ICCJ. Decizia nr. 1978/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 226 din 22 decembrie 2011 Tribunalul Sibiu în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) și art. 3201alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata P.C.A., la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de omor.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă din 14 martie 2011 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei.
în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, la data eliberării din penitenciar.
în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 75 lit. c) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.S., în infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul M.S., la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de favorizarea infractorului.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă din 14 martie 2011 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpata P.C.A. fragmentul de lemn provenind dintr-o coadă de mătură, trei bâte și un vătrai de fier.
A fost obligată inculpata P.C.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente P.V. începând cu data pronunțării sentinței și în continuare până la majorat sau alte dispoziții, precum și 100.000 lei daune morale.
S-a constatat că partea vătămată R.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat fiecare inculpat, minora în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului câte 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 700 lei reprezintă onorariile pentru avocații desemnați din oficiu la urmărire penală și la instanță.
Onorariile pentru avocații desemnați din oficiu s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul M.S. a întreținut relații întreține relații de concubinaj cu inculpata minoră P.C.A. de aproximativ doi ani, relații din care au rezultat doi copii minori.
Inculpatul M.S., ocazional, consuma alcool împreună cu victima M.N., despre cei doi pretinzându-se în rechizitoriu, în lipsa oricărei probe, că sunt veri primari. Aspectul rudeniei a fost elucidat testimonial în timpul cercetării judecătorești, din declarația martorului P.I. (fila 74) reieșind că tatăl inculpatului era fratele mamei victimei.
Pe fondul consumului de alcool între cei doi se iscau divergențe soldate chiar cu acte de violență.
în seara zilei de 10 martie 2011, în jurul orei 2030 victima s-a dus acasă la inculpați cu o jumătate de litru de rachiu pe care l-au băut împreună, adăugând consumului și bere.
Din declarațiile coroborate ale inculpaților reiese că la un moment dat M.S. s-a culcat, inculpata P.C.A. susținând că victima a încercat să întrețină cu ea raporturi sexuale după ce în prealabil o insultase. în aceste împrejurări inculpata a lovit victima în mod repetat cu o serie de corpuri contondente respectiv, cârligul metalic de la sobă, coadă de mătură și o bâtă.
Aplicarea loviturilor victimei s-a făcut în mai multe reprize, pentru că, aceasta insista recurgând și la gesturi obscene precum și tentativa de a o dezbrăca pe inculpată, în vederea întreținerii unui raport sexual. Deși dat afară din casă victima a revenit ceea ce s-a soldat cu noi lovituri din partea inculpatei. Toate acestea reies din declarațiile inculpatei P.C.A., coroborându-se doar într-o mică măsură cu declarațiile celuilalt inculpat, pentru că acesta dormea și nu a văzut decât fragmentar faptele, respectiv într-o primă fază trezit din somn de zgomote după care a adormit din nou.
Deși în rechizitoriu se susține în mod ritos că ambii inculpați au lovit victima, acest fapt nu este susținut de nici o probă. încă o dată se impune precizarea, extrem de importantă că de față nu erau decât victima și inculpații.
Ceea ce se poate stabili cu certitudine și doar pe baza declarațiilor, în principal ale inculpatei P.C.A. coroborate și cu cele ale inculpatului M.S. este că doar ea a aplicat lovituri victimei.
în final inculpata l-a trezit din somn pe concubinul ei și împreună l-au transportat cu căruța la domiciliu, punându-l în pat și fără a anunța pe altcineva despre cele întâmplate. Peste noapte victima, în urma leziunilor suferite ca urmare a loviturilor primite a încetat din viață.
Mai înainte de începerea cercetării judecătorești inculpata P.C.A. a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale.
în aceste condiții față de inculpată judecata va avea loc în condițiile art. 3201C. proc. pen.
Fapta inculpatei, așa cum reiese de mai sus, constituie infracțiunea de omor, prev. de art. -174 alin. (1) C. pen., fiind aplicate și prevederile art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), inculpata fiind minoră.
Inculpata va fi condamnată iar la individualizarea pedepsei se va avea în vedere contextul împrejurărilor care au condus la decesul victimei, poziția procesuală corectă, că este minoră, are doi copii minori din concubinajul cu celălalt inculpat, dar și de starea psihică, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică reieșind că prezintă deficiență mintală ușoară, fiind cu o personalitate în curs de structurare dizarmonică.
Față de toate acestea, ținând cont de prevederile art. 109 alin. (1) C. pen. care arată că limitele pedepselor ce se aplică minorilor se reduc la jumătate precum și la incidența prevederilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, va fi condamnată la 5 ani închisoare.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen. i se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii din, momentul când va fi majoră. Se impune interzicerea drepturilor de la art. 64 lit. a) C. pen. în integralitatea lor, inculpata fiind nedemnă să-și exercite dreptul de a alege în raport de gravitatea infracțiunii comise.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) i se va deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă din 14 martie 2011 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. i se va menține starea de arest.
în baza art. 118 C. pen. se va confisca de la inculpata P.C.A. fragmentul de lemn provenind dintr-o coadă de mătură, trei bâte și un vătrai de fier.
în conformitate cu art. 7 din legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, la data eliberării din penitenciar.
După cum s-a arătat inculpatul M.S. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav în pofida faptului că nici o probă nu arestă participarea acestuia într-un fel sau altul la acțiunea de ucidere.
Aceasta nu înseamnă că el nu a desfășurat nici un fel de activitate infracțională.
Mai ales în concluziile procurorului de ședință s-a insistat pe participarea acestuia la infracțiune de maniera că este coautor pentru că împreună cu cealaltă inculpată a transportat victima cu căruța la domiciliu și au abandonat-o în locuința neîncălzită.
Se omite însă a se observa că transportul și abandonarea victimei în condițiile menționate sunt ulterioare realizării elementului material al laturii obiective a infracțiunii de omor.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală reiese că lovirea repetată cu corpuri dure a cauzat leziunile traumatice, ele fiind cele care au legătură directă de cauzalitate cu decesul (pct. 3). Ideea este întărită și de concluziile imediat următoare potrivit cărora leziunile traumatice majore cu efect tanatogenerator sunt cele toracice cu fracturi costale și lezarea bazei plămânului stâng (pct. 4).
Altfel spus, ipoteza că expunerea mai îndelungată la temperatură scăzută este tot un element al raportului de cauzalitate este infirmată, această împrejurare având semnificația doar a unei condiții favorizatoare.
Evident că ajutând inculpata minoră de maniera arătată în intervalul de după săvârșirea de către aceasta a acțiunilor specifice omorului, el încercat să îngreuneze urmărirea penală cel puțin o perioadă de timp. Mai este de observat și că acest ajutor nu a intervenit în baza vreunei înțelegeri anterioare și nici în timpul săvârșirii infracțiunii.
în acest fel sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. pentru care inculpatul va fi condamnat.
Față de poziția manifestată de inculpata P.C.A. judecarea cauzei a avut loc în procedura simplificată prev. de art. 3201C. proc. pen.
Referitor la inculpatul M.S. reține instanța de fond că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav în pofida faptului că nici o probă nu atestă participarea lui la acțiunea de ucidere.
Reține însă instanța de fond că participarea inculpatului la activitatea infracțională constă în transportul victimei la domiciliu și abandonarea acestuia în locuința neîncălzită.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală a reieșit că lovirea repetată cu corpuri dure a cauzat leziunile traumatice, ele fiind cele care au legătură directă de cauzalitate cu decesul.
Reține instanța de fond că nu expunerea victimei la temperatură scăzută ar fi un element al raportului de cauzalitate cu decesul, această împrejurare având semnificația doar a unei condiții favorizatoare.
Apreciind că fapta comisă de inculpatul M.S. constând în aceea că a ajutat-o pe inculpata P.C.A., după săvârșirea acțiunilor specifice omorului, el încercând să îngreuneze urmărirea penală cel puțin o perioadă de timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului M.S. din art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 lit. e), art. 176 lit. c) C. pen. în art. 264 alin. (1) C. pen.
Constatând că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina lor, instanța fondului a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cu privire la latura civilă a cauzei reține instanța de fond că partea vătămată R.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză deși pentru minora M.A., fiica minoră a victimei, întrucât în cauză nu a răspuns reprezentantul legal, Ministerul Public a exercitat acțiunea civilă pentru minoră, acțiune admisă de instanța de fond care a dispus obligarea inculpaților în solidar, iar inculpata minoră în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1100 lei despăgubiri, 100 lei lunar cu începere de la data pronunțării și până la majorat cu titlu de prestație periodică și 100.000 lei cu titlu de daune morale.
împotriva acestei sentințe, au formulat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul M.S.
Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M.S., arătându-se că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. c) și 176 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., precum și sub aspectul omisiunii instanței de fond de a reține în favoarea inculpatei P.C.A. circumstanța atenuantă legală a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
în expunerea motivelor de apel, Parchetul a susținut că schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului M.S. este nelegală, întrucât instanța a ignorat în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale, considerând că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunea de omor.
S-a arătat că în special din declarațiile coinculpatei P.C.A. reiese cu prisosință implicarea inculpatului M.S. în agresarea victimei M.N., fiind indicate în acest sens declarațiile date de inculpata P.C. la data de 12 martie 2011 (fila 124 dosar de urmărire penală), apoi la data de 29 martie 2011, cu ocazia judecării cererii de prelungire a măsurii arestării preventive și cele de la data de 14 aprilie 2011, cu ocazia reaudierii de către procuror. S-a susținut că în declarațiile menționate inculpata a relatat că la un moment dat, trezindu-se din somn, concubinul ei s-a dus la victimă, a lovit-o și i-a spus să plece acasă, după care împreună au transportat-o la domiciliul ei unde au abandonat-o în frig, deși era evidentă gravitatea leziunilor produse; în următoarea declarație inculpata a arătat că inculpatul M.S. a prins victima de guler de trei ori pentru a o scoate din casă, iar victima a căzut pentru că era beată. S-a mai susținut că, la reaudierea sa de către procuror, inculpata P.C.A. și-a menținut declarațiile, în sensul că inculpatul M.S. l-a prins de haine pe M.N. și l-a aruncat afară din casă, după care împreună l-au urcat în căruță și l-au dus acasă, deoarece victima nu mai putea să meargă.
S-a arătat că din constatările preliminare ale medicului legist și din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne consecința unei soluții de continuitate pulmonare stângi la o persoană politraumatizată în combinație cu expunerea mai îndelungată la temperatură scăzută.
Prin urmare, s-a concluzionat în mod indubitabil că și inculpatul M.S. a exercitat acte de violență asupra victimei M.N., după care împreună cu concubina sa au transportat victima la domiciliul ei neîncălzit, unde au abandonat-o pe durata nopții în frig și, chiar după ce aceasta a decedat, nu au anunțat organele de poliție.
S-a arătat că această contribuție a inculpatului nu poate fi înlăturată, chiar dacă s-ar accepta faptul, puțin probabil, al cauzării leziunilor majore doar de către inculpata P.C.A., aceasta având o constituție fragilă. De asemenea, s-a considerat că apărarea inculpatului că a dormit în timpul agresiunii exercitate de inculpată nu poate fi acceptată, deoarece victima a strigat, iar locuința este compusă dintr-o singură cameră.
S-a mai susținut că abandonarea în frig a victimei nu constituie doar o condiție favorizatoare, ci conturează comiterea omorului cu intenție indirectă, având în vedere că după transportarea victimei la domiciliu și abandonarea ei, inculpații nu au întreprins nici cel mai mic gest de ajutorare a victimei.
în susținerea celuilalt motiv de nelegalitate invocat, s-a arătat că, deși instanța a constatat împrejurarea că victima a insultat inculpata P.C.A., a recurs la gesturi obscene și a încercat în mod insistent să întrețină relații sexuale cu ea, nu a reținut în favoarea acesteia circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin apelul formulat, inculpatul M.S. a solicitat achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., ca urmare a reținerii temeiului prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen., sau achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului.
în expunerea motivelor de apel, inculpatul a susținut că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor, întrucât nu a avut nici o implicare în lovirea victimei, iar în privința infracțiunii de favorizare a infractorului, a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Prin decizia penală nr. 11 din 2 martie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de inculpatul M.S. împotriva sentinței penale nr. 226 din 22 decembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Sibiu - secția penală.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 14 martie 2011 până la data de 02 martie 2012.
în baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond iar încadrarea juridică dată faptelor este justă fiind în deplină concordanță cu situația faptelor reținute.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpata P.C.A.
Parchetul critică decizia penală atacată sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei comise de inculpatul M.S. susținând că există la dosar probe suficiente ce fac dovada faptului că acesta a contribuit la agresarea victimei, fapta comisă de inculpatul M.S. întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, sens în care solicită condamnarea sub aspectul acestei infracțiuni.
în susținerea recursului se invocă cazul de casare prev. de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
împotriva deciziei penale pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs și inculpata P.C.A. pe care nu l-a motivat în scris și nici nu l-a susținut oral în fața înaltei Curți.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurată prin prisma cazului de casare invocat conform art. 3856alin. (2) C. proc. pen. potrivit căruia instanța de recurs examinează cauza numai în raport de cazurile de recurs prev. de art. 3859C. proc. pen., precum și din perspectiva dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., apreciază înalta Curte că recursul declarat de Parchet este întemeiat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează.
înalta Curte reține că încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului M.S. nu este corectă, situația de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză conducând la concluzia că și acesta a contribuit la agresarea victimei și chiar în mod decisiv.
Astfel, din probele dosarului rezultă cu certitudine că în seara zilei de 10 martie 2011, în jurul orelor 20:30 victima M.N. s-a dus acasă la inculpați având asupra sa o sticlă cu o jumătate de litru de rachiu pe care l-au băut împreună și de asemenea au consumat și bere.
Din declarațiile inculpaților a rezultat că inculpatul M.S. s-a culcat la un moment dat. Inculpata P.C.A. a declarat că victima a încercat să întrețină cu ea un raport sexual, fapt ce a determinat-o să aplice mai multe lovituri victimei cu diverse obiecte, respectiv cârligul metalic de la sobă, coada de mătură și o bâtă.
Ulterior, cei doi inculpați au transportat victima cu căruța la domiciliu, aruncându-l în pat, fără a anunța pe altcineva despre cele întâmplate.
Aceste aspecte au fost stabilite cu caracter de certitudine în baza declarațiilor date de cei doi inculpați, însă ambii au încercat pe tot parcursul procesului penal să excludă participarea inculpatului M.S. la agresarea victimei, situație ce nu corespunde realității pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
întregul incident s-a petrecut într-o singură încăpere în care se aflau atât inculpații cât și victima.
Deși inculpata P.C.A. a susținut că numai ea l-a lovit pe M.N., probele administrate în cauză dovedesc contrariul și anume faptul că ambii inculpați au participat la agresarea victimei.
Inculpatul M.S. neagă orice participare la comiterea faptei însă chiar inculpata P.C.A. a afirmat cu ocazia audierii sale în cadrul procedurii de prelungire a măsurii arestării preventive, la data de 29 martie 2011, faptul că inculpatul M.S. "a prins victima de guler să o scoată afară din casă de trei ori și este adevărat că victima a căzut pentru că era și beat".
La data de 14 aprilie 2011 cu ocazia reaudierii de către procuror inculpata P.C.A. și-a menținut declarațiile în sensul că inculpatul M.S. l-a prins de haine pe M.N. și l-a aruncat afară din casă.
Ulterior, fiind audiată în fața Curții de Apel Alba Iulia, cu ocazia soluționării apelurilor, inculpatul P.C.A. revine asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, arătând că soțul ei nu a consumat băuturi alcoolice, a dormit în toată perioada incidentului dintre ea și victimă, ea fiind singura persoană care l-a agresat pe M.N.
înalta Curte reține că singura "preocupare" a inculpatei P.C.A. este aceea de a-i crea o situație favorabilă inculpatului M.S. în sensul de a scoate în evidență faptul că acesta nu este vinovat de comiterea nici unui act de agresiune față de victimă, fiind mai interesată de situația acestuia decât de propria sa persoană.
Chiar și în ultimul cuvânt acordat în fața înaltei Curți, inculpata P.C.A. a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, însă a solicitat a se ține seama de faptul că a comis fapta singură.
Analizând depozițiile inculpatei date pe tot parcursul procesului penal, înalta Curte constată inconsecvența acesteia care, în încercarea de a-și asuma responsabilitatea comiterii faptei de una singură, neagă chiar aspecte recunoscute de inculpat și anume consumul de alcool și împrejurarea că s-a trezit și a văzut incidentul dintre inculpată și victimă.
Poziția oscilantă adoptată de inculpata P.C.A. este justificată de ascendentul moral al inculpatului M.S. asupra acesteia, de sentimentul de teamă inspirat de comportamentul inculpatului care a lovit-o în repetate rânduri precum și de starea psihică a acesteia care prezintă deficiență mintală ușoară așa cum rezultă din expertiza psihiatrică efectuată în cauză.
Din examenul psihologic efectuat asupra inculpatei a rezultat că aceasta prezintă sugestionabilitate crescută, fiind astfel predispusă să susțină o situație ce i se prezintă și nu cea corespunzătoare adevărului.
Or, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă, mai presus de orice dubiu, participarea inculpatului M.S. la agresarea victimei.
Astfel, raportul medico-legal de autopsie a relevat o multitudine de leziuni pe corpul victimei, fracturi costale cu infiltrare sanguine corespunzătoare, fractură radio-corporală stângă, dublă fractură de femur drept.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală de autopsie rezultă că moartea numitului M.N. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecința unei soluții de continuitate pulmonare stângi la o persoană politraumatizată cu expunere mai îndelungată la temperatură scăzută. Se reține că leziunile traumatice majore cu efect tanatogenerator sunt cele toracice cu fracturi costale și lezarea bazei plămânului stâng.
Se reține de asemenea că leziunile de la nivelul femurului drept s-au putut produse cu victima în viață, motivația fiind infiltratul sanguin din țesutul muscular adiacent fracturii.
Ca atare, apreciază înalta Curte că vârsta inculpatei, condiția sa fizică, statura acesteia, conduc la concluzia că inculpata P.C.A. nu dispunea de forța fizică necesară de a aplica victimei lovituri de asemenea intensitate care să fie apte să conducă la decesul victimei.
Rezultă cu certitudine că aceste lovituri ce au condus la producerea unor fracturi costale și fractură de femur, chiar și în timpul vieții, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală de autopsie, nu puteau fi produse de către o persoană cu forță, respectiv de un bărbat.
De altfel, inculpatul era cunoscut în comunitatea locală ca fiind o persoană violentă, mai ales pe fondul consumului de alcool, martorii audiați în cauză arătând că acesta în repetate rânduri a lovit-o pe victimă.
Martorul C.I.R. a declarat că victima dormea de multe ori la inculpat și beau împreună și se băteau iar la lăsatul postului paștelui a văzut când inculpatul a lovit victima cu un băț peste față.
Socrul inculpatului, martorul P.R. a declarat că a avut certuri dese cu inculpatul și chiar a sărit la el să-l bată când se găsea la domiciliul martorului.
Martorul P.T. la fel a declarat că inculpatul M.S. consuma alcool și în această stare era violent.
Nu în ultimul rând, înalta Curte reține că inculpatul M.S. a fost condamnat anterior tot pentru o faptă de omor comisă tot pe fondul consumului de alcool și pornind de la o ceartă cu victima, împrejurare ce denotă caracterul extrem de violent al inculpatului.
Chiar și în situația în care am admite că inculpata P.C.A. ar fi singura care ar fi agresat victima, este greu de crezut că aceasta cu un băț și o coadă de mătură ar fi fost în măsură să producă leziuni de o asemenea intensitate ce au produs rezultatul letal.
Nu în ultimul rând, reține înalta Curte că lipsa unor leziuni pe corpul inculpatei exclud de la început doar contribuția acesteia la agresarea victimei, fiind imposibil ca victima să stea în pasivitate, doar să primească loviturile aplicate de inculpata P.C.A., fără să riposteze în vreun mod.
Este cert, în aceste condiții, că ambii inculpați au lovit victima care nu a avut nici o posibilitate de a se apăra.
Toate aceste probe indirecte, coroborate între ele, conduc la concluzia că inculpatul M.S. a aplicat lovituri victimei M.N. împreună cu inculpata P.C.A., atitudinea adoptată de inculpată fiind determinată de teama față de inculpat, cât și de acțiunea de determinare a acesteia de a declara în favoarea inculpatului.
Chiar și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, relevă gradul de sugestibilitate crescut al acesteia pe fondul retardului ușor, împrejurări ce au fost "exploatate" de către inculpatul M.S., care a determinat-o pe inculpata P.C.A. să-și asume responsabilitatea comiterii faptei de una singură.
Față de toate argumentele arătate, înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174,art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.
înalta Curte nu poate împărtăși punctul de vedere adoptat de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar în sensul că fapta inculpatului M.S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., modul de derulare al evenimentelor, multitudinea leziunilor produse, gravitatea și intensitatea acestora, caracterul violent al inculpatului, ascendentul psihic al inculpatului asupra concubinei sale, fiind împrejurări ce justifică reținerea contribuției inculpatului la comiterea activităților specifice infracțiunii de omor.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului M.S., înalta Curte va da eficiență criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitelor speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei caracterizate prin agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
înalta Curte va avea în vedere poziția nesinceră adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, faptul că a încercat să denatureze adevărul în sensul de a dovedi că, chiar inculpata P.C.A. a lovit-o pe victimă, împrejurarea că este recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), primul termen al recidivei fiind tot o faptă de omor.
Cu privire la recursul declarat de inculpata P.C.A., înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil.
Din lucrările dosarului rezultă că inculpata P.C.A. nu a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 226 din 22 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu iar prin decizia penală nr. 11 din 2 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia nu i-a fost schimbată situația.
Față de această situație, în raport de disp. art. 3851alin. (4) C. proc. pen. potrivit cărora nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului, înalta Curte va reține caracterul inadmisibil al recursului declarat de inculpata P.C.A.
Față de toate argumentele prezentate, înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, va casa decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 226 din 22 decembrie 2011 a Tribunalului Sibiu, secția penală, numai cu privire la inculpatul M.S. și, rejudecând în fond, în baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 75 lit. c) C. pen. va condamna pe inculpatul M.S. la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71,art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpata P.C.A.
în baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților prevenția de la 14 martie 2011 la zi.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1949/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1382/2012. Penal → |
|---|
