ICCJ. Decizia nr. 1432/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1432/2012
Dosar nr. 6461/120/2010
Şedinţa publică din 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 01 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, inculpatul A.N.R. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, actualizată, şi art. 138 din Legea nr. 295/2004, actualizată, cu aplicarea disp. art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen. şi a disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza disp. art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform disp. art. 81-82 şi, respectiv, art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. potrivit cărora „dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune, pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, va fi revocată suspendarea condiţionată, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune”.
Potrivit disp. art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului marca Z., calibru 9 mm, introdus de inculpat fără drept pe teritoriul României şi aflat în custodia I.P.J. Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la sfârşitul lunii octombrie 2009 inculpatul a mers împreună cu un vecin în oraşul Ruse din Bulgaria, cu scopul de a înmatricula un autovehicul, unde, dintr-un bazar, a achiziţionat un pistol care funcţionează cu cartuşe cu gaze lacrimogene, aşa cum au atestat factura fiscală din 26 ianuarie 2009 şi bonul fiscal. La întoarcere a trecut frontiera de stat din Bulgaria în România prin punctul Giurgiu-Ruse având pistolul asupra sa pe care, însă, nu l-a declarat autorităţilor vamale, aşa cum cer normele legale în această materie, transportându-l la domiciliul din com. Gura Ocniţei, unde a susţinut că l-a introdus într-un fişet metalic, fără să-l folosească. Până în momentul depistării, A.N.R. nu a declarat arma achiziţionată în Bulgaria autorităţilor competente din România, fiind invitat la sfârşitul lunii martie 2010 la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa - Serviciul Arme, Explozibili şi Substanţe Toxice, unde i s-a cerut să predea pistolul, acesta conformându-se solicitării lucrătorilor de poliţie.
Din procesul-verbal întocmit de către lucrători ai Serviciului A.E.S.T. din cadrul I.P.J. Dâmbovita la 26 martie 2010 a rezultat că la data menţionată inculpatul a predat pistolul achiziţionat din Bulgaria. Din cuprinsul referatului nr. 138600 din 07 aprilie 2010 întocmit de către lucrătorii Serviciului A.E.S.T. din cadrul I.P.J. Dâmbovita a rezultat că inculpatul nu a fost autorizat, potrivit legii, să introducă în ţară, să transporte şi să deţină arme de foc din categoria celor supuse notificării.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 313317 din 22 septembrie 2010 încheiat de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Dâmboviţa a confirmat că pistolul în discuţie marca Z., calibru 9 mm PAK, este o armă de foc fabricată special pentru a fi utilizată în scop de autoapărare, funcţionând cu muniţie neletală cu gaze iritant-lacrimogene (cartuşe de calibrul 9 mm PACS, 9 mm PACN, 9 mm PAPV), ori având efect sonor (cartuşe de calibrul 9 mm PAK, 9 mm PAB), în acelaşi raport fiind precizat faptul că pistolul examinat se află în stare de funcţionare, neavând caracter letal.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat în conformitate cu disp. art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi şi Ie însuşeşte.
S-a reţinut că fapta inculpatului, care la sfârşitul lunii octombrie 2009 a transportat fără drept, pe teritoriul României, prin punctul de trecere a frontierei Giurgiu-Ruse, până la domiciliul său din com. Gura Ocniţei, judeţul Dâmbovita, un pistol marca Z., calibru 9 mm, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare fără drept a unor operaţiuni cu arme şi muniţii, prevăzută de art. 138 din Legea nr. 295/2004, modificată. La individualizarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţiile părţii generale a acestui Cod, limitele pedepselor fixate în partea specială şi în Legile nr. 86/2006 şi 295/2004, modificată, gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor săvârşite, dar şi persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu o conduită anterioară bună, preocupat de îmbunătăţirea nivelului de cunoştinţe şi cu o pregătire profesională deosebită (absolvent al Facultăţii de Ingineria Mediului şi Biotehnologii din cadrul Universităţii Valahia din Târgovişte), asociat al SC M. SRL, prezentând chiar şi unele probleme de sănătate.
De asemenea, au fost avute în vedere şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, considerându-se că în favoarea inculpatului pot fi reţinute circumstanţe atenuante prevăzute de disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., acesta având un comportament deosebit înainte de comiterea celor două infracţiuni şi prezentându-se constant în faţa autorităţii, cu consecinţele în planul stabilirii pedepselor, prevăzute de disp. art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., din punct de vedere al cuantumului, ele urmând să fie dimensionate în apropierea minimului general, motivat de faptul că, din punct de vedere al cuantumului, vor avea aptitudinea de a realiza scopurile prevăzute de disp. art. 52 C. pen. (preventiv, educativ şi sancţionator şi de a-l determina pe inculpat să nu mai încalce normele legii penale).
S-a apreciat că faptele comise şi recunoscute de către inculpat nu prezintă caracteristicile prevăzute de disp. art. 181 C. pen., neexistând argumente pentru a susţine că au adus doar o atingere minimă valorilor apărate de lege şi că ar fi lipsite în mod vădit de importanţă, neprezentând gradul de pericol social al unor infracţiuni.
S-a motivat, totodată, că împrejurările concrete în care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea infracţională, urmările care s-au produs sau care s-ar fi putut produce, ţinând cont şi de exigenţele deosebite de reglementare a celor două fapte şi de necesitatea asigurării unei protecţii sporite cetăţenilor în raporturile cu cei care deţin arme, chiar şi neletale, conduc la concluzia că sancţiunile cu caracter administrativ sunt total insuficiente din perspectiva imperativului atingerii scopurilor prevăzute de disp. art. 52 C. pen., nefiind identificate, prin urmare, temeiuri care să justifice aplicarea acestora.
Constatând, însă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de disp. art. 81 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., şi apreciind că scopul pedepsei rezultante poate fi atins chiar fără executarea acesteia, existând toate premisele pentru reinserţia sa socială, Tribunalul a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni [stabilit în conformitate cu disp. art. 82 alin. (1) C. pen.].
În baza disp. art. 71 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedepse accesorii, ţinând cont şi de dispoziţiile Deciziei nr. LXXIV/2007 pronunţată de cătreSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de Jurisprudenţa C.E.D.O., natura şi gravitatea infracţiunilor comise, împrejurările în care s-au desfăşurat şi persoana inculpatului, nereclamând şi interzicerea dreptului său de a alege, cu privire la care s-a făcut însă aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul suspendării executării pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În final, conform disp. art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului marca Z., introdus de inculpat fără drept pe teritoriul României şi aflat în custodia I.P.J. Dâmboviţa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.N.R., susţinând în esenţă că sentinţa pronunţată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia penală nr. 159 din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.N.R. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 01 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A constatat că inculpatului i-au fost aplicate disp art. 3201 C. proc. pen., că nu sunt incidente disp. art. 181 C. pen. şi că pedeapsa aplicată inculpatului este justă, fiind proporţională cu fapta comisă şi echitabilă în raport de persoana inculpatului, neimpunându-se reformarea hotărârii primei instanţe.
La data de 26 octombrie 2011, inculpatul, prin apărător, a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 159 din 21 octombrie 2011a Curţii de Apel Ploieşti, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 6461/120/2010.
La dosar se află cererea recurentului-inculpat A.N.R. de retragere a recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 159 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti.
Înalta Curte a procedat la verificarea semnăturii recurentului-inculpat şi faţă de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, constată că cererea formulată aparţine inculpatului.
Aşa fiind, având în vedere manifestarea de voinţă a inculpatului şi dispoziţiile art. 3854 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat şi, constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurentului-inculpat, în sensul retragerii recursului.
În temeiul art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.N.R. împotriva deciziei penale nr. 159 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.N.R. împotriva deciziei penale nr. 159 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1433/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1410/2012. Penal → |
|---|
