, respectiv unchiul şi mama inculpatului, M.G. şi M.M. Chiar dacă aceste declaraţii pot apărea ca fiind subiective, ele se coroborează cu declaraţiile celor doi inculpaţi şi, ca atare, nu pot fi de plano înlăturate. Totodată, nu a putut fi neglijată schimbarea bruscă de atitudine a părţii vătămate şi nici persoana părţii vătămate.

La solicitarea instanţei, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj – Poliţia municipiului Turda, precum şi Primăria municipiului Turda au comunicat că partea vătămată T.I.R. a fost sancţionată, în mod repetat, încă din cursul anului 2004, pentru practicarea prostituţiei, figurând în evidenţele Primăriei Turda cu multiple dări în debit pentru amenzile contravenţionale care i-au fost aplicate.

Aşa cum s-a arătat anterior, declaraţiile din faza de urmărire penală pot sta la baza unei hotărâri de condamnare doar în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă şi în măsura în care sunt confirmate fără dubiu în cursul judecăţii.

Tribunalul a apreciat că, dincolo de aspectele contradictorii care se regăsesc în declaraţiile părţii vătămate şi dincolo de faptul că partea vătămată a practicat şi practică prostituţia de peste 5 ani, nu s-a putut dovedi că în vara anului 2006 aceasta ar fi fost la mare şi împreună cu soţii G.C. Din contră, mai mulţi martori audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti au arătat că pe parcursul verii anului 2006 aceştia nu numai că nu a fost la mare, dar au fost prezenţi aproape zilnic în Turda, unde derulau o mică afacere de vânzare legume fructe.

Astfel, martorul A.C. a arătat că a fost paznic la taraba deţinută de inculpat din 1 iulie 2006 până în septembrie 2006, că l-a văzut pe inculpat şi pe soţia acestuia G.A. aproape în fiecare zi în acea perioadă şi că de cele mai multe ori vindea produse împreună cu soţia inculpatului (aspect confirmat şi de G.A.). De asemenea, martorul H.I. care a îndeplinit funcţia de şofer al inculpatului G.C. în intervalul iulie - august 2006, a arătat că lucra aproape zilnic împreună cu inculpatul şi că nu ştie că în acest interval inculpatul să fi lipsit mai multe zile din Turda sau să fi fost la mare. În acelaşi sens sunt şi depoziţiile martorilor M.C. şi C.A.

Ca atare, tribunalul a constatat că în faza cercetării judecătoreşti, probele administrate nu numai că infirmă aspectele reţinute în actul de sesizare, ci şi relevă, pe fondul unei rivalităţi evidente între T.I.R. şi T.A.M., natura aproape vindicativă a poziţionării părţii vătămate. În acest context poate fi plasat şi explicat diferit, aşa cum s-a arătat şi în încheierile de şedinţă prin care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului S.G.D., sms-ul trimis părţii vătămate de către inculpatul S.G.D. în ziua reţinerii sale, deoarece era firesc ca, ştiindu-se cercetat pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane şi cunoscând natura tensionată a relaţiilor dintre ei, acesta să realizeze că orice fostă relaţie cu o persoană de sex feminin poate căpăta o conotaţie diferită, mai ales în situaţia în care inculpatul refuzase ulterior întoarcerii de pe litoral să aibă o legătură stabilă cu partea vătămată. Este de remarcat şi împrejurarea că inculpatul i-a scris părţii vătămate să nu spună că a fost la mare cu „el” (nu cu „noi”) de unde se poate desprinde, o dată în plus, concluzia că cei doi au fost pe litoral singuri, neînsoţiţi de soţii G.C.

Ca o probă implicită, s-a impus observarea faptului că deşi inculpatului G.C. i-a fost interceptat telefonul o foarte lungă perioadă de timp, nu există interceptări care să certifice cel puţin o legătură între acest inculpat şi partea vătămată.

Făcând, în consecinţă, aplicarea principiului în dubio pro reo, tribunal a înlăturat din ansamblul infracţiunii continuate de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpaţilor G.C. şi S.G.D. actul material care o priveşte pe partea vătămată T.I.R. şi a respins pretenţiile civile formulate de aceasta.

5. În toamna anului 2006, partea vătămată S.D., în vârstă de 17 ani, a fost transportată din jud. Sălaj în Turda de către o persoană necunoscută care a abandonat-o în parcarea A. Văzându-se într-un loc necunoscut, fără posibilitatea de a se întoarce acasă, partea vătămată a început să plângă. Ea a fost abordată de către T.A.M. care i s-a prezentat sub numele de C. Partea vătămată i-a relatat acesteia că are 17 ani, că a fost abandonată în acel loc şi nu are unde să doarmă, nici bani să se întoarcă acasă. T.A.M. i-a spus că-i va oferi un adăpost peste noapte şi a dus-o la apartamentul unde locuia împreună cu inculpatul şi fiul lor. În seara următoare T.A.M., zisă „L.";, sub pretextul unei plimbări a dus-o pe partea vătămată în parcarea de la „S.";, unde sub ameninţarea cu bătaia a determinat-o să practice prostituţia. În fiecare seară T.A.M. lua banii obţinuţi de către partea vătămată pe care apoi îi dădea inculpatului S.G.D., în întregime. În repetate rânduri, T.A.M. era sunată de către inculpat care se interesa câţi bani a obţinut din practicarea prostituţiei, atât ea cât şi partea vătămată. De asemenea, dimineaţa când cele două ajungeau acasă, inculpatul cerea socoteală cu privire la banii câştigaţi în aceea noapte. După circa 2 - 3 săptămâni, cu ajutorul unor martori, partea vătămată a reuşit să fugă de la inculpat şi concubina sa. Pe timpul cât partea vătămată a fost exploatată de către cei doi a fost supusă violenţelor fizice şi verbale, nu primea de mâncare decât o dată pe zi, neavând nici un ban, deşi a obţinut în medie 300 - 400 RON (3.000.000 - 4.000.000 ROL pe noapte).

La data de 27 noiembrie 2007 partea vătămată a fost depistată de către Poliţia Municipiului Turda, ocazie cu care a declarat modul în care a fost exploatată de către cei doi inculpaţi. Cu ajutorul poliţiei, partea vătămată s-a întors la domiciliu.

Deşi s-a încercat în mai multe rânduri citarea acesteia la toate adresele cunoscute pentru a fi audiată în faţa instanţei, acest lucru nu a fost posibil, din datele existente la dosarul cauzei reieşind că partea vătămată a părăsit ţara. Totuşi, în ciuda poziţiei de nerecunoaştere a celor doi inculpaţi, instanţa va reţine în sarcina lor comiterea infracţiunii de trafic de minori în dauna părţii vătămate S.D., deoarece declaraţia părţii vătămate se coroborează cu conţinutul mai multor interceptări telefonice din care reiese că inculpata T.A.M. l-a înştiinţat pe inculpatul S.G.D. că vine acasă cu o „fată din Sălaj” cu care până la acea oră „făcuseră două milioane jumătate împreună”. În acelaşi sens sunt şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul S.G.D. la data de 2 noiembrie 2006 cu o persoană pe nume A. căruia i-a relatat că el are „doi câini” (adică două fete care se prostituează în beneficiul său) din care una de prin Sălaj.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.000 RON, reprezentând banii obţinuţi de către cei doi inculpaţi din obligarea ei la practicarea prostituţiei.

6. Partea vătămată C.C. a fost abandonată de părinţi la o vârstă fragedă şi până la vârsta de 12 ani a fost crescută de bunicii materni. După decesul acestora, până la vârsta de 14 ani, aceasta a fost crescută de rude îndepărtate, iar apoi până la 18 ani a fost instituţionalizată. După această vârstă, partea vătămată a lucrat la o firmă din Alba Iulia. În vara anului 2006, aceasta a citit un anunţ publicat în ziar de către inculpatul G.C. privind posibilitatea de a se angaja la hotelul acestuia pe postul de recepţioner. Partea vătămată i-a telefonat inculpatului care i-a solicitat să completeze un CV cu fotografie, iar ulterior să se întâlnească cu el la o benzinărie din Cluj-Napoca pentru a i-l înmâna. Cu această ocazie, inculpatul i-a relatat părţii vătămate că va fi bine plătită, că poate să aleagă între mai multe posturi, toate cu un salariu mare şi că urma să o transporte la locul de muncă de pe litoral, atât pe ea cât şi pe alte fete pe care le-ar fi angajat. Ulterior acestei discuţii partea vătămată s-a sfătuit cu prietenul ei, martorul C.I.B. şi în cele din urmă a hotărât să nu se mai angajeze la hotelul inculpatului.

Căutând alte locuri de muncă, partea vătămată a primit o ofertă de la o firmă din Olanda, ca animatoare web, pe internet şi a decis să lucreze acolo. Timp de trei luni, partea vătămată a muncit la firma respectivă, după care s-a întors în România. După câteva zile, aceasta a fost sunată de către inculpatul G.C. care i-a spus că a căutat-o de mai multe ori. Partea vătămată i-a relatat acestuia că a fost plecată în Olanda unde a lucrat la o firmă de internet. Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă firma respectivă angajează şi alte fete, întrucât el putea să facă rost de angajate şi chiar i-a cerut să le explice fetelor pe care le va găsi care sunt atribuţiile de serviciu pentru această meserie. După câteva zile de la această discuţie, inculpatul a căutat-o pe partea vătămată, împreună cu soţia lui, numita G.A. pe care a prezentat-o ca fiind sora lui şi a invitat-o în locuinţa lor din Turda. Partea vătămată a acceptat şi s-a deplasat în localitatea Turda unde cei doi i-au prezentat o tânără sub numele de M. spunându-i că „sora lui"; şi tânăra ar fi vrut să lucreze la firma din Olanda. Partea vătămată le-a explicat tuturor în ce constă meseria pe care a practicat-o, modul de salarizare şi condiţiile de muncă. După alte câteva zile inculpatul i-a oferit părţii vătămate posibilitatea de a se muta împreună cu „sora lui"; pentru a nu mai plăti chirie. Partea vătămată s-a mutat astfel în locuinţa inculpatului.

În tot acest timp, inculpatul a avut mai multe convorbiri telefonice cu numitul C.A. care se afla în Italia, cerându-i să găsească un loc în care să o poată plasa pe partea vătămată, în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, oferindu-i să împartă sumele pe care le va obţine. În aceste discuţii, atunci când se referea la partea vătămată, inculpatul folosea expresia ";câine";. Deşi inculpatul a negat cu ocazia audierii o parte din conţinutul acestor convorbiri, este limpede că acestea au avut loc de pe telefonul său mobil, acelaşi număr de telefon de unde au fost expediate şi mai multe mesaje scrise către partea vătămată. Totodată, inculpatul i-a cerut martorului C.A. să o contacteze telefonic pe partea vătămată şi să îi spună acesteia că ar avea o agenţie matrimonială, că este interesat de obţinerea unor fotografii pentru a o înscrie într-o bază de date, urmând să o plătească în schimbul fotografiilor cu suma de 700 euro. De asemenea, inculpatul i-a relatat părţii vătămate că avea posibilitatea să câştige această sumă de bani în schimbul unor fotografii sexy (aspecte relevate de partea vătămată în declaraţia sa şi confirmate de conţinutul mesajelor scrise). Partea vătămată a acceptat să facă astfel de fotografii, pe care le-a pus pe un CD şi l-a înmânat inculpatului G.C. Inculpatul nu a fost mulţumit de caracterul prea „soft” al fotografiilor, reproşându-i că nu a utilizat jucării erotice, motiv pentru care nu crede că va fi plătită de agenţia din Italia. În realitate, inculpatul a arătat şi altor prieteni fotografiile făcute de partea vătămată.

Inculpatul G.C. a luat legătura cu martorul C., angajat al firmei din Olanda, al cărui număr de telefon l-a copiat din agenda telefonică a părţii vătămate, fără ca aceasta să observe. Inculpatul i-a relatat martorului că partea vătămată C.C. şi două prietene de ale ei, G.A. şi M. doresc să se angajeze la firma din Olanda. La cererea martorului, inculpatul a trimis pe fax copia paşapoartelor celor trei, după care i-a cerut părţii vătămate să îi povestească martorului că ea şi cele două fete nu pot sa ajungă în Olanda pentru că nu au banii necesari. Martorul a achitat contravaloarea biletelor de avion pentru cele trei tinere şi a trimis suma de 700 euro reprezentând banii necesari pentru a fi prezentaţi la vamă în vederea trecerii frontierei României. Inculpatul G.C. a însoţit-o pe partea vătămată la ghişeul W.U. pentru a ridica această sumă de bani, după care i-a luat banii sub pretextul că îi va păstra el până la plecare. După ce i-a luat banii, inculpatul i-a spus acesteia că după ce va lucra un timp în Olanda o va duce în Italia unde A. ar fi cunoscut un bărbat cu care urma să se căsătorească şi de la care urma să obţină suma de 5.000 euro. În realitate, inculpatul continua să caute o zonă profitabilă din Italia pentru a o plasa pe partea vătămată în scopul practicării prostituţiei, spunându-i martorului C.A. (care nu s-a implicat însă în aceste activităţi) „trebuie să găsesc o soluţiei cumva cu «javra» asta, să combinăm ceva”, „s-o ducem la cioardă"; sau „la stradă”.

De asemenea, inculpatul G.C. a discutat la telefon cu mai mulţi bărbaţi cărora le-a spus că „are o fată”, moment în care partea vătămată şi-a dat seama că inculpatul se referă la ea, astfel că a hotărât să plece de la acesta şi s-a mutat la domiciliul prietenului ei, martorul C.I.B. În ziua următoare, partea vătămată a fost căutată de inculpat care i-a cerut să coboare sub pretextul de a sta de vorbă cu G.A. Partea vătămată a coborât, inculpatul a plimbat-o cu maşina, timp în care a întrebat-o în legătură cu intenţia ei de a pleca în Olanda şi dacă mai doreşte să meargă împreună cu celelalte două tinere stabilind să ţină legătura.

După alte câteva zile, inculpatul a început să îi trimită mesaje scrise prin care o ameninţa pe partea vătămată, că îi va tăia mâinile, picioarele, că-i va scoate ochii, că o va găsi oriunde va fi, că intră peste ea în casă şi în faţa ei îi va viola pe toţi cei cu care locuieşte, reproşându-i că nu răspunde la telefon atunci când o sună. Într-una din zile, inculpatul a sunat-o din nou pe partea vătămată şi i-a cerut să coboare pentru că altfel va urca el în apartament şi va distruge tot. Inculpatul a dus-o pe partea vătămată într-o pădure de lângă Cluj. Sub ameninţări, inculpatul a obligat-o să îi dea poşeta din care i-a luat paşaportul şi cartea de identitate, spunându-i că nu vrea să o lase să plece în Olanda, iar apoi a obligat-o să se dezbrace, să se aşeze în braţele lui şi a sărutat-o. După un timp, inculpatul a lăsat-o să se îmbrace şi i-a spus că prin cele întâmplate i-a demonstrat că poate să aibă încredere în el. Apoi, inculpatul i-a spus părţii vătămate că o va duce în Italia, atât pe ea cât şi pe A., deşi ea nu vroia să meargă.

Ulterior acestui incident, inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să îi telefoneze unui cetăţean italian, stabilit în România şi sub pretextul că îşi caută un loc de muncă să îl determine pe acesta să o ducă în apartamentul lui, urmând ca apoi inculpatul să intre peste ei cu o bâtă de baseball, să îi reproşeze că ar fi vrut să îi violeze sora şi să îi ceară bani. Partea vătămată a acceptat până la un punct acest plan, contactându-l pe cetăţeanul italian şi mergând la el acasă, însă nu l-a mai sunat pe inculpat.

Dându-şi seama că inculpatul G.C. intenţiona de fapt să o ducă în Italia în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, partea vătămată s-a ascuns de acesta la nişte prieteni şi cu ajutorul martorului C.I.B. şi-a făcut un alt paşaport şi altă carte de identitate, iar apoi a plecat în Olanda. Pe perioada cât partea vătămată s-a ascuns, inculpatul a sunat-o în permanenţă şi a ameninţat-o pentru a o determina să spună unde este. De asemenea, inculpatul l-a căutat pe martorul C.I.B. căruia i-a spus că partea vătămată i-ar fi datorat suma de 1.000 euro pe care el i-ar fi dat pentru plata unei operaţii la ochi, împrejurare nereală, şi că o va căuta pe aceasta şi o va face să-i plătească dublu.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare de la inculpat au fost ridicate actele de identitate ale părţii vătămate.

Partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului G.C.

În cursul procesului, aceasta a fost citată la domiciliul procesual ales în Olanda. Partea vătămată a comunicat instanţei că nu se poate deplasa în România la proces, îşi menţine declaraţiile din cursul urmăririi penale, a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu care să îi reprezinte interesele şi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.200 euro daune materiale şi 50.000 euro daune morale.

Instanţa, deşi nu a avut posibilitatea să o audieze în mod nemijlocit pe partea vătămată, a avut în vedere declaraţia acesteia din cursul urmăririi penale, pe care partea vătămată a afirmat în mod expres că şi-o menţine, declaraţie care se coroborează cu conţinutul convorbirilor telefonice precum şi cu declaraţiile martorului C.I.B., atât din faza de urmărire penală, cât şi din faţa instanţei. Martorul a confirmat toate aspectele relatate de partea vătămată, iar instanţa consideră relatările acestui martor ca fiind obiective şi corespunzătoare adevărului, cu atât mai mult cu cât modul în care inculpatul G.C. a acţionat asupra acestei părţi vătămate este similar cu cel în care a acţionat asupra părţii vătămate Ţ.S.E.M. Toate aceste împrejurări coroborate cu faptul că paşaportul părţii vătămate a fost găsit la locuinţa inculpatului conduc la concluzia că relatările părţii vătămate sunt reale. Tribunalul a apreciat că este greu de crezut, aşa cum inculpatul a încercat să susţină, că partea vătămată i-ar fi înmânat paşaportul ca şi garanţie a restituirii unei sume de 300 euro şi de altfel, această ipoteză a fost infirmată de restul materialului probator administrat în cauză.

7. În anul 2005, martorul C.A. a cunoscut-o pe partea vătămată V.H.T. pe care a prezentat-o şi inculpatului G.C. Cei doi au legat o relaţie de prietenie şi au devenit apropiaţi de familia inculpatului G.C.

În toamna anului 2005, inculpatul G.C. împreună cu soţia lui, G.A. s-a deplasat de mai multe ori la Viena. Cu ocazia unei astfel de călătorii, inculpatul a cunoscut-o pe martora G.A.M. originară din România, care practica prostituţia pe cont propriu, prin intermediul unei agenţii din Viena. Martora a locuit iniţial în Viena, iar apoi s-a mutat. Inculpatul i-a cerut martorei să-l găzduiască timp de câteva zile pe el şi soţia lui. În această perioadă inculpatul a aflat amănunte despre activitatea martorei, modul în care ea s-a înregistrat la agenţie şi ce venituri are. Inculpatul a avut drept de şedere în Austria, inclusiv la locuinţa martorei, cu care împărţea cheltuielile chiriei, deoarece se oprea acolo la fiecare drum făcut în străinătate.

La începutul anului 2006 C.A. i-a propus părţii vătămate să meargă cu el în Austria într-o excursie, împreună cu prietenii lui, inculpatul G.C. şi soţia acestuia G.A.

În rechizitoriu s-a reţinut că în fapt cei trei au intenţionat de la bun început să o oblige pe partea vătămată la practicarea prostituţiei în Austria. Astfel, s-a arătat că, fără a bănui nimic, partea vătămată a acceptat deplasarea în Austria care s-a efectuat cu autoturismul marca R.L., condus de inculpatul G.C. Înainte de trecerea frontierei dintre România şi Ungaria, inculpatul G.C. a adunat paşapoartele celorlalte trei persoane din autoturism pentru a le prezenta autorităţilor, iar apoi a reţinut paşaportul părţii vătămate refuzând să i-l mai dea. Acuzarea a reţinut că, odată ajunşi în locuinţa martorei G.A.M., cei trei au făcut presiuni asupra părţii vătămate spunându-i că au adus-o în Austria pentru a se prostitua în folosul lor. Partea vătămată ar fi refuzat, însă inculpatul G.C. a început să o ameninţe spunând că îi datorează bani pentru transportul ei în Austria şi pentru a plăti chiria apartamentului în care stăteau. De asemenea, s-a mai reţinut că martorul C.A. şi numita G.A. au discutat cu partea vătămată pentru a o convinge să accepte situaţia spunându-i că îi este mai bine să accepte pentru că G.C. nu acceptă un refuz şi trebuie să-şi recupereze banii.

Separat, s-a reţinut că inculpatul a avut o discuţie cu martora căreia i-a relatat că partea vătămată doreşte să se prostitueze şi i-a cerut să o ducă la agenţie pentru a se înregistra şi a găsi clienţi. De asemenea, acesta i-a cerut martorei să o instruiască pe partea vătămată care nu mai lucrase ca prostituată şi nu ştie ce are de făcut.

S-a reţinut în rechizitoriu că martora G.A.M. s-a deplasat împreună cu partea vătămată la o agenţie, unde a înregistrat-o sub numele de scenă „V."; şi unde părţii vătămate i-au fost făcute fotografii erotice care au fost postate apoi pe internet. S-a mai reţinut că timp de câteva săptămâni partea vătămată a fost obligată să se prostitueze în beneficiul inculpatului, aceasta fiind lăsată să iasă din apartament doar atunci când avea clienţi. Martora ar fi fost cea care negocia preţurile, cuprinse între 100 - 250 euro pentru o partidă de sex normal, cu clienţii întrucât partea vătămată nu cunoştea limba germană. S-a mai arătat că toţi banii obţinuţi din această activitate au fost luaţi de către inculpat şi de către martorul C.A. şi că, pe timpul zilei, partea vătămată era obligată de către inculpatul G.C., soţia acestuia şi numitul C.A. să îi însoţească în diverse magazine de unde cei trei sustrăgeau bunuri, în special parfumuri sau bani. Obiectele sustrase erau duse de către cei trei într-un rucsac pe care partea vătămată era obligată să-l poarte pentru ca în cazul în care ar fi fost prinşi de poliţie să nu fie găsiţi cu bunuri furate asupra lor. După câteva săptămâni, inculpatul soţia acestuia şi martorul C.A. s-au întors în România pentru a vinde bunurile sustrase, lăsând paşaportul părţii vătămate la martora G.A.M.

Acuzarea a reţinut că, odată rămase singure, partea vătămată i-a relatat martorei că nu doreşte să practice prostituţia şi că a fost obligată de cei trei să facă acest lucru. În aceste condiţii, martora i-ar fi restituit părţii vătămate paşaportul. Din acel moment partea vătămată a refuzat să mai iasă cu clienţii, dorind să se întoarcă în ţară. Înainte ca aceasta să reuşească să plece, inculpatul G.C. şi martorul C.A. s-au întors şi constatând că partea vătămată nu a mai obţinut nici un ban, au bătut-o, i-au luat din nou paşaportul, iar apoi au supravegheat-o îndeaproape obligând-o să practice din nou prostituţia în timpul nopţii şi să participe la furturi în timpul zilei, luându-i toţi banii astfel obţinuţi. Partea vătămată ar fi fost împiedicată să părăsească locuinţa singură şi atunci când le spunea că nu mai doreşte să practice prostituţia, cei doi refuzau să îi dea mâncare şi apă şi chiar să se apropie de frigider. S-a reţinut că, după întoarcerea lor în Austria, cei doi i-ar fi sustras actele privind stabilirea reşedinţei, acte aparţinând martorei G.A.M. şi au început să o ameninţe, martora abandonându-şi locuinţa în mâinile inculpatului.

Partea vătămată şi-a păstrat în linii mari declaraţia în faţa instanţei de judecată, însă există câteva aspecte pe care instanţa le găseşte contradictorii şi inexplicabile.

În primul rând, partea vătămată a susţinut că ar fi fost obligată să practice prostituţia şi ar fi fost sechestrată în locuinţa numitei G.A.M. timp de aproximativ două săptămâni, până când inculpatul G.C. cu martorul C.A. s-ar fi întors după ea, după care au plecat în Elveţia, unde a furat din magazine, obligată de cei doi, parfumuri. Inculpatul G.C. a pus la dispoziţia instanţei o casetă filmată în perioada 11 - 17 ianuarie 2006 din care reiese că partea vătămată s-a deplasat în Elveţia, alături de inculpatul G.C., soţia acestuia şi martorul C.A. la data de 12 ianuarie 2006, partea vătămată apărând în imagini alături de aceştia şi chiar plimbându-se de mână cu martorul C.A. prin Zurich, la un moment în care, conform rechizitoriului, aceasta ar fi fost profund traumatizată de experienţa din Austria care ar fi avut loc la începutul anului 2006 (în luna ianuarie) şi care ar fi durat timp de cel puţin două săptămâni. Din imagini reiese clar că cei patru au fost în Elveţia în perioada 12 - 17 ianuarie 2006, astfel încât se ridică un prim semn de întrebare asupra perioadei în care partea vătămată pretinde că ar fi fost obligată la practicarea prostituţiei în Austria.

În al doilea rând, s-a demonstrat prin declaraţiile inculpatului G.C. şi ale martorilor C.A. şi G.A. că la întoarcerea în Austria numita G.A.M. le-a blocat accesul în locuinţă iar aceştia au solicitat sprijinul poliţiei pentru a-şi putea recupera bunurile din imobil, sprijin ce le-a fost acordat. Ulterior, cei trei au fost conduşi pentru a da declaraţii la sediul Poliţiei din Viena în legătură cu presupusa implicare a martorei G.A.M. în activităţi de prostituţie. În cursul urmăririi penale s-a obţinut de către acuzare transmiterea unor informaţii cu referire la modul în care s-au derulat acele audieri la Viena, audieri la care partea vătămată a recunoscut că a fost singură, a fost audiată separat în prezenţa unui translator şi în cadrul cărora nu a relatat nimic despre presupusa sa traficare în beneficiul inculpatului în perioada cât ar fi stat în Viena. Există şi declaraţiile numitei G.A.M. care relatează că partea vătămată şi-a exprimat acordul de a se prostitua în Viena, declaraţii care însă trebuie privite cu circumspecţie în condiţiile în care martora la rândul său era prostituată şi era anchetată pentru acelaşi lucru. Se ridică deci întrebarea de ce, în faţa autorităţilor austriece, partea vătămată nu a reclamat abuzurile la care a fost supusă, a ales să se întoarcă în România cu cei trei şi chiar a mai continuat o vreme relaţia cu numitul C.A.

Nu în ultimul rând, instanţa a reţinut că deşi urmărirea penală s-a derulat pe parcursul a aproape şase luni de zile, numitul C.A. (învinuit în dosar, faţă de care cauza a fost disjunsă) nu a fost audiat deloc, împrejurare care s-ar fi impus cu prisosinţă, deoarece la acest act material se reţine atât participarea sa, cât şi a martorei G.A., care nici până în prezent nu a fost pusă sub învinuire, cei doi fiind audiaţi în calitate de martori abia în faţa instanţei de judecată. A reţine, raportat la partea vătămată V.H.T., un act material de trafic de persoane în sarcina inculpatului G.C., în condiţiile descrise în rechizitoriu, înseamnă a condamna implicit alte două persoane care nu au fost audiate nici până în prezent în cauză în calitate de învinuiţi, încălcându-le acestora dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Tribunalul apreciază că disjungerea cauzei faţă de aceşti doi martori nu se justifică, deoarece teoretic vorbind în faza de urmărire penală au fost administrate toate probele care ar fi putut conduce la incriminarea lor ca şi coautori în ceea ce priveşte acest act material.

Dincolo de acest aspect, în cauză raportat la acest act material, tribunalul a susţinut că există împotriva inculpatului G.C. doar declaraţia părţii vătămate, declaraţie care este contrazisă de declaraţia inculpatului, a martorilor C.A. şi G.A., precum şi de conţinutul imaginilor DVD-ului pus la dispoziţia instanţei de către inculpat, imagini care redau o altă stare de fapt decât cea descrisă de partea vătămată. Având în vedere toate contradicţiile mai sus enumerate, instanţa a făcut aplicarea principiului în dubio pro reo, urmând a înlătura din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpatului G.C. actul material care o vizează pe partea vătămată V.H.T.

8. Partea civilă Ţ.S.E.M., în vârstă de 18 ani în cursul anului 2007, era elevă la un liceu din Cluj-Napoca. Pe durata anului şcolar aceasta a fost găzduită iniţial de mătuşa ei, martora Ş.V. În cursul lunii aprilie 2007, partea vătămată a găzduit timp de câteva zile o cunoştinţă a tatălui ei, un anume „T."; din Turda. După câteva zile de la plecarea acestuia, partea vătămată a fost apelată de pe telefonul lui „T."; de către inculpatul G.C. care a întrebat-o unde sunt bagajele lui „T.";. Ulterior, inculpatul a sunat-o de mai multe ori pe partea vătămată şi a început să-i facă curte. Aflând că partea vătămată s-a înscris la şcoala de şoferi, inculpatul s-a oferit să o ajute cu examenul, întrucât ar cunoaşte pe cineva de la poliţie. Timp de câteva săptămâni, inculpatul a căutat-o pe partea vătămată invitând-o la restaurante sau la baruri, unde o transporta cu autoturismul său marca L. sau cu autoturismul marca M. cu numere de înmatriculare emise în judeţul Mureş aparţinând inculpatului M.S. După un timp, partea vătămată s-a ataşat de inculpat, care a început să-i povestească că împreună cu alţi prieteni a câştigat sume mari de bani pe litoral, păcălind cetăţeni străini pe care îi lăsau să creadă că vor întreţine relaţii sexuale cu tinere, dar apoi apăreau şi ei pretinzând că ar fi rude sau soţi ai fetelor şi le luau banii. Potrivit declaraţiei părţii civile din faza de urmărire penală, inculpatul i-a atras atenţia să nu povestească nimănui cele aflate, avertizând-o că a făcut puşcărie, nu-i pasă de nimeni şi va intra peste ea oriunde, o va bate pe ea şi familia ei. Inculpatul i-a relatat de asemenea, că are legături cu un italian de la o agenţie matrimonială care are nevoie de un fotomodel, ştiind că partea civilă este interesată de o astfel de carieră. Partea vătămată a mai arătat în cursul urmăririi penale că inculpatul G.C. i-a povestit că o altă tânără a efectuat 10 - 15 fotografii pentru aceea agenţie, însă italianul nu ar fi fost mulţumit de calitatea fotografiilor, astfel că fata nu a mai primit suma de 750 euro promisă. Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă nu ar fi interesată să face ea acele fotografii, cunoscând că partea vătămată a făcut un curs de manechine şi a lucrat la o agenţie de fotomodel. Acesta i-a precizat că nu este vorba de fotografii în care să apară dezbrăcată, ci eventual, cel mult în costum de baie, urmând să câştige în schimb chiar şi o suma mai mare de 750 euro. Partea vătămată a acceptat oferta urmând să stabilească o zi pentru a efectua fotografiile.

În jurul datei de 15 aprilie 2007, partea vătămată a fost sunată de către inculpatul G.C. care i-a cerut să se întâlnească cu nişte italieni la M., pentru „a-i arde";, cu ajutorul ei. Datorită asigurărilor date de inculpat că nu se va ajunge la întreţinerea de relaţii sexuale, partea vătămată a cedat cererilor inculpatului. Inculpatul a transportat-o pe partea vătămată la local cu autoturismul aparţinând inculpatului M.S. şi înainte de venirea italienilor a învăţat-o să le povestească acestora că ar avea o prietenă care vrea şi ea să îi cunoască, urmând să se întâlnească în aceeaşi seară la benzinăria B. din Turda. În aceeaşi după amiază, inculpatul i-a remis părţii vătămate o pereche de ochelari de soare de firmă şi un parfum I.R. pentru a face „impresie bună” asupra italienilor.

Partea vătămată a fost dusă de către inculpatul G.C. la restaurantul Aroma din Cluj-Napoca unde a luat masa cu cei patru italieni. Pe toată durata mesei, potrivit declaraţiilor părţii vătămate Ţ.S.E.M. din faţa instanţei, aceasta a fost sunată de inculpatul G.C. care i-a spus să negocieze cu italienii şi să accepte suma de 250 euro în locul celei de 400 iniţială, care i-a fost propusă pentru întreţinerea de raporturi sexuale. După terminarea mesei, italienii au transportat-o pe partea vătămată în Turda la motelul din incinta benzinăriei B., unde aceştia erau cazaţi, fiind urmăriţi cu autoturismul M. aparţinând inculpatului M.S., de către cei doi inculpaţi. Odată ajunşi în parcare, unul dintre italieni i-a dat părţii vătămate suma de 250 euro, iar aceasta conform înţelegerii i-a dat un apel inculpatului G.C. aşteptând ca acesta să vină să o „salveze”. Partea vătămată a urcat cu italianul în camera de motel, trăgând de timp pentru a nu fi obligată să întreţină cu acesta relaţii sexuale. La un moment dat, în timp ce atât ea cât şi cetăţeanul italian erau dezbrăcaţi, la uşa camerei au apărut inculpaţii M.S. şi G.C., unul din ei prefăcându-se că ar fi prietenul părţii vătămate, au încercat să facă scandal, astfel că cetăţeanul italian a renunţat la intenţiile sale, iar partea vătămată a plecat cu cei doi inculpaţi. Aceştia au transportat-o pe partea vătămată în Cluj-Napoca, pe drum inculpatul G.C. spunându-i că a fost “deşteaptă” şi a făcut bani „cu capul”, apoi i-au dat părţii vătămate suma de 3 - 4 milioane lei vechi din banii obţinuţi de la italieni, după ce în prealabil au schimbat-o în lei.

După câteva zile inculpatul G.C. a sunat-o din nou pe partea vătămată cerându-i să se întâlnească pentru a discuta despre documentele necesare la şcoala de şoferi. Partea vătămată a urcat în autoturismul condus de inculpat, care din Cluj-Napoca s-a deplasat spre localitatea Floreşti, luând-o pe un drum lăturalnic şi ajungând într-o pădure unde a început să o ameninţe spunându-i că poate să îi arate că se poate comporta şi urât cu ea. Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să se dezbrace iar sub imperiul fricii aceasta s-a dezbrăcat până la brâu, moment în care, potrivit susţinerilor părţii vătămate, inculpatul ar fi început să plângă şi să spună că se simte vinovat faţă de soţia sa, după care aparent cei doi s-au împăcat iar inculpatul a condus-o spre casă. Deşi în faza de urmărire penală partea vătămată a afirmat că inculpatul ar fi lăsat-o în Cluj în faţa blocului unde se afla martorul A.P.C., pe care acesta l-a asigurat că nu are nimic cu partea vătămată deoarece el este bărbat căsătorit, în faţa instanţei partea vătămată a arătat că a ajuns singură acasă şi a plâns de faţă cu prietenul ei, fără a-i explica însă motivul depresiei.

În ziua următoare, părţii vătămate i s-a descărcat telefonul. În timp aceasta se afla la şcoală, inculpaţii G.C. şi M.S. au aşteptat-o în faţa şcolii, reproşându-i că nu răspunde la telefon şi cerându-i să urce în autoturism. Pentru a nu provoca o scenă în faţa colegilor, partea vătămată a urcat fiind dusă de cei doi inculpaţi la masă. Inculpatul G.C. i-a cerut ca în aceea seară să îl ajute să „îl ardă"; pe un bărbat. Partea vătămată a încercat să refuze, însă G.C. i-a reamintit că îşi poate schimba uşor comportamentul faţă de ea. În aceeaşi seară inculpatul a luat-o pe partea vătămată şi a transportat-o cu autoturismul aparţinând inculpatului M.S. în benzinăria O. de lângă aeroportul din Cluj-Napoca. Pe drum acesta i-a spus că bărbatul pe care urma să „îl ardă"; se numeşte „C."; şi i-a solicitat să îi ceară acestuia suma de 400 RON pentru a întreţine relaţii sexuale, iar apoi să îi spună că este în perioada menstruaţiei, urmând să se întâlnească ulterior. Conform înţelegerii, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul F.C. obţinând de la acesta suma de 400 RON pentru a întreţine relaţii sexuale. Martorul a dus-o pe partea vătămată la un motel din zona aeroportului, dar după ce au ajuns în cameră i-a spus că nu poate să întreţină relaţii sexuale în ziua aceea. Inculpatul G.C. l-a sunat pe martorul F.C. întrebându-l unde este şi „unde îi lasă fata";, iar apoi împreună cu inculpatul M.S. au „recuperat-o” pe partea vătămată din cartierul Gheorgheni. Cei doi inculpaţi au luat suma de 200 RON lăsându-i părţii vătămate restul şi s-au bucurat apoi că „l-au înţepat pe C.";.

S-a menţionat de către instanţa de fond că, martorul F.C. nu a putut fi audiat în cursul judecăţii, fiind plecat din ţară. Acesta a dat în cursul urmăririi penale două declaraţii contradictorii, însă instanţa urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la cea de a doua declaraţie dată de martor la data de 28 august 2007 deoarece aceasta se coroborează cu declaraţiile constante ale părţii vătămate. În plus, în faţa instanţei a fost audiat tatăl martorului, numitul F.I. care a arătat că a luat legătura cu fiul său şi acesta i-a spus că îşi menţine declaraţiile date în faţa organelor de poliţie.

Cu referire la aplicabilitatea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a reţinut că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că lectura declaraţiilor unor martori care au refuzat sau nu au putut să depună mărturie în faţa tribunalului nu este, în sine, incompatibilă cu dispoziţiile convenţiei, cu condiţia respectării dreptului la apărare. Aceasta presupune ca apărarea să fi cunoscut conţinutul acestei declaraţii şi să o poate combate iar în situaţia în care nu a avut obiectiv posibilitatea de a interoga martorul, o hotărâre de condamnare nu trebuie să se întemeieze în mod determinant pe astfel de depoziţii (cauza P.S. contra Germaniei, Van Mechelen s.a contra Ţărilor de Jos, Doorson contra Ţărilor de Jos).

În data de 20 aprilie 2007, partea vătămată a fost dusă de inculpatul G.C. la o şcoală de şoferi din Turda, unde a dat nişte teste pentru examen, iar apoi inculpatul i-a spus că o va duce în poligon pentru a vedea cum conduce. Inculpatul a condus autoturismul până în afara oraşului, după care i-a spus că inculpatul M.S. doreşte să întreţină relaţii sexuale cu ea şi pentru a nu se certa cu prietenul lui, ar fi mai bine ca ea să se prefacă că sunt iubiţi, iar astfel S. o va lăsa în pace.

În aceeaşi seară partea vătămată i-a relatat prietenului ei, martorul A.P.C. în ce situaţie a ajuns, iar acesta a sfătuit-o să nu se mai întâlnească cu cei doi inculpaţi. Timp de câteva zile, partea vătămată nu i-a mai răspuns inculpatului G.C., acesta însă a insistat şi în cele din urmă a reuşit să o contacteze relatându-i că ar fi discutat cu directorul de la T.F., care i-ar fi oferit posibilitatea de a participa la un casting, la Oradea, partea vătămată refuzând oferta.

În săptămâna următoare, în timp ce partea vătămată era la şcoală, inculpatul a sunat-o şi a ameninţat-o cerându-i să se întâlnească cu el la ora 14,00, deoarece poliţia ar fi deschis o anchetă în legătură cu „T.";. Datorită ameninţărilor, părţii vătămate i s-a făcut rău, iar colegele de şcoală a întrebat-o ce s-a întâmplat. Aflând în ce situaţie se află partea vătămată, martora P.I.C. a acceptat să îl sune pe inculpat, să se dea drept mătuşa părţii vătămate pentru a-i cere acestuia să o lase în pace. În cursul discuţiei, inculpatul a ameninţat-o pe martoră şi pe partea vătămată. Convorbirea a fost înregistrată de către martoră, pe telefonul părţii vătămate fiind apoi pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală.

Pentru a scăpa de inculpat, partea vătămată s-a mutat de la mătuşa ei în căminul liceului. Inculpatul a căutat-o şi i-a dat mai multe telefoane, spunându-i că partea vătămată îi datorează suma de 15 milioane lei vechi, reprezentând contravaloarea ochelarilor, a parfumului şi a drumurilor pe care le-a făcut de la Turda la Cluj, pentru a o căuta, şi a ameninţat-o pentru a o obliga să îi dea aceşti bani.

Datorită presiunilor create de inculpat, partea vătămată s-a împrumutat de la mătuşa ei cu suma de 500 RON şi i-a dat-o inculpatului în prezenţa martorilor P.M., B.R.M. şi T.A.I. G.C. a luat banii şi i-a spus părţii vătămate că îi va plăti pentru nervii pe care i-a făcut şi pentru că l-a ocolit.

În ziua următoare inculpatul a aşteptat-o la cămin pe partea vătămată şi a transportat-o cu autoturismul său, marca R.L. cu număr de înmatriculare de Austria, în campingul Făget pentru a face fotografii. Odată ajunşi în cameră, inculpatul a determinat-o pe partea vătămată să se dezbrace şi i-a făcut mai multe fotografii cu caracter indecent, una dintre ele cu caracter pornografic. După efectuarea fotografiilor, potrivit susţinerilor părţii vătămate din faţa instanţei, inculpatul G.C. a început să îi spună că de fapt inculpatul M.S. ar fi dorit să o violeze iar el o apăra, situaţie în care partea vătămată a cedat psihic şi a întreţinut relaţii sexuale normale cu inculpatul. Ulterior, inculpatul a transportat-o pe partea vătămată care era în stare de şoc, spre casă.

Martorii audiaţi arată că după obţinerea fotografiilor, inculpatul G.C. i-a spus părţii vătămate că fotografiile sunt la M.S. şi că dacă nu va face ceea ce îi va cere acesta le va face publice, făcându-i astfel rău. Fotografiile efectuate părţii vătămate au fost găsite cu ocazia percheziţiei efectuate în torpedoul autoturismului aparţinând inculpatului M.S.

Speriată de cele întâmplate, partea vătămată a relatat cele întâmplate mătuşii sale care i-a dat toţi banii pe care inculpatul i-a pretins. În data de 13 mai 2007, partea vătămată i-a remis suma de 1.000 RON inculpatului, cerându-i să o lase în pace.

În cursul lunii mai 2007, cei doi inculpaţi s-au deplasat din nou la căminul unde locuia partea vătămată. Inculpatul G.C. a aşteptat pe hol, iar inculpatul M.S. a intrat în camera acesteia, fiind însă scos afară de colegele de cameră ale tinerei. Acestea l-au auzit pe inculpatul G.C. în timp ce îl îndemna pe inculpatul M.S. să o ia pe partea vătămată.

Ulterior, inculpatul M.S. a mai căutat-o pe partea vătămată în cameră prezentându-se colegelor ei că este verişorul ei.

Prin faptele comise, inculpatul i-a cauzat părţii vătămate traume psihice, aceasta solicitând să beneficieze de consilierea unui psiholog.

Ambii inculpaţi au negat aceste aspecte, susţinând doar că o cunosc pe partea vătămată. Inculpatul G.C. a recunoscut că a cunoscut-o pe aceasta prin intermediul numitului „T.” şi că aceasta i-ar fi solicitat ajutorul pentru înscrierea la şcoala de şoferi. De asemenea, inculpatul a arătat că i-ar fi împrumutat acesteia nişte bani şi i-ar fi dat nişte produse spre vânzare, aceasta fiind de fapt motivul real pentru care a continuat să o caute, inclusiv la internat (recuperarea sumelor de bani datorate). Mai mult, inculpatul a admis că el i-a făcut cunoştinţă părţii vătămate cu martorul F.C., dar aceasta deoarece partea vătămată s-a arătat interesată de persoana lui. În ceea ce priveşte fotografiile părţii vătămate care o înfăţişează nud şi care au fost găsite în autoturismul inculpatului M.S., inculpatul G.C. a afirmat că i-ar fi fost remise de partea vătămată, care era interesată de o carieră în modeling.

De cealaltă parte, inculpatul M.S. a admis că a cunoscut-o pe partea vătămată prin intermediul inculpatului G.C. şi l-a însoţit pe acesta la unele întâlniri, inclusiv la internat, unde a intrat în cameră pentru a o căuta pe partea vătămată, însă nu a intervenit în discuţiile dintre aceştia, aspect confirmat indirect şi de către partea vătămată Ţ.S.E.M., precum şi de martorele audiate în cauză (T.A.I., B.R.M., P.M.)

Instanţa de fond a reţinut însă participarea morală a inculpatului M.S. la comiterea infracţiunii, deoarece acesta l-a însoţit pe inculpatul G.C. la mai multe întâlniri cu partea vătămată, creând astfel senzaţia că participă în mod tacit la acţiunile coinculpatului. Mai mult, acesta a căutat-o pe partea vătămată în cameră în internat. Coroborând această împrejurare cu alte acte de participare ale inculpatului M.S. la tentative de a racola tinere fete dispuse la practicarea prostituţiei, precum şi cu cele întâmplate martorei P.A.C., tribunalul apreciază că vinovăţia acestuia a fost dovedită, deoarece astfel de atitudini, de încurajare a unor astfel de comportamente şi de susţinere implicită a acţiunilor inculpatului G.C. nu sunt fireşti la vârsta inculpatului şi la experienţa sa de viaţă.

În cursul judecăţii s-a avansat de către apărare ideea că toate susţinerile părţii vătămate sunt simple invenţii, pe fondul unui comportament vădit disimulat, în condiţiile în care partea vătămată a mai reclamat un viol (soldat cu netrimiterea în judecată a persoanei reclamate, care însă a recunoscut întreţinerea raportului sexual şi pe fondul unor afecţiuni psihice confirmate prin adresa comunicată de către Spitalul Clinic de Urgenţă Cluj, Clinica Psihiatrie, unde partea vătămată a fost internată în perioada 12 martie - 21 martie 2005 cu diagnosticul „Tulburare schizoafectivă tip maniacal”. În acelaşi timp, s-a acreditat ideea că şi dacă ar fi fost reale, acţiunile părţii vătămate ar fi fost liber consimţite, deoarece aceasta posedă un website propriu cu poze pentru adulţi şi nu ar fi prima dată când ar fi de acord să întreţină relaţii sexuale contracost cu bărbaţi. În acest sens au fost depuse în probaţiune mai multe înscrisuri şi un CD care tind să confirme aceste aspecte.

După arestarea inculpaţilor partea vătămată a fost contactată pe internet de către martorul C.A. (care a pretins că ar fi un bărbat din Timişoara, interesat de persoana ei şi de o întâlnire „contracost”), cu care a purtat mai multe convorbiri. Instanţa nu a reţinut la dosar înscrisurile care redau convorbirile de pe internet ale părţii vătămate cu martorul, apreciind că acestea pot aduce atingere vieţii private a părţii vătămate şi doar ca elemente de circumstanţiere ale conduitei părţii vătămate menţinerea lor la dosar nu justifică proporţionalitatea dintre atingerea adusă vieţii private şi scopul urmărit. Au fost în schimb acceptate ca probe la dosar listingurile de pe website-ul aparţinând părţii vătămate, precum şi înregistrarea convorbirii telefonice dintre partea vătămată şi martorul C.A., convorbire telefonică ce a avut loc la sfârşitul anului 2007 şi în care partea vătămată i-a solicitat martorului în mod expres să îi remită într-un cont indicat o anumită sumă de bani în vederea unei întâlniri şi a întreţinerii de raporturi sexuale contracost. Toate aceste elemente vor fi avute în vedere la cuantificarea daunelor morale solicitate de partea vătămată (10.000 euro).

Independent de aceste împrejurări, chiar şi în condiţiile în care comportamentul la modul general al părţii vătămate nu ar fi fost unul care să se circumscrie limitelor unei decenţe general impuse de societate, tribunalul nu a putut nega împrejurarea că partea vătămată a fost efectiv hărţuită de inculpatul G.C., care cu sprijinul moral al inculpatului M.S., i-au indus acesteia o stare de tulburare şi de temere de care s-a profitat, chiar până la a se ajunge la întreţinerea de raporturi sexuale mai mult sau mai puţin liber consimţite. În sprijinul declaraţiilor părţii vătămate (nemodificate practic decât sub anumite nuanţe în faza de judecată faţă de faza de urmărire penală) vin relatările martorelor T.A.I., B.R.M., P.M., Ş.V. care au relatat că partea vătămată în acea perioadă era extrem de speriată şi confuză, trecea de la o stare la alta şi avea stări de leşin, astfel încât a fost nevoie de intervenţia fermă a unei colege de ei (martora P.I.C.) într-o conversaţie telefonică cu inculpatul G.C., în încercarea de a pune practic capăt încercărilor de hărţuire şi intimidare ale părţii vătămate. În acest context, nu poate fi neglijat avantajul psihic şi moral, datorat diferenţei de vârstă şi experienţei de viaţă diferite dintre inculpat şi partea vătămată (care se afla la studii în an terminal de liceu în Cluj-Napoca, singură, fără suportul unei familii şi deci vulnerabilă, vulnerabilitate pe care inculpatul G.C. a exploatat-o, creându-şi un ascendent moral asupra victimei). Se poate deci concluziona că raportat la partea vătămată Ţ.S.E.M. inculpaţii G.C. şi M.S. au comis infracţiunea de trafic de persoane în modalitatea abuzului de autoritate şi prin constrângere morală, profitând de lacunele şi tarele părţii vătămate (la această vârstă partea vătămată nu se bucura de sprijinul familiei, nu avea un sprijin real sau repere solide în viaţă) şi de teribilismul specific vârstei adolescentine.

În aceste condiţii, independent de problemele anterioare de sănătate psihică sau de activităţile prestate pe internet de partea vătămată, tribunalul a apreciat că atitudinea inculpaţilor nu devine scuzabilă şi nici nu îi poate exonera de răspunderea penală, chiar dacă s-ar admite de către instanţă ideea că ar exista exagerări şi nesincerităţi de ambele părţi.

Ca atare, nu s-a putut admite ipoteza apărării în sensul că între inculpat şi partea vătămată a existat o „relaţie intimă”, că inculpatul a făcut o „pasiune de moment” faţă de partea vătămată, „pasiune” ce l-a determinat să îi dea sume de bani împrumut. Nu are nici o relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de trafic de persoane împrejurarea că partea vătămată nu s-a prostituat efectiv (în sensul că nu a întreţinut relaţii sexuale de orice natură contra cost cu alte persoane la îndemnul şi cu susţinerea celor doi inculpaţi), deoarece infracţiunea s-a realizat (în forma abuzului de autoritate), în scopul exploatării victimei, de la care au fost şi obţinute anumite sume de bani din cele remise de cetăţenii italieni şi de martorul F.C.

Ceea ce conduce în plus la aprecierea ca veridice în cea mai mare parte a declaraţiilor părţii vătămate este împrejurarea că modalitatea în care s-a acţionat asupra ei este similară cu cea în care s-a acţionat asupra părţii vătămate C.C. (ambele fiind fete tinere, cu un aspect exterior extrem de plăcut şi fiecare vulnerabilă sub aspectul statului social, al relaţiilor familiale şi al dificultăţilor de adaptare socială în raport cu propriile lor aspiraţii).

9. Inculpatul M.S. o cunoştea pe partea vătămată P.A.M., în vârstă de 16 ani (la data comiterii faptei), de când aceasta era la vârsta preşcolară. De la verişoara părţii vătămate, care este fiica inculpatului, acesta a aflat că partea vătămată avea probleme cu absenţele şi locuieşte singură fiind neglijată de părinţi şi are probleme financiare. În cursul lunii mai 2007, în timp ce se deplasa la şcoală, partea vătămată a fost abordată de ambii inculpaţi G.C. şi M.S. care au întrebat-o dacă are probleme cu absenţele oferindu-se să o ajute. Partea vătămată i-a dat inculpatului G.C. o listă cu absenţele, listă care a fost găsită cu ocazia percheziţiei domiciliare. Inculpatul i-a procurat motivări false pentru motivarea absenţelor, pe care partea vătămată le-a prezentat la şcoală. Locuind în apropierea inculpaţilor, partea vătămată se întâlnea frecvent cu aceştia în drum spre casă. Cu fiecare ocazie aceştia au intrat în vorbă cu partea vătămată câştigându-i încrederea şi au solicitat numere de telefon ale unor tinere cu care ar putea să întreţină relaţii sexuale. În acest mod, cei doi inculpaţi au obţinut numărul de telefon al martorei C.A.O. pe care inculpatul G.C. a sunat-o cerându-i să accepte o întâlnire. Într-o dimineaţă, în timp ce partea vătămată se îndrepta spre şcoală cei doi inculpaţi i-au cerut să se deplaseze cu ei la Cluj-Napoca pentru a o cunoaşte pe martora C.A.O. Cei trei s-au întâlnit cu martora C.A.O. în Parcul Mare din Cluj-Napoca, partea vătămată făcându-i cunoştinţă cu cei doi inculpaţi. Inculpatul G.C. i-a cerut martorei să îi însoţească în cartierul Mănăştur, însă martora a refuzat. Cei doi inculpaţi au urcat-o pe partea vătămată în autoturismul condus de M.S., iar pe drum i-au reproşat că martora nu este suficient de frumoasă şi i-au arătat fotografiile părţii vătămate Ţ.S.E.M., pe care le păstrau în bordul autoturismului spunându-i că ei au avut femei frumoase. Inculpatul M.S. l-a lăsat pe inculpatul G.C. la M. din cartierul Mănăştur şi a dus-o pe partea vătămată pe o stradă din apropierea Pădurii Sf. Ion, unde prin violenţă şi ameninţări a încercat să întreţină relaţii sexuale cu aceasta. Partea vătămată s-a opus, amintindu-i că este tatăl verişoarei ei, însă inculpatul a început să tragă de pantaloni şi a desfăcut catarama de la curea pentru a o dezbrăca. în acel moment inculpatul a fost sunat la telefon şi a renunţat să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată deplasându-se din nou în cartierul Mănăştur unde s-a întâlnit cu inculpatul G.C. Acesta l-a întrebat pe coinculpat dacă a rezolvat ceva, iar el i-a răspuns că fata nu a stat, moment în care partea vătămată şi-a dat seama că cei doi inculpaţi s-au înţeles să profite de ea. Aceştia au dus-o pe partea vătămată înapoi la Turda şi după masă inculpatul G.C. s-a întâlnit cu ea şi i-a spus că trebuie să îi plătească suma de 100 RON în schimbul motivărilor procurate din moment ce nu a vrut să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul M.S. şi a ameninţat-o că o va bate dacă nu îi va da aceşti bani. Inculpatul i-a cerut de asemenea, că, dacă nu vrea să întreţină relaţii sexuale cu M.S. să facă acest lucru cu un prieten de-al lor pentru a-şi plăti datoria.

De asemenea, inculpaţii i-au cerut părţii vătămate să întreţină relaţii sexuale cu clienţii pe care îi vor găsi pentru a-şi plăti pretinsa datorie. În cele din urmă, inculpaţii au fixat termen părţii vătămate ca cel târziu în data de 12 iunie 2007 să-şi achite datoria.

În data de 10 iunie 2007, inculpatul G.C. a întâlnit-o pe partea vătămată pe o terasă din Turda, ocazie cu care a ameninţat-o din nou să îi dea banii şi chiar a lovit-o atunci când partea vătămată i-a spus că nu are posibilităţi financiare, cerându-i să facă rost de bani cum ştie.

Faţă de cele întâmplate partea vătămată a sesizat organele de urmărire penală, iar la data de 13 iunie 2007, aceştia au fost reţinuţi.

Aceasta a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaţilor G.C. şi M.S. însă nu a formulat pretenţii civile în cauză.

Inculpaţii au negat comiterea infracţiunii, iar inculpatul M.S. a afirmat că partea vătămată ar fi fost pusă să declare mincinos de către fosta sa concubină, care este mătuşa părţii vătămate şi cu care aceasta este în relaţii tensionate. Ambii inculpaţi au recunoscut totuşi că i-au facilitat părţii vătămate motivarea absenţelor de la şcoală şi că s-au întâlnit în Cluj-Napoca cu martora C.A.O.

Instanţa a reţinut faptul că partea vătămată şi-a menţinut în integralitate declaraţia din faza de urmărire penală în faţa instanţei de judecată iar relatările acesteia cu privire la incidentul petrecut în data de 10 iunie 2006 au fost confirmate prin depoziţiile martorilor P.A.I., O.A. şi C.A.I., contrazicând astfel declaraţiile celor doi inculpaţi. De asemenea, instanţa a reţinut, pe baza depoziţiei părţii vătămate şi a martorei C.A.O. că partea vătămată iniţial a avut un comportament prietenos faţă de inculpaţi datorită împrejurării că îl cunoştea pe inculpatul M.S. de mică, nepunându-şi problema că acesta, ca fost concubin al mătuşii sale, ar putea abuza de ea. De altfel, şi partea vătămată a declarat că a început să îi perceapă pe cei doi ca fiind violenţi abia după episodul din Cluj, când aceştia au început să o ameninţe şi să îi ceară să întreţină cu alţi bărbaţi relaţii sexuale contracost în schimbul faptului că au ajutat-o cu motivarea absenţelor la şcoală. Nu este de neglijat, a apreciat tribunalul, nici împrejurarea că această parte vătămată a fost cea care a făcut prima denunţ împotriva inculpatului, imediat după incidentul petrecut pe terasa barului aparţinând martorului P.A.I.

10. În afara persoanelor de mai sus care au formulat plângeri împotriva inculpaţilor şi alte tinere au reclamat faptul că inculpaţii G.C. şi M.S. au încercat să le racoleze prin inducerea în eroare şi alte tinere, în scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea prostituţiei. Aceste fapte au rămas în forma tentativei, care însă se absoarbe în infracţiunea consumată.

Astfel, după ce a cunoscut-o prin intermediul părţii vătămate P.A.M., în cursul lunii iunie 2007, inculpatul G.C. a sunat-o de mai multe ori pe martora C.A.O. Atât înainte de a se întâlni cu ea, cât şi ulterior, în prezenţa inculpatului M.S. care intervenea în discuţii, aceştia i-au propus martorei să întreţină relaţii sexuale contra cost, iar la refuzul acesteia i-au solicitat martorei să le caute fete care sunt dispuse să întreţină relaţii sexuale contra cost, oferindu-i un comision în valută. Martora a refuzat să le dea acestora vreun număr de telefon şi a întrerupt relaţiile.

În urma anunţurilor publicate de către inculpatul G.C. în cursul anului 2006, acesta a fost contactat de martorele C.L., M.O.G. şi V.R., cărora le-a povestit că deţine un hotel la mare şi le-a oferit locuri de muncă bine plătite, solicitându-le şi să întocmească un CV cu fotografie. Din diferite motive acestea nu am mai plecat la mare cu inculpatul. Acesta le-a păstrat însă numerele de telefon, în agendele ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi le-a sunat şi în vara anului 2007, repetându-şi oferta, insistând ca acestea să se angajeze la presupusul hotel, martorele au refuzat deoarece între timp au verificat pe internet şi au constat că hotelul nu există.

În cursul anului 2007, cei doi inculpaţi le-au contactat pe martorele C.L.I., M.C. şi J.G.A. pe care le-au cunoscut în diverse împrejurări, cărora de asemenea le-au propus să le ducă la mare să le angajeze la aşa zisul hotel. Cei doi inculpaţi i-a propus martorei C.L.I. să o ducă în străinătate pentru a lucra ca dansatoare la bară.

Toate aceste aspecte au fost confirmate de martore cu prilejul audierii în faţa instanţei de judecată, precum şi de interceptările de convorbiri telefonice existente la dosarul cauzei.

Tot în cursul anului 2007, inculpatul G.C. a dat un anunţ la ziar, oferind împrumuturi cu dobândă. În cursul lunii iunie 2007, aflându-se într-o situaţie disperată având nevoie de suma de 150 milioane lei vechi, pentru a plăti o operaţie necesară bunicului ei şi neputând obţine aceşti bani de la bănci, martora P.A.C., a apelat la serviciile inculpatului. Inculpatul G.C. s-a prezentat la întâlnirea cu martora împreună cu inculpatul M.S., ambii prezentându-se sub alte nume. Văzând că martora este disperată, având nevoie cu orice preţ de aceşti bani pentru acea operaţie, cei doi au transportat-o la campingul din Făget cu autoturismul aparţinând inculpatului M.S. şi au închiriat o cameră. Pe drum, cei doi i-au relatat că au un hotel şi un club de streaptease la Mamaia şi i-au oferit un loc de muncă, explicându-i că va câştiga mulţi bani sau va cunoaşte bărbaţi cu bani. Cei doi i-au cerut martorei să întreţină relaţii sexuale normale şi orale cu ei în schimbul obţinerii împrumutului. Din disperare, martora a acceptat. După ce a întreţinut relaţii sexuale cu aceştia, inculpatul G.C. i-a cerut să se prostitueze pentru a obţine bani, însă martora a refuzat. Cei doi au dus-o pe martoră pe o terasă din Piaţa Cipariu din Cluj-Napoca şi i-au cerut să îi aştepte până când îi vor aduce hârtie pentru a completa contractul de împrumut, abandonând-o acolo. Martora l-a sunat de mai multe ori pe inculpatul G.C., cerându-i să îi acorde împrumutul, însă aceştia au pus-o în legătură cu un alt „asociat";, moment în care martora a realizat ce se întâmplă şi a renunţat să îi mai caute pe cei doi pentru obţinerea împrumutului.

În cursul urmării penale a fost efectuată o percheziţie domiciliară la domiciliul inculpatului S.G.D., ocazie cu care au fost ridicate, printre altele, un hard disc şi un număr de 28 suporţi optici, tip CD, respectiv DVD. Cu ocazia efectuării percheziţiei în sistem informatic s-a constatat că în memoria computerului sunt stocate 13 fişiere conţinând filme cu minori sau persoane prezentate ca fiind minori în ipostaze pornografice. De asemenea un număr de 6 suporţi optici conţineau, fiecare în parte, mai multe filme având acelaşi tip de conţinut. Din probele administrate s-a stabilit că filmele de pe cei 6 suporţi optici (respectiv CD-uri şi DVD-uri), au fost inscripţionate la date diferite, începând cu 5 mai 2005 şi până la 21 aprilie 2007. De asemenea, fişierele cu filmele având acest tip de conţinut au fost create la date diferite, respectiv 23 august 2007, ora 11,31, 23 august 2007, ora 08,42, 24 august 2007, ora 04,06, 23 august 2007, ora 01,51, 23 august 2007, ora 12,30, 23 august 2007, ora 09,08, 23 august 2007, ora 06.36, 23 august 2007, ora 06,34, 14 iulie 2007, ora 02,39, 14 iulie 2007, ora 02,39, 14 iulie 2007, ora 02,36 - 02,38. O parte dintre fişierele cu filme pornografice cu minori s-au regăsit şi pe suporţii optici. Fiecare dintre aceste filme erau individualizate prin titluri sugestive, cum ar fi : „puştoaice se joacă de-a porno";, „Andreea eleva de 17 ani, de la Ekco porno.Avi";, „porno copilă 11 ani Bucureşti";, „Denisa eleva de 12 ani din Motru, porno";, „Timişoreanca cu sânii imenşi 15 ani pe bune xxx porno lezbi tot ce vrei";, „Sex la Motru cu Denisa";, „Porno super nou 2005";, „una la 12 ani";, „Monica Gabor XXX";, „Cea mai tare liceancă xxx";, „O puştoaică de 14 ani violată de unu de 28 ani xxx porno.mpg";, „sex în grup în wc la un liceu în Berceni xxx porno";.

Din investigaţiile efectuate s-a stabilit că persoana de sex feminin din filmele „Denisa eleva de 12 ani din Motru, porno"; şi „Sex la Motru cu Denisa"; avea 12 ani la data filmării materialului, care a fost iniţial postat pe internet în anul 2005. Şi celelalte materiale pornografice prezintă, prin titlul lor şi prin conţinut, persoane minore având comportament sexual explicit.

Fiind audiat, inculpatul S.G.D. a arătat că personal a descărcat de pe internet un fişier conţinând mai multe filme, fără să cunoască faptul că acestea erau materiale pornografice cu minori. A mai arătat inculpatul că descărcarea acestor materiale era teoretic permisă oricărei persoane care avea acces la reţeaua de cartier de intranet.

Apărarea inculpatului este infirmată de elementele tehnice constatate cu ocazia percheziţiei în sistem informatic şi analizei datelor obţinute în urma percheziţiei. Astfel, atunci când au fost imprimate pe CD sau DVD, a fost necesară selectarea fiecărui titlu în parte, aceste titluri fiind explicite raportat la conţinutul materialului. De asemenea, fişierele cu filme stocate în memoria computerului au fost create la date şi ore diferite şi au fost accesate (fişierul a fost deschis) ulterior, tot la date diferite. Din elementele tehnice rezultă cu certitudine că inculpatul a cunoscut natura materialelor şi le-a procurat şi deţinut pentru sine cu intenţie.

De altfel textul art. 51 din Legea nr. 161/2003, Titlul III este extrem de clar şi nu lasă loc de interpretări: “Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.”

Mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale:

- acte premergătoare;

- declaraţiile părţilor vătămate;

- adresa ANITP privind pe partea vătămată V.H.T.;

- procese-verbale privind ameninţări adresate părţilor vătămate;

- procese-verbale de recunoaştere după planşă foto;

- declaraţiile martorilor;

- procese-verbal de investigaţii;

- un plic sigilat, conţinând datele de identitate ale uneia dintre minorele prezentate în filmele ";Denisa eleva de 12 ani din Motru, porno"; şi „Sex la Motru cu Denisa";;

- copia motivărilor obţinute de partea vătămată P.A.M.;

- reţetele medicale depuse de partea vătămată V.H.T. din care a rezultat că suferă de tulburări anxioase;

- procesul-verbal de redare a convorbirilor puse la dispoziţie de partea vătămată Ţ.S.E.M.;

- comisia rogatorie privind audierea părţii vătămate privind audierea părţii vătămate C.C. şi a unui martor;

- comisia rogatorie privind audierea unui martor şi investigaţii cu privire la inculpaţi;

- procesul-verbal privind inventarierea memoriei telefonului aparţinând inculpatului S.G.D.;

- procese-verbale de percheziţii domiciliare;

- procese-verbale de percheziţie în sistem informatic şi analiza datelor informatice;

- procese-verbale de redare ale unor convorbiri;

- un plic sigilat conţinând cartela marca O., ridicată de la inculpatul S.G.D.

Mijloace de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti:

- declaraţiile inculpaţilor G.C., S.G.D., M.S., T.A.M.;

- declaraţiile părţilor vătămate D.A., V.H.T., Ţ.S.E.M., P.A.M., T.I.R.;

- listingurile website-ului aparţinând părţii vătămate Ţ.S.E.M. şi CD-ul conţinând conversaţia cu martorul C.A.;

- procesele-verbale de sancţionare contravenţională ale inculpatei T.A.M.;

- declaraţiile martorilor B.T., P.A.C., C.A., Ş.V., A.P.C., M.G., L.F.G., M.O.G., C.L., C.A.O., S.M.D., L.I., C.A.M., B.L., M.M., P.M., P.A.I., C.A., P.R.R., F.A., G.A., A.C., G.C.N., T.A.I., S.M., Ş.A., M.M., M.C., H.I., O.A., C.I.B., S.L., R.G.D., P.I.C., B.R.M., P.M., C.A.I., F.I., S.A.A., R.C., M.R.C., Ţ.C.V., K.E.M.

- referatele de evaluare psiho-socială privind pe inculpaţi;

- procesele-verbale de redare a DVD-ului pus la dispoziţia instanţei de către apărătorul inculpatului G.C. privind drumul efectuat la începutul anului 2006 în Elveţia împreună cu martorii G.A. şi C.A. şi cu partea vătămată V.H.T. şi anexele foto;

- procesele-verbale de sancţionare contravenţională ale părţii vătămate T.I.R. şi dările în debit;

- copia cazierului inculpatei T.A.M.

Măsuri procesuale în cursul judecăţii:

Cu privire la starea de arest

Inculpatul M.S. a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore prin ordonanţele de reţinere din data de 13 iunie 2007 iar la data de 14 iunie 2007 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva acestuia pentru faptele reţinute în sarcina sa, prin ordonanţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj.

Inculpatul G.C. a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore prin ordonanţele de reţinere din data de 13 iunie 2007, iar la data de 14 iunie 2007 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva acestuia pentru faptele reţinute în sarcina sa, prin ordonanţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj.

Inculpatul S.G.D. a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore prin ordonanţa de reţinere din data de 18 octombrie 2007, iar la data de 19 octombrie 2007 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva acestuia pentru faptele reţinute în sarcina sa, prin ordonanţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj. Prin Încheierea penală nr. 70/C/2007 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Cluj, secţia penală, s-a dispus arestarea inculpaţilor M.S. şi G.C. pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 14 iunie 2007, emiţându-se mandatele de arestare preventivă nr. 37 pentru M.S. şi nr. 36 pentru G.C.

Prin Încheierea penală nr. 95/C/2007 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, secţia penală, s-a dispus arestarea inculpatului S.G.D. pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 19 octombrie 2007, emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 47.

Prin încheieri succesive măsura arestării preventive luată faţă de cei trei inculpaţi a fost prelungită în cursul urmăririi penale şi apoi menţinută în cursul întregii judecăţi faţă de inculpaţii G.C. şi M.S.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.G.D., faţă de acesta măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi ţara prin încheierea penală din data de 3 noiembrie 2008, definitivă prin Decizia penală nr. 662/R din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj.

Inculpata T.A.M. a fost reţinută pe o perioadă de 24 de ore prin ordonanţa de reţinere din data de 22 octombrie 2007, iar la data de 23 octombrie 2007 s-a dispus obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea Turda, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23 octombrie 2007, ora 13,30, prin ordonanţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj.

Prin Ordonanţa din data de 21 noiembrie 2007 măsura a fost prelungită pe o durată de încă 30 de zile, până la data de 20 decembrie 2007.

Prin Încheierea penală din data de 5 decembrie 2007 a fost înlocuită această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, măsură ce a fost menţinută în tot cursul procesului.

În cauză au fost invocate mai multe excepţii prealabile citirii actului de sesizare, care au fost respinse potrivit celor statuate prin Încheierea din data de 3 martie 2008. Anterior începerii dezbaterilor, au fost respinse motivat o serie de noi cereri în probaţiune, aşa cum reiese din încheierea penală din data de 19 ianuarie 2009.

Cu privire la măsurile asigurătorii şi la cele privind indisponibilizarea unor bunuri în vederea confiscării şi reparării pagubelor cauzate prin infracţiuni:

Pentru garantarea reparării pagubelor produse în dauna părţilor vătămate, precum şi având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 privind garantarea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării bunurilor obţinute din săvârşirea infracţiunilor arătate mai sus, prin Ordonanţa din 14 iunie 2007 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de 10.305 euro, ridicate de la domiciliul inculpatului G.C., precum şi a sumelor de 6.760 euro, 1.350 RON şi 13.000 forinţi, ridicate de la domiciliul inculpatului M.S.

Prin Ordonanţa procurorului din 20 noiembrie 2007 pentru aceleaşi motive, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului S.G.D., până la concurenţa sumei de 270.000 RON.

Parchetul a apreciat că în urma investigaţiilor efectuate s-a stabilit că o parte din banii obţinuţi din traficarea părţilor vătămate, au fost folosiţi de inculpat pentru a achiziţiona pe numele mamei sale o garsonieră, în baza unui contract sub semnătură privată. Imobilul a fost sechestrat în baza ordonanţei procurorului, însă nefiind înscris în cartea funciară nu a fost posibilă luarea inscripţiei ipotecare.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul a arătat că nu el este proprietarul apartamentului, ci mama sa, însă aceste declaraţii au fost apreciate ca fiind nesincere iar contractul sub semnătură privată încheiat pe numele mamei inculpatului a fost considerat ca fiind o simulaţie prin interpunere de persoană.

În cursul judecăţii, la solicitarea numitei G.A. s-a dispus restituirea către aceasta a sumei de 10.000 euro ridicată de la domiciliul comun al celor doi soţi pentru considerentele arătate în Încheierea penală din data de 23 iunie 2008, definitivă prin Decizia penală nr. 471/R din 29 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj.

De asemenea, la solicitarea martorului P.M. s-a dispus în cursul procesului restituirea către acesta a contravalorii în lei a sumei de 10.000 euro ridicată de la domiciliul inculpatului M.S. prin Încheierea penală din data de 24 noiembrie 2008, definitivă prin Decizia penală nr. 759/R din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj.

Totodată, prin Încheierea penală din data de 3 noiembrie 2008, definitivă s-a dispus, la solicitarea martorei M.M., mama inculpatului S.G.D., ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în municipiul Turda, jud. Cluj apreciindu-se că acest imobil aparţine mamei inculpatului, potrivit înscrisurilor depuse la dosar şi depoziţiilor martorilor audiaţi cu privire la acest aspect în cursul judecăţii.

Încadrarea juridică a faptelor:

Schimbarea încadrării juridice

Apărătorul inculpatului G.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia din infracţiunea de trafic de persoane în forma incriminată de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen. (în formă continuată) în 14 infracţiuni de trafic de persoane în condiţiile art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar ulterior schimbarea încadrării juridice pentru fiecare dintre cele 14 infracţiuni de mai sus din trafic de persoane în proxenetism în condiţiile art. 329 alin. (1) C. pen.

S-a mai solicitat de asemenea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13, alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de proxenetism în condiţiile art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de tentativă la proxenetism prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) C. pen., în modalitatea îndemnului sau înlesnirii practicării prostituţiei faţă de martorele C.A.A., C.L., M.O.G., V.R., C.L.I., M.C. şi J.G.A.

Pentru inculpatul M.S. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată faptă prevăzută de art. 12, alin. (1) şi (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., în 7 infracţiuni de trafic de persoane comise în forma concursului de infracţiuni în condiţiile art. 33, lit. a) C. pen.

- din infracţiunea de trafic de minori, faptă prevăzută de art. 13, alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329, alin. (1) şi (3) C. pen.

- din infracţiunea de trafic de minori, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329, alin. (1) şi (3) C. pen.

Din oficiu, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., raportat la actele materiale reţinute în sarcina tuturor celor patru inculpaţi.

În urma deliberării, tribunalul a respins cererile de schimbare a încadrării juridice, atât în sensul celor solicitate de apărători, cât şi în sensul celor puse în discuţie din oficiu de către instanţă, apreciind că prin modalităţile în care au fost comise faptele acestea întrunesc, într-o modalitate alternativă sau alta, latura obiectivă a infracţiunii de trafic de persoane.

Prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionându-se recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României s-a statuat că „în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafică persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen.

În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001”. Mutatis mutandis, aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în cazul traficului de minori.

De asemenea, prin Decizia nr. 49, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: „Traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs”.

În primul rând, tribunalul remarcă că faţă de fiecare parte vătămată sau martoră care au fost reţinute ca victime sau potenţiale victime în prezenta cauză s-a exercitat o formă de recrutare specifică, însă care se regăseşte în conţinutul infracţiunilor prev. de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, fie că a fost vorba de abuz de autoritate (în cazul părţilor vătămate C.C. şi Ţ.S.E.M.) sau de înşelăciune (în cazul martorelor P.A.C., C.A.A., C.L., M.O.G., V.R., C.L.I., M.C. şi J.G.A.), fie de constrângere sau ameninţare (în cazul părţilor vătămate P.A.M. şi D.A.), aşa cum reiese şi din conţinutul convorbirilor telefonice, scopul final era ca acestea să fie racolate în vederea exploatării lor (fie că era vorba de prostituţie propriu-zisă, fie că era vorba de alte forme de exploatare). Prin urmare, dispoziţiile art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., nu sunt incidente în cauză.

Cât priveşte schimbarea încadrării juridice din infracţiunea în formă continuată în concurs de infracţiuni, raportat la fiecare parte vătămată sau martoră, tribunalul a apreciat că aceasta nu se impune, deoarece nu poate fi vorba de o rezoluţie infracţională distinctă raportat la fiecare dintre acestea. Atât din modul de operare, cât şi din conţinutul convorbirilor telefonice se desprinde fără dubiu ideea că fiecare dintre inculpaţi a acţionat (raportat desigur la actele materiale reţinute în sarcina fiecăruia dintre ei) în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţia de a racola şi exploata tinerele, profitând de starea lor de vulnerabilitate. De altfel, în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Deciziei nr. 49 de recurs în interesul legii, deoarece activitatea infracţională s-a derulat în paralel, faţă de victime, în aceleaşi condiţii de timp.

În drept: fapta inculpatului G.C. care, în perioada 2006 - 2007, singur sau împreună cu inculpatul M.S., prin violenţă, ameninţare, înşelăciune şi abuz de autoritate a recrutat sau a încercat să recruteze, pe părţile vătămate C.C., Ţ.S.E.M. şi martorele C.L., M.O.G., V.R., C.A.O., C.L.I., M.C., J.G.A. şi P.A.C. în scopul exploatării, prin obligarea la efectuarea unor reprezentări cu caracter pornografic şi la alte forme de exploatare sexuală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat care, în cursul anului 2007, împreună cu inculpatul M.S., prin şantaj şi ameninţare a racolat-o pe partea vătămată minoră P.A.M. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

Infracţiunile au fost comise în condiţiile concursului real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere că prin Sentinţa penală nr. 1173 din 21 octombrie 1998 a Judecătoriei Gherla, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 10 luni pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat şi conducere fără permis, inculpatul fiind liberat condiţionat la data de 24 august 1999, având un rest de 489 de zile, s-a constatat că acesta a comis faptele reţinute în prezentul dosar după împlinirea termenului de liberare condiţionată, fiind aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), privind recidiva postexecutorie.

Prin Sentinţa penală nr. 203/2007 a Judecătoriei Turda a fost admisă cererea formulată de către inculpat, instanţa dispunând reabilitarea acestuia de sub efectele condamnării aplicate prin Sentinţa penală nr. 1173/1998 a Judecătoriei Gherla, definitivă prin Decizia penală nr. 181/1998 a Tribunalului Cluj. În rechizitoriu s-a reţinut că, având în vedere că, anterior judecării cererii de reabilitare, inculpatul a suferit condamnări în străinătate pentru comiterea unor infracţiuni de furt, s-ar impune anularea reabilitării în temeiul art. 139 C. pen. Faţă de această împrejurare, tribunalul a constatat că la dosarul cauzei nu există vreo dovadă că inculpatul ar fi fost condamnat în străinătate pentru infracţiuni de furt (din contră, din datele furnizate de Ministerul Federal de Interne al Austriei reiese că acesta nu figurează cu cazier în străinătate) şi nici că dacă ar fi fost, acele hotărâri ar fi fost recunoscute în România potrivit Legii nr. 302/2004. Totuşi, raportat la condamnarea aplicată prin Sentinţa penală nr. 1173/1998 a Judecătoriei Gherla şi Decizia penală nr. 181/1998 a Tribunalului Cluj, tribunalul a constatat că infracţiunile care i se reţin în sarcină au debutat anterior împlinirii acestui termen. De asemenea, a mai opinat tribunalul, în acest cadru procesual nu se poate proceda la anularea reabilitării în condiţiile art. 139 C. pen., Judecătoria Turda, la momentul pronunţării Sentinţei nr. 203/2007, (dosar care este ataşat la dosarul prezentei cauze) a pronunţat în mod corect hotărârea de reabilitare faţă de actele ce existau la dosar, deoarece la momentul pronunţării hotărârii nu era pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului în prezentul dosar. Art. 139 C. pen. se referă la situaţia în care după pronunţarea hotărârii de reabilitare s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o condamnare, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece inculpatul nu a mai suferit condamnări între timp. În aceste condiţii, tribunalul nu a putut da curs solicitării parchetului de anulare a reabilitării, ci a constatat doar că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului G.C. au fost comise în stare de recidivă mare postexecutorie faţă de condamnarea aplicată prin Sentinţa penală nr. 1173/1998 a Judecătoriei Gherla, iar hotărârea de reabilitare rămâne lipsită de efecte.

Fapta inculpatului M.S. care, în perioada 2006 - 2007, împreună cu inculpatul G.C., prin înşelăciune şi abuz de autoritate a recrutat pe partea vătămată Ţ.S.E.M., şi prin aceleaşi mijloace a încercat să contribuie la recrutarea martorelor C.A.O., C.L.I., M.C., J.G.A. şi P.A.C. în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituţiei, la efectuarea unor reprezentări cu caracter pornografic şi la alte forme de exploatare sexuală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat care, în cursul anului 2007, împreună cu inculpatul G.C., prin şantaj şi ameninţare a racolat-o pe partea vătămată minoră P.A.M. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

Infracţiunile au fost comise în condiţiile concursului real prev.de art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere că prin Sentinţa penală nr. 108 din 21 ianuarie 1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 314 din 20 martie 2009 a Tribunalului Cluj, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt calificat şi fals privind identitatea, inculpatul fiind liberat condiţionat la data de 5 iunie 2001, având un rest de 572 de zile, s-a constatat că acesta a comis faptele reţinute în prezentul dosar după împlinirea termenului de liberare condiţionată, fiind aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), privind recidiva postexecutorie.

Fapta inculpatului S.G.D. care, în perioada 2004 - 2007, prin violenţă, ameninţare şi abuz de autoritate a recrutat pe inculpata T.A.M., în scopul exploatării, apoi împreună cu aceasta, prin aceleaşi mijloace a recrutat, transportat şi găzduit pe partea vătămată D.A., în scopul exploatării, obţinând venituri din practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat care, în cursul anului 2006, împreună cu inculpata T.A.M., prin ameninţare şi inducere în eroare a racolat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată minoră S.D. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului S.G.D. care în perioada 2006 - 2007, a procurat pentru sine şi a deţinut în memoria computerului său şi pe un număr de 6 suporţi optici (CD-uri şi DVD-uri), mai multe filme cu imagini reprezentând minori în ipostaze pornografice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 51 titlul III, din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Infracţiunile au fost comise în condiţiile concursului real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere că prin Sentinţa penală nr. 61 din 10 iulie 1997 a Judecătoriei Huedin inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, fiind liberat condiţionat la data de 16 ianuarie 2001 cu un rest de 387 de zile, faţă de acesta sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), privind recidiva postexecutorie.

Fapta inculpatei T.A.M. care, în cursul anului 2006, împreună cu inculpatul S.G.D., prin inducere în eroare a racolat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată D.A. în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceleiaşi inculpate care, în cursul anului 2006, împreună cu inculpatul S.G.D. prin inducere în eroare a racolat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată minoră S.D. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

Infracţiunile au fost comise în condiţiile concursului real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a constatat în temeiul art. 36 alin. (2) C. pen., că aceste două infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni raportat la cele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţele penale nr. 159 din 14 martie 2007 şi nr. 155 din 23 aprilie 2008 ale Judecătoriei Turda.

Ca atare, instanţa a menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate raportat la cele dispuse prin Sentinţa penală nr. 155 din 23 aprilie 2008 a Judecătoriei Turda, definitivă prin Decizia penală 242/A din 8 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore din 22 octombrie - 23 octombrie 2007 şi perioada executată din data de 24 octombrie 2008 până la data de 13 februarie 2009.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pentru fiecare dintre ei, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaţilor şi împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

A mai învederat instanţa că dincolo de împrejurarea că inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi, cu excepţia inculpatei T.A.M., sunt recidivişti, există şi alte elemente ce vor fi avute în vedere la individualizarea pedepselor.

În primul rând, s-a reţinut că în multe situaţii părţile vătămate au facilitat prin comportamentul lor conduita antisocială a inculpaţilor. Vorbind de actele materiale care au reprezentat fiecare în sine o infracţiune consumată de trafic de persoane se poate remarca, dincolo de acţiunile inculpaţilor, o atitudine frivolă şi adeseori inconştientă a părţilor vătămate. Cu certitudine, această atitudine nu poate înlătura răspunderea penală a inculpaţilor, însă nici nu poate fi ignorată cu desăvârşire, pentru că nu este vorba de persoane absolut inocente care au fost atrase pur şi simplu într-un cerc infracţional, ci de persoane care avuseseră anterior astfel de experienţe şi care ar fi trebuit să manifeste o diligenţă sporită în a evita astfel de „întâmplări” nefericite.

Dincolo de aceste aspecte, instanţa a avut în vedere concluziile referatelor de evaluare privind pe inculpaţi şi a remarcat că starea de recidivă mare postexecutorie în care se află inculpaţii G.C., M.S. şi S.G.D. vizează infracţiuni fără violenţă, de o cu totul altă natură, nefiind deci vorba de o recidivă caracterizată. În plus, toţi cei trei au comis prezentele fapte cu puţin înaintea împlinirii termenului de reabilitare.

Din concluziile referatului de evaluare care îl priveşte pe inculpatul G.C., precum şi din alte probe administrate în cursul cercetării judecătoreşti, reiese că acesta a conştientizat în mare măsură consecinţele comportamentului său şi beneficiază de sprijinul familiei, chiar dacă este perceput în comunitate de unele persoane ca fiind o persoană recalcitrantă şi duplicitară. Conduita sa în penitenciar de la momentul arestării preventive a fost apreciată pozitiv, acesta fiind recompensat de două ori pentru raportarea unor incidente, iar susţinerea necondiţionată a familiei şi dorinţa de a se reintegra social constituie argumente care au îndreptăţit instanţa să considere că reeducarea inculpatului a început deja.

Totodată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.S., pe lângă faptul că participarea sa la faptele ce i-au fost reţinute în sarcină a fost mai redusă, tribunalul a menţionat că, concluziile referatului de evaluare sunt pozitive în ceea ce îl priveşte. Acesta are un nivel bun de educaţie şcolară şi pregătire profesională, o situaţie materială stabilă şi suficiente resurse personale şi familiale pentru a se reintegra în societate.

Cu referire la inculpatul S.G.D., instanţa a reţinut implicarea sa în trei acte materiale (de trafic de persoane şi minori), la care se adaugă largul concurs al persoanelor traficate, care au practicat prostituţia şi înainte şi după ce l-au cunoscut pe acesta, astfel încât nu se poate reţine că acesta a fost persoana care le-a determinat pe inculpata T.A.M. şi pe părţile vătămate S.D. şi D.A. să facă acest lucru. Aşa cum reiese şi din interceptările de convorbiri telefonice, în cauză nu s-a putut dovedi că inculpatul le-a constrâns pe acestea să practice prostituţia, practic le-a înlesnit doar acest lucru şi a tras foloase de pe urma activităţii acestora. Din conţinutul convorbirilor telefonice reiese în mod clar că acesta nu a dat curs „solicitărilor” (mai mult sau mai puţin serioase) ale inculpatului G.C. de a înlesni plecarea în străinătate a unor părţi vătămate în scopul practicării prostituţiei, considerând afirmaţiile coinculpatului drept „vrăjeli”. Prin urmare, tribunalul a apreciat că la dozarea pedepsei, trebuie avută în vedere în concret contribuţia reală a inculpatului la comiterea faptelor şi împrejurarea că acesta nu este singura persoană culpabilă de atitudinea părţilor vătămate. Instanţa a apreciat că fiecare dintre acestea (inculpata T.A.M. şi părţile vătămate S.D. şi D.A.) au avut posibilitatea de a alege un alt mod de viaţă şi au avut de asemenea posibilitatea de a ieşi din acest angrenaj, lucru pe care de altfel părţile vătămate l-au şi făcut după circa două săptămâni, fără ca inculpatul să încerce în vreun fel să le readucă la locuinţa lui pentru a se „prostitua” în beneficiul său. De altfel, partea vătămată D.A. are aceeaşi calitate într-un alt dosar cu acelaşi obiect (trafic de persoane) aflat pe rolul Tribunalului Cluj şi a recunoscut că ea a solicitat să locuiască la locuinţa inculpaţilor în Turda şi s-a reîntors în municipiul Turda, potrivit propriilor declaraţii, în scopul practicării prostituţiei, după ce înainte fusese internată într-un centru de plasament. După plecarea de la locuinţa inculpatului S.G.D., aceasta a continuat să practice prostituţia în Turda, alături de partea vătămată T.I.R.

În ceea ce o priveşte pe inculpata T.A.M., aşa cum reiese din concluziile referatului de evaluare psiho-socială, tribunalul a reţinut că aceasta a apelat la practicarea prostituţiei ca urmare a imposibilităţii de a identifica soluţii alternative de a obţine banii necesari propriei întreţineri şi a celor trei copii minori pe care îi are. Aceasta a fost înscrisă într-o şcoală specială, pentru copii cu dizabilităţi, pe care nu a reuşit să o promoveze, nu ştie să scrie şi citi, nu poate admite abuzurile care s-au exercitat asupra ei, figurează în evidenţele Poliţiei Turda cu peste o sută de sancţiuni contravenţionale pentru prostituţie şi a suferit condamnări pentru această infracţiune. În lipsa unor soluţii instituţionale alternative din partea societăţii, care să o poată determina pe aceasta să îşi schimbe comportamentul, tribunalul a apreciat că o pedeapsă cu detenţie, în limitele reduse ca urmare a circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, ar putea fi de natură să contribuie la reeducarea acesteia.

Din considerentele sus-expuse, instanţa a reţinut în favoarea tuturor celor patru inculpaţi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. ultim C. pen. şi a dispune condamnarea acestora după cum urmează:

1. Faţă de inculpatul G.C.

- 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen.

- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen. după executarea efectivă a pedepsei.

Pe durata executării pedepsei şi ulterior ca şi pedeapsă complementară urmează a se face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., urmând a fi interzise datorită naturii infracţiunilor de care a fost găsit vinovat inculpatul (trafic de persoane şi trafic de minori).

În baza art. 350 C. proc. pen. tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive începând cu data de 13 iunie 2007 la zi.

2. Faţă de inculpatul M.S., tribunalul a dispus în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. ultim C. pen. şi cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea la pedeapsa de:

- 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen.

- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen. după executarea efectivă a pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive începând cu data de 13 iunie 2007 la zi.

3. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.G.D. instanţa, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a dispus condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. ultim C. pen. şi cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare.

- 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. tribunalul a constatat că cele trei infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen. după executarea efectivă a pedepsei.

S-a menţinut faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi ţara iar în baza art. 145 alin. (1¹) şi art. 145¹ C. proc. pen. îi vor fi impuse acestuia, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa instanţelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;

b) să se prezinte la Secţia de poliţie în raza teritorială a căreia îşi are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;

c) să nu îşi schimbe locuinţa din Turda, jud. Cluj decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

S-a atras atenţia inculpatului S.G.D. asupra prevederilor art. 145 alin. (2²) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), tribunalul a dedus din pedeapsă perioada detenţiei preventive începând cu data de 18 octombrie 2007 până la data de 11 noiembrie 2008.

4. Cu privire la inculpata T.A.M., tribunalul în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a dispus condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, cu aplicarea art. 40 C. pen., art. 74 alin. ultim C. pen. şi cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de:

- 1 an şi 10 luni închisoare.

- 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând a aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an şi 10 luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei urmează a se face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, d), e) C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., urmând a fi interzise datorită naturii infracţiunilor de care a fost găsit vinovat inculpatul (trafic de persoane şi trafic de minori).

În temeiul art. 36 alin. (2) C. pen., tribunalul a constatat că aceste două infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţele penale nr. 159 din 14 martie 2007 şi nr. 155 din 23 aprilie 2008 ale Judecătoriei Turda.

În aceste condiţii, s-a menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate raportat la cele dispuse prin Sentinţa penală nr. 155 din 23 aprilie 2008 a Judecătoriei Turda, definitivă prin Decizia penală nr. 242/A din 8 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore din 22 octombrie - 23 octombrie 2007 şi perioada executată din data de 24 octombrie 2008 până la data de 13 februarie 2009, când aceasta a fost eliberată din executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 155 din 23 aprilie 2008 a Judecătoriei Turda prin Sentinţa penală nr. 195 din 9 februarie 2009 a Judecătoriei Gherla.

Tribunalul a menţinut faţă de inculpată măsura obligării de a nu părăsi ţara iar în baza art. 145 alin. (1¹) şi art. 145¹ C. proc. pen. va impune acesteia, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa instanţei de judecată ori de câte ori va fi chemată în prezenta cauză;

b) să se prezinte la Secţia de poliţie în raza teritorială a căreia îşi are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemată;

c) să nu îşi schimbe locuinţa decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

De asemenea, s-a impus inculpatei ca pe durata măsurii luate să nu se deplaseze şi să nu frecventeze locurile în care se practică prostituţia şi să nu mai desfăşoare această activitate.

Latura civilă:

În cauză nu există nici o constituire de parte civilă faţă de inculpatul M.S.

S-au constituit părţi civile părţile vătămate C.C. faţă de inculpatul G.C. (cu suma de 1.200 euro despăgubiri materiale şi 50.000 euro daune morale), V.H.T. (iniţial cu suma de 50.000 euro faţă de inculpatul G.C., după care cu ocazia audierii şi-a precizat pretenţiile la suma de 4.000 euro despăgubiri materiale şi 10.000 euro daune morale), T.I.R. cu suma de 2.800 euro faţă de inculpatul G.C., S.D. cu suma de 7.000 RON faţă de inculpaţii T.A.M. şi S.G.D., Ţ.S.E.M., iniţial cu suma de 50.000 euro după care a precizat în declaraţia din faţa instanţei că solicită obligarea inculpatului G.C. la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de daune materiale şi 10.000 euro daune morale şi D.A. cu suma de 4.000 RON faţă de inculpatul S.G.D.

Examinând solicitările părţilor civile, în raport şi de actele materiale care au fost reţinute în sarcina inculpaţilor, tribunalul a apreciat că unele din acestea sunt fondate, din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.C., aşa cum s-a arătat şi în conţinutul stării de fapt, tribunalul a reţinut vinovăţia inculpatului raportat la această parte vătămată şi, luând în considerare întreaga activitate infracţională, presiunile psihice la care a fost supusă partea vătămată, faptul că aceasta împreună cu martorul C.I.B. au fost nevoiţi să părăsească municipiul Cluj-Napoca iar aceasta a trebuit să îşi refacă actele în vederea plecării din ţară, instanţa urmează să aprecieze că partea vătămată este îndreptăţită de a primi o compensare bănească care să fie de natură a repara suferinţa morală pricinuită. În acelaşi timp, instanţa a apreciat că pretenţiile civile solicitate de partea vătămată cu titlu de daune morale sunt exagerate raportat la criteriile generale de acordare a daunelor materiale şi la practica judiciară în această materie, deoarece reparaţia morală a prejudiciului suferit nu trebuie să constituie o sursă de îmbogăţire fără just temei a părţii civile în detrimentul inculpatului. Constatând totodată că pretenţiile civile solicitate cu titlu de despăgubiri materiale nu au fost dovedite, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. tribunalul a obligat pe inculpatul G.C. la plata despăgubirilor civile în sumă de 5.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile C.C., respingând ca neîntemeiate restul pretenţiilor civile formulate în cauză.

Tribunalul a reţinut că aceleaşi raţiuni sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul părţii vătămate Ţ.S.E.M., din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză reieşind în mod clar că acţiunile inculpatului au avut asupra ei un efect devastator şi traumatizant. În acelaşi timp însă, la stabilirea cuantumului daunelor morale care au fost acordate, instanţa a avut în vedere şi persoana, precum şi atitudinea culpabilă a părţii vătămate care, deşi a realizat că îi este dăunătoare compania inculpatului şi relaţia cu acesta, a continuat să se întâlnească cu el, favorizând practic, într-un fel, derularea cursului evenimentelor. S-a constatat că a fost dovedită în cauză remiterea către inculpat a sumei de 500 RON, cu titlu de pretinsă datorie pentru o pereche de ochelari de soare şi un parfum, astfel încât inculpatul va fi obligat la plata în favoarea părţii civile a sumei de 1.500 RON despăgubiri materiale şi 3.000 euro daune morale, sumă pe care instanţa a apreciat-o ca fiind de natură să contribuie, în mod just, la repararea prejudiciului moral resimţit de partea vătămată.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. instanţa va dispune, de asemenea, obligarea inculpatului S.G.D. la plata despăgubirilor civile în sumă de 4.000 RON în favoarea părţii civile D.A., apreciind ca fiind întemeiate în totalitate pretenţiile civile ale acesteia, raportat la împrejurarea că timp de circa două săptămâni inculpatul, prin intermediul concubinei sale, în mod constant şi-a însuşit sumele de bani realizate de această parte vătămată din practicarea prostituţiei.

Totodată, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. tribunalul a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor S.G.D. şi T.A.M. la plata despăgubirilor civile în sumă de 4.500 RON în favoarea părţii civile S.D., cu titlu de despăgubiri materiale, respingând restul pretenţiilor civile formulate de aceasta. Partea civilă a solicitat în cursul urmăririi penale obligarea celor doi inculpaţi la plata sumei de 7.000 RON reprezentând banii pe care i-ar fi câştigat în folosul lor în perioada cât a fost găzduită de aceştia. Din aceeaşi declaraţie a părţii civile reiese însă că aceasta a stat la locuinţa inculpaţilor 2 - 3 săptămâni, timp în care câştiga în medie 3 - 400 RON pe noapte. În aceste condiţii, la o medie de 15 zile şi la o medie de 300 RON câştigaţi pe noapte, instanţa a apreciat că suma ce trebuie a-i fi acordată părţii civile se cifrează la 4.500 RON, şi nu la 7.000 RON cum a pretins aceasta.

S-a constatat că partea vătămată P.A.M. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

Faţă de împrejurarea că instanţa a înlăturat din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de persoane reţinute în sarcina inculpaţilor actele materiale care le priveau pe părţile vătămate T.I.R. şi V.H.T., instanţa a respins în totalitate pretenţiile civile formulate de acestea.

Cu privire la măsurile asigurătorii, s-a dispus în cauză asupra bunurilor inculpaţilor, în baza art. 357 pct. 2 lit. e) rap. la art. 165 C. proc. pen. tribunalul a dispus restituirea următoarelor bunuri:

Către inculpatul M.S. – sumele de 13.000 forinţi, 1.350 RON, precum şi diferenţa dintre suma de 6.760 euro şi contravaloarea în euro a sumei de 10.000 RON (restituită martorului P.M., conform Încheierii de şedinţă din data de 24 noiembrie 2008), sume ridicate de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la data de 13 iunie 2007 şi depuse de organele de cercetare penală la data de 15 iunie 2007 la B.C.R. în conturile x, y şi respectiv z, precum şi toate bunurile şi înscrisurile (cu excepţia celor deja restituite în faza de urmărire penală).

Restituirea a fost dispusă deoarece, în primul rând, faţă de acest inculpat nu există nici o constituire de parte civilă în cauză, iar în al doilea rând nu s-a dovedit că aceste sume de bani ar fi fost obţinute în urma comiterii infracţiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată în prezenta cauză. Provenienţa licită a averii se prezumă prin lege şi, chiar mai mult, prin declaraţiile martorilor M.L., R.G.D. şi S.L. s-a dovedit că inculpatul avea, în mod constant, alte surse de venit.

Către inculpatul G.C. tribunalul a dispus restituirea unităţii centrale culoare negru-argintiu, marca I., precum şi a tuturor celorlalte bunuri şi înscrisuri, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 iunie 2007, cu excepţia paşaportului părţii civile C.C. şi a înscrisurilor indicate la pct. 11 din procesul-verbal care o vizează pe partea vătămată P.A.M. Restituirea bunurilor se impune deoarece acestea nu au fost folosite la comiterea infracţiunilor din prezenta cauză, nefiind incidente dispoziţiile art. 118 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. instanţa a dispus confiscarea de la inculpatul S.G.D. a unităţii centrale de marcă neidentificată, de culoare gri metalizat ridicată cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 18 octombrie 2007, ca şi bun folosit la comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 51, Titlul III din Legea nr. 161/2003.

Potrivit art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., tribunalul a dispus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului (în care se includ şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în cursul procesului) după cum urmează:

- pe inculpatul G.C., la plata sumei de 8.000 RON;

- pe inculpatul M.S. la plata sumei de 5.000 RON;

- pe inculpatul S.G.D. la plata sumei de 3.000 RON;

- pe inculpata T.A.M. la plata sumei de 2.000 RON.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei în favoarea apărătorilor desemnaţi din oficiu următoarele sume:

- 150 RON în favoarea av. V.R., apărător desemnat din oficiu pentru inculpata T.A.M.;

- 80 RON în favoarea av. B.P., căsătorită F., apărător desemnat din oficiu pentru partea civilă C.C.;

- 240 RON (3 x 80 RON) în favoarea av. V.B.D., apărător desemnat din oficiu pentru părţile vătămate P.A.M., D.A. şi T.I.R.

Împotriva sentinţei menţionate au declarat apeluri, în termen, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Cluj, inculpaţii T.A.M., M.S., S.G.D., G.C. şi partea civilă V.H.T.

Primul apelant, procurorul, a criticat sentinţa susţinând că se impunea condamnarea inculpaţilor la pedepse majorate, cu înlăturarea circumstanţelor atenuate reţinute în favoarea lor şi a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond nu a reţinut actele materiale referitoare la părţile vătămate S.M.D., T.I.R., V.H.T. şi D.A.

Astfel, în ceea ce priveşte prima parte vătămată, s-a arătat că în cursul urmăririi penale aceasta a relatat pe larg cum în anul 2004 inculpaţii M.S. şi G.C. au transportat-o la Mamaia şi au obligat-o să practice prostituţia în folosul lor, însă în cursul judecăţii a declarat că nu a fost niciodată la mare cu aceştia, iar inculpaţii menţionaţi au spus că au fost la Campionatul de fotbal din Portugalia; în aceste condiţii, s-a precizat că, instanţa trebuia să pună la îndoială sinceritatea părţii vătămate, deoarece din declaraţia martorei G.A. rezultă că a fost vizitată la domiciliu de către prima, ceea ce face să subziste o temere serioasă că a fost influenţată să declarare în favoarea inculpatului G.C.

Referitor la D.A. s-a învederat că, în mod surprinzător, instanţa nu a reţinut încercarea inculpatului G.C. de a o recruta în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei pentru că aceasta, în mod constant, a arătat că acest inculpat i-a propus inculpatului S.G. să o ducă împreună la mare pe partea vătămată pentru a practica prostituţia, mai ales că aceeaşi modalitate de recrutare inculpatul a abordat-o şi faţă de alte părţi vătămate.

S-a mai criticat faptul că instanţa nu a reţinut că S.G.D. şi G.C., prin inducere în eroare în vara anului 2006, au recrutat-o şi au dus-o la Eforie pe partea vătămată T.I.R., unde timp de două săptămâni au obligat-o să practice prostituţia, cu toate că partea vătămată nu şi-a modificat radical declaraţia în faţa instanţei, ci doar a nuanţat în privinţa inculpatului S.G.D., în sensul că doar inculpatul G.A. ar fi exercitat mijloacele de constrângere, celălalt doar trăgând foloase. În sprijinul criticii s-au invocat declaraţiile mamei părţii vătămate, T.A. şi a martorului protejat, I.I.

În fine, referitor la partea vătămată V.H.T. s-a arătat că traficarea acesteia de către inculpatul G.C. a fost dovedită prin declaraţia părţii vătămate şi a martorei G.A.A. (zisă A.).

S-a concluzionat că, faţă de gravitatea deosebită a faptelor, numărul victimelor, mijloacelor de constrângere, poziţiei nesincere a inculpaţilor şi încercărilor de zădărnicire a aflării adevărului, se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante facultative şi majorarea pedepselor aplicate.

Partea vătămată apelantă V.H.T., prin memoriul depus la dosar a criticat soluţia de achitare a inculpatului G.C. pentru fapta comisă faţă de persoana ei, susţinând că motivarea instanţei potrivit căreia declaraţia părţii vătămate - că ar fi fost dusă în Viena în anul 2006 unde a fost obligată la practicarea prostituţiei - este contrazisă de vizionarea unui DVD din care rezulta că a fost în Viena în anul 2005, nu este verosimilă, fiind evident vorba de o eroare de redactare a declaraţiei sale, referitoare la data faptei.

A specificat că, deşi martora G.A.A. (zisă A.) a declarat că apelanta şi-ar fi exprimat acordul pentru a se prostitua în Viena, declaraţia martorei a fost desprinsă din context, deoarece tot ea a spus că de fapt partea vătămată nu ştia că a fost dusă acolo pentru a practica prostituţia.

În acelaşi timp, a menţionat că atunci când a fost audiată de autorităţile austriece era în aceeaşi încăpere cu inculpatul G.C. care i-a atras atenţia cu privire la ceea ce declară, astfel încât se impunea reţinerea acestui act material de trafic de persoane în sarcina inculpatului şi admiterea acţiunii civile formulate de parte.

Inculpatul G.C. a criticat sentinţa, susţinând că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., deoarece fapta nu a fost comisă de 2 sau 3 persoane fiindcă totul se leagă de coinculpatul C.A. şi de soţia inculpatului, G.A., faţă de care s-a disjuns cauza.

Sub un alt aspect, a precizat că se impunea înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi reţinerea art. 33 lit. a) pentru că faptele nu au fost comise în formă continuată, intervalul mare – anii 2004 – 2006 – denotă că nu există unitate de timp, loc şi de rezoluţie infracţională, din probe rezultând că întâlnirile cu victimele au fost ocazionale.

În acelaşi timp a precizat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism pentru că racolarea nu a fost violentă, părţile vătămate şi martorele erau prostituate, negociau tariful, iar între acestea şi inculpat exista o relaţie de colaborare, astfel încât se impune reducerea pedepselor aplicate.

Referitor la despăgubirile civile s-a precizat că acestea nu au fost dovedite, astfel încât prejudiciul moral încercat de părţile civile C. şi C. este doar unul simbolic.

În memoriul scris depus la dosar a învederat că se impune restituirea sumei de 305 euro şi a calculatorului confiscat, deoarece nu fac obiectul cauzei.

Inculpatul apelant S.G.D. a criticat sentinţa apelată, susţinând că se impunea achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru că martorii audiaţi în apel S.A.A., S.P. şi C.M. au arătat că nu îl cunosc pe inculpat; a susţinut că a fost plecat în perioada respectivă în străinătate, chiar dacă pe perioade scurte de timp şi că trebuie luată în considerare declaraţia martorei D.A. dată în faţa avocatului, prin care îşi retractează cele 4 declaraţii anterioare referitoare la agresiunile exercitate faţă de ea de inculpat; martora S.D. a precizat că nu îl cunoaşte pe inculpat şi nu a avut nici o relaţie cu acesta, declaraţie care, de asemenea, trebuie luată în considerare.

Referitor la infracţiunea de pornografie infantilă reţinută în sarcina inculpatului a învederat că reţeaua de cablu este gratuită şi neparolată, ca atare, oricine avea acces la pozele respective.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de trafic de persoane şi de minori, în infracţiune de proxenetism pentru că nu au fost constrânse şi acestea actualmente se ocupă cu prostituţia, D.A. figurând în alt dosar penal în aceeaşi postură.

Inculpata apelantă T.A.M. a criticat sentinţa susţinând că se impunea achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru că nu a comis fapta şi chiar dacă ar fi fost cum se reţine în actul de acuzare, ea nu ar fi avut nici o contribuţie; astfel din declaraţia martorilor nu reiese că aceasta ar fi participat direct, iar legătura ei cu inculpatul S.G.D. nu a creat presiune asupra părţilor vătămate.

În subsidiar, a învederat că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în infracţiunea de proxenetism pentru că nu sunt dovedite constrângerile persoanelor vătămate, acestea practicând prostituţia pe cont propriu.

În fine, a solicitat reducerea pedepsei, deoarece nu s-a ţinut seama de circumstanţele comiterii faptelor şi de cele personale şi că a fost manipulată de către inculpatul S.G.D., astfel încât trebuia acordată o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante.

Inculpatul apelant M.S. a criticat sentinţa arătând că se impune achitarea sa pentru infracţiunea de trafic de persoane, în virtutea principiului „in dubio pro reo”, deoarece nu există certitudine cu privire la comiterea faptelor; astfel s-a precizat că doar martorele P.A.M. şi Ţ.S.E.M. au formulat acuzaţii la adresa sa, celelalte fete, nu, şi trebuie avut în vedere că doar îl însoţea pe inculpatul G.C. pentru că erau prieteni; legat de ultimul aspect învederat, s-a precizat că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori în infracţiunea de favorizare a infractorului, datorită declaraţiilor martorilor ce reţin prezenţa acestuia alături de inculpatul G.C. şi faptului că avea cunoştinţă de activităţile ultimului, însă nu beneficia de acestea.

A mai susţinut că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism pentru că lipseau constrângerile, după cum s-a învederat că lipseşte forma continuată, fiind existente doar acte materiale separate.

În subsidiar, a precizat că trebuie redusă pedeapsa, iar executarea acesteia trebuie suspendată datorită participaţiei sale reduse la comiterea faptelor şi a lipsei violenţelor.

Prin Decizia penală nr. 143 din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Cluj, inculpaţii M.S., G.C., S.G.D. şi T.A.M. şi de partea vătămată V.H.T. împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 17 februarie 2009 a Tribunalului Cluj.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.C., durata arestării preventive din 13 iunie 2007 până la 22 iulie 2009, iar din pedeapsa aplicată inculpatului M.S. durata arestării preventive de la 13 iunie 2007 până la 31 iulie 2009.

S-a constatat că faţă de inculpaţii apelanţi s-a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii M.S., G.C., S.G.D. şi T.A.M. solicitând admiterea recursurilor, astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.

Examinând hotărârile pronunţate în cauză, în raport de cazurile de recurs invocate şi de disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, că motivul de recurs formulat oral de reprezentantul parchetului, prin care a invocat nulitatea hotărârii instanţei de fond, întrucât judecata s-a desfăşurat în şedinţă secretă, deşi trebuia să fie publică, este întemeiat.

Astfel, deşi, potrivit art. 24 din Legea nr. 678/2001, şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 şi de pornografie infantilă prev. la art. 18 nu sunt publice, în cauza dedusă judecăţii, inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3), art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 51 titlul III din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, interpretând per a contrario dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001 şi având în vedere disp. art. 290 C. proc. pen., care prevăd că şedinţa de judecată este publică, Înalta Curte constată că judecata în faţa primei instanţe s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor care reglementează publicitatea şedinţei de judecată, situaţie care este sancţionată de lege cu nulitatea absolută.

Astfel, potrivit disp. art. 197 C. proc. pen., încălcările dispoziţiilor care reglementează desfăşurarea procesului penal, atrag nulitatea actului numai când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată, decât prin anularea acelui act.

Potrivit disp. alin. (2) al aceluiaşi articol dispoziţiile relative la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar alin. (3) din acelaşi text de lege statuează că nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în niciun mod, putând fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că şi hotărârea instanţei de apel este lovită de nulitate deoarece lipsesc concluziile procurorului cu privire la recursul inculpaţilor, din conţinutul dezbaterilor, situaţie care rezultă din examinarea încheierii din 14 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

În consecinţă, Înalta Curte constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt supuse cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 4 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii M.S., G.C., S.G.D. şi T.A.M., va casa decizia penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii M.S., G.C., S.G.D. şi T.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 143/A din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi M.S., S.G.D. şi T.A.M. şi intimatele părţi vătămate V.H.T., T.I.R., D.A., S.D., C.C., Ţ.S.E.M. şi P.A.M., în sumă de câte 150 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4007/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3933/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3965/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3965/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs