ICCJ. Decizia nr. 1679/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1679/2012
Dosar nr. 357/83/2011
Şedinţa publică din 22 mai 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 4 octombrie 2011, Tribunalul Satu Mare a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul B.L.P. din infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută şi pedepsită de art. 202 alin. (1) C. pen.
În baza art. 5221 raportat la art. 406 „alin. final" C. proc. pen. a respins în fond cererea formulată de către condamnatul B.L.P., având ca obiect rejudecarea după extrădare.
S-au menţinut formele de executare emise de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 4556/83/2005, pe numele inculpatului B.L.P.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul condamnat B.L.P. la plata sumei de 1.100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Printr-un rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis la data de 25 aprilie 2002, în Dosar nr. 320/P/2001, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului B.L.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (3) teza I C. pen. şi instigare la mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 25 şi art. 260 alin. (1) şi (3) C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub Dosarul cu nr. 2258/2002, iar prin sentinţa penală nr. 472 din 18 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în acest dosar, s-a dispus condamnarea inculpatului B.L.P. în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de viol, la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu privare de libertate şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi, respectiv achitarea aceluiaşi inculpat, în ce priveşte infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 99/A din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea, au fost admise apelurile formulate în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi inculpatul B.L.P., a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 472/2003 a Tribunalului Satu Mare şi s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.
După completarea urmăririi penale în sensul celor dispuse de către instanţa de judecată, printr-un nou rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, emis la data de 20 decembrie 2005 în Dosar nr. 320/P/2001, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B.L.P. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub Dosarul cu nr. 4556/83/2005, iar prin sentinţa penală nr. 650 din 21 noiembrie 2006, pronunţată în acest dosar, s-a dispus condamnarea inculpatului B.L.P. în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (legea penală mai favorabilă) la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu privare de libertate şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
Prin Decizia penală nr. 54/A din 02 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea a fost admis apelul inculpatului B.L.P. şi a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 650/2006 a Tribunalului Satu Mare, doar în sensul înlăturării aplicării art. 64 lit. c) C. pen., privind pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 775 din 04 martie 2008 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins ca nefondat recursul formulat de către inculpatul B.L.P. împotriva deciziei penale nr. 54/2007 a Curţii de Apel Oradea.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pe numele inculpatului B.L.P. a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 725 din 10 martie 2008 de către Tribunalul Satu Mare.
În faza de executare, a fost emis de către Tribunalul Satu Mare şi Mandatul European de Arestare nr. 10 din 22 septembrie 2008, pe numele aceluiaşi inculpat. Pe baza acestui mandat, condamnatul B.L.P. a fost identificat şi reţinut de către autorităţile judiciare din Franţa, fiind predat autorităţilor române la data de 29 decembrie 2010, fiind depus la Penitenciarul Bucureşti – Rahova, la aceeaşi dată.
După începerea executării pedepsei, în modalitatea mai sus arătată, printr-o cerere scrisă înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub dosar cu număr de mai sus, la data de 07 ianuarie 2011, petentul-condamnat B.L.P. a solicitat rejudecarea cauzei sale, în care a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, ca urmare a extrădării sale din Franţa.
În drept, condamnatul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.
Prin încheierea şedinţei publice din data de 07 februarie 2011, în baza art. 5221 raportat la art. 404 şi art. 405 C. proc. pen. a fost admisă în principiu cererea de rejudecare după extrădare, formulată de către inculpatul B.L.P., iar prin încheierea şedinţei publice din data de 21 februarie 2011 a fost respinsă ca nefondată cererea aceluiaşi inculpat privind anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii, în baza art. 404 alin. (1) C. proc. pen.
Cu ocazia rejudecării cauzei, după admiterea în principiu a cererii de rejudecare, s-a procedat la audierea inculpatului B.L.P. şi a părţii vătămate P.D.C., la termenul de judecată din data de 07 martie 2011, a martorilor F.M., I.A. şi T. (fostă C.) M., la termenul de judecată din data de 21 martie 2011, a martorilor L.L.I. şi F.V.M., la termenul de judecată din data de 04 aprilie 2011, a martorilor I.G. şi V.M., la termenul de judecată din data de 02 mai 2011, precum şi a martorilor F.T. (la termenul din 30 mai 2011), S.M. (la termenul din 27 iunie 2011) şi I.R. (la termenul din 12 septembrie 2011).
Trecând la soluţionarea cauzei pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, precum şi cele din dosarele ataşate, în baza dispoziţiilor legale incidente, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 20 octombrie 2001, în jurul orelor 18:00, minora P.D.C., în vârstă de 9 ani, se deplasa de la domiciliul unchiului ei I.G. spre casă, întâlnindu-se pe drum cu fratele ei P.V. care a rugat-o să-l însoţească la fântână pentru a scoate apă. După ce au scos prima găleată de apă, minora a rămas lângă fântână pentru a-l aştepta pe fratele ei să revină, dar între timp a apărut inculpatul B.L.P. aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, care a luat-o în braţe, i-a pus mâna peste gură deoarece minora a început să strige şi a dus-o într-o pădurice situată lângă curtea lui D.V., a dezbrăcat-o şi cu forţa a întreţinut cu minora raport sexual normal, după care a abandonat-o inconştientă în acel loc. După ce şi-a revenit, minora a constatat că sângerează în zona organelor genitale, s-a şters cu frunze găsite la faţa locului şi s-a deplasat la domiciliu. S-a spălat într-un lighean cu apă, moment în care a venit acasă şi mama acesteia – P.F., care a întrebat-o ce s-a întâmplat. Iniţial, minora i-a relatat mamei sale că s-a tăiat în zona organelor genitale, astfel că s-au deplasat împreună la domiciliul martorei C.M. pentru a solicita vată şi rivanol. Martora însă nu a crezut spusele minorei în sensul că sângerarea provine de la o tăietură, insistând să-i relateze ce s-a întâmplat.
În aceste condiţii, minora le-a relatat martorei şi mamei sale că în acea seară în jurul orelor 18:00 a fost dusă cu forţa în pădure de inculpatul B.L.P. care a violat-o. Martora C.M. a insistat ca minora să fie dusă la spital existând pericolul unei hemoragii puternice. Pe drum s-au întâlnit cu martora I.A. căreia, de asemenea, minora i-a povestit că a fost violată de inculpatul B.L.P. în pădure, în locul cunoscut sub denumirea de „V.S.". În aceeaşi seară minora P.D.C. a fost internată la secţia ginecologie a Spitalului Orăşenesc Negreşti Oaş, cu diagnosticul „agresiune fizică, viol, hemoragie".
Raportul constatator medico-legal, efectuat în cauză la data de 21 octombrie 2001 a concluzionat că minora P.D.C. în vârstă de 9 ani nu era virgină la data examinării, prezentând rupturi himenale multiple, sângerânde de dată recentă. Susnumita necesită 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, de la data producerii. Leziunile suferite în sfera genitală s-au putut produce cel mai probabil în cadrul unui raport sexual normal, dar nu pot exclude posibilitatea producerii acestora prin penetrare cu degetele.
În seara zilei de 20 octombrie 2001 au fost sesizate organele de poliţie, iar a doua zi minora a fost audiată cu privire la cele întâmplate, ocazie cu care a susţinut că a fost violată de inculpatul B.L.P. în data de 20 octombrie 2001 şi a condus lucrătorii de poliţie în locul în care a avut loc violul, întocmindu-se în prezenţa martorilor asistenţi procesul-verbal de cercetare la faţa locului, unde au fost găsite frunze de carpen pe care s-au observat pete brun-roşcate (sânge), iar pe un perimetru de aproximativ 2x20 m s-a observat că frunzele căzute pe jos erau deranjate, observându-se urme de târâre.
La data de 22 octombrie 2001 cu ocazia audierii în faţa procurorului victima minoră P.D.C. a relatat cu multă uşurinţă şi cursivitate împrejurările în care a fost violată, indicând cu certitudine că autorul violului a fost inculpatul B.L.P.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că leziunile suferite de minora P.D.C. în sfera genitală s-au putut produce cel mai probabil în cadrul unui raport sexual normal, nefiind exclusă posibilitatea producerii acestora prin penetrarea cu degetul.
Audiat cu privire la faptele de care este acuzat, inculpatul susţine că se afla la familia I., s-a întins pe pat după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, iar la el a venit partea vătămată împreună cu o verişoară şi la un moment dat, victima s-a urcat în pat, s-a jucat cu el şi l-a sărutat ca o persoană adultă, fapt ce l-a determinat să o întrebe dacă a întreţinut vreodată raporturi sexuale, i-a răspuns afirmativ şi a fost de acord să-i demonstreze acest lucru. A mai consumat alcool, după care au plecat la locuinţa lui D., i-a spus părţii vătămate să meargă spre pădure, aceasta a pornit făcându-i semn să o urmeze, când a ajuns şi el în pădure partea vătămată s-a dezbrăcat, a atins-o cu degetul în vagin, a sesizat că sângerează, după care au plecat spre casă, nu a ameninţat-o şi nici nu au discutat despre cele întâmplate.
Declaraţiile inculpatului sunt nesincere deoarece acestea nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, iar prin acestea inculpatul încearcă să minimalizeze vinovăţia sa şi să pună totul în sarcina părţii vătămate, o minoră în vârstă de 9 ani.
Fapta inculpatului B.L.P. care la data de 20 octombrie 2001 a întreţinut raporturi sexuale normale cu victima P.D., în vârstă de 9 ani, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (3) teza I-a C. pen.
Probele administrate în cauză stabilesc vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (3) teza I-a C. pen. şi nu aceea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., precum s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în ambele cicluri procesuale.
Aşa cum rezultă din actele medicale aflate la dosar minora P.D.C. la data examinării cu referire la data săvârşirii infracţiunii - 20 oct. 2001, prezenta rupturi himenale multiple, sângerânde, de dată recentă, vaginul acesteia neputând fi explorat din cauza durerii şi hemoragiei, rupturile himenale fiind intens hemoragice (expertiză medico-legală întocmită de SML Satu Mare), probă necontestată nici în cursul urmăririi penale şi nici în faza cercetării judecătoreşti.
Motivaţia inculpatului, în sensul că din curiozitate a vrut să verifice dacă susţinerile minorei că ar mai fi întreţinut anterior relaţii sexuale sunt sau nu reale, nu pot fi avute în vedere, deoarece nimic nu justifică o astfel de activitate raportat la vârsta minorei - 9 ani, cât şi la acea a inculpatului - 40 ani, lipsa de pregătire de specialitate a acestuia, împrejurările concrete în care s-a comis fapta.
Pentru aceste considerente nu s-a justificat cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei din viol în corupţie sexuală, fapta inculpatului neregăsindu-se în nici una din variantele reglementate de lege la acest articol, cererea acestuia urmând a fi respinsă.
Totodată reţinând că probele administrate cu ocazia rejudecării cauzei după extrădarea inculpatului nu pot duce la un alt deznodământ decât acela al reţinerii săvârşirii cu vinovăţie de către inculpatul B.L.P. a infracţiunii de viol, în dauna minorei P.D.C., instanţa în baza art. 5221 raportat la art. 406 „alin. final" C. proc. pen. a respins în fond cererea acestuia.
În consecinţă au fost menţinute formele de executare emise de către instanţa de executare pe numele inculpatului B.L.P., în Dosar nr. 4556/83/2005.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora, cheltuielile de judecată sunt suportate de partea căreia i s-a respins cererea, petentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat cu ocazia soluţionării prezentei, pe care le stabileşte în cuantum de 1.100 RON.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel condamnatul B.L.P. solicitând desfiinţarea acesteia şi pronunţarea unei soluţii, în principal de achitare, stabilindu-se în acest sens lipsa sa de nevinovăţie.
Prin Decizia penală nr. 30/A din 1 martie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a dispus admiterea apelului penal declarat de către inculpatul apelant B.L.P., împotriva sentinţei penale nr. 156 din 04 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a modificat-o în parte în sensul că:
S-a dispus admiterea cererii de rejudecare după extrădare formulată de către inculpat şi în baza art. 406 alin. (1) C. proc. pen. anulează în parte sentinţa penală nr. 650 din 21 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 775 din 04 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doar în privinţa pedepsei aplicate acestuia.
S-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) cu referire la dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 197 alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul apelant B.L.P., cu datele personale aflate la dosar, la o pedeapsă de7 ani închisoare, cu aplicare art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
S-au anulat formele de executare emise de către Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 4556/83/2005 pe numele inculpatului şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 21 octombrie 2001 la 19 decembrie 2002 şi s-a constatat că a fost încarcerat la Penitenciarul Bucureşti-Rahova de la 29 decembrie 2010 până la zi.
Cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul B.L.P.
La termenul din 22 mai 2012, recurentul, personal, a declarat instanţei, în sensul că înţelege să-şi retragă recursul. De altfel, aşa cum s-a arătat în partea introductivă, recurentul a transmis instanţei şi o declaraţie notarială autentificată în acelaşi sens.
Înalta Curte, luând act de manifestarea de voinţă a recurentului condamnat, în temeiul art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 C. proc. pen. va lua act de retragerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul B.L.P. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 01 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 168/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1677/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
