ICCJ. Decizia nr. 1444/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1444/2012
Dosar nr.5553/111/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2012
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 231 din 2 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia penală, s-au dispus următoarele:
I) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.C. pentru infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic. art. 122 lit. d) C. proc. pen. şi art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.C. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
II) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata M.C.M., pentru infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic. art. 122 lit. d) C. proc. pen. şi art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de aceeaşi inculpată pentru infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata M.C.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. cu ref. la art. 998, 1003 şi art. 1000 alin. (3) C. civ. au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Oradea, prin administrator T.A.O., la plata sumei de 1.278,50 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit, plus majorările şi penalităţile aferente până la data stingerii sumei datorate, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F. Bucureşti şi au fost respinse restul pretenţiilor civile ca neîntemeiate.
S-a constatat că SC T. SRL Oradea prin administrator P.T., SC G.A. SRL Oradea prin administrator C.M.O., SC C.C. SRL prin administrator M.G., SC N.S. SRL prin administrator N.T.G., SC A.O. SRL Oradea prin administrator D.A., SC U.O.O. SRL Oradea prin administrator H.I., SC P. SRL Nădlac prin administrator M.M., SC S.B.S.O. SRL Timişoara prin administrator N.G. prin lichidator judiciar SC C.L. SRL, SC A.S.W.S. SRL Timişoara prin administrator S.R.P. şi SC D. SRL Timişoara prin administrator D.A.V. nu au formulat pretenţii civile în cauza penală.
S-a dispus confiscarea de la inculpata M.C.M. a sumei de 301.023,60 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea facturilor fiscale.
În baza art. 191 alin. (2), (3) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În data de 15 martie 2001, inculpatul M.C. a preluat părţile sociale ale SC G. SRL, cesiune efectuată în baza actului adiţional autentificat notarial la Biroul Notarului Public M.A., operat apoi în registrul comerţului Bihor la 21 martie 2001, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 2033/2001. Acesta şi-a păstrat calitatea de asociat unic şi administrator al acestei societăţi până la 09 octombrie 2001, când şi-a cesionat toate părţile sociale către numitul T.A.O., în baza actului adiţional autentificat tot la Biroul Notarului Public M.A., operat apoi la O.R.C. Bihor conform încheierii judecătorului delegat nr. 8269/2001. T.A.O. a preluat SC G. SRL Oradea de la inculpatul M.C., în prezenţa inculpatei M.C.M., după ce aceştia i-au fost prezentaţi de către numita C.C.D., preluând - odată cu părţile sociale - şi toate actele contabile ale SC E. SRL Oradea de la C.C., împreună cu arhiva societăţii, după care numitul T.A.O. susţine că ar fi cesionat părţile sociale unei alte persoane, care însă neagă preluarea societăţii.
Garda Financiară Bihor a procedat la verificarea activităţii firmei SC G. SRL pentru perioada de activitate aprilie-septembrie 2001, întocmindu-se 3 note de constatare. Astfel, prin nota de constatare nr. 84850 din 19 iulie 2002 s-a stabilit că în perioada 16 mai 2001-8 iunie 2001 SC G. SRL a achiziţionat de la SC T. SRL Arad motorină, cu şi fără taxe de drum, comercializate ca şi motorină cu taxă de drum, operaţiune nevidenţiată în contabilitatea societăţii şi, implicit, necalcularea şi nevirarea la bugetul de stat a taxelor şi impozitelor datorate. Prin nota de constatare din 11 aprilie 2003 s-a stabilit că pe lângă achiziţia de produse petroliere de la SC T. SRL, în aceeaşi perioadă, SC G. SRL a achiziţionat produse petroliere scutite de plata accizelor şi a taxei de drum şi de la alte societăţi comerciale, efectuând livrări de motorină auto către alte societăţi. Pentru perioada iunie-august 2001 a fost încheiată şi nota de control din 26 mai 2003 care a vizat activitatea de aprovizionare cu produse petroliere de tip vegasol, combustibil tip P, combustibil tip M şi combustibil lichid uşor, a SC G. SRL, produse cu privire la care se reţine că au fost substituite în motorină cu taxă de drum şi valorificate astfel, stabilindu-se un alt prejudiciu aferent acestei activităţi. S-a reţinut că, în fapt, inculpata M.C.M. a exercitat funcţia de director în baza unei împuterniciri primite de la soţul său, inculpatul M.C., administratorul SC G. SRL, având în acelaşi timp şi specimen de semnătură la băncile unde societatea avea conturi deschise: W. Bank şi B.C.R. În baza acestei împuterniciri, în perioada aprilie-septembrie 2001, a achiziţionat în numele SC G. SRL motorină şi fracţii petroliere nepurtătoare de taxă şi fonduri speciale pe care, ulterior, le-a livrat terţilor sub formă de motorină auto care - potrivit legislaţiei în vigoare - este purtătoare de taxe, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor bugetare reprezentând fond special al drumurilor publice, fond special pentru produse petroliere şi impozit pe profit.
În cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară stabilindu-se că în perioada aprilie-septembrie 2001 SC G. SRL s-a aprovizionat cu produse petroliere în mod real de la SC R. SRL Ploieşti, SC T. SRL Ploieşti, SC 7X7 SRL, SC T. SRL Arad, SC H. SRL Arad, SC B.M.O. SRL Timişoara, SC K&H SRL Arad, SC B.I.E. SRL Oradea, SC T.G.S.M.G. SRL Oradea, produsele petroliere achiziţionate fiind de fapt motorină fără taxă de drum, cu petrol, combustibil M, combustibil P, vegasol - produse accizate, dar pentru care nu se datorează taxă de drum sau fond special pentru produse petroliere. Aceste produse au fost vândute fictiv la diverse societăţi comerciale. În aceeaşi perioadă, SC G. SRL a achiziţionat în mod fictiv motorină cu taxă de drum şi fond special pentru produse petroliere pe care apoi a facturat-o către societăţi din Oradea şi Timişoara. Înregistrarea fictivă de vânzări de produse petroliere scutite de taxa de drum şi fond special de produse petroliere către societăţi comerciale, concomitent cu înregistrarea fictivă de aprovizionări de motorină cu taxă de drum şi fond special de la aceleaşi societăţi, a avut ca scop mascarea circuitului real al mărfurilor realizate de societate, respectiv activitatea de vânzare a produselor şi fracţiilor petroliere scutite de taxe ca motorină cu taxe şi, implicit, neplata către bugetul de stat a sumelor reprezentând TVA şi impozit pe profit.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că, în perioada aprilie, mai şi iunie 2001 SC G. SRL Oradea a achiziţionat, în baza unor comenzi trimise prin fax de către inculpatul M.C., produse petroliere scutite de taxă specială în valoare totală de 83.061,75 RON de la SC R. SRL Ploieşti şi de 344.019,10 RON de la SC T. SRL Ploieşti, achitând integral, prin virament bancar, contravaloarea produselor. în cursul lunii mai 2001, în baza unei comenzi semnate de inculpata M.C.M., SC G. SRL a achiziţionat de la SC 7X7 SRL motorină fără taxă MTR în valoare totală de 108.733,27 RON, contravaloarea mărfii fiind achitată prin ordine de plată. În perioada mai-iunie 2001, aceeaşi societate a achiziţionat motorină şi motorină fără taxă MTR de la SC T. SRL în valoare totală de 206.102,76 RON, achitată integral prin ordine de plată de către SC G. SRL şi de către SC L. SRL sau SC E. SRL, la ordinul SC G. SRL, pentru aceste tranzacţii comenzile fiind întocmite şi semnate de inculpata M.C.M. SC G. SRL a achiziţionat, în perioada 5 iunie-19 iulie 2001, combustibil lichid uşor tip 1 şi motorină cu taxă MTR în valoare totală de 191.565,99 RON de la SC H. SRL, operaţiunea comercială fiind realizată de către numita C.C., iar marfa a fost integral plătită de SC G. SRL prin ordine de plată. Procedând în acelaşi mod, SC G. SRL a achiziţionat în perioada 26 iunie-25 iulie 2001, de la SC B.M.O. SRL Timişoara, produse petroliere (petrol, vegasol, solvexol, combustibil lichid uşor, combustibil tip P şi M, combustibil neindustrial tip M), marfa fiind achitată de societatea cumpărătoare prin ordine de plată, intermedierea livrării fiind făcută tot de C.C., care a intermediat şi achiziţionarea de la SC B.I.E. SRL, în perioada 26 iunie-28 iulie 2001 de CLU tip 1 în valoare de 162.774,33 RON. SC G. SRL a achiziţionat în luna august 2001 CLU tip 1 şi de la SC T.G.S.M.G. SA, iar în luna mai 2001, benzină premium în valoare de 16.823,05 RON de la SC D. SRL Oradea. Produse petroliere au mai fost achiziţionate de SC G. SRL şi de la societăţile SC E. SRL Timişoara, SC M.P. SRL, SC O.C. SRL, în cazul tuturor marfa fiind achitată.
S-a reţinut, din operaţiunile de descrise, că achiziţionarea de produse petroliere fără fonduri speciale a fost reală, marfa respectivă fiind achitată fie de către SC G. SRL, fie de către alte societăţi, care au fost de fapt beneficiari ai mărfurilor respective, la dispoziţia SC G. SRL. Produsele petroliere nu au fost însă valorificate ca produse petroliere beneficiarilor, având loc o substituire în motorină. În dovedirea acestei substituiri s-a avut în vedere împrejurarea că SC G. SRL nu a avut înregistrate în evidenţa contabilă mijloace fixe pentru depozitarea produselor petroliere, nu a avut contracte de închiriere pentru asemenea spaţii şi nici nu a plătit chirie, şi nici nu a fost autorizată să efectueze procesarea de astfel de produse. În realitate, motorina fără taxe şi fracţii petroliere au fost vândute fără a exista posibilitatea depozitării acestora şi a transbordării în alte mijloace de transport, livrarea lor făcându-se de la furnizorul societăţii direct la client.
Instanţa de fond a reţinut că, pentru a da o aparenţă de realitate operaţiunilor comerciale, care au constat, de fapt, în substituirea de produse, SC G. SRL a întocmit, concomitent, facturi fiscale fictive de aprovizionare cu motorină (6 în numele SC B.R. SRL, 7 în numele SC B. SRL, 7 în numele SC C. SRL, 8 în numele SC C.R. SRL, 2 în numele SC E. SRL, 14 în numele SC S. SRL, 24 în numele SC SF. SRL, 13 în numele SC V. SRL şi 8 în numele SC V.B. SRL), de la societăţi cu privire la care s-a stabilit fie că nu există, fie că nu au făcut livrările respective, facturile fiind întocmite în fals de către inculpata M.C.M. sau, la solicitarea acesteia, de către contabila L.A. Împrejurarea că facturile au fost completate de către inculpata M.C.M., şi de contabila L.A., a rezultat şi din cele două constatări tehnico-ştiinţifice grafoscopice, dar şi din recunoaşterea acestora, numita L.A. recunoscând că a întocmit facturile fiscale atât la solicitarea inculpatei M.C.M., cât şi a numitei C.C., fiindu-i dictat conţinutul facturilor.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că prin expertiza contabilă s-a stabilit, din datele înscrise în facturile de livrări din motorină fără taxe şi fracţii petroliere, că livrările au fost fictive deoarece a rezultat că au fost vândute înainte de a fi achiziţionate sau au fost transportate cu mijloace de transport care, în acel moment, se aflau în altă parte. Fictivitatea aprovizionărilor de motorină cu taxe a rezultat din faptul că în evidenţa contabilă au fost înregistrate facturi de achiziţii din acelaşi cotor, dar de la furnizori diferiţi. Fictivitatea facturilor de vânzare a produselor petroliere fără taxe, emise în data de 26, 27, 29 şi 30 iulie 2001, a reieşit şi din faptul că au fost completate pe formularul dintr-un cotor achiziţionat de la SC M. SRL, abia în data de 31 iulie 2001. În urma cercetărilor au fost identificaţi beneficiarii reali ai produselor petroliere livrate de către SC G. SRL, în special motorină, societăţi care, prin administratorii lor, au confirmat recepţionarea şi plata contravalorii prin ordine de plată sau prin chitanţe. În perioada aprilie-septembrie 2001, SC G. SRL a livrat în mod real produse petroliere (motorină) următoarelor societăţi comerciale: SC T. SRL, SC G.A. SRL, SC C. SRL, SC N. SRL, SC A. SRL, SC U.O.O. SRL, SC P. SRL Nădlac, SC D. SRL, SC S.B.S.O. SRL, SC A.S.W.S. SRL. Cumpărările şi vânzările de produse petroliere din perioada aprilie-august 2001 au fost înregistrate în evidenţa SC G. SRL Oradea, iar obligaţiile fiscale constând în TVA au fost declarate organelor fiscale, fiind însă influenţate de mişcările fictive de mărfuri. Pentru această perioadă impozitul pe profit a fost denaturat prin înregistrarea de cheltuieli şi venituri care nu au la bază operaţiuni reale. În schimb, cumpărările şi vânzările de produse petroliere din luna septembrie 2001 nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă, iar obligaţiile fiscale, constând în TVA şi impozit pe profit aferente trimestrului 3, nu au fost declarate. În urma calculelor efectuate de către expert s-a stabilit că prejudiciul cauzat prin operaţiunile derulate pe seama SC G. SRL Oradea este compus din: TVA în sumă de 495,9904 RON; fond de produse petroliere 54.321,2776 RON; fond al drumurilor publice (taxa de drum) 547.725,9836 RON; impozit pe profit 782,9128 RON.
Instanţa de fond a reţinut că D.G.F.P. Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 1.320.406,0603 RON cu majorări de întârziere până la data stingerii sumei datorate.
În final, s-a menţionat că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, a fost probată prin următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor - administratori ai societăţilor comerciale care au fost furnizori reali pentru SC G. SRL Oradea: L.P., S.L., F.L.M., L.L., B.V. şi OG, B.V.V., Ş.M., P.C.M., T.S., C.M. şi declaraţiile administratorilor societăţilor comerciale care au fost beneficiari reali pentru produsele vândute de SC G. SRL Oradea, P.T., C.M. [a cărui declaraţie a fost citită în instanţă conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.], M.G., N.T.G., D.A., H.I., N.M., D.A.V., N.G., S.R.P.; martori care au confirmat fie că au vândut către SC G. SRL (prima categorie) fie că au achiziţionat produse petroliere de la această societate (a doua categorie), persoanele cu care au luat legătura în desfăşurarea relaţiilor comerciale fiind M.C. şi C.C., declaraţiile conducătorilor auto care au figurat ca delegaţi în facturile fiscale şi care au executat activitatea de transport de la SC G. SRL Oradea şi la SC G. SRL Oradea: G.A., O.M., F.I., L.Ş.C. [a cărui declaraţie a fost citită conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.], C.D., B.I., martori care au confirmat împrejurarea că, pe timpul transportului, marfa încărcată (produse brute) nu suferea niciun fel de modificări calitativ sau cantitativ, era descărcată la beneficiari finali, la care, din actele contabile existente la dosar, a rezultat că le-a fost facturată motorină cu taxe. Caracterul fictiv al tranzacţiilor evidenţiate de facturile fiscale de aprovizionare, respectiv, de livrare cu referire la societăţile comerciale SC S. SRL, SC C. SRL, SC V. SRL, SC SF. SRL, SC B.R. SRL., SC V.B. SRL, SC C.R. SRL, SC B. SRL, a rezultat din următoarele probe: datele înscrise în facturile de livrări de motorină fără taxe şi fracţii petroliere din care s-a constatat că aceste livrări au fost fictive, fie pentru că aceste produse au fost vândute înainte de a fi aprovizionate, fie că au fost transportate cu mijloace de transport care în acel moment se aflau în altă parte. În exemplul nr. 1 s-a motivat imposibilitatea ca transferul mărfii să se fi efectuat în intervalul de timp indicat în factură; din exemplul nr. 2 a rezultat că emitentul facturii a livrat ceea ce nu avea în momentul livrării pentru că aprovizionarea s-a făcut ulterior vânzării, acelaşi lucru a fost dovedit cu exemplul nr. 3; s-a demonstrat fictivitatea aprovizionărilor de motorină cu taxe cu aceea că, în evidenţa contabilă, au fost înregistrate facturi de achiziţii din acelaşi cotor de la doi furnizori diferiţi; şi modul de decontare a tranzacţiilor a venit în sprijinul susţinerii caracterului fictiv al tranzacţiilor evidenţiate de facturile în cauză deoarece modalitatea de decontare a tranzacţiilor fictive s-a efectuat în numerar, pe când încasările şi plăţile la şi de la partenerii de afaceri reali s-au efectuat, în cea mai mare parte, prin bănci comerciale; s-a dispus expertiza scrisului de completare pentru facturile care au fost emise de societăţile comerciale „de tip fantomă”. Din concluziile constatării tehnico-ştiinţifice a rezultat că scrisul de completare aparţine lui L.A. - contabilă la SC G. SRL şi că scrisul de completare de pe facturile examinate aparţine inculpatei M.C.M.
Instanţa de fond a mai reţinut că, audiată fiind, contabila SC G. SRL Oradea, numita L.A. a relatat că la solicitarea inculpatei M.C.M., pe care a cunoscut-o prin intermediul numitei C.C., a acceptat să ţină evidenţa actelor contabile a societăţii, documentele fiindu-i puse la dispoziţie de inculpata M.C.M. În momentul în care a sesizat existenţa unor neconcordanţe, în special la intrări şi ieşiri de produse, existând situaţii de ieşiri de marfă, dar fără intrări, martora a solicitat explicaţii, însă inculpata M.C.M. găsea mereu scuze, afirmând că facturile sunt la şoferi şi că urmează să le găsească mai târziu. Cu acele ocazii, atât M.C.M., cât şi C.C., purtau discuţii telefonice în vederea obţinerii facturilor de intrare, însă martora a realizat ulterior, în cursul audierilor, că, de fapt, cele două „jucau teatru” pentru a-i crea convingerea existenţei în fapt a respectivelor facturi. Martora a recunoscut că la solicitarea inculpatei M.C.M., şi a numitei C.C., a completat după dictare cele 29 de facturi menţionate în constatarea tehnico-ştiinţifică, fără a cunoaşte caracterul fictiv al tranzacţiilor evidenţiate în aceste documente financiar-contabile, facturi ce urmau să justifice în contabilitate aprovizionarea cu produse petroliere. De asemenea, martora a confirmat că obiectul de activitate al societăţii îl constituia intermedierea de produse petroliere, societatea nu avea capacităţi de stocare a produselor petroliere cu care se aproviziona, aceste cantităţi fiind imediat livrate către terţii beneficiari în aceeaşi cantitate.
Instanţa de fond a reţinut şi că inculpata M.C.M. a recunoscut, în declaraţii, caracterul fictiv al tranzacţiilor evidenţiate în facturile în care au figurat ca furnizori, respectiv beneficiari, societăţile comerciale indicate mai sus.
În opinia instanţei de fond, caracterul fals al tranzacţiilor, evidenţiate prin facturi fiscale atunci când furnizorii sau beneficiarii sunt societăţile comerciale indicate mai sus, a rezultat şi din probele administrate în dosarul de urmărire penală, după cum urmează: administratorul SC S. SRL Oradea, P.S.A., nu a recunoscut operaţiuni comerciale cu SC G. SRL Oradea întrucât, în cursul anului 2001, a executat o pedeapsă privativă de libertate; cu referire la SC C. SRL Oradea actele din care a rezultat că asociatul S.l.F. a cesionat părţile sociale deţinute către P.A. prin actul adiţional din 25 septembrie 1996, iar P.A. a cesionat, la rândul ei, prin actul autentificat din 25 octombrie 1999, lui O.N. părţile sociale, acesta nerecunoscând tranzacţiile cu SC G. SRL Oradea; administratorul SC V. SRL Oradea – M.A.F. este dispărut, fiind trimis în judecată, în lipsă, în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea nr. 147/P/2003; cu referire la SC SF. SRL Oradea - administratorul S.V.F. a declarat că a completat facturi fiscale de aprovizionare şi livrare pe numele firmei sale la solicitarea lui C.C.D. şi M.C.M., care i-au dictat menţiunile, fără ca tranzacţiile să aibă loc în realitate, administratorul SC V.B.I. SRL Gherla se afla, la data tranzacţiilor evidenţiate prin opt facturi fiscale, în Penitenciarul Gherla; administratorul SC C.R. SRL Bistriţa – H.P.V. era dispărut, fiind dat în urmărire generală conform ordinului I.G.P. din 7 martie 2002, pe numele său fiind emis mandatul de executare a unei pedepse de 3 ani închisoare din 23 iulie 2002 emis de Judecătoria Hunedoara; administratorul SC T.C. SRL – K.E.A. nu a avut relaţii comerciale cu SC G. SRL Oradea şi, din 15 ianuarie 2001, nu a desfăşurat activităţi comerciale pe firma sa [a cărui declaraţie a fost citită în instanţă în conformitate cu prev. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.], SC M&V SRL Timişoara nu a figurat la Oficiului Registrului Comerţului Timiş ca fiind înfiinţată.
Din analiza datelor înscrise în facturile de aprovizionări de motorină şi fracţii petroliere, şi a celor înscrise în facturile de livrări de asemenea produse, s-a constatat că circuitul real al produselor petroliere a fost următorul: SC G. SRL s-a aprovizionat cu motorină fără fond special al drumurilor publice şi cu fracţii petroliere, fără fond special de produse petroliere, pe care le-a vândut fictiv la firme de „tip fantomă”. Concomitent, s-a aprovizionat fictiv, de la aceleiaşi firme de „tip fantomă”, cu motorină auto cu fond special al drumurilor publice şi fond special de produse petroliere, pe care a valorificat-o la diverse societăţi comerciale. În fond, SC G. SRL a valorificat motorină fără taxe şi fracţii petroliere sub formă de motorină auto în patru etape: s-a aprovizionat cu motorină fără taxe de la SC T. SRL în 16 mai 2001; motorina fără taxe a fost vândută la SC B. SRL în 16 mai 2001 (vânzare fictivă); motorina cu taxe aprovizionată de la SC B. SRL în 16 mai 2001 (aprovizionare fictivă) a fost vândută ca motorină cu taxe la SC T.A. SRL în 16 mai 2001 (tranzacţie reală), produsul fiind substituit din motorină fără taxe în motorină cu taxe. Caracterul ilicit al activităţii desfăşurată pe seama SC G. SRL Oradea a rezultat şi din declaraţia martorei S.M.R., care a relatat faptul că o cunoaşte pe inculpata M.C.M. de 15 ani şi ştie, din spusele acesteia, că deţinea firma SC G. SRL Oradea, obiectul de activitate constituindu-l tranzacţiile cu produse petroliere. Deşi soţul dânsei, inculpatul M.C., figura ca administrator al firmei, în realitate întreaga activitate o desfăşura inculpata M.C.M. Aceasta din urmă i-a confirmat că, în virtutea atribuţiilor pe care le avea, a cunoscut reprezentanţi ai mai multor firme din Arad, Călăraşi şi Timişoara, respectiv că ea se ocupa efectiv de relaţiile cu furnizorii şi clienţii, că ea avea specimen de semnătură la bancă, ocupându-se efectiv de încasări şi plăţi. A arătat martora că, în contextul în care inculpata M.C.M. a avut probleme cu firma, a venit la ea şi i-a predat toate actele societăţii, inclusiv evidenţa contabilă, cerându-i să le pună în maşină, să le ducă acasă şi „să le pună bine”, prin aceasta martora înţelegând că actele trebuiau să fie ascunse ca să nu fie găsite de organele de cercetare penală.
În concluzie, instanţa de fond a apreciat că activitatea infracţională poate fi sintetizată în aceea că s-a achiziţionat motorină fără fond special al drumurilor publice, respectiv, fracţii petroliere fără fond special de produse petroliere, produse care, ulterior, au fost livrate altor societăţi ca fiind motorină auto cu fond special al drumurilor publice şi fond special de produse petroliere. Circuitul produselor petroliere brute a avut ca scop vânzarea de produse petroliere brute, prezentate ca fiind produse petroliere finite, prin înşelarea societăţilor comerciale cumpărătoare ce plăteau preţul specific al motorinei cu taxe. Instanţa de fond, făcând referire la jurisprudenţă, a apreciat că prejudiciul nu a fost cauzat statului întrucât fiind achiziţionate, în realitate, produse petroliere brute (motorină fără taxe şi fracţii petroliere nepurtătoare de taxe), aceste taxe nu erau datorate statului, şi că prejudiciul, prin modul în care inculpaţii au acţionat şi care, într-adevăr, are caracter ilicit şi este cauzator de prejudiciu, a fost cauzat terţelor persoane, respectiv cumpărătorilor de produse finite care, în realitate, cumpărau aceste produse petroliere brute crezând că ele cumpără produse petroliere finite, plătind astfel preţul specific acestor din urmă produse. Diferenţa dintre preţul produselor brute şi preţul produselor finite, sunt sumele de care au beneficiat inculpata M.C.M. şi numita C.C., şi pe care acestea le-au obţinut de la cumpărătorii pe care i-au înşelat în ce priveşte natura şi calităţile produselor supuse vânzării.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de fond a menţionat că a avut în vedere pericolul social extrem de ridicat al faptelor comise, implicarea efectivă a inculpatei M.C.M. în întreaga activitate infracţională, cuantumul prejudiciului, conduita procesuală a inculpatei care, deşi legal citată, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat la instanţă. Pe de altă parte, s-a avut în vedere conduita bună anterioară a inculpatei, care se află la prima încălcare a legii penale, context în care s-a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
În final, instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul M.C., audiat în cursul urmării penale, a declarat că a acceptat să figureze ca administrator al firmei întrucât era pensionar, iar soţia sa, inculpata M.C.M., lucra la o unitate militară din Oradea. Iniţial, obiectul de activitate l-a constituit comercializarea de produse alimentare însă, ulterior, cu ocazia unei vizite, numita C.C., pe care o cunoşteau de mai mult timp, fiind colegi de muncă la unitatea militară cu soţul acesteia, le-a spus că o astfel de activitate nu va fi benefică, sugerându-le că ar putea obţine profituri din operaţiuni comerciale cu produse petroliere. Aceasta le-a precizat că, în contextul în care ea, personal, desfăşura deja astfel de activităţi pe firma ei, i-ar putea ajuta prin relaţiile pe care le are cu furnizorii. În condiţiile în care inculpatul i-a adus la cunoştinţă numitei C.C. că nu are cunoştinţe legate de activitatea de gestionare şi derulare a operaţiunilor comerciale, au convenit de comun acord ca operaţiunile comerciale ale societăţii SC G. SRL Oradea să le efectueze, în fapt, inculpata M.C.M. care avea cunoştinţele necesare în acest sens, inclusiv de conducere a evidenţei contabile primare. Cu acelaşi prilej, numita C.C. i-a informat că le va asigura şi ea o contabilă, dându-le garanţii că este pricepută, o persoană pe nume L.A. Urmare a acestor discuţii, C.C. i-a sugerat să o împuternicească pe soţia sa, M.C.M., în acest sens, respectiv, să îi dea drept de semnătură la bancă, împuternicire care nu a fost autentificată, însă a fost predată contabilei. Inculpatul a concluzionat că, deşi a semnat diverse documente, nu avea cunoştinţă la ce se referă acestea, nu cunoaşte aspecte referitoare la operaţiunile cu produse petroliere derulate, nu cunoaşte niciunul din reprezentaţii societăţilor furnizoare sau ai societăţilor beneficiare. Declaraţia sa s-a coroborat cu cea a coinculpatei M.C.M., a martorilor audiaţi care au relatat că, în cadrul relaţiilor comerciale cu SC G. SRL Oradea, le-au cunoscut doar pe inculpata M.C.M. şi pe numita C.C., precum şi pe numita S.M.R., şi care au confirmat că, deşi ca administrator de drept al societăţii figura M.C., în realitate, de întreaga activitate se ocupa M.C.M.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a apreciat că înscrisurile aflate la dosarul cauzei, avute în vedere de expert la determinarea sumelor, probează cuantumul prejudiciului. Pentru acest prejudiciu, s-a apreciat că inculpaţii trebuie să răspundă în solidar, ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente, inculpata M.C.M. ca administrator de fapt, iar inculpatul M.C. ca administrator de drept, şi care, potrivit art. 70 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în calitate de administrator, răspunde de îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce îi revin cu privire la reprezentarea societăţii, administratorul dobândind această prerogativă de reprezentare a societăţii în relaţiile cu statul, conform actului constitutiv. Cât priveşte prejudiciul cauzat societăţilor comerciale care au achiziţionat produse petroliere brute, convinşi fiind că sunt produse finite şi achitând preţul aferent acestora, instanţa de fond a dispus citarea lor, cu menţiunea de a preciza dacă înţeleg să solicite despăgubiri; întrucât niciuna dintre aceste societăţi nu s-a prezentat la instanţa de fond şi nici nu a comunicat poziţia lor procesuală, s-a dispus ca sumele de bani respective să fie confiscate în favoarea statului. Reţinând nevinovăţia inculpatului M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, instanţa de fond a apreciat că de sumele de bani respective au beneficiat M.C. şi C.C. şi, întrucât nu s-a probat procentul care i-ar fi revenit fiecăreia, prezumând că sumele obţinute în mod ilicit au fost dobândite în mod egal de către acestea, instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpata M.C.M. a sumei de 301.023,60 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (jumătate din suma totală de 602.047,20 RON); în contextul în care faţă de numita C.C. cauza a fost disjunsă, dispoziţia de mai sus a fost dispusă doar cu privire la M.C., menţionându-se că acest aspect va fi avut în vedere de instanţă cu ocazia judecării numitei C.C.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpata M.C.M.
În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
a) greşita soluţie de achitare a inculpatului M.C. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;
b) greşita soluţie de achitare a inculpaţilor M.C. şi M.C.M. pentru infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), (42) şi (13) C. pen.;
c) greşita reţinere în favoarea inculpatei M.C.M. a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., solicitându-se înlăturarea acesteia şi aplicarea unei pedepse peste minimul special de 10 ani închisoare.
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
În declaraţia de la dosarul de urmărire penală, martorul S.L.G. a afirmat că în luna mai a anului 2001 a livrat motorină, scutită de taxă MTR, la SC G. SRL. A precizat că a fost contactat de inculpata M.C., pe care a cunoscut-o sub numele de N., că apoi, la începutul lunii mai 2001, s-a întâlnit cu aceasta şi cu inculpatul M.C., despre care ştie că este administratorul societăţii. Martorul a încheiat şi semnat un contract de vânzare-cumpărare în numele SC 7X7 SRL cu SC G. SRL din partea căreia contractul a fost semnat de inculpatul M.C. Inculpata M.C.M. a declarat, cu ocazia audierii sale, la data de 08 august 2003, referindu-se la tranzacţiile pe care le-a făcut cu martorul L.P., administrator la SC R. SRL şi SC T. SRL Ploieşti, a relatat că negocierile referitoare la clauzele contractelor de livrare au fost purtate cu ocazia unei întâlniri pe care a avut-o în Oradea cu martorul L.P., şi la care a participat şi numita C.C. Martorul L.P. le-a cerut şi cartea de identitate a administratorului (în copie). La un interval scurt de timp, după discuţii, numita C.C. i-a predat inculpatei M.C.M., la domiciliul acesteia din urmă, două contracte de livrare produse petroliere încheiate de SC T. SRL şi SC R. SRL cu SC G. SRL, contracte care au fost semnate din partea beneficiarului de inculpatul M.C., cu toate că acesta nu a participat la încheierea înscrisurilor. Ulterior, pe baza unor comenzi scrise de către inculpata M.C.M. şi semnate de inculpatul M.C., SC G. SRL a achiziţionat motorină scutită de taxă de drum, combustibil tip P, combustibil lichid uşor tip 1, de la cele două societăţi la care administrator este martorul L.P. S-a mai arătat că martora L.A. a menţionat, în declaraţia sa de la dosarul de urmările penală, că inculpatul M.C. a însoţit-o pe soţia sa, inculpata M.C.M. şi pe numita C.C., la întâlnirea cu ocazia căreia i-au cerut martorei să conducă evidenţa contabilă a SC G. SRL, iar pentru serviciile prestate a fost plătită de inculpatul M.C. şi de numita C.C. în declaraţia sa de la dosarul de urmărire penală, inculpatul M.C. a arătat că, în nenumărate rânduri, s-a deplasat împreună cu inculpata M.C.M. la cabinetul martorei L.A., pentru ca inculpata M.C.M. să-i predea actele contabile în vederea înregistrării. Totodată a afirmat că nu cunoaşte dacă au fost depuse la administraţia financiară declaraţiile privind obligaţiile fiscale ale societăţii sau dacă s-a întocmit şi depus bilanţul contabil. Inculpatul M.C. a relatat, în declaraţia sa de la dosarul de urmărire penală, că a semnat mai multe acte, la cererea soţiei sale, care i-a spus că este obligatorie semnătura administratorului, printre care este posibil să se fi aflat şi comenzi pentru produse petroliere, dar că nu a fost atent ce a semnat, întrucât a avut deplină încredere în soţia sa. În continuare, a recunoscut că a semnat două contracte de vânzare-cumpărare încheiate la data de 11 aprilie 2001 între SC R. SRL şi SC T. SRL Ploieşti, reprezentate de martorul L.P., cu SC G. SRL, precum şi un contract de vânzare-cumpărare, care nu are număr de înregistrare şi nici nu este datat, încheiat între SC 7X7 SRL, reprezentată de martorul S.L., şi SC G. SRL. De asemenea, în momentul în care i-au fost prezentate cinci comenzi pentru achiziţionarea de produse petroliere, emise la datele de 17 aprilie 2001, 19 aprilie 2001, 24 aprilie 2001, 03 mai 2001, 09 mai 2001, 14 mai 2001, inculpatul a recunoscut că semnătura aplicată pe acestea îi aparţine. Inculpatul a afirmat că nu ştia în ce împrejurări au ajuns copii ale cărţii sale de identitate la furnizorii din Ploieşti. În declaraţia de la dosarul de urmărire penală, inculpatul M.C. afirmă că numita C.C. a venit în mod curent la domiciliul său pentru a discuta cu inculpata M.C.M. despre „afacerile lor legate de produse petroliere” şi pentru a-i comunica faptul că urmează să sosească marfa contractată de la furnizori, dar că nu a fost atent la discuţiile celor două, întrucât nu era implicat în activitatea SC G. SRL. S-a susţinut în motivele de apel că se poate formula concluzia potrivit căreia în sarcina inculpatului M.C. se impune a fi reţinută infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. deoarece acesta a încălcat o serie de obligaţii legale care decurg din calitatea sa de administrator la SC G. SRL concretizate prin semnarea unor contracte şi înscrisuri care au fost aferente derulării acestora şi care antrenează răspunderea sa, în condiţiile în care, aşa după cum a declarat, nu a participat la negocierile prealabile încheierii contractelor. S-a susţinut că nu s-ar putea admite că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că fracţiile petroliere achiziţionate nu fac parte din categoria produselor care se comercializează la staţiile de carburanţi, pentru transportul rutier, şi a fost exclusă posibilitatea ca inculpatul să nu fi auzit, la discuţiile purtate în locuinţa sa de către inculpata M.C.M. şi numita C.C., şi la care recunoaşte că a asistat, despre faptul că mărfurile contractate urmau să fie vândute ca benzină şi motorină, fără ca acestea să fie supuse rafinării, prin procedee tehnologice specifice, înainte de vânzare. Inculpatul a ştiut că societatea la care a fost administrator nu dispunea de spaţii de depozitare, iar marfa era transportată, de cele mai multe ori, de la furnizor la beneficiar, figurând doar scriptic în evidenţele contabile ale SC G. SRL, transportul efectiv al mărfii efectuându-se cu cisterne închiriate de la societăţi specializate în domeniu. În acest context, procurorul a apreciat în motivele de apel că sunt îndeplinite cele trei condiţii necesare existenţei complicităţii ca formă de participaţie penală: comiterea de către autor a unei fapte prevăzută de legea penală, complicele a săvârşit activităţi prin care a ajutat pe autor la săvârşirea infracţiunii, actele de ajutor ale complicelui au fost comise cu intenţie directă. Conform motivelor de apel, contribuţiile complicelui la săvârşirea infracţiunii de către autor au constat în activităţi de înlesnire („înlesnirea priveşte activităţile complicelui desfăşurate anterior comiterii infracţiunii care se situează în faza de pregătire a săvârşirii infracţiunii; înlesnirea poate consta, de regulă, în activităţi materiale de procurare a mijloacelor şi instrumentelor necesare pentru săvârşirea infracţiunii, cât şi în activităţi ce reprezintă o contribuţie morală”). Prin urmare, s-a apreciat că actele la care s-a făcut referire, acte comise de inculpatul M.C., şi care reprezintă acte de pregătire, se includ în categoria actelor de „complicitate anterioară” realizată prin acţiune (comisivă) şi în mod nemijlocit. În consecinţă, având în vedere motivele arătate, s-a apreciat că instanţa de fond trebuia să-l condamne pe inculpatul M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Cu privire la critica vizând greşita soluţie de achitare a inculpaţilor M.C. şi M.C.M. pentru infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2), (42) şi (13) C. pen., în motivele de apel s-a arătat că un aspect care se impune a fi evidenţiat a fost cel legat de calitatea de subiect activ al infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 a inculpatului M.C. În acest sens, s-au invocat prev. art. 70 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora administratorul societăţii răspunde de îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce îi revin cu privire la reprezentarea societăţii, administratorul dobândind această prerogativă de reprezentare a societăţii în relaţiile cu statul, conform actului constitutiv. S-a apreciat ca fiind corectă menţiunea instanţei de fond potrivit căreia inculpatul M.C. răspunde în calitate de administrator de drept, iar inculpata M.C.M. răspunde în calitate de administrator de fapt pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor ce le-au revenit în raporturile cu organele fiscale, conduita adoptată de aceştia având drept scop sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale prin nedeclararea surselor impozabile sau taxabile (pentru susţinerea acestor aspecte, în motivele de apel au fost reproduse chiar unele considerente ale sentinţei instanţei de fond). În consecinţă, s-a apreciat că în sarcina inculpaţilor M.C. şi M.C.M. se impune a fi reţinută şi săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 cu aplic. art. 41 alin. (2), (42) şi (13) C. pen., întrucât, din probatoriul administrat, a rezultat - fără putinţă de tăgadă - faptul că inculpaţii M.C. şi M.C.M. au achiziţionat produse petroliere, purtătoare de MTR şi FSPP, fără a înregistra aceste tranzacţii în evidenţa contabilă, împrejurare care a avut drept consecinţă, necalcularea şi nevirarea la bugetul de stat a taxelor datorate.
În finalul motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a susţinut că instanţa de fond greşit a reţinut în favoarea inculpatei M.C.M. circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) pen. întrucât aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. este facultativă, iar gradul de pericol social al faptelor este deosebit de ridicat, aşa după cum a menţionat însăşi instanţa de fond. S-a apreciat că instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de care trebuie să se ţină seama la stabilirea şi aplicarea pedepselor: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările în care atenuează sau agravează răspunderea penală; s-a arătat, în motivele de apel, că a fost evidenţiat faptul că inculpata M.C.M. nu a avut o conduită procesuală care să-i permită să beneficieze de acordarea circumstanţelor atenuante deoarece aceasta nu s-a prezentat cu ocazia judecării cauzei în faţa instanţei de fond şi nu a manifestat interes pentru recuperarea prejudiciului. În consecinţă, având în vedere cele menţionate, conform motivelor de apel s-a apreciat că, la individualizarea pedepsei, instanţa de fond nu trebuia să reţină circumstanţa atenuantă şi nu trebuia să coboare cuantumul acesteia sub minimul special, ci trebuia să-i aplice inculpatei o pedeapsă de cel puţin 10 ani închisoare.
Inculpata M.C.M., în apelul său, a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, a solicitat să i se aplice o pedeapsă just individualizată, şi mai redusă sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 62/A din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpata M.C.M.
A obligat apelanta-inculpată să plătească în favoarea statului suma de 450 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
S-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a stabilit că inculpatul M.C. nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (în calitate de autor sau de complice) atâta vreme cât, aşa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, acesta a figurat ca administrator al firmei întrucât era pensionar, iar soţia lui, inculpata M.C.M., lucra la o unitate militară din Oradea. Mai rezultă din aceleaşi probe că inculpatul s-a situat în afara oricăror activităţi ilicite, infracţiunea de înşelăciune fiind săvârşită, în fapt, de către inculpata M.C.M., în înţelegere cu numita C.C. De asemenea, mai rezultă din acelaşi material probator că inculpatul, deşi a semnat diverse documente, nu avea cunoştinţă la ce se referă aceste documente şi, mai mult decât atât, s-a situat în afara oricăror aspecte referitoare la operaţiunile petroliere derulate, nefiind cunoscut de niciunul dintre reprezentanţii societăţilor furnizoare sau societăţilor beneficiare de astfel de produse, aceste aspecte fiind confirmate de martorii audiaţi care declară că, în derularea afacerilor cu SC G. SRL Oradea, au cunoscut-o doar pe M.C.M., şi pe numita C.C., iar martora S.M.R. confirmă că avea cunoştinţă că administrator de drept al societăţii figura M.C., însă, în realitate, de întreaga activitate se ocupa inculpata M.C.
De asemenea, s-a arătat că în mod corect a stabilit instanţa de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în varianta prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), câtă vreme din activitatea infracţională a inculpaţilor rezultă că aceştia au achiziţionat motorină fără fond special al drumurilor publice, iar ulterior au livrat-o altor societăţi, ca fiind motorină auto cu fond special al drumurilor publice şi fond special de produse petroliere. În fapt, a reţinut şi instanţa de apel că circuitul produselor petroliere a avut ca scop vânzarea de produse petroliere brute, prezentate ca produse petroliere finite, prin înşelarea societăţilor comerciale cumpărătoare ce plăteau un preţ specific motorinei cu taxe, activitatea neavând scopul de a prejudicia bugetul de stat cu neplata fondului special al drumurilor publice, respectiv al fondului special de produse petroliere. Mai precis, a arătat instanţa de apel, neplata taxei de drum şi, respectiv, a fondului special de produse petroliere, nu a cauzat prejudiciu statului, fiind achiziţionate în realitate produse petroliere brute (motorină fără taxe şi fracţii petroliere nepurtătoare de taxe); s-a arătat şi de instanţa de apel că modul în care inculpaţii au acţionat are un caracter ilicit, caracter de prejudiciu, dar nu faţă de stat, ci faţă de terţele persoane, respectiv faţă de cumpărătorii de produse finite care, în realitate, cumpărau produse petroliere brute, crezând că ei cumpără produse petroliere finite şi plătind preţul specific acestor din urmă produse.
În concluzie, a arătat instanţa de apel, diferenţa de preţ se regăseşte în prejudiciul cauzat terţelor persoane înşelate.
În final, instanţa de apel a arătat că în mod legal şi temeinic instanţa de fond, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei M.C.M., a reţinut în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii deoarece nu are antecedente penale, era încadrată în muncă, are spre creştere şi educare doi copii minori şi, pe cale de consecinţă, s-a apreciat că în mod legal şi temeinic s-au avut în vedere aceste împrejurări atunci când s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare, sub minimul special al textului incriminator al faptei. S-a considerat de către instanţa de prim control judiciar, ca şi de instanţa de fond, că pedeapsa aplicată este justă în raport cu pericolul social extrem de ridicat al faptelor săvârşite, cu implicarea efectivă a inculpatei în ansamblul activităţii infracţionale reţinute în sarcina sa şi cu prejudiciul însemnat.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat ca neîntemeiată critica inculpatei M.C.M., aceasta solicitând a fi achitată pentru faptele reţinute în sarcina sa, deoarece vinovăţia sa a fost dovedită şi rezultă, în mod indubitabil, din ansamblul probelor administrate. În final, s-a apreciat că nici critica inculpatei referitoare la individualizarea pedepsei, aceasta solicitând reducerea pedepsei, nu este întemeiată şi, precizând că nu se impune reluarea argumentelor pe care le-a expus cu ocazia analizării criticii formulate de către procuror cu privire la acelaşi aspect juridic, s-a menţionat că o reducere a pedepsei ar fi de natură a produce un dezechilibru între pedeapsă şi scopul ei, critica fiind neîntemeiată şi în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei, a declarat recurs inculpata M.C.M., fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
La termenul de judecată în recurs, inculpata, aflată în stare de libertate, prezentă şi asistată de avocat, după identificare, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 11 raportat la art. 5 din OUG nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Instanţa a făcut cunoscute inculpatei dispoziţiile OUG nr. 121/2011, condiţiile aplicării respectivelor dispoziţii legale, precum şi consecinţele juridice ale solicitării judecăţii prin procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., inclusiv beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă cu câte o treime, iar nu reducerea pedepselor la o treime („judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei”).
După ce a declarat că a înţeles cele explicate de instanţă, şi după ce s-a consultat cu apărătorul, inculpata M.C.M. a declarat că, în cunoştinţă de cauză, solicită judecarea prin aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 121/2011, cu referire la art. 3201 C. pen., recunoscând în totalitate şi necondiţionat toate faptele care fac obiectul judecăţii, necontestând niciuna din probele existente în dosar şi solicitând beneficiul reducerii pedepsei astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în sensul admiterii cererii inculpatei şi aplicarea dispoziţiilor prevăzute de OUG nr. 121/2011, cu referire la art. 3201 C. proc. pen.
A fost luată o declaraţie inculpatei, în sensul formulării cererii de judecare prin procedura recunoaşterii vinovăţiei, aceasta recunoscând în totalitate şi necondiţionat toate faptele care fac obiectul judecăţii, fără să conteste probele administrate în cursul procesului, cu solicitarea reducerii pedepsei conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., declaraţia sa fiind consemnată şi, după citire şi semnare, ataşată la dosarul cauzei.
Instanţa constată că, potrivit art. 11 din OUG nr. 121/2011, publicată în M. Of. nr. 931/29.12.2011, „Cu privire la art. 5, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.
În consecinţă, având în vedere cererea formulată de recurenta-inculpată M.C.M. de judecare a recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 11 raportat la art. 5 din OUG nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste texte legale, instanţa va admite cererea acesteia, şi - în urma admiterii recursului - va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa primei instanţe, sub aspectul individualizării pedepsei principale cu închisoarea, prin stabilirea unui cuantum al pedepsei ca urmare a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (minimă şi maximă). Totodată, Înalta Curte va recunoaşte şi efectul juridic al circumstanţei atenuante reţinute în favoarea inculpatei [art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.], acuzarea neexercitând recurs sub acest aspect.
La stabilirea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, dispoziţiile părţii generale a Codului penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptei săvârşite; persoana infractorului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, astfel cum acestea au fost menţionate anterior, precum şi gradul de contribuţie şi de implicare în întreaga activitate infracţională.
Prezentarea inculpatei la instanţa de recurs, recunoaşterea în totalitate şi necondiţionată a faptelor, precum şi necontestarea niciuneia dintre probele administrate în cursul procesului - pe lângă obţinerea beneficiului prevăzut de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (reducerea pedepsei), realizabil în condiţiile adoptării şi publicării OUG nr. 121/2011, la data de 29 decembrie 2011 - sunt împrejurări de natură să releve asumarea răspunderii juridice pentru faptele săvârşite.
Însă, în raport de gravitatea faptelor săvârşite, de modul de concepere şi realizare a activităţii infracţionale, de cuantumul sumelor de bani rezultate din această activitate, se apreciază justificată necesitatea - în acord cu opinia instanţei de fond şi a instanţei de apel - ca scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., să se realizeze în condiţiile executării pedepsei de către inculpată, iar nu prin alte modalităţi, deoarece, potrivit art. 52 C. pen., „pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatei şi va dispune cu privire la reducerea pedepsei închisorii în sensul arătat.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea formulată de inculpata M.C.M. de aplicare a disp. art. 11 raportat la art. 5 din OUG nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Admite recursul declarat de inculpata M.C.M. împotriva deciziei penale nr. 62/A din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 231 din 2 decembrie 2010 a Tribunalului Bihor numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, după cum urmează:
Reduce pedeapsa stabilită inculpatei, ca efect al aplicării disp.art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 7 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. disp.art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.
Menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, suma de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 135/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 145/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
