ICCJ. Decizia nr. 1316/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1316/2012
Dosar nr. 4903/114/2010
Şedinţa publică din 26 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2011, Tribunalul Buzău s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
- U.V. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.) şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe o durată de 2 ani, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. şi punându-i în vedere obligaţiile prevăzute de art. 861 C. pen.;
- I.N. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.), cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. şi punându-i în vedere obligaţiile prevăzute de art. 863 C. pen.
În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul I.N. suma de 400 lei şi s-au anulat înscrisurile falsificate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în luna septembrie 2009, inculpatul I.N. a pretins şi primit în două tranşe suma de 2500 lei de la denunţătorii M.M. şi M.D. pentru a le obţine adeverinţele necesare pensionării, sens în care a susţinut că o cunoaşte pe inculpata U.V., referent în cadrul Primăriei Ianca, jud. Brăila, care eliberează adeverinţe false privind vechimea în muncă contra sumei de 100 lei pentru fiecare an de muncă.
Primind prima tranşă de 500 lei, inculpatul I.N. i-a remis inculpatei U.V. împreună cu actele de identitate ale denunţătorilor, care în schimb i-a dat două cereri tipizate ce au fost completate şi semnate de inculpat pentru soţii M., acestea fiind înregistrate, la data de 28 septembrie 2009.
După o săptămână, inculpata U.V. a eliberat adeverinţele care atestau că M.M. apare în fişele de evidenţă ale fostului CAP Ianca, vol. V, în perioadele 1971- 1973 şi 1983-1986 realizând 1568 de norme, iar M.D. figurează în voi. nr. V, în perioada 1974 -1988 cu 3218 norme, primind în schimb de la inculpatul I.N. suma de 1500 lei şi un telefon mobil.
S-a mai reţinut că a reţinut că cele două fişe care au stat la baza întocmirii referatului de către inculpată şi a eliberării adeverinţelor semnate de primarul C.F.G. şi secretarul S.A. sunt false, întrucât nu sunt semnate de niciun funcţionar care să fi lucrat la fondul CAP, cu atât mai mult cu cât volumul V la care s-a făcut referire în cuprinsul acestora nu există, iar denunţătorii deşi au lucrat în calitate de muncitori necalificaţi la mai multe CAP-uri din zonă, nu au putut să precizeze dacă au executat cărămizii o perioadă de 5 - 15 ani consecutivi la CAP Ianca.
În drept, s-a precizat că faptele inculpatei, care în calitatea de referent a falsificat un înscris oficial prin contrafacere, pe care l-a folosit pentru a întocmi un referat în baza căruia s-au eliberat două adeverinţe false, primind în schimb suma de 2000 lei se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Deşi inculpata nu a recunoscut infracţiunea de luare de mită, tribunalul a constatat vinovăţia pe baza declaraţiilor constante ale inculpatului I.N. potrivit cărora i-a dat acesteia în două rânduri suma de 2000 lei şi un telefon mobil şi a concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi datele care caracterizează persoana acesteia, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată şi poziţia parţial sinceră, motiv pentru care s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.
În raport de natura şi gravitatea faptei de corupţie s-a apreciat că inculpata este nedemnă a exercita drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Vinovăţia inculpatului I.N. a fost reţinută pe baza poziţiei sale de recunoaştere, precum şi a declaraţiilor martorilor M.D. şi M.M., iar faptele acestuia de a o determina pe inculpata U.V. să întocmească în fals cele două adeverinţe dându-i în schimb 2000 lei şi un telefon mobil s-a considerat că se circumscriu elementelor constitutive al infracţiunilor prevăzute de 257 C. pen., art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 290 şi art. 25 raportat la art. 291 C. pen.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind luat în considerare faptul că acesta a iniţiat întreaga activitate infracţională, dar şi poziţia procesuală constant sinceră şi lipsa antecedentelor penale, motiv pentru care executarea pedepsei rezultante a fost suspendată sub supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata U.V. care a solicitat achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa întrucât nu le-a comis.
Prin decizia penală nr. 178 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis apelul declarat de inculpata U.V., extinzând efectele căii de atac şi asupra inculpatului I.N., a desfiinţat, în parte, pe latură penală, hotărârea atacată şi rejudecând, a descontopit pedepsele rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor în pedepsele componente, schimbând încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) faţă de inculpată şi din infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 290 şi art. 25 raportat la art. 291 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. faţă de inculpat.
A fost condamnată inculpata U.V. la 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pedeapsă ce a fost contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în final inculpata urmând să execute 3 ani închisoare.
A fost condamnat inculpatul I.N. la 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., pedeapsă ce a fost contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în final inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. Instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt stabilită de prima instanţă este corectă şi rezultă din declaraţiile martorilor denunţători M.M. şi M.D. coroborate cu cele ale inculpatului I.N., care în luna septembrie 2009 promiţându-le denunţătorilor că îi poate ajuta contra sumei de 2.500 lei să se pensioneze, s-a prezentat la sediul Primăriei lanca, judeţul Brăila, unde inculpata U.V. i-a dat două cereri tipizate pe care le-a completat şi semnat cu numele lui celor doi, prin care se solicita eliberarea unor adeverinţe din care să rezulte normele şi anii lucraţi la CAP în scopul calculării pensiei.
Ulterior, inculpata U.V., primind suma de 2.000 lei şi un telefon mobil, a întocmit în fals două fişe şi două referate pe baza cărora au fost redactate şi eliberate două adeverinţe pe care denunţătorii le-au folosit pentru a obţine pensie pentru limită de vârstă.
Apărările inculpatei de nerecunoaştere a faptelor, inclusiv cele potrivit cărora ar fi întocmit referatele pe baza datelor existente în arhiva CAP lanca, au fost înlăturate ca neadevărate, întrucât conform proceselor verbale rezultă că în toate registrele cu numărul V au fost înscrise fişe anuale de pontaj, iar pe listele cu membrii cooperatori la fişă figurează numita N.Z.
Pe de altă parte, s-a mai constatat că cei doi denunţătorii au lucrat la CAP lanca în sectorul de confecţionare cărămidă şi nu în cel vegetal, dar numai ca zilier pe o perioadă scurtă de timp.
Ca atare, în raport de aceste împrejurări şi de declaraţiile martorilor denunţători şi ale coinculpatului I.N. s-a apreciat că inculpata U.V. a întocmit în fals cele două fişe anuale şi a completat referatele de pe verso-ul cererilor în schimb primind anumite sume de bani, fapte ce se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunilor de luare de mită şi de fals intelectual.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că inculpata în realizarea activităţii infracţionale nu a folosit un înscris oficial sau sub semnătură privată în scopul producerii de consecinţe juridice şi nici nu a falsificat un înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, întrucât atribuţiile de serviciu ale acesteia constau în primirea cererilor de la foştii membrii cooperatori, iar pe baza verificărilor întocmea referate în vederea obţinerii de adeverinţe ce urmau să fie folosite în dosarele de pensionare pentru limită de vârstă.
Astfel, inculpata prin atestare unor date nereale în cele două fişe anuale şi referate cu ocazia întocmirii acestora în realizarea atribuţiilor de serviciu ce-i reveneau ca referent al primăriei a comis infracţiunea de fals intelectual, motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor de fals în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru această infracţiune instanţa de apel, raportându-se la criteriile generale de individualizare prevăzute de lege, i-a aplicat inculpatei o pedeapsă în cuantum de 1 an.
Pentru considerentele dezvoltate în legătură cu încadrarea juridică dată activităţii de falsificare desfăşurată de inculpată, s-a considerat că se impune extinderea efectelor căii de atac declarată de aceasta şi la inculpatul I.N.
S-a reţinut că din probele administrate rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul I.N., luând o sumă de bani de la denunţători pentru le facilita obţinerea unor documente necesare pensionării pentru limită de vârstă, a completat şi semnat două cereri cu numele denunţătorilor, pe care le-a înmânat coinculpatei împreună cu suma de 2.000 lei, fapte care se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunilor de complicitate la luare de mită şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
S-a constatat că infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. presupune numai cumpărarea de influenţă, fără ca să aceasta să se finalizeze, respectiv funcţionarul asupra căruia se lăsă să se creadă că există o influenţă să fi şi întocmit actul pentru care au fost remise foloasele necuvenite sume de bani, caz în care sunt incidente dispoziţiile referitoare la complicitate la luare de mită.
Instanţa de prim control judiciar, deşi a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită faţă de inculpatul I.N., nu a schimbat încadrarea juridică în acest sens întrucât calea de atac exercitată de inculpată poate fi extinsă în condiţiile normei procesual penale doar în favoare, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. doar pentru infracţiunile de fals, întrucât s-a considerat că activitatea inculpatului se circumscrie infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
La stabilirea pedepsei pentru această infracţiune s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârşire, vârsta şi conduita procesuală a inculpatului, în raport de care i-a fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Pedepsele aplicate celor doi inculpaţi de către instanţa de apel au fost contopite cu cele stabilite Ia fond pentru infracţiunile de corupţie, iar pentru rezultantele de 3 ani închisoare s-au menţinut dispoziţiile de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpata U.V., care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârilor şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile de luare de mită şi fals intelectual, întrucât probele administrate nu sunt suficiente pentru a fundamenta vinovăţia sa.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpata U.V. ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei. Aşadar, greşita examinare a probelor administrate la instanţa de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existenţa unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reţinerea situaţiei de fapt.
Înalta Curte constată că există contradicţie evidentă între considerentele hotărârii de condamnare a inculpatei U.V. pentru infracţiunea de luare de mită şi conţinutul real al mijloacelor de probă, starea de fapt reţinută prin hotărârile atacate fiind consecinţa ignorării şi a denaturării probelor administrate.
Chiar dacă, instanţa de fond şi cea de prim control judiciar, conformându-se dispoziţiilor art. 356 lit. b) C. proc. pen., au descris în expunerea hotărârilor împrejurările de fapt care au condus la reţinerea infracţiunii de luare de mită în sarcina inculpatei au denaturat conţinutul declaraţiilor date inculpatul I.N. în cursul judecăţii şi au ignorat aspecte esenţiale din declaraţiile martorilor B.Ş. şi F.A. şi ale denunţătorilor, care se coroborau cu cele susţinute în mod constant de către inculpata U.V., pe parcursul procesului penal.
În concret, s-a reţinut că vinovăţia inculpatei U.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită este dovedită de declaraţiile inculpatului I.N. şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat.
În realitate, atât în faţa judecătorului fondului cât şi la instanţă de apel inculpatul I.N. a arătat că nu i-a remis inculpatei U.V. suma de 2.500 lei primită de la denunţători în scopul eliberării adeverinţelor necesare pensionării pentru limită de vârstă, aspecte confirmate şi de martorele B.Ş. şi F.A., secretare la Primăria Ianca, care nu au observat ca inculpata să primească vreo sumă de bani pentru a elibera respectivele documente, ba mai mult martora B. declarând că, deşi are o memorie vizuală foarte bună, nu l-a văzut niciodată pe I.N. cu toate că a fost colegă de birou cu inculpata, iar cealaltă a susţinut că a înregistrat cererile depuse de inculpat, eliberându-i ulterior adeverinţele emise pe numele M.M. şi M.D.
De altfel, singurul mijloc de probă care a fundamentat acuzaţia de luare de mită a fost declaraţia dată la urmărire penală de inculpatul I.N., care însă a fost retractată în faza judecăţii, în condiţiile în care nici măcar denunţătorii nu au cunoscut demersurile făcute de inculpatul pentru obţinerea adeverinţelor, cu atât mai puţin să le fie prezentată inculpata, acestora solicitându-li-se doar suma de 2.500 lei pentru a fi se interveni în vederea eliberării documentelor necesare pentru pensionare.
În plus, pe tot parcursul procesului penal inculpata U.V. a negat orice implicare în activitatea infracţională reţinută în sarcina sa, arătând că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat pentru a întocmi în fals referatele şi fişele anuale ce-i priveau pe denunţători.
Pe de altă parte, nici martorii S.A. (primar), H.M. (casier), G.M. (funcţionar în domeniul tehnic), funcţionari publici sau angajaţi ai Primăriei Ianca nu au prezentat împrejurări de fapt care să susţină acuzaţia de luare de mită reţinută în sarcina inculpatei U.V.
În acest context, înalta Curte de Casaţie si Justiţie constată, din examinarea mijloacelor de probă de la urmărire penală, prin coroborare cu probatoriul administrat nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, că nu există probe care să dovedească vinovăţia inculpatei U.V. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanţele inferioare făcând o gravă eroare de fapt când şi-au fundamentat soluţia de condamnare doar pe declaraţia iniţială a inculpatului I.N. asupra căreia a revenit în cursul judecăţii, motiv pentru care urmează să dispună achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de luare de mită.
Alta este însă situaţia cu privire la fapta de fals intelectual, în condiţiile în care inculpata U.V., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate atât în scris cât în şedinţă publică, nu a fost în măsură să evidenţieze vreo contradicţie evidentă şi controversată între conţinutul probelor şi împrejurările de fapt stabilite de către instanţele inferioare, fiind neîntemeiate susţinerile acestuia că nu a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din împrejurările de fapt, corect stabilite de tribunal şi însuşite de instanţa de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti - declaraţiile martorilor B.Ş.S.A., H.M. şi F.A., angajaţi ai Primăriei Ianca potrivit cărora inculpatei îi revenea atribuţia, în calitate de secretar (arhivar) să efectueze verificări cu privire la vechimea în muncă a foştilor cooperatori ai CAP Ianca, în baza constatărilor întocmind un referat şi adeverinţele conform procedurii stabilite de organele de conducere ale primăriei, coroborate cu cele ale denunţătorilor M.M. şi M.D., care au susţinut că doar primul dintre aceştia a lucrat ziler pentru o perioadă scurtă de timp, dar în sectorul cărămidărie, fişele anule şi referatele privind activitatea denunţătorilor care conţin date false a căror întocmire intra în atribuţiile inculpatei, datele existente în registrele CAP Ianca care contrazic conţinutul înscrisurilor anterior menţionate şi nu în ultimul rând declaraţiile inculpatei care a recunoscut că avea ca atribuţii de serviciu verificarea cererilor făcute de foşti cooperatori şi întocmirea referatelor necesare eliberării adeverinţelor pentru obţinerea pensionării, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpatei U.V. sub aspectul infracţiunii de fals intelectual, chiar dacă aceasta nu a recunoscut fapta în scopul sustragerii de la răspunderea penală.
De fapt, prin criticile formulate se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raţionamente care în opinia inculpatei i-ar putea demonstra nevinovăţia sub aspectul infracţiunii de fals intelectual pentru care a fost condamnată, operaţiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Constatând, aşadar, că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. pentru infracţiunea de luare de mită, înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatei U.V., casând în parte hotărârile atacate urmează să dispună achitarea inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, rămânând ca executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), să fie suspendată sub supraveghere pe o durată de 3 ani termen de încercare, perioadă în care aceasta va respecta măsurile prevăzute de art. 86 C. pen., schimbarea modalităţii de executare fiind interzisă în condiţiile exercitării recursului doar de către acesta, întrucât nu i se poate agrava situaţia juridică în propria cale de atac, menţinându-se, totodată, celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata U.V. împotriva deciziei penale nr. 178 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Casează, în parte, decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 15 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare aplicată inculpatei U.V., în pedepsele componente de 1 an închisoare şi 3 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpata U.V. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Urmează ca inculpata să execute pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Aplică art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 86 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata U.V. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Buzău;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă pedepsele accesorii pe durata executării pedepsei.
În baza C. proc. pen. atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1317/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1315/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
