ICCJ. Decizia nr. 1241/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1241/2012
Dosar nr. 6385/121/2011
Şedinţa publică din 19 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64/CC/22.09.2011, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnata M.A., privind sentinţa penală nr. 290 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: la data de 16 august 2001 persoana vătămată P.C. a adresat o plângere organelor de poliţie prin care a solicitat efectuarea cercetărilor faţă de făptuitoarea M.A. care a lovit-o cu muchia unei şape în zona toracică, împrejurare în care i-a degradat atât cămaşa cu care era îmbrăcată, cât şi telefonul mobil care se afla în buzunarul cămăşii.
La data de 28 august 2001, persoana vătămată M.A. a sesizat organele de poliţie cu fapta comisă de făptuitorul P.C. care, la data de 16 august 2001, prin întrebuinţarea violenţelor şi ameninţărilor, precum şi prin desfiinţarea unui gard despărţitor i-a ocupat fără drept, o suprafaţă din terenul pe care îl deţine pe strada N.L.
Prin rezoluţia nr. 5036/P/2001 Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a confirmat propunerea organelor de poliţie de întrerupere a urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) şi de art. 217 alin. (2) C. pen., sesizate de P.C. precum şi propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen., sesizată de M.A., motivat de faptul că infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. îi lipseşte latura subiectivă, iar pentru celelalte două infracţiuni (prevăzute de art. 180 alin. (2) şi de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)), acţiunea penală se pune în mişcare direct la instanţa de judecată, conform prevederilor art. 279 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Prin adresa din 09 noiembrie 2001 Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a înaintat instanţei de judecată cele două plângeri; certificatul medico-legal, actele premergătoare întocmite de organele de poliţie, precum şi rezoluţia nr. 5036/P/2001, înscrisuri ce au fost înregistrate pe rolul instanţei sub nr. 1493/2001.
În acest dosar s-a pronunţat sentinţa penală nr. 1712 din 26 iunie 2002 prin care Judecătoria Galaţi a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. şi art. 2841 C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate M.A. împotriva inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă penală inculpata M.A. a fost condamnată la 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., iar potrivit dispoziţiilor art. 40 C. pen. raportat la art. 34 lit. d) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată cu pedeapsa amenzii penale în sumă de 500.000 RON ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1457 din 25 mai 1998 a Judecătoriei Galaţi, şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa închisorii de 3 luni, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii în întregime.
Conform art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată s-a luat act că partea vătămată P.C. nu s-a constituit parte civilă şi că nu a solicitat cheltuieli judiciare, iar în baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi art. 192 lit. c) C. proc. pen. M.A. a fost obligată la plata sumei de 400.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinţei penale nr. 1712/2002 a declarat recurs partea vătămată inculpata M.A., care a criticat soluţia dată pe motive de nelegalitate.
Tribunalul Galaţi, prin Decizia penală nr. 662 din 19 decembrie 2002 (Dosar nr. 2600/2002) a admis recursul declarat, a casat sentinţa atacată (nr. 1712/2002) şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motivat de faptul că judecata s-a făcut fără să se fi îndeplinit legal procedura de citare cu partea vătămată - inculpata M.A., iar aceasta a fost practic în imposibilitate de a se apăra.
În rejudecare a fost înregistrată sub nr. 801/P din 25 martie 2003.
La primul termen de judecată (17 aprilie 2003) partea vătămată - inculpata M.A. a arătat că pe rolul aceleiaşi instanţe mai există un Dosar (nr. 29/P/2003) în care se judecă cu inculpatul P.C. pentru o faptă comisă tot la data de 16 august 2001.
Din verificările efectuate s-a constatat că la data de 08 ianuarie 2003 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, sub nr. 29/P/2003 plângerea prealabilă a părţii vătămate M.A. prin care solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului P.C. şi a altor 8-9 salariaţi ai acestuia care împreună, la data de 16 august 2001, i-au ocupat fără drept o suprafaţă de teren pe care îl deţine în mod legal, împrejurare în care toţi inculpaţii au lovit-o şi au trântit-o la pământ.
Faţă de împrejurarea că o parte dintre inculpaţi sunt poliţişti, iar competenţa de soluţionare a faptelor comise de către aceştia aparţin altei instanţe, în cauză s-a pus în discuţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 C. proc. pen. referitoare la competenţa de soluţionare în caz de indivizibilitate sau conexitate, excepţia de necompetenţă materială.
Astfel, avându-se în vedere şi disp. art. 64 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, prin sentinţa penală nr. 2487 din 11 septembrie 2003, Judecătoria Galaţi a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, în aceste condiţii înregistrându-se Dosarul cu nr. 2616/P/2003:
Prin sentinţa penală nr. 290 din 10 iunie 2005, Tribunalul Galaţi, în rejudecare, a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor P.C., C.M., R.V., R.M., C.L. şi B.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen., în procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate M.A.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor U.C., B.F. şi G.S. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor P.C., C.M., R.M., R.V., C.L., B.A., U.C., B.F. şi G.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., în procesul pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate M.A.
A respins pretenţiile civile formulate de partea vătămată M.A., constituită parte civilă în procesul penal.
A condamnat pe inculpata M.A. la o pedeapsă de 10.000.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (faptă din 16 august 2001).
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată integral şi condiţionat pedeapsa amenzii penale aplicată inculpatei prin prezenta sentinţă.
A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
A constatat că partea vătămată P.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi nu a solicitat cheltuieli judiciare.
A obligat inculpata M.A. la plata sumei de 1.598.083 RON despăgubiri materiale către C.A.S. Galaţi, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate P.C.
Prin Decizia penală nr. 40 din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Galaţi a dispus respingerea recursului declarat de inculpată, sentinţa rămânând astfel definitivă.
Prin cererea de revizuire, pe tenta a invocat faptul că afirmaţiile martorilor părţii vătămate P.C. au fost mincinoase, iar persoanele care au acţionat în calitate de poliţişti au uzat de falsuri în înscrisuri.
Prin referatul întocmit la 22 iunie 2011 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a propus respingerea cererii de revizuire promovată de petentă în condiţiile în care aceasta nu se raportează la cazul prevăzut de disp. art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
S-a mai reţinut de prima instanţă că acţiunea penală în revizuirea sentinţei nr. 290/2011 a Tribunalului Galaţi este nefondată deoarece situaţia adusă în discuţie de condamnată, situaţie ce poate fi grefată pe disp. art. 394 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. pen. nu a fost probată şi nu a fost demonstrată vreo fraudă procesuală de genul mărturiei mincinoase care să atace înseşi bazele hotărârii a cărei revizuire se solicită Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 265/A din 17 noiembrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta M.A., domiciliată în Galaţi, împotriva sentinţei penale nr. 64/CC din 22 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6365/121/2011.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs revizuienta M.A. arătând în memoriul scris depus la dosar că solicită a se judeca „obiectul dosarului" asupra căruia nu s-a pronunţat nici o instanţă, apreciind că în mod greşit s-a susţinut că în cauză exista o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
A mai arătat ca a promovat această cale de atac pentru a beneficia de toate căile prevăzute de lege, precizând că a depus la dosar toate actele în favoarea sa pentru a demonstra că „legea nu a fost aplicată unitar şi egal".
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, Curtea constată că prin sentinţa penală nr. 290 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Galaţi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 40 din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, M.A. a fost condamnată la o pedeapsă de 10.000.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (faptă din 16 august 2001).
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată integral şi condiţionat pedeapsa amenzii penale aplicată inculpatei prin sentinţă.
Potrivit disp. art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres şi limitativ prev. la alin. (1) lit. a)-e) din text.
Conform prevederilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., „revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere" , iar potrivit lit. c) „când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals".
Prin cererea de revizuire, petenta a invocat faptul că afirmaţiile martorilor părţii vătămate P.C. au fost mincinoase, iar persoanele care au acţionat în calitate de poliţişti au uzat de falsuri în înscrisuri.
Motivul invocat iniţial de revizuientă în cererea de revizuire se circumscrie disp. art. 394 lit. b) şi c) C. proc. pen., însă, conform disp. art. 395 C. proc. pen., „Situaţiile care constituie cazurile de revizuire prev. în art. 394 lit. b), c) şi d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului (..)".
Or, revizuientă, nu a produs nici o probă în acest sens, simplele sale afirmaţii fără a putea conduce automat la revizuirea hotărârii de condamnare.
Cât priveşte motivul de revizuire invocat în cererea de recurs şi memoriul depus, respectiv solicitarea de a se judeca „obiectul dosarului" asupra căruia nu s-a pronunţat nici o instanţă, apreciind că în mod greşit s-a susţinut că în cauză există o hotărâre definitivă şi irevocabilă, arătând ca a promovat această cale de atac pentru a beneficia de toate căile prevăzute de lege, precizând că a depus la dosar toate actele în favoarea sa pentru a demonstra că „legea nu a fost aplicată unitar şi egal.", instanţa constată că acesta nu se circumscrie cazurilor limitativ şi expres prev. de disp. art. 394 C. proc. pen.
Prin solicitarea formulată de condamnată se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost corect respinsă de instanţa de fond, care a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, menţinută de instanţa de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat.
Ca atare, conf. disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta M.A. împotriva deciziei penale nr. 265/A din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta revizuienta la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat d în oficiu, se va avansa d în fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1324/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1001/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
