ICCJ. Decizia nr. 1324/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1324/2012
Dosar nr. 3550/110/2010
Şedinţa publică din 26 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 76 din 8 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus:
I. În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsă complementară 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
II. În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 210/D din 18 mai 2009 a Tribunalului Bacău definitivă la data de 19 noiembrie 2009 prin Decizia penală nr. 3835/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a fost repusă în individualitate în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.; 2 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.; 2 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de la pct. I cu pedepsele de la pct. II în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsă complementară 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., cu referire la art. 865 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 862 C. pen., a fost stabilit termen de încercare 6 ani calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 210/D din 18 mai 2009 a Tribunalului Bacău, respectiv 19 noiembrie 2009.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prev. 864 C. pen., cu referire la art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
S-a dispus încredinţarea supravegherii inculpatului, pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău şi a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., şi anume:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău conform programului stabilit de această instituţie;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii cu privire la mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 08 iunie 2010.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata: sumei de 1.200 RON către partea civilă N.S. cu titlul de daune materiale; sumei de 600 RON către partea civilă N.C. cu titlul de daune materiale; sumei de 1.000 RON către partea civilă C.M.L. cu titlul de daune materiale; sumei de 5.000 RON către partea civilă G.I., din care 4.000 RON reprezintă daune materiale şi 1.000 RON daune morale; sumei de 1.000 euro echivalent în RON la data plăţii, către partea civilă I.C. cu titlul de daune materiale.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că părţile vătămate I.I. şi C.V. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 RON care nu a servit la despăgubirea părţii vătămate I.I.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. către Baroul de Avocaţi Bacău a sumei de 300 RON reprezentând onorariu apărător oficiu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul M.I. a fost plecat anterior lunii aprilie 2006 în Cehia, unde a intrat în anturajul unor cetăţeni de origine ucraineană, specializaţi în exploatarea forţei de muncă.
Observând că, din exploatarea prin muncă a persoanelor, se obţin de către traficanţi venituri considerabile, inculpatul M.I., în baza unei înţelegeri cu cetăţenii ucraineni, a luat hotărârea infracţională de a se alătura acestora.
În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul M.I. a început activitatea de recrutare de forţă de muncă din România, orientându-se spre persoane (din localitatea sa de domiciliu şi din comune limitrofe ale mun. Bacău) care nu aveau loc de muncă, erau lipsite de venituri şi aveau în întreţinere copii minori.
S-a reţinut că inculpatul a racolat în perioada mai-iulie 2006, prin înşelăciune, mai multe persoane de pe raza com. Poduri, jud. Bacău, pe care Ie-a transportat în Cehia.
În acest scop, inculpatul M.I. a angajat, în înţelegere prealabilă cu un cetăţean ucrainean cunoscut cu prenumele „Ivan” sau „Jura”, mijloace de transport, iar şoferii acestora au fost însărcinaţi cu transportul victimelor spre Cehia, punându-le la dispoziţie detaliile contactării reţelei de traficanţi străini cu care să intre în legătură pentru realizarea scopului său final.
Inculpatul nu avea practic nici posibilităţi reale de angajare şi nici de asigurare a unor locuri de muncă, la destinaţie, părţile vătămate fiind preluate şi distribuite de cetăţeanul de origine ucraineană, după bunul său plac şi obligate să lucreze ore îndelungate şi în condiţii grele şi chiar periculoase, fără a fi remunerate pentru activităţile lucrative prestate.
În cadrul acestei activităţi infracţionale, inculpatul M.I. s-a implicat în mod direct (prin lansarea ofertei de muncă, asumarea obţinerii documentelor de călătorie, asigurarea transportului, cazarea şi punerea în legătură cu ceilalţi traficanţi de persoane din Cehia) însă a angrenat şi alte persoane (conducători auto ai mijloacelor de transport) care, în mod simultan şi fără a avea reprezentarea intenţiei infracţionale a acestuia şi-au dat concursul în activitatea de transport a părţilor vătămate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin Decizia penală nr. 111 din 6 septembrie 2011, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat, pentru considerentele următoare:
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată acestuia.
Curtea constată că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei de o gravitate deosebită, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat săvârşirea traficului de persoane (prin racolarea unor persoane lipsite de venituri şi obligarea acestora să lucreze ore îndelungate şi în condiţii grele şi periculoase, fără a fi remunerate pentru activităţile lucrative prestate), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în cuantumul stabilit.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţele au avut în vedere circumstanţele personale ale acestuia, pe care le-au valorificat în favoarea inculpatului, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, astfel că nu se justifică o reducere a cuantumului pedepsei.
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există niciunul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul-inculpat M.I. împotriva deciziei penale nr. 111 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.I. împotriva deciziei penale nr. 111 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi la câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile şi părţi vătămate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1241/2012. Penal → |
|---|
