ICCJ. Decizia nr. 1677/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizienr. 1677/2012

Dosar nr. 5733/2/2011

Şedinţa publică din 22 mai 201.

Deliberând asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 2428/P/2004 din data de 30 martie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ţ.P. pentru infracţiunea de înşelăciune, în formă calificată, continuată, cu consecinţe deosebit de grave, şi în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin sentinţa penală nr. 459 F din 16 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia 1 penală în Dosarul nr. 16274/3/2010*, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ţ.P. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

In baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) si c) C. pen., pe durata de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) si c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză este săvârşită în concurs real de infracţiuni, conform art. 33 lit. a) C. pen., cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, definitivă prin Decizia penală nr. 241 din 16 noiembrie 2006 a Tribunalului Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 539 din 13 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare şi prin sentinţa penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1415 din 06 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a Il-a penală.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de.

- 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) prin sentinţa penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Olteniţa;

- 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) prin sentinţa penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Olteniţa;

- 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) prin sentinţa penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Olteniţa;

- 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) – (4) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) prin sentinţa penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Olteniţa;

- 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934 prin sentinţa penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Olteniţa;

- 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (4) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) prin sentinţa penală nr. 539 din 13 martie 2007 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti;

- sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 539 din 13 martie 2007 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. si art. 76 lit. c) C. pen. prin sentinţa penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

- 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. prin sentinţa penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. si art. 80 C. pen. prin sentinţa penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. prin sentinţa penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

-sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 aJudecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 36 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre cu pedepsele anterior repuse în individualitatea lor şi i s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen., pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate din 10 I.e 2002-12 mai 2004; 06 aprilie 2005-06 octombrie 2006; 22 martie 2007-15 august 2007 şi de la 24 septembrie 2010 la 11 ianuarie 2011.

În baza art. 35 alin. (4) C. pen. a fost menţinută măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 10.232.527 RON dispusă prin sentinţa penală nr. 369/2006 a Judecătoriei Olteniţa.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C.P.I. SRL şi obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 170.003.400 RON (ROL), actualizată cu indicele de inflaţie de la data de 07 martie 2002 la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă

SC G.I.E. SRL şi obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 2.737.570.585 RON (ROL) reprezentând despăgubiri materiale.

S-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri: filele CEC seria BG 302 nr. 00045734; nr. 00045730; nr. 00037745; nr. 00045729; 00045732; 00045731; nr. 00045733.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1511/2009 emis în baza sentinţei penale nr. 706 din 29 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei sentinţe.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele.

La începutul anului 2002, cu ajutorul unor persoane rămase neidentificate până în prezent, inculpatul Ţ.P. a obţinut o carte de identitate falsă, toate celelalte menţiuni fiind false şi fotografia inculpatului Ţ.P.. Odată obţinută cartea de identitate falsificată, inculpatul s-a hotărât să înşele diferiţi comercianţi - societăţi comerciale, de la care urma să achiziţioneze marfă, sub numele de „L.O.P.", pe care nu o mai achita. Pentru a nu le trezi suspiciuni vânzătorilor, inculpatul s-a gândit să le creeze acestora impresia că achiziţionează marfă ca reprezentant al unei societăţi comerciale.

In acest sens, la data de 04 februarie 2002, inculpatul Ţ.P. s-a deplasat în municipiul Olteniţa unde a luat legătura cu martora C.L. - asociat unic şi administrator al S.C. „L.D." SRL, care dorea să-şi cesioneze părţile sociale, prezentându-se cu numele de „L.O.P.". Pentru că în activitatea infracţională pe care urma să o desfăşoare avea nevoie şi de file CEC, inculpatul a pus condiţia ca societatea să aibă cont deschis la o unitate bancară. Astfel, la data de 06 februarie 2002, inculpatul s-a deplasat împreună cu martora C.L. la sediul Raiffeisen Bank - Filiala Olteniţa, unde cea din urmă a deschis un cont pentru societate, primind totodată şi un carnet cu file CEC, care însă a fost însuşit pe loc de către învinuit.

In ziua următoare, cei doi s-au deplasat la B.N.P.A.M.V. din Bucureşti, unde, prezentându-se tot sub identitatea falsă de „L.O.P.", inculpatul a cesionat de la C.L. toate părţile sociale ale S.C. „L.D." SRL, devenind astfel asociat unic. Prezentând în faţa notarului cartea de identitate falsă, inculpatul a încheiat contractul de cesiune părţi sociale autentificat prin încheierea de autentificare nr. 313/07 februarie 2002. Odată cu încheierea contractului susmenţionat inculpatul a intrat şi în posesia actelor S.C. „L.D." SRL. Nu s-a mai prezentat la Oficiul Registrului Comerţului pentru a înregistra modificările intervenite întrucât nu avea nici un interes în acest sens, actele societăţii, carnetul cu file cec şi contul deschis recent, fără incidente de plată, fiindu-i suficiente pentru activitatea infracţională pe care plănuia să o desfăşoare.

1. în atari împrejurări, la data de 15 februarie 2002, sub identitatea falsă de L.O.P., inculpatul Ţ.P. s-a deplasat la pct. de pct. de lucru al SC C.P.I. SRL, şi, prezentându-se ca delegat al S.C. „L.D." SRL, a comandat administratorului P.M. un număr de 10 centrale termice. Pentru a da aparenţa de totală corectitudine, a trimis prin fax, de la o cabină telefonică, actele S.C. „L.D." SRL: certificat de înmatriculare, Cod fiscal certificat plăţi TVA, etc. A doua zi inculpatul s-a prezentat din nou, în jurul orelor 15:00, însoţit de o autoutilitară cu ajutorul căreia a ridicat un număr de 10 centrale termice în valoare de 170.003.400 ROL, întocmindu-se factură. După întocmirea facturii inculpatul personal a semnat de primirea mărfii, iar pentru plata acesteia a emis fila cec care era doar ştampilată şi semnată.

Părţile au convenit de comun acord drept termen scadent data de 01 martie 2002. La acest moment fila cec înmânată de învinuit a fost completată cu toate menţiunile prevăzute de lege, de către reprezentanţii societăţii parte vătămată şi introdusă la plată. A fost refuzată de bancă pe motiv lipsă total disponibil.

2.Tot în cursul lunii februarie 2002, inculpatul Ţ.P. i-a contactat telefoniC. pen. e reprezentanţii SC G.I.E. SRL, arătându-se interesat de achiziţionareade centrale termice. După lansarea comenzii telefonice şi primirea acceptului de a ridicamarfa, la data de 21 februarie 2002, inculpatul s-a deplasat la pct. de lucru al firmei, unde s-a prezentat sub numele de.L.O.P. şi s-a legitimat cu cartea de identitate falsă, declarând totodată că este delegat al S.C. .L.D. SRL. în acest sens i-a prezentat martorei G.P. - director comercial la SC G.I.E. SRL. și actele societăţii al cărei delegat era: certificatul de înregistrare fiscală, certificatul deînmatriculare şi carnetul cu file CEC.

A venit însoţit de autoutilitara în care a încărcat marfă în valoare de 63.560.739 ROL, fiind emisă factură fiscală. Plata mărfii a efectuat-o cu fila CEC pe care a înmânat-o reprezentanţilor societăţii parte vătămată doar semnată şi ştampilată.

În mod asemănător, prezentându-se tot delegat al S.C. „L.D." SRL, inculpatul a mai achiziţionat marfă de la SC G.I.E. SRL şi în zilele de 28 februarie 2002 şi respectiv, 04 martie 2002, pe care a achitat-o tot cu file CEC, în total ridicând marfă în valoare de 1.984.328.754 ROL.

Fiind introduse la plată, filele CEC au fost refuzate de bancă pe motiv de lipsă disponibil în cont.

3.în continuarea „bunelor relaţii comerciale pe care le-a derulat cu reprezentanţii SC G.I.E. SRL", inculpatul a achiziţionat marfă de la această societate şi la data de 06 martie 2002, în valoare de 753.241.902 ROL.. S-a prezentat tot cu numele de L.O.P., însă de această dată ca delegat al SC U.D.D. SRL,afirmând că lucrează sub antrepriză şi cu această societate.

Şi marfa respectivă a fost achitată tot cu filă CEC, înmânată reprezentanţilor societăţii parte vătămată doar semnată şi ştampilată. Fiind introdus la bancă, instrumentul de plată a fost de asemenea respins la decontare de bancă pe motiv de lipsă totală disponibil în cont.

Situaţia de fapt a rezultat, conform art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen., din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv din declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut săvârşirea faptei şi a descris modalitatea de săvârşire coroborate cu declaraţiile reprezentanţilor legali ai societăţilor părţi vătămate SC C.P.I. SRL şi SC G.I.E. SRL, cu declaraţiile martorilor P.M., A.E.M., G.P., G.F. şi C.L., cu procesele-verbale şi planşe cu fotografii judiciare întocmite cu ocazia efectuări unor recunoaşteri după fotografie a inculpatului Ţ.P. de către martorii A.E.M., G.P. şi T.E., cu facturile de achiziţie a mărfurilor emise de către societăţile părţi vătămate SC C.P.I. SRL şi SC G.I.E. SRL pentru cumpărătorii S.C. „L.D." SRL şi SC U.D.D. SRL, cu filele CEC tară acoperire bancară emise de către inculpatul Ţ.P. în favoarea celor două societăţi părţi vătămate în vederea achitării bunurilor achiziţionate, cu cartea de identitate falsificată, în fotocopie, cu care inculpatul Ţ.P. s-a prezentat în faţa reprezentanţilor SC C.P.I. SRL şi SC G.I.E. SRL sub identitatea falsă de „L.O.P.", cu contractul de cesiune părţi sociale încheiat în faţa notarului public A.M. şi autentificat prin încheierea de autentificare nr. 313 din 07 februarie 2002, cu procesul-verbal încheiat de organele de poliţie cu ocazia efectuării de verificări la Evidenţa Informatizată a Persoanelor din care rezultă că posesorul cărţii de identitatenu este inculpatul ci numitul D.D.C., cu adresa nr. VII/4/4497/TB din 10 mai 2002 aparţinând Băncii Naţionale a României - Direcţia Reglementare şi Autorizare împreună cu situaţia analitică pe titulari de cont privind refuzurile bancare înregistrate la centrale incidentelor de plăţi de către S.C. „L.D." SRL, cu contract de cesiune părţi sociale şi act adiţional la actul constitutiv al SC Universal D & D 99 SRL încheiate şi autentificate la data de 23 octombrie 2001 la Biroul Notarial Public M.D. şi cu adresa nr. VII/4/4496/TC din 13 mai 2002 a Băncii Naţionale a României - Direcţia Reglementare şi Autorizare, împreună cu situaţia analitică pe titulari de cont privind refuzurile bancare înregistrate la centrala incidentelor de plăţi de către SC Universal D & D 99 SRL, toate acestea constituindu-se în probe indubitabile de vinovăţie a inculpatului.

A reţinut instanţa de fond, din fişa de cazier judiciar depusă la dosar, că inculpatul a săvârşit fapta ce face obiectul prezentei cauze după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1105/1999 a Judecătoriei Ploieşti. Astfel, inculpatul a început executarea acestei pedepse la data de 09 decembrie 1997 şi a fost liberat condiţionat la data de 15 aprilie 1999, cu un rest neexecutat de pedeapsă de 542 de zile, iar fapta continuată din prezenta cauză a fost epuizată la data de 06 martie 2002.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen. , dispoziţiile părţii generale a C. pen.relative la forma consumată şi continuată a infracţiunii comise, la participaţia penală a inculpatului (calitate de autor), la forma de vinovăţie cu care a comis fapta, respectiv intenţie directă, pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor şi mai ales în împrejurările în care fost comisă (astfel cum a fost reţinută la situaţia de fapt), urmarea produsă, respectiv prejudicii însemnate părţilor vătămate, prejudicii ce au atras aplicarea agravantei privind consecinţele deosebit de grave, precum şi persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postexecutoriu, dar şi atitudinea inculpatului avută în cursul urmăririi penale, de recunoaştere a săvârşirii faptelor. Totodată, a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., inculpatul beneficiază, în cazul închisorii, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege, dat fiind faptul că a recunoscut în faţa instanţei de fond fapta astfel cum a fost reţinută prin actul de sesizare, iar judecata s-a făcut în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pe care şi l-a însuşit. Nu au fost reţinute în favoarea inculpatului, astfel cum s-a solicitat la cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei, circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., dat fiind faptul că anterior nu a avut o conduită corespunzătoare, inculpatul fiind anterior condamnat definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni, fiind recidivist, iar atitudinea sinceră a fost reţinută de instanţă conform art. 320 C. proc. pen., neputând fi reţinută şi ca circumstanţă atenuantă prev. de art.74 lit. c) C. pen. Nici celelalte împrejurări prevăzute de disp. art. 74 lit c) C. pen. (prezentarea în faţa autorităţii şi înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor) nu se regăsesc în speţă, dat fiind faptul că inculpatul nu s-a prezentat în faţa autorităţilor şi nici nu a indicat persoanele care l-au ajutat în comiterea faptelor (persoana care a falsificat cartea de identitate, cea care i-a înmânat împuternicirea şi actele societăţii SC Universal D & D 99 SRL).

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a constatat că partea vătămată SC C.P.I. SRL a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 170.003.400 ROL, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri civile (contravaloarea mărfii livrate), iar SC G.I.E. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 2.737.570.585 RON ROL reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate inculpatului şi neachitată. Instanţa de fond a constatat că prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, inculpatul le-a produs părţilor vătămate prejudicii în sensul vizat de dispoziţiile art. 998 C. civ. şi faţă de considerentele reţinute pe latură penală, apreciind că. în speţă, sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv. există fapta ilicită, există prejudicii, între fapta ilicită şi prejudiciile suferite de părţile civile există legătură de cauzalitate, iar inculpatul a săvârşit fapta ilicită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe. Faţă de aceste considerente, având în vedere şi acordul inculpatului de a despăgubi părţile civile cu sumele respective, instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C.P.I. SRL şi a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 170.003.400 RON ROL, actualizată cu indicele de inflaţie calculat de la de 07 martie 2002. dată la care partea civilă trebuia să primească contravaloarea mărfurilor livrate inculpatului (conform şi principiului reparării integrale a prejudiciului ce guvernează răspunderea civilă delictuală) şi până la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri materiale, şi acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.I.E. SRL şi a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 2.737.570.585 RON ROL reprezentând despăgubiri materiale. Având în vedere dispoziţiile art. 348 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 14 C. proc. pen.. instanţa de fond a dispus desfiinţarea tuturor filelor CEC care au reprezentat element al săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

Împotriva sentinţei au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI şi inculpatul Ţ.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile Ministerului Public au vizat nelegalitatea hotărârii atacate ca urmare anemenţinerii sporului de 1 an închisoare dispus prin sentinţa penală nr. 706 din 29 octombrie 2008. pronunţată de Judecătoria sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1415 din 06 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a II-a penală, precum şi netemeinicia acesteia ca urmare a omisiunii aplicării unui spor. Totodată, au fost formulate critici cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul cuantumului, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar, procurorul a arătat că în situaţia în care toate infracţiunile concurente au fost judecate separat, pronunţându-se mai multe hotărâri care au rămas definitive, existând deja pedepse stabilite cu autoritate de lucru judecat, instanţa care efectuează contopirea trebuie să o aleagă pe ce mai grea, pe care o poate spori în condiţiile art. 34 C. pen., sporul aplicat anterior bucurându-se de autoritate de lucru judecat, astfel că instanţa nu poate să renunţe la el sau să aplice un spor mai mic. Astfel, câtă vreme aceste pedepse pronunţate anterior au fost contopite cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru faptele deduse judecăţii in prezenta cauză, concurente cu cele pentru care a fost condamnat şi prin sentinţa penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Olteniţa se impunea ca rezultanta să fie majorată în mod obligatoriu, în sensul alăturării sporului de 1 an ce a căpătat autoritate de lucru judecat, rezultând astfel o pedeapsă de 9 ani închisoare. Privitor la individualizarea pedepsei aplicate, se arată de către procuror că inculpatul a dovedit perseverenţă infracţională redutabilă prin prisma celor 6 condamnări definitive pronunţate până în prezent, gama largă de fapte comis aducând o gravă atingere atât relaţiilor sociale ce ocrotesc patrimoniul persoanelor juridice şi asigură desfăşurarea în bune condiţiuni a actelor de comerţ ce trebuie să se bazeze pe bună credinţă dar şi încrederii pe care o emană înscrisurile şi documentele oficiale. La aprecierea gradului de pericol social al persoanei inculpatului Ţ.P. se impune, de asemenea a fi avută in vedere şi atitudinea complet dezinteresată faţă de urmările faptelor sale. acesta nedepunând niciun fel de stăruinţă pentru a repara prejudiciul în cuantum de aproximativ 3 miliarde de RON vechi cauzat celor două părţi vătămate în prezenta cauză. în concluzie, faţă de gravitatea faptelor şi gradul de pericol social concret deosebit de ridicat. de modalităţile şi împrejurările în care au fost săvârşite, de circumstanţele personale nefavorabile inculpatului (fără ocupaţie, dezinteres faţă de muncă, recidivist), se impune pronunţarea uni pedepse mai severe, orientată spre cuantumul mediu de 10 ani închisoare, prevăzut de lege, scopul preventiv şi educativ al acesteia putând fi realizat numai în acest fel.

Inculpatul Ţ.P. a solicitat instanţei de control judiciar reducerea pedepsei ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. întrucât a dovedit sinceritate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, unde a recunoscut şi regretat fapta comisă în urmă cu 9 ani, timp în care nu a mai comis nicio infracţiune.

Prin Decizia penală nr. 5 din 13 ianuarie 2012, Cartea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, a respins ca nefondate, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI şi de inculpatul Ţ.P. împotriva sentinţei penale nr. 459 din 16 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia I penală în Dosarul nr. 16274/3/2010*.

A fost obligat inculpatul la 500 RON, cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON onorariul avocatului din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune in acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele.

Sentinţa a fost pronunţată în procedura simplificată, prev. de art. 320¹ C. proc. pen., apreciindu-se în mod just că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale era suficient şi permitea soluţionarea cauzei numai în baza acestuia. In atare condiţii, inculpatul a beneficiat, conform alin. (7) al art. 320¹ C. proc. pen. de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. De asemenea, s-a constatat, în baza propriului examen al actelor şi lucrărilor Dosarului, că situaţia de fapt dedusă judecăţii a fost în mod corect stabilită de către prima instanţă, aceasta dând şi în drept o justă încadrare juridică faptelor constând, în sinteză, în aceea că, în perioada 15 februarie 2002 - 06 martie 2002, inculpatul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prezentându-se sub o identitate falsă (identitate întărită şi de folosirea unei cărţi de identitate falsificate) şi de calitatea mincinoasă de delegat al SC L.D. SRL şi respectiv SC U.D.D. SRL, a indus în eroare reprezentanţii SC C.P.I. SRL şi SC G.I.E. SRL, de la care a achiziţionat marfă în valoare totală de 2.907.574.056 ROL pentru plata căreia a emis file CEC fără acoperire bancară.

De asemenea, curtea de apel a apreciat că prima instanţă în mod corect nu a reţinut niciuna din circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi i-a aplicat inculpatului Ţ.P. pedeapsa cu închisoarea în cuantum orientat peste mediul limitelor rezultate din incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. împrejurarea recunoaşterii de către inculpat a săvârşirii faptei a fost avută în vedere prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. Această atitudine procesuală nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de fapt să i se acorde o dublă valenţă juridică, ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului. In condiţiile existenţei declaraţiei de vinovăţie a inculpatului, art. 320¹ C. proc. pen. se aplică cu prioritate faţă de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluţionarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanţial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă.

In ceea ce priveşte pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată de judecătorul fondului, fără adăugarea vreunui spor, curtea de apel, însuşindu-şi motivarea primei instanţe, a apreciat că ea corespunde tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi. pe de altă parte, priveşte un al doilea ciclu procesual, în calea de atac promovată de inculpat prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare. S-a mai constatat că. prin operaţiunea juridică a concursului de infracţiuni, pedepsele rezultante aplicate prin sentinţele penale nr. 539 din 13 martie 2007 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, nr. 369 din 23 mai 2006 a Judecătoriei Olteniţa, nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, nr. 1410 din 09 I.e 2007 a Judecătoriei Slobozia au fost descontopite şi repuse în individualitatea lor, menţionându-se separat şi sporurile de pedeapsă de câte 6 luni şi respectiv, 1 an închisoare. Din contopirea tuturor acestora a rezultat pedeapsa cea mai grea de executat, 5 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1 an aplicat prin sentinţa penală nr. 1410 din 09 I.e 2007 a Judecătoriei Slobozia, rezultând, în final, pedeapsa de 6 ani închisoare. în pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 459F din 16 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti secţia I penală, atacată în prezent, apar contopite toate celelalte pedepse, precum şi sporurile aplicate. Aceleaşi considerente avute în vedere la motivarea temeiniciei cuantumului pedepsei aplicată de prima instanţă se au în vedere şi cu privire la cererea de majorare a pedepsei cerută de procuror apreciindu-se că nu există motive nici în favoarea şi nici în defavoarea inculpatului. Pedeapsa de 8 ani închisoare este în total acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopul pe care trebuie să-l îndeplinească, ea va fi executată în regim de detenţie, avându-se în vedere multitudinea de fapte penale comise, atitudinea procesuală a inculpatului, prejudiciile cauzate rămase neacoperite, încât ambele apeluri, pe acest aspect, au fost apreciate nefondate.

Împotriva deciziei, inculpatul Ţ.P. a declarat recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei hotărâri, cazul de casare invocat fiind art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a C. pen. ; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen. ; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înfracţiunea de înşelăciune, în forma agravată pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este sancţionată cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

Înculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă de 8 ani închisoare de către instanţa de fond, ca urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., recunoaşterea faptelor - în cursul aplicării procedurii prevăzute de art. 320¹C. proc. pen. - nefiind de natură să atragă un dublu efect juridic de reducere a pedepsei.

În consecinţă, în raport cu criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei critica inculpatului este neîntemeiată, iar cererea sa pentru reducerea pedepsei nu este fondată, gravitatea concretă a faptelor, relevată şi de cuantumul prejudiciilor cauzate părţilor civile, dar şi de datele sale personale constând în condamnări anterioare, nejustificând convingerea că scopul pedepsei poate fi atins printr-un cuantum mai redus al acesteia.

În concluzie. în acord cu cele două instanţe, Înalta Curte - însuşindu-şi integral argumentele instanţelor, din secţiunea referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei -apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului răspunde atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând principiul proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale făptuitorului.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul 385¹⁵pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză penală.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.P. împotriva deciziei penale nr. 5/A din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală .

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 mai 2012.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 1679/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare...		ICCJ. Decizia nr. 1673/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1677/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1677/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs