ICCJ. Decizia nr. 187/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.187/2012
Dosar nr. 13932/303/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 748 din 29 noiembrie 2010, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C.F., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reţinut instanţa de fond că prin rechizitoriul nr. 1471/P/2008 din data de 10 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.C.F., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a reţinut că la data de 10 februarie 2008 inculpatul C.C.F. a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. în noaptea de 10/11 februarie 2008 în jurul orei 0,15 organele de poliţie din cadrul Secţiei 25 Poliţie l-au depistat pe învinuitul C.C.F. în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare, constatând că acesta nu posedă permis de conducere şi fiind testat cu aparatul etilotest, rezultatul a fost la ora 01,11 de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la INML Mina Minovici.
Inculpatului i-au fost recoltate două probe de sânge conform procedurii prevăzute de Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii Ministrului Justiţiei nr. 376/2006, şi anume cu trusa standard nr. 423990 rezultatul fiind conform buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 382 emis de INML Mina Minovici la ora 03,50 de 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 04,50 de 0,70 g/l alcool pur in sânge. Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2245/i/2009 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei emis de INML Mina Minovici rezultă că nu se poate aprecia alcoolemia lui C.C.F. la data de 10 februarie 2008 la ora 22.30 întrucât acesta a declarat un consum de băuturi alcoolice mult mai mare decât cel real, într-un interval de 12 ore şi 30 de minute, fără a preciza secvenţa ingestiei, iar ora încetării consumului coincide cu ora evenimentului rutier.
A constatat instanţa de fond că fapta inculpatului C.C.F., care, în noaptea de 10/11 februarie 2008 a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare B, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât prin sentinţa penală nr. 1071 din 01 iulie 2003 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1235 din 03 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., fiind eliberat condiţionat la data de 14 iunie 2005 cu un rest neexecutat de 331 de zile.
La individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului, instanţa a ţinut seama de prevederile art. 52 C. pen. şi de criteriile generale de individualizare prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de: fapta comisă de inculpat este o infracţiune de pericol, lipsa de experienţă şi necunoaşterea regulilor de circulaţie rutieră putând avea urmări foarte grave pentru viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a celorlalţi participanţi la trafic şi pentru pietoni, relevând pericolul social ridicat al faptei; persoana infractorului - inculpatul fiind recidivist.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul C.C.F. a declarat apel şi prin Decizia penală nr. 161/A din 3 iunie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a II a, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.C.F. împotriva sentinţei penale nr. 748 din 29 noiembrie 2010 constatându-se că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică şi instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi circumstanţele atenuate ale inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.C.F., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar prin Decizia penală nr. 68 din 13 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a apelului formulat de inculpatul C.C.F. împotriva sentinţei penale nr. 748 din 29 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul penal nr. 13932/303/2010, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
A dispus anularea MEPI nr. 1723 din 21 decembrie 2010 emis de Judecătoria sector 6 Bucureşti şi punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că hotărârea atacată de inculpat a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 - 25 noiembrie 2010 - respectiv la data de 29 noiembrie 2010, ceea ce ar putea determina ideea greşită că această hotărâre ar fi supusă căilor de atac prevăzute de legea nouă, aşa cum a considerat şi instanţa de fond care a menţionat că sentinţa este supusă recursului, şi nu apelului, şi a trimis cauza Curţii de Apel Bucureşti şi nu Tribunalului, aşa cum ar fi trebuit.
Totodată, a apreciat că această interpretare este eronată, întrucât creează inechităţi şi situaţii juridice diferite sub aspectul esenţial al dreptului la exercitarea căilor de atac în raport de persoane trimise în judecată pentru acelaşi gen de infracţiuni, în acelaşi moment şi sub efectul aceleiaşi legi, care le conferea aceleaşi drepturi şi aceleaşi căi de atac şi doar datorită unui factor absolut aleatoriu, respectiv termenul acordat de instanţă la momentul amânării cauzei, situaţia juridică a acestor persoane s-a schimbat în mod esenţial.
Astfel, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti recalificând calea de atac a recursului ca fiind apel.
În ceea ce priveşte starea de arest a inculpatului, a constatat că din dovada de comunicare a dispozitivului sentinţei penale nr. 748 din 29 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul penal nr. 13932/303/2010, soluţia pronunţată în această cauză a fost comunicată inculpatului C.C.F. la data de 07 decembrie 2010, iar acesta a exercitat calea de atac împotriva acestei sentinţe, la data de 17 decembrie 2010, expediind-o către Judecătoria sector 6 Bucureşti prin scrisoare recomandată, aşa cum reiese din recipisa eliberată de Oficiul poştal nr. 74 Bucureşti, calea de atac astfel promovată de către inculpat fiind recepţionată prin serviciul registratură al instanţei de fond la data de 21 decembrie 2010, conform rezoluţiei de primire consemnată pe cererea ataşată la fila 2 dosar recurs.
Tot la data de 21 decembrie 2010, fără a avea cunoştinţă despre calea de atac exercitată de inculpat împotriva sentinţei de condamnare pronunţată în cauză şi expediată prin intermediul serviciilor poştale, compartimentul executări penale din cadrul Judecătoriei sector 6 Bucureşti, considerând că sentinţa penală nr.748 din 29 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul penal nr. 13932/303/2010 a rămas definitivă prin nerecurarea acesteia în termenul prevăzut de lege, a procedat la emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1723 din 21 decembrie 2010 pe numele inculpatului C.C.F., care, potrivit precizărilor inculpatului, a fost pus în executare la data de 28 decembrie 2010.
A constatat instanţa că inculpatul C.C.F. a exercitat calea de atac împotriva sentinţei penale nr. 748 din 29 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria sector 6 Bucureşti în dosarul penal nr. 13932/303/2010 cu respectarea termenului prevăzut de lege, pentru declararea apelului sau după caz a recursului -10 zile de la comunicarea sentinţei contestate - astfel încât punerea în executare a acestei sentinţe prin emiterea mandatului de executare a pedepsei şi încarcerarea inculpatului în baza acestui mandat, s-a realizat mai înainte de rămânerea definitivă a respectivei hotărâri.
Astfel, a dispus anularea MEPI nr. 1723 din 21 decembrie 2010 emis de Judecătoria sector 6 Bucureşti şi punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
La data de 14 iulie 2011, împotriva deciziei penale nr. 68 din 13 ianuarie 2011 a formulat recurs inculpatul C.C.F. şi a solicitat revocarea mandatului nr. 1723 din 23 iunie 2011 şi aplicare dispoziţiilor cu privire la suspendare condiţionată a executării pedepsei.
Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti prin Decizia penală nr. 161/A din 3 iunie 2011 s-a pronunţat asupra apelului inculpatului în sensul că a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului inculpatului C.C.F., astfel că aceiaşi instanţă nu se poate pronunţa acum asupra apelului/recursului inculpatului, cu atât mai mult cu cât, această decizie nu a fost casată.
Astfel, în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti s-a dezinvestit şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului formulat de inculpatul C.C.F. în favoarea Tribunalului Bucureşti, întrucât această instanţă s-a pronunţat deja asupra apelului inculpatului.
Dispoziţiile art. 28 alin. (3) C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 prevăd că instanţa Curţii de Apel, ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă cu excepţia celor date în competenţa tribunalului.
Astfel, având în vedere cele menţionate mai sus, înalta Curte constată că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul C.C.F. întrucât instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, deoarece Tribunalul Bucureşti s-a pronunţat cu privire la apelul inculpatului.
În consecinţă, va trimite cauza privind pe inculpatul C.C.F. la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza privind pe inculpatul C.C.F. la Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 188/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 183/2012. Penal → |
|---|
