ICCJ. Decizia nr. 1315/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1315/2012
Dosar nr. 2517/88/2010
Şedinţa publică din 26 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 199 din 18 august 2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 2517/88/2010, în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, lit. b) şi lit. c) C. pen., iar în conformitate cu art. 81 şi art. 82 C. pen. cu referire la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra consecinţelor revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, în condiţiile art. 83 C. pen.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 9 iunie 2010-7 iulie 2010.
Prin aceiaşi hotărâre s-a dispus restituirea către inculpat a obiectelor reţinute cu ocazia flagrantului organizat la 8 iunie 2010, evidenţiate în procesul-verbal de ridicare bunuri din 8 iunie 2010 (filele 26, 27, 28 dosar U.P.).
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 486/P/2010, din 28 iulie 2010, verificat sub aspectul temeiniciei şi legalităţii la 29 iulie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut în actul de sesizare că inculpatul, în calitate de profesor de istorie a grupul Şcolar „Dimitrie Cantemir" din oraşul Babadag, judeţul Tulcea, în mod direct, a pretins şi primit bani, bunuri şi alte foloase (promisiunea întreţinerii de relaţii sexuale) de la numita C.R.C., a acceptat promisiunea unor astfel de foloase sau nu le-a respins, în scopul de a o promova la materia istorie la care se afla în stare de corigentă şi de a o sprijini la bacalaureat, fiind surprins în ziua de 8 iunie 2010 după ce a primit cu titlu de mită suma de 500 euro.
Acelaşi act de inculpare a reţinut faptul că deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, vinovăţia sa a fost pe deplin dovedită cu denunţul şi declaraţiile date în calitate de martor de denunţătoarea C.R.C., procesul-verbal de înseriere a bancnotelor însumând 500 euro, planşa foto demonstrativă, proces-verbal de constare a infracţiunii flagrante şi planşa foto demonstrativă, proces-verbal de ridicare a bunurilor aflate asupra inculpatului, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi din mediul ambiental confirmate de procuror, mijloace de probă care relevă următoarea situaţie de fapt:
La data de 26 mai 2010, C.R.C., elevă la Liceul „Dimitrie Cantemir" din oraşul Babadag, a formulat un denunţ prin care susţinea că pe parcursul anilor de studii, profesorul său de istorie - inculpatul D.I., i-a pretins diverse bunuri şi sume de bani pentru a o promova la materia Istorie.
In cuprinsul denunţului, eleva a arătat că singurele probleme la învăţătură în toţi anii de liceu le-a avut la materia Istorie unde îl avea ca profesor pe inculpatul D.I. Acesta a luat cunoştinţă de faptul că părinţii săi sunt plecaţi la muncă în Italia, astfel că pe primul semestru al clasei a IX-a de studii, a lăsat-o corigentă, pentru ca în cel de-al doilea semestru, pentru a-i acorda note de promovare, să-i pretindă sume cuprinse între 100 şi 250 euro, bani în schimbul cărora i-a acordat note de promovare.
Denunţătoarea a mai arătat că în acelaşi mod s-au derulat lucrurile şi în o clasele a X-a şi a Xl-a, pentru ca în clasa a XII-a, la finele căreia se afla la momentul formulării denunţului, situaţia şcolară la materia Istorie să fie similară, în sensul că, în pofida faptului că depunea diligente pentru a se pregăti la respectiva materie, în primul semestru a fost evaluată cu nota 4.
Într-o asemenea situaţie, denunţătoare l-a abordat pe profesorul de Istorie în cursul lunii martie 2010 şi a purtat o discuţie cu acesta, în cursul căreia inculpatul i-a pretins un aparat MP4, o sticlă de wischy şi suma de 250 euro pentru a fi promovată la materia Istorie.
Totodată, denunţătoarea a mai arătat că anterior îi oferise aceluiaşi profesor şi un telefon mobil, fără a pune însă la dispoziţia autorităţilor vreo factură sau alt document care să ateste provenienţa respectivului telefon.
În baza denunţului a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului D.I., ulterior solicitându-se autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice atât pe terminalul telefonului mobil aparţinând inculpatului D.I., cât şi pe telefonul fix deţinut de acesta la domiciliu, cât şi autorizarea înregistrărilor în mediul ambiental de imagini şi convorbiri vizând zona din incinta Liceului Dimitrie Cantemir din Babadag şi parcul aferent, precum şi zona autogării, dar şi a locuinţei inculpatului.
Astfel, în baza încheierii nr. 7 din 26 mai 2010 dată în dosarul nr. 1626/88/2010, Tribunalul Tulcea a emis autorizaţia nr. 4 în sensul celor solicitate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.
La data de 27 mai 2010, între denunţătoare şi inculpat au avut loc convorbiri în parcul oraşului Babadag, în cadrul cărora denunţătoarea i-a solicitat ajutorul arătând că nu are nicio notă la materia Istorie. Inculpatul a asigurat-o că notele sunt trecute într-un carnet al său.
A urmat apoi o discuţie care a confirmat împrejurarea că într-adevăr, la nivelul clasei, se adunaseră bani de la elevi pentru a-i oferi profesorului o masă, aspect pe care inculpatul îl cunoştea, în acest sens declarând: făcuseră chetă..deja erau.. pe acesta îl trimiseseră sâmbătă sau duminică, să meargă cu o maşină şi,.. şi care e problema mea să mă duc eu să pun botu să mă leg de mâini şi de picioare pentru o chestie de genul acesta".
La sfârşitul convorbirii inculpatul a afirmat „.. o să vin în pauza ailaltă şi.. nu ştiu cum să o facem.. ca să iasă bine şi pentru tine şi pentru mine, iar mai departe o să vin în pauza ailaltă la fără 10, tu te gândeşti ce oferi pe chestia asta şi să vedem dacă se potriveşte cu.".
Discuţiile dintre inculpat şi denunţătoare au continuat şi la data de 31 mai 2010, când s-au întâlnit din nou în parcul situat în faţa liceului „Dimitrie Cantemir".
În respectiva ocazie inculpatul a arătat că nu vede rezolvarea situaţiei elevei însă aceasta a insistat, întrebându-l cum vor face şi motivând că părinţii ei nu cunosc situaţia sa şcolară reală. În aceste condiţii, inculpatul s-a arătat circumspect, afirmând că eleva ar putea să îi facă probleme. La scurt timp însă, la data de 1 iunie 2010, inculpatul i-a dat din nou speranţe elevei, afirmând: „din punctul meu de vedere.. dacă ar fii să te ajut, eu nu m-aş opri aici, adică te-aş ajuta şi dincolo,..şi dincolo..(după care a specificat) şi la ..bac".
În aceiaşi ocazie, eleva i-a spus inculpatului că nu a venit mai devreme în întâmpinarea aşteptărilor întrucât acesta îi spusese anterior că nu mai au ce discuta.
Totodată, discutând despre „chestia aia", denunţătoarea C.R.C. s-a scuzat spunând că nu se poate să dea curs solicitării întrucât are nişte gânduri serioase cu A., urmând ca după terminarea clasei a XII-a să plece la Constanţa.
La ora următoare, D.I. şi-a exprimat îndoială, spunându-i denunţătoarei „deci zici tu că te descurci.. aşa.. din punct de vedere financiar"" „pentru că pur şi simplu nu ai onorat un lucru pe care l-am discutat cu tine anul trecut".
În cursul aceleaşi discuţii, profesorul i-a solicitat elevei să facă o socoteală simplă, exprimându-şi îndoiala cu privire la posibilităţile acesteia de a strânge toată suma de bani necesară asigurării promovării la Istorie.
Totodată, după ce denunţătoarea a confirmat faptul că ar dispune de o sumă de bani, inculpatul şi-a exprimat nemulţumirea spunându-i elevei că şi anul anterior aceasta îi spusese „lasă că am 100 euro şi.. "
S-a mai reţinut că la fila 12 din procesul-verbal de redare a aceleiaşi convorbiri, inculpatul a întrebat-o direct pe denunţătoare de unde face rost de atâţia bani, reamintindu-i că nu a plătit pentru promovările din anii trecuţi, la fila 13 fiind surprins şi înregistrat următorul dialog:
- D.I. : Hai mă R... mai ştii cât era anul trecut;
- C.R.C.: 150nu?
- D.I.: Nu, era 250/
- C.R.C.: OK. ""
- D.I.: Şi anul acesta?
- C.R.C.: Tot 250.. "
În contextul anterior menţionat, la data de 1 iunie 2010, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a procedat la înscrierea unui număr de 10 bancnote a câte 50 euro pe care denunţătoarea C.R.C. urma să le ofere profesorului D.I.
Bancnotele au fost remise denunţătoarei care l-a informat pe inculpat că deţine suma solicitată. Ca urmare, inculpatul i-a spus că în ziua următoare se va afla în şcoală începând cu orele 8,00.
A doua zi, la 2 iunie 2010, la orele 16.54, inculpatul D.I. i-a comunicat telefonic denunţătoarei că urmează să se vadă la o dată ulterioară.
La data de 3 iunie 2010, inculpatul D.I. a ieşit de la cursuri şi i-a dat întâlnire denunţătoarei pentru ora următoare, avertizând-o că el va veni pe altă direcţie de mers. Deşi în cursul discuţiei inculpatul a aflat că denunţătoarea avea asupra sa suma de bani convenită, acesta nu a primit-o, din dialogul purtat rezultând că acesta intenţiona să pretindă de la eleva sa şi favoruri sexuale.
În aceste condiţii, s-a procedat Ia organizarea surprinderii în flagrant a inculpatului D.I., acţiune care s-a realizat la data de 8 iunie 2010, în pădurea de la marginea oraşului Babadag.
Cu ajutorul unei camere de filmat portabile, profesorul D.I. a fost vizualizat în timp ce a pătruns în pădure împreună cu eleva. Ulterior a pregătit o pătură pe care urma să se aşeze împreună cu aceasta.
La un moment dat, în pădure s-a auzit un zgomot care i-a determinat atât pe denunţătoare cât şi pe inculpat să plece din pădure, inculpatul neomiţând să ia asupra sa suma de 500 euro pe care denunţătoarea i-a oferit-o lăsând-o pe pătură, suma pe care echipa de flagrant a descoperit-o în buzunarul cămăşii inculpatului.
În aceste condiţii s-a constatat că bancnotele înseriate la data de 01 iunie 2010 la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, totalizând suma de 500 euro, se găseau asupra inculpatului D.I.
Totodată, asupra acestuia au fost descoperite trei prezervative, precum şi o agendă în care erau consemnate rezultate de la examenul de corigentă, precum şi o agendă cu note.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul şi martorii A.T., I.C. şi C.R.C.
Totodată, la solicitarea instanţei, Grupul Şcolar „Dimitrie Cantemir" a comunicat relaţii privind situaţia şcolară a denunţătoarei, precum şi faptul că aceasta a susţinut examenul de bacalaureat în sesiunea august - septembrie 2010.
Prin adresa nr. 2368 din 7 iunie 1011, (pag. 72 dosar) Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea a comunicat faptul că inculpatul nu a, făcut parte din nicio comisie privind organizarea sau desfăşurarea examenului de bacalaureat în anul 2010.
În declaraţia dată în faţa instanţei de fond inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată întrucât a refuzat-o pe eleva sa C.R. atunci când aceasta i-a cerut să o ajute la istorie, oferindu-i bani.
Totodată, inculpatul a mai susţinut că nu i-a pretins niciodată martorei denunţătoare bani ori alte foloase de natură patrimonială, în ceea ce priveşte flagrantul organizat la 8 iunie 2010 în pădurea Babadag arătând că denunţătoarea a încercat de două ori să îi ofere suma de 500 Euro, de fiecare dată el însă refuzând-o. În pofida refuzului său, denunţătoarea s-a ridicat în grabă şi s-a îndepărtat de pătura pe care a fost aşezată, lăsând cele 10 bancnote de 50 euro. Inculpatul - care la rândul său a auzit zgomotul şi chiar a observat silueta unei persoane îmbrăcată în costum de camuflaj - s-a ridicat. Strângând pătura pe care a stat aşezat, a considerat că nu poate lăsa banii în pădure, motiv pentru care i-a introdus în buzunarul de la pieptul cămăşii cu intenţia de a-i înmâna elevei C.R.C. atunci când o va întâlni.
Din relaţiile comunicate de Grupul Şcolar „Dimitrie Cantemir" Babadag şi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea a rezultat situaţia slabă la învăţătură a elevei C.R.C. la toate materiile, precum şi faptul că inculpatul D.I. nu a făcut parte din nicio comisie privind organizarea sau desfăşurarea examenului de bacalaureat, sesiunea 2010.
Prin declaraţiile martorilor A.T. şi I.C. s-a demonstrat faptul că inculpatul se bucura de o bună reputaţie, fiind apreciat atât de profesori, cât şi de elevi.
În declaraţia sa, martora denunţătoare C.R.C. a susţinut că inculpatul i-a pretins suma de 500 euro pentru a o promova la istorie şi că, din momentul în care organele de urmărire penală i-au pus la dispoziţie această sumă, a încercat, la 3 iunie 2010, să o ofere inculpatului, dar a fost refuzată. Ca urmare, în seara zilei de 3 iunie 2010, martora a predat suma de 500 euro organelor de urmărire arătându-le faptul că inculpatul a refuzat să primească banii. In această situaţie, denunţătoarea a acceptat întâlnirea din pădurea Babadag, în legătură cu acest aspect afirmând „..Acesta era scopul pentru care am acceptat să merg cu inculpatul în pădure şi anume să încerc să-i dau suma de 500 euro pentru că vroiam să demonstrez că este un profesor care primeşte bani de la elevi pentru a-i promova la istorie.. Eu ştiam că trebuie să-i dau acei bani şi i-am pus pe pătură.. " (fila 85 dosar).
Apărarea a susţinut că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de luare de mită în formă continuată întrucât declaraţiile denunţătoarei nu se coroborează cu alte mijloace de probă, interceptările ambientale şi telefonice dintre denunţătoare şi inculpat dovedind faptul că acesta din urmă a refuzat în mod repetat şi categoric ofertele denunţătoarei cu privire la oferirea unor sume de bani.
De asemenea, făcând trimitere la cauzele Teixeira de Castro contra Portugaliei din 9 iunie 1998 şi Ramanauskas contra Lituaniei din data de 5 februarie 2008, apărarea a invocat violarea principiilor legalităţii şi loialităţii în administrarea probelor, arătând că denunţătoarea a fost cea care l-a contactat pe inculpat pentru a-l ruga să o ajute, (după formularea denunţului), refuzurile constante ale acestuia fiind urmate de rugăminţi şi invocarea de către denunţătoare a unor lucruri rele care i s-ar putea întâmpla {„mă omoară tata, mă desfiinţează"), urmate de drumurile zilnice la parchet pentru a primi suma de 500 Euro în scopul de a face tot ce îi sta în putinţă pentru a-i remite inculpatului, activitate urmată de lăsarea pe pătură a sumei respective şi părăsirea în grabă a zonei.
În concluzie, s-a susţinut că denunţătoarea a fost cea care a iniţiat demersul susmenţionat, ca şi întâlnirile şi contactele cu inculpatul, tot ea fiind şi cea care de fiecare dată a deschis subiectul, inclusiv la data de 8 iunie 2010.
Pentru argumentele expuse s-a solicitat achitarea inculpatului pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. în urma analizei coroborate a probelor administrate în cauză, prima instanţă a constatat că inculpatul D.I. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că activitatea desfăşurată de acesta la 27 mai 2010 când a pretins de la elevă bani ori alte foloase, în schimbul promovării Ia istorie, afirmând: „Tu te gândeşti ce oferi pe chestia asta şi să vedem dacă se potriveşte cu.. ", iar denunţătoarea i-a răspuns: „Păi, dumneavoastră spuneţi şi eu mă conformez""" şi la 31 mai 2010 când a afirmat printre altele".. din punctul meu de vedere, dacă ar fi să te ajut, eu nu m-aş opri aici, adică te-aş ajuta şi dincolo.. şi dincolo, .. şi la bac""" iar la final, ca o concluzie, a subliniat arătând: „adică aş prefera să-mi spui verde în faţă, adică uite.. dacă mă rezolvi cu chestia asta.. uite.. pentru asta, ce oferi tu? .. ce înţelegi tu ?" întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii susmenţionate, fiind dovada faptului că inculpatul D.I. a pretins, în repetate rânduri, de la eleva sa C.R.C. foloase şi nu a respins oferta acesteia de a-i da suma de 500 euro, pentru ca astfel să o promoveze la istorie şi să îi permită participarea la examenul de bacalaureat.
Activitatea desfăşurată de inculpat la data de 8 iunie 2010 nu a fost reţinută ca act material al infracţiunii de luare de mită, în acest sens reţinându-se temeinicia criticilor formulate de apărare cu privire la caracterul provocator al comportamentului denunţătoarei şi la neloialitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu argumentarea că flagrantul organizat la data de 8 iunie 2010 în pădurea de la marginea oraşului Babadag nu este concludent întrucât nu face dovada faptului că inculpatul a primit suma de 500 euro de la denunţătoare pentru a o promova la istorie.
În acest sens, s-a reţinut că din vizionarea înregistrării video aferente datei de 8 iunie 2010 nu rezultă modul în care inculpatul a intrat în posesia sumei de 500 euro, declaraţiile inculpatului se coroborează cu declaraţiile martorei C.R.C., rezultând că eleva a lăsat banii pe pătură şi s-a depărtat. Din această perspectivă, pe lângă comportamentul provocator al denunţătoarei, s-a reţinut şi faptul punerii inculpatului în faţa faptului împlinit, acesta fiind nevoit fie să ia banii, fie să îi arunce, în momentul în care a strâns pătura.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul D.I.
În cadrul motivelor de apel, inculpatul a criticat greşita sa condamnare susţinând că vinovăţia sa a fost stabilită numai pe baza declaraţiei denunţătoarei care nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate, iar în rejudecare, achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există sau, în subsidiar, pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. în faţa instanţei de apel, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere, neformulând nici cereri probatorii.
Prin decizia penală nr. 125/P din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că din examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv : declaraţiile martorei C.R.F., procesul-verbal de redare a convorbirilor înregistrate la data de 31 mai 2010, procesul-verbal de redare a convorbirilor înregistrate la data de 27 mai 2010, procesul-verbal încheiat la data de 8 iunie 2010, la sediul Grupului Şcolar Dimitrie Cantemir oraşul Babadag, privind situaţia şcolară a denunţătoarei (fila 52 u.p. şi fotocopiile de pe catalogul clasei a XII-a cuprinzând notele din semestrul I şi II - 2010 ale denunţătoarei (fila 24 u.p.), adresa din 9 iunie 2010 emisă de Grupul Şcolar Dimitrie Cantemir Babadag, fişa individuală a postului de profesor, rezultă mai presus de orice dubiu că inculpatul D.I., în calitate de profesor la Grupul Şcolar Dimitrie Cantemir din oraşul Babadag, judeţul Constanţa, în repetate rânduri, (respectiv la datele din 27 mai 2010 şi 31 mai 2010) a pretins de la eleva sa C.R.C. foloase necuvenite şi nu a respins oferta acesteia de 500 euro în scopul de a o promova la materia istorie şi de a-i permite astfel participarea la examenul de bacalaureat.
Totodată, s-a reţinut că flagrantul organizat la data de 8 iunie 2010 în pădurea de la marginea oraşului Babadag nu este concludent pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului, neputându-se reţine că acesta a primit suma de 500 euro de la denunţătoare pentru a fi promovată la istorie, având în vedere caracterul provocator al comportamentului acesteia şi neloialitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În acelaşi sens s-a reţinut că deşi inculpatul, pe tot cursul procesului penal, nu a recunoscut comiterea faptei dedusă judecăţii, vinovăţia acestuia rezultă din convorbirile telefonice înregistrate la datele din 27 şi 31 mai 2010 care probează pretinderea repetată de la denunţătoare a unor sume de bani, precum şi împrejurarea că inculpatul nu a refuzat oferta elevei sale de remitere a sumei de 500 euro în schimbul promovării acesteia la materia Istorie, activitate care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Totodată, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se că elementele privind gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, precum şi datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului, reţinute sub aspectul circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. au fost just valorificate în cauză, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare suspendată condiţionat fiind de natură să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 52 C. pen. privind scopul şi funcţiile pedepsei.
Şi împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul D.I., invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În argumentare, apărarea a reiterat apărările formulate anterior în cursul procesului penal, susţinând că deşi instanţele de fond şi de apel au constatat încălcarea de către organele de urmărire penală a principiilor legalităţii şi loialităţii în administrarea probelor şi starea de provocare din partea denunţătoarei, au dispus totuşi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în modalitatea nerespingerii unor pretinse sugestii din partea denunţătoarei, înlăturând numai în parte declaraţiile martorei denunţătoare. Aceasta în condiţiile în care declaraţiile martorei denunţătoare nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.
În acest sens, apărarea a contestat credibilitatea declaraţiilor martorei denunţătoare, arătând că, deşi în denunţul formulat la data de 26 mai 2010 aceasta menţionează că inculpatul i-ar fi pretins suma de 250 de euro, în declaraţiile ulterioare a susţinut că inculpatul i-a pretins suma de 500 euro, aspect neconfirmat de niciun mijloc de probă administrat în cauză.
Deopotrivă, s-a susţinut că, deşi martora denunţătoare a formulat denunţul la data de 26 mai 2010, aceasta l-a abordat pe inculpat pentru a-i cere sprijinul abia în ziua următoare - 27 mai 2010, aspect care rezultă din interceptarea ambientală efectuată la aceiaşi dată. Prin urmare, martora a depus mai întâi denunţul, ulterior începând activitatea de urmărire a inculpatului pentru a-l determina să săvârşească o faptă penală.
Totodată, apărarea a susţinut că nici celelalte mijloace de probă administrate în cauză nu fac dovada vinovăţiei inculpatului, din cuprinsul transcrierilor înregistrărilor ambientale rezultând refuzul categoric al acestuia la solicitările formulate de eleva sa.
Examinând cauza în raport de criticile formulate şi cazurile de casare invocate ( în motivele scrise de recurs criticile susmenţionate fiind circumscrise deopotrivă şi cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.), înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată nefondat recursul declarat de inculpatul D.I. pentru considerentele ce urmează:
Trimiterea în judecată a inculpatului D.I. s-a făcut sub acuzaţia de luare de mită constând în aceea că, în perioada aprilie - iunie 2010, în calitate de profesor la Grupul Şcolar „ Dimitrie Cantemir" din oraşul Babadag, în mod direct, a pretins şi primit bani, bunuri şi alte foloase de natură sexuală (promisiunea întreţinerii de relaţii sexuale) de la numita C.R.C., a acceptat promisiunea unor astfel de foloase sau nu le-a respins, în scopul de a o promova la materia istorie la care se afla în stare de corigentă şi de a o sprijini la bacalaureat, fiind surprins în ziua de 8 iunie 2010 după ce a primit cu titlu de mită suma de 500 euro.
Cercetările în cauză au avut la bază denunţul formulat la data de 25 mai 2010 de martora C.R.C., elevă în clasa a XII-a la Grupul Şcolar „Dimitrie Cantemir" din oraşul Babadag, prin care a adus la cunoştinţa organelor judiciare faptul că, pe parcursul celor 3 ani de studii anteriori, profesorul de istorie - D.I., în mod deliberat, în fiecare an şcolar, în primul semestru, a lăsat-o corijentă la materia pe care o preda, pentru ca, în semestru următor să-i dea notă de trecere după ce primea sume cuprinse între 100 şi 250 de euro.
Martora a mai arătat că, fiind în aceiaşi situaţie şi în anul în curs la momentul formulării denunţului, pentru a-şi asigura intrarea în sesiunea de bacalaureat din vară, în cursul lunii martie, l-a abordat pe inculpat care i-a pretins un aparat MP4, o sticlă de whisky şi suma de 250 de euro pentru a o promova la istorie.
Nereuşind să procure bunurile solicitate de profesor, dar fiind conştientă de faptul că notele primite la istorie în semestrul al II - lea nu îi asigurau promovarea şi îi periclitau intrarea în sesiunea de bacalaureat din vară, în cursul lunii mai, martora a luat din nou legătura cu inculpatul care i-a dat de înţeles că, pentru a promova la istorie, trebuie să contribuie cu mult mai mult decât i se pretinsese iniţial.
În finalul denunţului, martora a mai arătat că, întrucât până la sfârşitul anului şcolar mai avea numai 3 ore de istorie, urma să-l contacteze pe inculpat pentru a i se comunica ce sumă de bani trebuie să-i remită acestuia pentru a promova la istorie.
În baza denunţului susmenţionat, constatându-se că există suficiente indicii în sensul că inculpatul D.I. obişnuia să primească bani sau alte foloase pentru a promova elevii la materia pe care o preda la Liceul Dimitrie Cantemir, la data de 25 mai 2010, în cauză s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului.
În baza încheierii nr. 7 din 26 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1626/88/2010 în cauză a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice atât de pe terminalele telefoanelor mobile aparţinând inculpatului şi martorei denunţătoare, cât şi de pe telefonul fix aparţinând inculpatului, precum şi înregistrarea în mediu ambiental de imagini şi convorbiri în incinta Liceului „Dimitrie Cantemir" din Babadag şi în parcul aferent instituţiei, precum şi în zona autogării din aceiaşi localitate, dar şi a locuinţei inculpatului.
În baza acestei autorizaţii au fost interceptate mai multe convorbiri purtate între inculpatul D.I. şi martora denunţătoare, precum şi între inculpat şi două persoane neidentificate, care au confirmat realitatea aspectelor menţionate în cuprinsul denunţului.
În acest sens, este de menţionat faptul că, în cadrul discuţiei din 27 mai 2010, redată în procesul - verbal aflat la filele 59-63 dosar urmărire penală, răspunzând cererii elevei sale – C.C.R., de a o ajuta să promoveze la istorie, inculpatul i-a solicitat acesteia să mediteze asupra preţului promovării spunându-i „iar mai departe o să vin în pauza ailaltă la fără 10, tu te gândeşti ce oferi pe chestia asta şi să vedem dacă se potriveşte ca.." şi manifestându-şi astfel explicit disponibilitatea de a primi oferta denunţătoarei pentru a-i acorda o notă de trecere.
Ulterior, în cadrul discuţiei din 31 mai 2010, inculpatul i-a sugerat martorei denunţătoare că, în condiţiile susmenţionate, pe lângă asigurarea promovării sale la materia istorie, i-ar fi putut influenţa pozitiv şi rezultatele la examenul de bacalaureat:,, din punctul meu de vedere.. dacă ar fi să te ajut, eu nu m-aş opri aici, adică te-aş ajuta şi dincolo,..şi dincolo..şi la ..bac", solicitându-i încă o dată să reflecteze asupra ofertei pe care intenţionează să i-o facă ca şi contraprestaţie „adică aş prefera să-mi spui verde în faţă, adică uite..dacă mă rezolvi cu chestia asta..uite.. pentru asta ce oferi tu? ".
În finalul aceleiaşi discuţii, inculpatul verifică bonitatea elevei „deci zici tu că te descurci.. aşa.. din punct de vedere financiar" „şi de unde faci tu rost.", exprimându-şi totuşi îndoiala cu privire la seriozitatea susţinerilor acesteia „pentru că pur şi simplu nu ai onorat un lucru pe care l-am discutat cu tine anul trecut "şi confirmând astfel faptul că în anul precedent primise o ofertă similară din partea elevei sale pe care aceasta din urmă însă nu o onorase.
În cuprinsul aceleiaşi convorbiri inculpatul divulgă preţul serviciilor sale din anul precedent, spunând „mai ştii cât era anul trecut? " „nu, era 250", din dialogul subsecvent rezultând că preţul serviciilor sale era acelaşi şi la momentul purtării discuţiilor.
Din cuprinsul aceleiaşi convorbiri transpare şi împrejurarea că, în afara suinelor de bani anterior menţionate, inculpatul a pretins de la martora denunţătoare şi favoruri sexuale, aspect confirmat şi de discuţiile ulterioare dintre cei doi, exemplificativ în acest sens fiind dialogul din 3 iunie 2010, redat în procesul-verbal de la filele 86-90 dosar urmărire penală. In cadrul acestei discuţii, deşi martora denunţătoare îi mărturiseşte profesorului că este însărcinată, tocmai pentru a pune capăt insistenţelor acestuia, inculpatul îi solicită să se gândească la o altă variantă prin care să-i dea satisfacţie şi pe acest plan.
De altfel, intenţiile profesorului sunt confirmate prin afirmaţiile cu conţinut explicit sau implicit sexual cuprinse în convorbirile cu martora denunţătoare, dar şi prin faptul stabilirii unei întâlniri cu eleva sa, în pădure, la data de 8 iunie 2010, nici scopul şi nici măsurile de precauţie luate de inculpat în respectiva ocazie nefiind argumentate de apărare de o manieră credibilă.
Contextul factual prezentat rezultă din convorbirile purtate între inculpat şi martora denunţătoare, redate în procesele - verbale aflate la filele 34-69 din dosarul de urmărire penală, care se coroborează cu declaraţiile consecvente ale denunţătoarei şi conturează ideea că inculpatul obişnuia să pretindă sau să primească anumite oferte materiale pentru a asigura promovarea la istorie a elevilor ofertanţi. Predispoziţia inculpatului pentru astfel de activităţi rezultă şi din cuprinsul convorbirilor telefonice redate la filele 84 şi 91 dosar urmărire penală, purtate de inculpat cu alte persoane decât denunţătoarea.
Din conţinutul susmenţionatelor convorbiri rezultă că inculpatul era cunoscut ca o persoană care putea oferi ajutor elevilor săi şi pentru promovarea bacalaureatului, chiar dacă nu făcea parte din comisie, dar şi faptul că acesta primea bunuri, prin intermediul soţiei, ca şi contraprestaţie pentru îngăduinţa arătată unora dintre elevii săi.
Sub aceste aspect, este de observat că nici inculpatul şi nici apărătorul acestuia nu au contestat conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză, ci doar interpretarea dată afirmaţiilor acestuia, propunându-se o variantă exoneratoare a acestora, fără a se argumenta însă plauzibil „inocenţa" faptelor şi vorbelor inculpatului şi fiind în mod deliberat scoase din context anumite pasaje din respectivele convorbiri.
Tot sub aspect probatoriu, este de observat faptul că, deşi convorbirile interceptate în cauză, anterior detaliate, confirmă declaraţiile martorei denunţătoare, apărarea a invocat principial ineficienta juridică a „declaraţiei" martorei denunţătoare afirmând că aceasta nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Aceasta în condiţiile în care mare parte din susţinerile martorei denunţătoare, cuprinse atât în denunţ, cât şi în declaraţiile date în cursul procesului penal, sunt folosite ca argumente în construcţia apărării inculpatului.
În plus, se constată că reţinerea de către instanţele de fond şi de apel a temeiniciei criticilor formulate de apărare cu privire la caracterul provocator al comportamentului denunţătoarei şi la neloialitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale au vizat exclusiv probele privind flagrantul din 8 iunie 2010, acesta fiind argumentul pentru care respectivul act material a fost exclus din activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului.
În acest sens, răspunzând criticii privind răsfrângerea efectelor încălcării principiului legalităţii şi al loialităţii asupra întregului material probator administrat în cauză, înalta Curte reţine că practica C.E.D.O. privitoare la aprecierea nelegalităţii probelor obţinute prin intervenţia „agenţilor provocatori", în cadrul căreia cauzele Teixera de Castro contra Portugaliei şi Ramanauskas contra Lituaniei, invocate de apărare, sunt deosebit de relevante, este fundamentată pe o ipoteză diferită de cea cu care este sesizată instanţa în prezenta cauză.
Astfel, principial, se consideră că se poate vorbi despre inechitatea procedurii în situaţia acelor persoane despre care nu s-a dovedit în niciun fel că anterior intervenţiei agenţilor provocatori aveau preocupări în domeniul vizat, precum şi în ipoteza în care agenţii provocatori acţionează în afara unui cadru legal, anterior demarării unor anchete penale şi anterior autorizării activităţii legate de strângerea probelor de către organul judiciar competent.
Or, în speţă, nu este incidenţă niciuna dintre cele două ipoteze, din actele dosarului rezultând că cele două acte materiale reţinute de instanţe, respectiv cele din 27 şi 31 mai 2010 nu sunt efectul provocării exercitate de denunţătoare, semnificative în acest sens fiind susţinerile inculpatului din convorbirea din data de 31 mai 2010 din care rezultă în mod neechivoc faptul că şi în anii anteriori inculpatul procedase de o manieră similară celei care face obiectul judecăţii, nerefuzând oferta făcută de denunţătoare în vederea promovării, neseriozitatea elevei sub aceste aspect fiind chiar motiv de supărare pentru profesor.
Sub acelaşi aspect, se constată că nu se poate vorbi de provocare din partea martorei denunţătoare în condiţiile în care inculpatul a oferit mai mult decât i s-a solicitat, respectiv, alături de promovarea la istorie şi un sprijin pentru promovarea examenului de bacalaureat.
În plus, aşa cum s-a arătat anterior, actele de urmărire penală au fost administrate într-un cadru legal, susţinerile recurentului inculpat referitoare la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală în condiţiile încălcării principiilor legalităţii şi loialităţii probelor dovedindu-se a fi neîntemeiate.
Relevant sub acest aspect este faptul că, pe parcursul urmăririi penale, ca şi în procedura prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul, beneficiind de consiliere juridică din partea apărătorului ales, a luat cunoştinţă de toate actele dosarului de urmărire penală, fără a formula niciun fel de obiecţie cu privire la legalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Prin urmare, se constată că materialul probator administrat în cauză confirmă acuzaţiile formulate împotriva inculpatului, în limitele reţinute de instanţe, ambele instanţe reţinând corect vinovăţia acestuia, încadrarea juridică şi circumstanţele săvârşirii faptelor.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele expuse, constatând că motivul de recurs invocat de inculpat este neîntemeiat şi cum nu se constată existenţa unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, înalta Curte, în baza art. 3855 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 125/P din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Având în vedere şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. î mpotriva deciziei penale nr. 125/P din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând d onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1316/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1301/2012. Penal → |
|---|
