ICCJ. Decizia nr. 1920/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 297 din 23 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a respins excepția nulității comisiei rogatorii efectuată în Spania, excepție invocată de avocatul inculpatului la data de 07 iulie 2010.

S-a admis în parte cererea formulată la termenul din data de 15 decembrie 2010, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.T. prin actul de inculpare, în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.

S-a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de reprezentanta DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, la termenul din 29 septembrie 2010.

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D.T., din infracțiunea prev. de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea continuată de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-o infracțiune continuată de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - pentru părțile vătămate G.A.D., T.M., I.M.M. (fostă S.) și B.D. și într-o infracțiune continuată de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - pentru părțile vătămate P.C., P.M., U.M.R. și A.A.I. (fostă V.).

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (3) C. pen. - pentru victima minoră G.G.S.

în baza art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul D.T., la 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen. combinat cu art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, faptă comisă față de părțile vătămate G.A.D., T.M., I.M.M. ( fostă S.) și B.D.

în baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul D.T. la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen. combinat cu art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, faptă comisă față de părțile vătămate P.C., P.M., U.M.R. și A.A.I. (fostă V.).

în baza art. 329 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.T. la 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen. combinat cu art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, faptă comisă față de partea vătămată minoră G.G.S.

în baza art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul D.T. la 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen. combinat cu art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D.T. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen. combinat cu art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că mandatul de arestare preventivă din 06 februarie 2007 al Tribunalului Mehedinți, emis pe numele inculpatului în baza încheierii nr. 7 din 06 februarie 2007 și mandatul european de arestare din 14 februarie 2007 nu au fost puse în executare.

S-a constatat că părțile vătămate G.A.D., P.C., G.G.S. și A.A.I. (fostă V.), T.M. și I.M.M. nu s-au constituit părți civile.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.D. și a fost obligat inculpatul D.T. să-i plătească acesteia suma de 25 000 lei cu titlu de daune morale.

S-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile P.M. și U.M.R. și a fost obligat inculpatul D.T. să plătească fiecăreia câte 5 000 lei cu titlu de daune morale.

S-a admis cererea formulată de avocat N.L., apărător din oficiu al părții vătămate P.M., și în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. a fost scutit acesta de plata amenzii judiciare în sumă de 500 lei dispusă prin încheierea din 17 noiembrie 2010.

în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.T. să plătească statului suma de 5500 lei cheltuieli judiciare din care: 2000 lei reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și 1350 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 15 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Mehedinți, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului D.T. pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 12 pct. 2 lit. a) art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 și art. 2 și 7 din Legea nr. 39/2003 (părți vătămate U.M.R. și S.M.M.) și trimiterea acestuia în judecată, în stare de arest preventiv pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 12 pct. 2 lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001,art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33, 34 C. pen.

în actul de inculpare s-a reținut că la data de 1 noiembrie 2005, la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Mehedinți s-a înregistrat dosarul privind pe G.P.R., T.I., D.T. ș.a., întrucât aceștia s-au constituit într-un grup infracțional organizat ce se ocupa cu racolarea și transportarea în Spania - Almeria a unor tinere din județele Teleorman, Mehedinți și Gorj pe care, prin amenințare sau violență le obligau să practice prostituția în folosul lor.

Tribunalul Mehedinți, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, prin încheierea din data de 06 februarie 2007, a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.P.R. pe o perioadă de 29 zile, pentru infracțiunile prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 13 pct. 1 ambele din Legea nr. 678/2001,art. 2 și 7 din Legea nr. 39/2003. Prin aceiași încheiere, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă, pe o perioadă de 30 zile a inculpaților T.I. și D.T. - concubini - pentru aceleași fapte.

întrucât inculpații T.I. și D.T. nu au fost încă predați autorităților judiciare române, prin rechizitoriul nr. 148/D/P/2005 din 30 martie 2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.P.R., pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001,art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, disjungerea cauzei față de susnumiții inculpați cât și față de alți participanți la săvârșirea infracțiunilor.

Inculpata T.I., fiind predată ulterior autorităților române, prin rechizitoriul nr. 37/D/P/2007 întocmit la data de 21 ianuarie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia în stare de arest preventiv pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001,art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, infracțiuni pentru săvârșirea cărora a fost găsită vinovată și condamnată prin sentința penală nr. 537 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți la pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsă menținută prin decizia penală nr. 58 din 18 martie 2008 a Curții de Apel Craiova.

în ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D.T., în urma examinării probelor administrate în cursul urmăririi penale, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că acesta a exploatat prin violență sau amenințare mai multe părți vătămate.

Astfel:

1. în vara anului 2002, inculpatul G.P.R. a cunoscut-o prin intermediul martorei M.I., pe partea vătămată V.I., căreia i-a oferit un loc de muncă la un bar în Spania (unde aceasta urma să lucreze ca ospătar).

După obținerea pașaportului, - contravaloarea lui fiind achitată de inculpatul G.P.R., - partea vătămată a fost transportată în Spania unde a fost exploatată sexual de către membrii clanului D.

Fiind audiată, partea vătămată a declarat că a practicat prostituția în lunile septembrie - octombrie cu diferiți bărbați, timp în care l-a cunoscut pe actualul său soț, cetățean spaniol;

2-3. în primăvara anului 2002, surorile P.M. și P.C., fiind la bunici, s-au întâlnit cu unul din membrii grupului, respectiv cu G.R.P., care le-a propus un loc de muncă - menajere în Spania. Neavând mijloace materiale de existență, cele două surori au acceptat propunerea lui G.R.P. și după ce li s-au făcut pașapoartele au fost transportate în Spania, unde au fost exploatate sexual;

4. în primăvara anului 2003, G.R.P. s-a întâlnit în comuna Corcova din județul Mehedinți cu partea vătămată G.A.D. (filele 27-32, vol. I), căreia, de aceea, i-a propus un loc de muncă bine plătit în Spania.

Pentru că inițial partea vătămată a ezitat să dea curs propunerii lui G.P.R., după 2-3 zile, la domiciliul acesteia au venit inculpații G.R.P., D.T. și T.I., care au convins-o să-i însoțească în Spania pentru a lucra ca menajeră. Convinsă că va fi dusă la muncă în Spania, partea vătămată a acceptat propunerea inculpaților. în realitate, partea vătămată G.A.D. a fost obligată să practice prostituția în favoarea celor trei inculpați;

5. Prin intermediul familiei S., în toamna anului 2004, a fost recrutată partea vătămată B.D. care - după ce i s-a făcut pașaport cu banii trimiși din Spania de către inculpatul D.T. - a fost transportată în Almeria unde a fost exploatată sexual de membrii clanului D.;

6. în condiții similare a fost recrutată și transportată în mun. Turnu Măgurele de unde a plecat în Spania și partea vătămată T.M. După ce a fost lăsată la un bar, aceasta a realizat că de fapt în Spania va fi transportată pentru a fi exploatată sexual și nu pentru a fi angajată ca menajeră;

7. în aceiași perioadă, prin intermediul lui G.R.P., inculpatul D.T. a exploatat-o sexual și pe minora G.G.S., născută la data de 03 septembrie 1985.

Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

1. în cursul anului 2005, partea vătămată I.M.M. ( fostă S.) s-a hotărât să plece din țară și pentru aceasta a apelat la ajutorul unei vecine, pe nume L., care i-a promis că o ajută întrucât are prieteni în Spania. O rudă a L. a însoțit-o pe partea vătămată pentru efectuarea formalităților în vederea obținerii pașaportului. Părții vătămate i s-a promis că în Spania o să i se găsească de lucru ca ospătar sau barman.

în declarațiile date în cursul urmăririi penale, - filele 85 -88 voi I - partea vătămată I.M.M. ( fostă S.) a susținut că după ce a obținut pașaportul, pe la începutul lunii iunie 2005 a plecat în localitatea Turnu Măgurele, fiind adusă aici cu o mașină cu numere de Teleorman de doi bărbați, dintre care unuia i se spunea "M." ( ulterior partea vătămată a aflat că acesta este unul dintre fii inculpatului D.T.). în Turnu Măgurele, partea vătămată a fost cazată aproximativ 3 săptămâni la una din familiile D., iar apoi a fost dusă în localitatea Roșiori de către "M." și urcată într-un microbuz cu care a ajuns în Spania, în localitatea Almeria. Partea vătămată a precizat că pașaportul său a fost dat de "M." șoferului și că nu știe cine i-a plătit deplasarea până în Spania.

A mai arătat partea vătămată că în Spania a fost așteptată de două fete tinere despre care a aflat ulterior că lucrau pentru inculpatul D.T. zis "P." și concubina acestuia T.I., și că a locuit într-o casă aparținând inculpatului D. și concubinei acestuia. Acolo a aflat de la inculpat și concubina acestuia că trebuie să practice prostituția și, pentru că nu a fost de acord, cei doi au început să țipe la ea, i-au reținut pașaportul și i-au spus că trebuie să-și recupereze banii cheltuiți cu ea.

Inițial, partea vătămată a practicat prostituția în clubul "E.", apoi pe stradă, contra cost, cea mai mare parte a sumelor obținute fiind reținute de D.T. și de concubina lui, T.I. O perioadă de timp partea vătămată a lucrat doar pentru T.I. deoarece aceasta se certase cu concubinul său și își împărțiseră fetele pe care le exploatau, însă ulterior cei doi s-au împăcat.

Partea vătămată a mai arătat că ulterior i s-a permis să revină în țară, dar că ulterior, numita T.I. i-a cerut să se întoarcă în Spania și să-i aducă alte fete care să practice prostituția în interesul său. Astfel partea vătămată a luat legătura cu G.A.D., căreia i se spunea "L." și cu încă două fete pe nume "D." și "M.L.", și cu banii trimiși de inculpatul D.T. și de T.I., le-a obținut acestora pașapoartele și a acoperit cheltuielile cu transportul lor în Spania. Partea vătămată a mai arătat că la data de 26 mai 2006 au fost oprite la vama Nădlac de poliția de frontieră.

în cursul cercetării judecătorești, în declarația dată la termenul din 21 aprilie 2010, partea vătămată a revenit asupra declarațiilor inițiale și a susținut că în Spania a mers singură, că inculpatul D. nu a obligat-o să practice prostituția, că de fapt acesta a ajutat-o să-și găsească de lucru în agricultură, la cules de roșii și că după ce nu a mai găsit de lucru a practicat de bunăvoie prostituția. Această declarație dată de partea vătămată a fost înlăturată de instanța de fond, fiind apreciată ca nesinceră;

2. în vara anului 2003, partea vătămată G.A.D. s-a întâlnit într-o discotecă din localitatea Motru cu G.P.R. care i-a propus să meargă în Spania să lucreze ca menajeră sau ca ospătar într-un bar, asigurând-o că are prieteni români acolo care o pot ajuta să-și găsească un loc de muncă. Neavând serviciu, partea vătămată a fost de acord cu propunerea lui G.R.P. care, după câteva zile a venit acasă la ea împreună cu inculpatul D.T. zis "P." și cu T.I., concubina acestuia zisă și "I.", ocazie cu care au asigurat-o că în Spania va lucra ca menajeră. Apoi, cei trei inculpați au însoțit-o pe partea vătămată în mun. Drobeta Tr. Severin unde i-au plătit taxele pentru pașaport. După obținerea pașaportului, împreună cu D.T. și cu T.I., partea vătămată a mers în Tr. Măgurele, fiind cazată în casa mamei unui prieten al inculpatului D. împreună cu alte două fete din Motru și cu un băiat din Tr. Măgurele au plecat la Cluj cu un autocar, biletele de transport fiind cumpărate de inculpatul D.T. Pașapoartele părții vătămate și ale celor două fete au fost date șoferului autocarului de către inculpatul D.T. și înmânate fetelor doar în momentul în care au trecut frontiera prin punctul de vamă "Borș", după care le-au fost luate din nou de către șoferul autocarului conform înțelegerii dintre acesta și inculpatul D.T.

Partea vătămată și celelalte 2 fete au ieșit din țară în luna iunie 2003 și au plecat spre localitatea Almeria din Spania. în Almeria, partea vătămată a fost cazată la locuința lui D.C., fratele inculpatului D.T., unde ulterior a venit și inculpatul care a obligat-o să se prostitueze, banii primiți de la clienți fiind luați de inculpat.

în declarațiile date în cursul urmăririi penale, (filele 27-36 ) partea vătămată a confirmat situația de fapt expusă mai sus. în plus, partea vătămată a arătat că cele două fete cu care a venit în Spania au reușit să fugă, însă ea a mai rămas și în timpul cât a stat acolo, T.I. a mai adus din România două fete care erau surori. Una era măritată și, întrucât nu a vrut să se prostitueze, inculpatul D. a amenințat-o spunându-i că trebuie să-i achite sumele cheltuite cu obținerea pașaportului și cu transportul ei până în Spania, astfel că fiind constrânsă și aceasta a practicat prostituția. Partea vătămată a mai arătat că după ce autoritățile judiciare spaniole au început să facă cercetări față de inculpat, a fugit la Madrid, pașaportul rămânându-i la inculpat. în Madrid a fost ajutată de un cetățean spaniol cu care a petrecut câteva săptămâni și care voia să se căsătorească cu ea (și în această perioadă, susține partea vătămată că a fost sunată de mai multe ori și amenințată cu moartea de către inculpatul D.T.);

3 - 4. în luna octombrie 2004, partea vătămată B.D., prin intermediul unei prietene pe nume "M.", a cunoscut-o pe S.D.A. care i-a spus că are o cunoștință ce-i poate oferi un loc de muncă în agricultură în Spania. S.D.A. a apelat telefonic cunoștința respectivă, numită "P.", care a asigurat-o că îi găsește părții vătămate un loc de muncă în agricultură. "P." i-a trimis părții vătămate banii necesari pentru obținerea pașaportului și pentru transport, S.D.A. deplasându-se cu aceasta la serviciul pașapoarte. După ce partea vătămată a ridicat pașaportul, acesta i-a fost luat de S.D.A., iar la data de 20 noiembrie 2004 împreună cu martora și cu soțul ei, S.C., s-a deplasat în localitatea Tr. Măgurele la domiciliul numitei S.M., mama concubinei inculpatului D.T., unde a locuit circa o săptămână. Apoi a fost dusă de S.M. în Alexandria și îmbarcată într-un autocar cu destinația Spania, pașaportul părții vătămate fiind dat de către aceasta șoferului.

Când a ajuns în Spania, pașaportul părții vătămate a fost dat de șoferul autocarului lui "L.", ginerele inculpatului D.T., care a preluat-o pe partea vătămată și a dus-o la locuința inculpatului din localitatea Almeria, unde i s-a spus că trebuie să practice prostituția. Astfel, timp de 3 luni de zile partea vătămată a fost obligată să practice prostituția pe străzile din Almeria, fiind însoțită și supravegheată în permanență de către T.I., iar sumele de bani pe care le-a obținut în urma practicării prostituției au fost împărțite de T.I. cu inculpatul D.T.

Această stare de fapt a fost reținută pe baza declarațiilor date de partea vătămată B.D. în cursul urmăririi penale, - filele 38 - 44 - declarații menținute în instanță prin memoriul depus la dosar ( fila 240) și care se coroborează cu declarațiile martorilor S.D.A. și S.C.

Tribunalul a reținut că în același mod în care a fost recrutată partea vătămată B.D. a avut loc și recrutarea - de către D.T. și T.I. - părții vătămate T.M., o dovadă în acest sens fiind: declarațiile părții vătămate T.M., coroborate cu declarațiile martorilor S.D.A., zisă L., S.C. și T.C. După obținerea pașaportului partea vătămată, aflând ce urma să facă în Spania, a reușit să fugă din locația unde fusese transportată de către cei doi martori și astfel nu a mai plecat în Spania;

5. în cursul anului 2004, numitul I.T. i-a propus părții vătămate U.M.R. să meargă la muncă în Spania și să lucreze într-un bar, urmând să câștige 30 euro pe lună. întrucât partea vătămată avea în întreținere un minor și o situație familială grea a fost de acord cu propunerea făcută, având încredere în I.T. întrucât unchiul ei era nașul acestuia. Partea vătămată i-a spus numitului I.T. că nu are nici pașaport și nici bani, iar acesta s-a angajat că se ocupă el de toate. După câteva zile, partea vătămată U.M.R. a plecat împreună cu I.T. și cu V.G. cu autocarul în Spania, cheltuielile de transport fiind plătite de I.T. în Spania, partea vătămată a fost obligată să practice prostituția.

în declarațiile aflate la filele 81-84 dosar urmărire penală și la filele 149-150 dosar instanță fond, partea vătămată a arătat că în Spania a fost cazată într-un hotel din localitatea Almeria unde a stat 3 zile după care, I.T. i-a reținut pașaportul și a închiriat o casă într-un sat din Santa Măria, în care au mai venit numiții S.E., S.N.I. și I.M.R. A mai susținut partea vătămată că în Spania a fost obligată să se prostitueze de către numita V.G. și de către I.T. care i-au spus că trebuie să-i plătească datoria de 4.500 euro, în caz contrar, o vinde la țigani sau îi răpește copilul. A mai precizat partea vătămată că în timpul cât a stat în Spania l-a auzit pe I.T. vorbind la telefon cu inculpatul D.T., care avea și el fete ce se prostituau și că a înțeles că șeful lui I.T. era inculpatul D. După o perioadă de 3 luni, întrucât urmau să aibă loc razii în cluburi, partea vătămată a plecat în țară cu I.T., unde a stat o săptămână, după care fiind amenințată de acesta s-au reîntors în Spania.

Ajunși în Santa Măria și constatând că în casa închiriată de I.T. erau prea multe persoane, întrucât venise inculpatul D.T. cu fratele său D.D. zis "C." și cu o femeie blondă "I.", I.T. a hotărât să o ducă pe partea vătămată la locuința inculpatului D., unde a rămas sub supravegherea acestuia, până când I.T. a închiriat un apartament. Partea vătămată a precizat că era obligată să se prostitueze atât în club, cât și pe stradă, banii fiind luați de I.T. care, la un moment dat, i-a reproșat că nu aduce bani suficienți și că dacă nu o să câștige mai bine o va vinde inculpatului D. Partea vătămată, profitând de faptul că într-o zi, V.G. și-a uitat geanta, și-a recuperat pașaportul și a fugit. După ce s-a întors în țară, I.T. care între timp o vânduse inculpatului D.T., a făcut presiuni asupra ei să se ducă înapoi în Spania. A menționat partea vătămată că și inculpatul D. a sunat-o, cerându-i să nu meargă la poliție;

6 - 7. în vara anului 2002, mai precis prin lunile iulie-august, părții vătămate A.A.I. (fostă V.) i s-a propus de către numitul G.F., zis "B.", să meargă în Spania că îi poate aranja să muncească ca lucrător comercial, propunere cu care partea vătămată a fost de acord. După o săptămână, G.F. a venit la locuința părții vătămate însoțit de G.P.R., acesta fiind persoana care urma să-i găsească părții vătămate loc de muncă într-un bar, ca ospătar, el suportând și cheltuielile cu obținerea pașaportului, deplasarea și cazarea părții vătămate.

G.P.R. și G.F. au discutat despre posibilitatea de a o lua cu ei în Spania și pe G.G.S. dar, întrucât în cazul ei au fost mai multe probleme fiindcă era minoră au hotărât ca aceasta să fie adusă mai târziu în Spania de către G.F.

Partea vătămată A.A.I. a fost dusă până la Cluj cu un taxi, fiind însoțită de G.P.R., după care, împreună au luat autocarul pentru a pleca în străinătate.

în Austria, G.P.R. a avut probleme și a fost dat jos din autocar.

în Spania, partea vătămată a fost așteptată de un tânăr de etnie rromă pe nume C.S., ginerele inculpatului D.T., capul rețelei de traficanți de carne vie. Partea vătămată împreună cu M.I. au fost duse în regiunea rurală Badajos unde clanul țigănesc condus de inculpatul D.T. avea case închiriate și le-a asigurat celor două tinere cazarea. în casa respectivă erau mai multe fete printre care două surori - S.F. și S.E. și numita P.M. zisă "C.". D.T. a cerut tuturor fetelor, inclusiv părții vătămate să se prostitueze, tinerele fiind împărțite între proxeneții ce făceau parte din clanul D.

Partea vătămată a fost obligată să lucreze pentru C.S. - ginerele inculpatului D.T. - iar M.I. pentru G.P.R., banii câștigați fiind luați în procent de 70 % de proxeneți. La un moment dat, a venit și minora G.G.S. însoțită de un colaborator al lui G., pe nume de V.D. zis "Z.".

Partea vătămată A.A.I. (fostă V.) a arătat că în lunile septembrie și octombrie 2002 a fost obligată să se prostitueze cu diferiți bărbați, perioadă în care locațiile au fost schimbate de câteva ori, fiind dusă inițial, într-un club dintr-o regiune învecinată zonei Badajos, apoi într-un alt club din regiunea Merida. A mai arătat partea vătămată că numitul C.S. a beneficiat de pe urma activității sale de cel mult 200 euro și că a avut reticențe în a declara cele relatate, întrucât asupra ei G.P.R. a făcut presiuni.

Partea vătămată G.G.S. a declarat că în toamna anului 2002 l-a cunoscut pe numitul G.P.R. care locuia în corn. Slivilești, sat Stîmtu și că au stat de vorbă de mai multe ori la discoteca din comună, ocazii în care acesta i-a promis că o poate ajuta să plece în străinătate, chiar dacă era minoră și că o duce la munci agricole în Spania. Tot G.P.R. i-a spus părții vătămate că le-a ajutat și pe surorile F. și E. să meargă la muncă în Spania.

Partea vătămată a arătat că într-una din zile a mers împreună cu G., cu partea vătămată V.I. și cu verișoara ei, M.I., la Târgu Jiu, la Serviciul pașapoarte unde cele două fete (care urmau să fie duse în Spania tot de G. depuseseră deja actele pentru obținerea pașapoartelor.

Cele două părți vătămate - V. și M., - au plecat în Spania împreună cu G.P.R. în luna iulie 2002. întrucât ea a avut unele probleme cu obținerea pașaportului, abia pe data de 03 septembrie 2002 a obținut acest act după care a fost dusă de numitul V.D., zis "Z." - trimis de G. - în Spania, cu un autocar condus de un șofer pe nume "Ț.".

în Spania, partea vătămată a fost așteptată de G.P.R., S.F. și C.S., unul din ginerii inculpatului D.T. și dusă într-o casă închiriată de clanul D., unde le-a găsit pe S.E., V.I., M.I., P.M. și alte fete, grupul fiind coordonat de inculpatul D.T. zis "P." de etnie rromă. Inculpatul mai avea cu el pe unul dintre fii săi, D.M. zis "H.", care venea des în România pentru a transporta fete.

Ajunsă la destinație, partea vătămată a fost obligată de către G.P.R. să practice prostituția, deseori fiind lovită de acesta. Partea vătămată a menționat că o vreme a practicat prostituția pe stradă, iar apoi C.S. o ducea atât pe ea, cât și pe celelalte fete cu mașina spre regiunea Bagajos și le plasa la diferite cluburi unde erau supravegheate de G. și de ceilalți membrii ai clanului. Potrivit susținerilor părții vătămate, fiecare raport sexual avea un tarif de 42 euro, dar toți banii erau luați de persoanele de legătură ale lui D.T. și G.P.R., suma totală obținută din practicarea prostituției fiind de cca. 400 euro din care ea nu a primit nimic.

în final, pentru că nu a mai vrut să practice prostituția a fost dusă în țară de D.M., însă ulterior G. a căutat-o pentru a-și retrage declarațiile, asigurându-o că-i va pune și un avocat;

8-9. în primăvara anului 2002, surorile P.M. și P.C. au locuit la bunicii paterni din satul Cârmuiești, unde l-au cunoscut pe numitul T.C.S. care le-a propus să le ducă în străinătate spunându-le că le poate asigura un loc de muncă în agricultură. T.C.S. le-a ajutat pe părțile vătămate cu banii necesari pentru a-și obține pașapoartele. Cu această ocazie, părțile vătămate l-au cunoscut și pe G.P.R.

La data de 27 iunie 2002, părțile vătămate P.M. și P.C. împreună cu T.C.S. și cu soția acestuia A., au plecat în Spania cu un autocar, cheltuielile de transport fiind plătite de T.C.

La Madrid au fost preluate de o persoană de legătură cunoscută de T., și au fost duse în regiunea Badajos fiind predate inculpatului D.T., care avea o casă închiriată, ocupată de mai multe fete, dar și de persoanele de încredere ale acestuia - fiica, ginerele S., fiul D.M. zis "H." și soția sa. La scurt timp de la sosire, D.T., căruia i se mai spunea "P." le-a cerut părților vătămate să meargă într-un club din apropiere, cu program de noapte, pentru a practica prostituția însă părțile vătămate au refuzat. Toate fetele care stăteau în casa lui D.T. practicau prostituția - pe stradă sau în cluburi - și niciuna dintre aceste fete nu era strigată pe numele său real.

La scurt timp, în acea locație a venit și G.P.R., însoțit de S.F., iubita lui. După o discuție cu cei din clanul lui D.T., G.P.R. le-a cerut părților vătămate să practice prostituția, le-a luat și le-a dus într-un club de noapte dar, fiindcă au refuzat, le-a dus în casa închiriată de D.T. unde le-a amenințat cu moartea și, fiindcă au refuzat în continuare să practice prostituția, le-a și bătut.

Astfel, partea vătămată P.M. a declarat că G. și T. aveau obiceiul să ude un prosop cu apă, le punea să se dezbrace și le bătea cu prosopul pe tot corpul. A mai susținut că D.T. a încercat să o determine pe sora ei, P.C. să practice prostituția spunându-i că o va face noră. Partea vătămată a mai precizat că nu a practicat prostituția, că după o lună de zile a cunoscut un spaniol cu care a fugit de la club și cu mare greutate a reușit apoi să plece și sora ei C., dar pentru un timp pașaportul acesteia a fost reținut de inculpatul D.T. Ulterior D.T., telefonic, i-a cerut să se întoarcă, amenințând-o cu moartea.

Aceleași aspecte le-a relatat și partea vătămată P.C. în declarațiile existente la filele 22-23 din dosarul de urmărire penală.

Față de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului D.T. de a face parte dintr-un grup infracțional organizat - fiind chiar liderul acestui grup - care se ocupa cu recrutarea de tinere pentru a fi trimise în străinătate în scopul practicării prostituției, cu transportul și cazarea acestora, de a le îndemna la practicarea prostituției și de a-și însuși banii obținuți de acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul D.T., împreună cu fii săi - D.M. și D.M., - cu frații săi -, D.D. zis "C." și T.D. zis "P." sau "P.", cu ginerele său C.S. și cu alte persoane, se ocupau de racolarea din România a unor persoane de sex feminin sub pretextul găsirii unui loc de muncă în Spania, precum și de transportul acestora, direct sau prin interpuși; numita T.I. se ocupa de găzduirea și determinarea acelor persoane să practice prostituția și de supravegherea activității acestora, prin controlul strict al sumelor de bani obținute în urma practicării prostituției, iar numiții G.P.R., T.C.S., I.T., G.F. și alții se ocupau, de asemenea, cu racolarea și transportul femeilor din România în Spania, unele dintre acestea fiind exploatate sexual. Referitor la părțile vătămate exploatate de G. și I., activitatea infracțională a inculpatului D.T. s-a limitat la îndemnarea acestora la practicarea prostituției și la înlesnirea practicării prostituției prin cazarea lor în casele închiriate de el în Spania.

Liderul grupului era D.T. - zis "P." - care, între altele, se ocupa cu traficul femeilor, era destinatarul câștigurilor obținute de acestea în urma practicării prostituției, călătorea în mod regulat din provincia Valencia în provincia Almeria și folosea amenințări, inclusiv cu moartea prin împușcare.

Concubina acestuia, T.I., găzduia persoanele de sex feminin venite în localitatea Badajos, din provincia Almeria, le reținea documentele de identitate, le forța să practice prostituția în diverse locații aparținând membrilor rețelei, în special, în Clubul E. și pe autostrada Sierra Alhamilla, și efectua un control strict asupra veniturilor obținute, venituri ce erau ulterior predate inculpatului D.T.

Din grupul infracțional au mai făcut parte, fii inculpatului D.T. - M.D., M.D. zis "H."-, frații inculpatului - D.D. zis "C." și T.D. zis "P." sau "P.", "F."-, fratele lui T.I., precum și D.A. zisă "D.", V.M., C.V.D. și S.S.H.A. De asemenea, instanța de fond a reținut că la grupul infracțional au aderat și G.P.R. și T.C.S. care în perioada anilor 2002 - 2003 au racolat pe numitele P.C., P.M., V.I., G.A.D. și G.G.S., ultima fiind minoră în acea perioadă, în scopul exploatării lor sexuale în folosul clanului D. ce activa în provincia Almeria din Spania, precum și I.T. care a racolat-o pe partea vătămată U.M.R.

întrucât art. 2 din Legea nr. 39/2003 nu incriminează o infracțiune distinctă, ci definește doar unii termeni utilizați în acest act normativ, instanța de fond a constatat că este întemeiată în parte cererea formulată de reprezentanta Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți - la termenul din 29 septembrie 2010, astfel că a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

în drept, s-a reținut că fapta inculpatului D.T. care, fie împreună cu T.I. și cu G.P.R., fie prin intermediul martorilor S.D.A. și S.C., prin înșelăciune, (promisiunea asigurării unui loc de muncă în agricultură sau ca menajeră) în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat, transportat și cazat pe părțile vătămate G.A.D. și B.D. în Spania în vederea practicării prostituției și a exploatării lor în acest scop, respectiv, a recrutat în cursul anului 2005 pe părțile vătămate T.M. și I.M.M. (fostă S.) în același scop, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane comisă în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în formă continuată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în ceea ce privește pe părțile vătămate P.C., P.M., U.M.R. și A.A.I. (fostă V.), întrucât din probatoriul aflat la dosar a rezultat că acestea au fost recrutate, transportate și exploatate sexual în Spania de către G.P.R., T.C.S. și I.T., activitatea infracțională a inculpatului D.T., reducându-se la a le îndemna la practicarea prostituției și la a le înlesni practicarea prostituției, asigurându-le cazarea în locuințele sale din Spania, s-a reținut că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, săvârșită în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Referitor la partea vătămată minoră G.G.S., întrucât activitatea infracțională a inculpatului D.T. a constat numai în înlesnirea practicării prostituției de către aceasta, activitate desfășurată prin cazarea ei într-o locuință închiriată de el, minora fiind dusă în Spania și exploatată sexual de G.P.R. s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen.

La încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul D.T., instanța de fond a avut în vedere și Decizia în interesul legii nr. 16 din 19 martie 2007 a î.C.C.J., publicată în M. Of. nr. 542 din 17 iulie 2008, prin care s-a stabilit care este distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că vinovăția inculpatului D.T. în comiterea faptelor penale susmenționate reiese cu certitudine din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor S.C., S.D.A., T.C. și G.V.A., rezultatul comisiei rogatorii efectuată în Spania și celelalte înscrisuri depuse la dosar traduse din limba spaniolă în limba română.

Cât privește excepția nulității comisiei rogatorii efectuată în Spania, excepție invocată de avocatul inculpatului la termenul de judecată din data de 07 iulie 2010 s-a apreciat că nu este întemeiată întrucât această probă a fost dispusă în cursul urmăririi penale de procurorul de caz, fiind efectuată cu respectarea procedurilor penale din dreptul intern, inclusiv din Legea nr. 302/2004, și din cel european.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, faptul că infracțiunile de trafic de persoane și de proxenetism săvârșite față de persoanele majore au fost comise în formă continuată, urmările produse, conduita inculpatului care s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la cercetarea judecătorească, iar pe parcursul procesului penal, prin amenințări sau alte metode a încercat să zădărnicească aflarea adevărului făcând presiuni asupra părților vătămate și asupra martorilor și lipsa antecedentelor penale.

De asemenea, a fost avut în vedere și faptul că pentru infracțiunile de trafic de persoane și de constituire de grup infracțional organizat, unii dintre membrii grupului infracțional al cărui lider era chiar inculpatul au fost condamnați prin hotărâri diferite, unele dintre ele rămânând definitive.

în raport de aceste criterii s-a apreciat că aplicarea unor pedepse privative de libertate orientate spre mediu sunt de natură a-și atinge scopurile prev. de art. 52 C. pen.

împotriva sentinței au declarat apeluri inculpatul D.T. și partea civilă B.D.

Inculpatul a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, susținând că se impune reunirea în baza art. 32 C. proc. pen. a prezentei cauze cu cea privind pe inculpatul G.P.R. întrucât este vorba de aceleași fapte și aceleași părți vătămate, fiind aplicabile dispozițiile art. art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. a), b) și d) C. proc. pen. S-a mai arătat de către inculpat că nu s-a analizat de către instanța de fond regularitatea actului de sesizare, că în cuprinsul rechizitoriului nu sunt descrise faptele de care este acuzat, că părțile vătămate nu au fost audiate nemijlocit de instanță, nerespectându-se astfel principiul contradictorialității și dreptul său la apărare și, în final, că pedepsele aplicate sunt prea severe. A mai solicitat inculpatul atenuarea regimului sancționator cu precizarea că se impune achitarea sa pentru infracțiunile deduse judecății, în baza unor temeiuri diferite.

Partea civilă B.D. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie fără a preciza însă pentru ce motive și fără a se prezenta la instanța de apel deși s-au acordat mai multe termene de judecată, pentru a-i da posibilitatea să-și susțină calea de atac declarată.

Prin decizia penală nr. 23 din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpat, a descontopit pedepsele aplicate acestuia și l-a condamnat, după cum urmează:

în baza art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedeapsa de 8 ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza Ii-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară;

în baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară;

în baza art. 329 alin. (3) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza Il-a și lit. b) C. pen.;

în baza art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 8 ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., a dispus ca susnumitul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus detenția de la 29 martie 2007 la 4 octombrie 2007 și de la 30 septembrie 2011 la zi.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă B.D. împotriva aceleiași sentințe penale și a obligat-o la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Onorariul de avocat din oficiu în sumă de 200 lei s-a dispus a fi suportat din fondurile avansate de Ministerului Justiției.

în considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului D.T. au fost corect stabilite de tribunal pe baza materialului probator administrat în cauză și că încadrarea juridică dată faptelor este legală, neexistând contradicție între probele de la urmărirea penală și cele administrate în cursul cercetării judecătorești. S-a reținut însă, că este întemeiată critica vizând cuantumul pedepselor aplicate inculpatului.

Sub acest din urmă aspect s-a apreciat, având în vedere statutul de infractor primar al inculpatului, pedeapsa aplicată concubinei sale - T.I. - de 6 ani închisoare, respectiv pedeapsa aplicată celuilalt inculpat - G.P.R. - de doar 3 ani închisoare, în condițiile în care acesta are și antecedente penale, dar și principiul proporționalității, că o pedeapsă de 8 ani închisoare, rezultată în urma contopirii pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune săvârșite, este în măsură să reflecte criteriile legale de individualizare raportat la pericolul social sporit al infracțiunilor, dar și la datele ce caracterizează pozitiv persoana acestuia.

Celelalte critici aduse sentinței au fost apreciate ca neîntemeiate și, în consecință, au fost respinse cu motivarea că:

Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele arătate în actul de sesizare și la persoanele vizate, în condițiile în care obiectul procesului sub ambele aspecte - faptă și persoană - trebuie să fie cert stabilit pentru ca inculpatul și celelalte părți să îl cunoască și să-și poată formula apărările ce se impun.

în cuprinsul rechizitoriului sunt descrise elementele constitutive ale tuturor infracțiunilor deduse judecății, nefăcându-se doar simple referiri la fapte generice.

Infracțiunile pentru care inculpatul D.T. a fost trimis în judecată sunt precis determinate în partea expozitivă a rechizitoriului, cu toate elementele ce prezintă relevanță penală.

Actualul stadiu al cercetărilor din prezenta cauză aflată în apel, nu impune, în nici un caz, reunirea acestei cauze cu cea privind pe T.I., condamnată definitiv în alt dosar penal și nici cu cea privindu-l pe celălalt inculpat cu privire la care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceleiași instanță de fond și soluționarea acestora împreună, în temeiul art. 32 și urm. C. proc. pen. (în opinia instanței de apel, soluția de respingere a cererii de conexare a cauzelor solicitată de inculpat se impune, între altele, și pentru a se asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor aflate în situații diferite).

Criticile privind regularitatea actului de sesizare a instanței și legalitatea măsurii arestării preventive luate față de inculpat s-a reținut că nu sunt întemeiate, în condițiile în care inculpatul s-a sustras cercetărilor, mai mult, în apel nu a fost de acord să fie audiat deși au fost citate din nou toate părțile vătămate, o parte din ele fiind și audiate la propunerea apărătorului inculpatului, tocmai pentru elucidarea cauzei sub toate aspectele.

în ce privește apelul părții civile B.D., instanța de prim control judiciar a reținut că nu este fondat, suma de bani acordată acesteia de către tribunal fiind bine determinată, în concordanță cu trauma psihică pe care a încercat-o.

împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul D.T. criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege, caz de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

în concret, inculpatul a susținut că : instanța de apel nu a analizat toate declarațiile date de părțile vătămate, mai ales în condițiile în care unele dintre ele au revenit asupra aspectelor relatate în faza de urmărire penală; nu a analizat critica vizând depunerea la dosar în faza cercetării judecătorești a actelor de urmărire penală, a înlăturat de plano declarațiile date de părțile vătămate în cursul judecății;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului - caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen. în concret, inculpatul a arătat că în actul de sesizare a instanței nu sunt descrise faptele de care a fost acuzat, comisia rogatorie efectuată în Spania nu i-a fost adusă la cunoștință, nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală în condițiile art. 250 și art. 253 C. proc. pen., aspect ce atrage neregularitatea actului de sesizare a instanței și incidența în cauză a dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.; în mod greșit instanța de fond a respins cererea de conexare a prezentei cauze cu cea care formează obiectul dosarului care privește pe inculpatul G.P.R., acuzat de aceleași fapte pentru care el a fost trimis în judecată;

- în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 12 și 15 C. proc. pen., întrucât a fost condamnat și în Spania pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză;

- în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. pentru că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. în dezvoltarea acestei critici, inculpatul a arătat că instanța de apel nu a prezentat probe concludente, pertinente și utile din care să rezulte participarea sa la comiterea faptelor deduse judecății, cu atât mai mult în ceea ce privește poziția sa de lider al grupului infracțional organizat reținută de instanța de fond.

Dimpotrivă, din rechizitoriu și din hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați G.P.R. și T.I. rezultă, fără putință de tăgadă, că nu el este cel care le-a racolat pe părțile vătămate. A mai arătat inculpatul că ar trebui să se rediscute încadrarea juridică a faptelor și să se aplice principiul mitior lex pentru că la data la care se reține că a desfășurat pretinsa activitate infracțională, singura încadrare juridică corectă a faptelor era în prevederile art. 329 alin. (3) C. pen.

în consecință, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și,

- în principal, încetarea procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 11 raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. pentru existența autorității de lucru judecat, sau achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării probatoriului și conexării prezentei cauze cu dosarul aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți;

- în terțiar, reindividualizarea pedepsei care, în opinia sa, nu răspunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat și la cuantumul pedepselor aplicate celorlalți inculpați.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de inculpat cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. ultim C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. există atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Este adevărat că obligația motivării hotărârii judecătorești este impusă sub sancțiunea nulității relative și că nerespectarea ei constituie motiv de casare.

Dar, așa cum a statuat și instanța de contencios european în mod constant în jurisprudența sa, întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei pronunțată în cauză și trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanțelor cauzei.

Curtea a arătat că respingând o cale de atac, instanța sesizată cu soluționarea acesteia poate, în principiu, să-și însușească motivele reținute în hotărârea atacată (cauza Garcia Ruiz contra Spaniei).

Examinând decizia pronunțată de curtea de apel, înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a acceptat starea de fapt reținută de tribunal, însușindu-și motivele pentru care această instanță a reținut vinovăția recurentului inculpat în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, adăugând - după ce a răspuns întemeiat la criticile formulate de inculpat - că sentința este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pe care l-a redus având în vedere datele ce caracterizează favorabil persoana acestuia.

împrejurarea că instanța de apel nu a dat aprecierea dorită de recurent declarațiilor date de părțile vătămate în cursul urmăririi penale și la instanța de fond (unele dintre ele fiind reascultate cu ocazia judecării apelului, la cererea apărătorului ales al inculpatului), nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii așa cum s-a susținut de către apărare.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. este incident atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei fapte imputate inculpatului, asupra unor probe administrate sau asupra unor cereri esențiale ale părților, de natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului.

în considerentele deciziei, instanța de apel a arătat de ce sunt neîntemeiate celelalte critici - cu excepția celei vizând individualizarea judiciară a pedepsei care a fost găsită întemeiată - aduse sentinței de către inculpatul D.T.

Astfel, instanța de apel a reținut că:

Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele arătate în actul de sesizare și la persoanele vizate, în condițiile în care obiectul procesului sub ambele sale aspecte - faptă și persoană - trebuie să fie cert stabilit pentru ca inculpatul și celelalte părți să îl cunoască și să-și poată formula apărările ce se impun.

Referitor la faptele care constituie obiectul judecății,- chiar în condițiile unui rechizitoriu destul de lapidar, care face trimitere la dosarele în care au fost trimiși în judecată ceilalți inculpați - s-a constatat că sunt descrise toate elementele constitutive ale acestora, procurorul nelimitându-se doar la simple referiri generice, așa cum a susținut apărarea.

Actualul stadiu al cercetărilor din prezenta cauză aflată în apel, nu impune în nici un caz reunirea și soluționarea împreună a prezentei cauze cu cauza privind pe T.I., care a fost condamnată definitiv și nici cu cea privindu-l pe celălalt inculpat față de care s-a dispus trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, nefiind întrunite cerințele art. 32 și urm. C. proc. pen. (în opinia instanței de apel, soluția de respingere a cererii de conexare a dosarelor, solicitată de inculpat se impune, între altele și pentru a se asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor aflate evident, în situații diferite).

Privitor la criticile vizând regularitatea actului de sesizare și legalitatea măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului, s-a apreciat că nu sunt întemeiate în condițiile în care inculpatul s-a sustras cercetărilor, mai mult, în apel nu a fost de acord să fie audiat de instanță, deși au fost citate din nou toate părțile vătămate, iar o parte dintre ele au fost și audiate, la cererea apărării, tocmai pentru elucidarea cauzei sub toate aspectele.

Respingerea de către instanța de apel, în mod întemeiat, a criticilor formulate de către inculpat, critici care sunt reluate în motivele de recurs scrise și susținute oral de apărare, nu atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen. cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel care, contrar celor susținute de apărare, a procedat, la cererea inculpatului, la reaudierea a două părți vătămate, cu privire la celelalte constatând imposibilitatea reascultării lor deoarece urmare verificărilor efectuate a rezultat că sunt plecate din țară.

în ce privește comisia rogatorie, înalta Curte constată că a fost dispusă de procuror în cursul urmăririi penale cu respectarea atât a dispozițiilor art. 132 și urm. C. proc. pen., cât și a celor din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cu modificările și completările ulterioare (filele 132-134, vol. I dosar urmărire penală).

Referitor la critica vizând neaducerea la cunoștința inculpatului a rezultatului comisiei rogatorii, înalta Curte constată că nu este imputabilă procurorului care nu a putut proceda la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului, deoarece acesta s-a sustras urmăririi penale, fiind trimis în judecată în lipsă.

Cazul de casare //prev.de"prev. de art. 3859alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. este incident, între altele, când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceeași faptă, adică atunci când există autoritate de lucru judecat.

Pentru existența autorității de lucru judecat în materie penală se cere existența a două elemente identice între cauza judecată și cauza care urmează a fi soluționată și anume: identitate de persoane și identitate de obiect.

în susținerea cererii de a se constata existența autorității de lucru judecat motivat de faptul că pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză a fost condamnat definitiv de instanțele spaniole, recurentul inculpat, prin apărătorul ales a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri redate în limba spaniolă și traduse în limba română (filele 80-90 dosar instanță recurs).

în urma analizării respectivelor înscrisuri (depuse în mai multe exemplare) rezultă că numai sentința nr. 114/11 din 31 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Regional din Almeria, definitivă, certifică faptul că recurentul inculpat a suferit o condamnare, celelalte înscrisuri vizând alte aspecte, respectiv, eliberarea condiționată a recurentului inculpat dispusă de autoritățile judiciare spaniole.

Prin sentința nr. 114/11 din 31 martie 2011, inculpatul D.T. a fost condamnat în calitate de autor al unui delict de prostituție cu circumstanța atenuantă de întârziere nenecesară, la pedeapsa de un an închisoare, anulare specială a dreptului de vot pe parcursul condamnării, amendă de 6 luni cu o rată lunară de 3 euro și aplicarea art. 53 C. pen. în caz de neplată și plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința menționată s-a suspendat pe termen de 5 ani executarea pedepsei cu închisoarea impusă acuzatului, suspendarea fiind condiționată de faptul că acuzatul nu trebuie să mai comită delicte în termenul menționat.

în concret, fapta comisă de inculpat, calificată delictul de prostituție prev. de art. 188.1 C. pen. spaniol a constat în aceea că "în cursul anului 2006 acesta a contactat o fată de origine română identificată în procedură în calitate de martor, obligând-o să practice prostituția pe Carretera de Sierra Alhamilla din Almeria, profitând de situația precară a acestuia pe care o avea în acest oraș și sub amenințări la adresa ei și a familiei ei, acuzatul rămânând în posesia profitului pe care aceasta îl obținea efectuând această activitate".

Rezultă din expunerea situației de fapt reținută în sentința nr. 114/11 din 31 martie 2011 pronunțată de autoritățile judiciare spaniole că între cauza soluționată prin această hotărâre judecătorească și cauza obiect al recursului de față, nu există identitate de persoane și de obiect, nefiind deci îndeplinite cerințele legale pentru a concluziona că inculpatul a fost condamnat de două ori pentru aceleași fapte.

Cazul de casare rev.de"prev. de art. 3859alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. există atunci când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 334 -337.

Acest caz în care se poate face recurs este o aplicație logică a principiului potrivit căruia investirea instanței se face in rem și in personam, precum și a regulii după care în procedura penală nu există judecată fără urmărire. Legea are în vedere o altă faptă, nu o altă încadrare juridică, decât aceea rezultată din actul de sesizare, fiindcă o altă încadrare a aceleiași fapte este permisă.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 3/D/P/2008 întocmit de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 și art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic, art. 33, 34 C. pen.

Instanța de fond, pentru argumentele expuse pe larg în considerentele sentinței și care nu vor mai fi reluate în conținutul prezentei decizii, a admis în parte cererea formulată la termenul de judecată din data de 15 decembrie 2010 de apărătorul recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. și ped. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în infracțiunea de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin. (1) C. pen. (referitor la părțile vătămate majore P.C., P.M., A.A.I. și U.M.R.), respectiv în infracțiunea de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin. (3) C. pen. (referitor la partea vătămată minoră G.G.S.). Totodată, instanța de fond a admis și cererea prin care la termenul de judecată din data de 29 septembrie 2010, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prev. de art. 7 raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Prin urmare, nu suntem în situația în care instanța de fond să fi pronunțat o soluție de condamnare a recurentului inculpat pentru alte fapte decât cele pentru care a fost trimis în judecată, ci în situația în care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen. referitoare la schimbarea încadrării juridice, operațiune permisă de lege și care nu atrage incidența cazului de casare v.de"prev. de art. 3859alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Motivul de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident în cazul în care eroarea gravă de fapt comisă a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Atributele pe care trebuie să le prezinte eroarea de fapt pentru a constitui caz de casare, în absența cărora nu poate fi socotită gravă sunt: să fie evidentă, adică starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță.

în cauza dedusă judecății nu se constată existența niciuneia din ipotezele mai sus arătate.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, expuse pe larg în considerentele sentinței și deciziei, rezultă fără dubiu, că recurentul inculpat D.T. a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat în sensul dat aceste noțiuni de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, care se ocupa cu recrutarea de tinere din România pentru a fi trimise în străinătate în scopul practicării prostituției, cu transportul și cazarea acestora, cu îndemnarea lor la practicarea prostituției, banii obținuți de părțile vătămate în urma desfășurării acestor activități revenind inculpatului și celorlalți membri ai grupului infracțional.

Mai rezultă din materialul probator existent la dosar că recurentul inculpat, fie împreună cu T.I. (concubina sa, condamnată definitiv) și cu G.P.R., fie prin intermediul martorilor S.D.A. și S.C., în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat, transportat și cazat pe părțile vătămate G.D.A. și B.D. în Spania sub promisiunea mincinoasă că le va asigura locuri de muncă bine plătite în agricultură sau ca menajere, în realitate acestea fiind obligate să practice prostituția în favoarea inculpatului și a celorlalți martori ai grupului infracțional organizat; că în cursul anului 2005, recurentul inculpat le-a recrutat pe părțile vătămate T.M. și I.M.M. (fostă S.), tot în scopul practicării prostituției în favoarea sa și a celorlalți membri ai grupului infracțional; că a îndemnat la practicarea prostituției și a înlesnit (prin cazarea părților vătămate în locuințele sale din Spania) practicarea prostituției de către părțile vătămate P.C., P.M., U.M.R. și A.A.I. (fostă V.) care au fost recrutate, transportate și exploatate sexual în Spania de către G.P.R., T.C.S. și I.T.; că a înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată minoră G.G.S. prin cazarea acesteia într-o locuință închiriată de el, minora fiind dusă în Spania și exploatată sexual de G.P.R.

Prin urmare, înalta Curte reține, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de apel că infracțiunile pentru care recurentul inculpat a fost cercetat și trimis în judecată există în materialitatea lor și că au fost comise de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv cu intenție.

Cazul de casare //prev.de"prev. de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. este incident când se constată că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Contrar celor susținute de recurent, înalta Curte constată că pedepsele aplicate acestuia au fost stabilire cu respectarea atât a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât și a criteriului proporționalității.

Datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și pedepsele aplicate celorlalți inculpați, au fost avute în vedere de instanța de apel care a redus cuantumul pedepselor stabilite de instanța de fond, recurentul inculpat urmând să execute în final o pedeapsă principală rezultantă de 8 ani închisoare (față de 10 ani, pedeapsă la care a fost condamnat inițial de către tribunal).

Cererea recurentului de a se reduce și pedepsele stabilite de instanța de apel nu este justificată deoarece, la individualizarea pedepsei, pe lângă datele privind persoana infractorului, trebuie avut în vedere și gradul de pericol social concret al infracțiunilor de săvârșirea cărora acesta este acuzat.

Perioada de timp în care a funcționat grupul infracțional constituit de inculpat care avea calitatea de lider, (dezmembrarea parțială a grupului realizându-se începând cu luna mai 2006, urmare investigațiilor polițienești desfășurate de către Brigăzile Provinciale de Străini și Documente din Valencia și Almeria, astfel cum rezultă din materialele primite de la Ambasada Română din Madrid și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - INTERPOL - Punctul Național Focal - Europol) scopul pentru care a fost înființat grupul infracțional și anume, pentru recrutarea, transportarea și cazarea părților vătămate în vederea exploatării lor sexuale în cluburi sau pe străzi, în provinciile Valencia și Almeria îndemnarea la practicarea prostituției sau înlesnirea practicării prostituției de către o parte dintre tinerele ajunse în Spania, activități desfășurate de inculpat față de părțile vătămate care au fost recrutate de ceilalți inculpați, demonstrează gravitatea deosebită a faptelor pentru care acesta urmează să răspundă penal și justifică menținerea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare aplicată de instanța de apel.

în consecință, reținând că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, că motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de inculpat nu sunt întemeiate, recursul declarat de acesta se privește ca nefundat și se va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată recurentului inculpat se vor deduce perioadele executate de acesta în arest preventiv, de la 29 martie 2007 la 4 octombrie 2007 și de la 30 septembrie 2011 la 6 iunie 2012.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat D.T. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 450 lei din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

De asemenea, recurentul inculpat a fost obligat și la plata sumei de 1650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate, astfel cum s-a dispus prin încheierea pronunțată la data de 28 iunie 2012 prin care, în temeiul art. 196 C. proc. pen. s-a înlăturat omisiunea vădită din minuta deciziei nr. 1920 din 6 iunie 2012 referitoare la obligarea recurentului inculpat, al cărui recurs a fost respins ca nefondat și la plata onorariului datorat avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică intimatelor părți vătămate.

← ICCJ. Decizia nr. 2017/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2016/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1920/2012. Penal