ICCJ. Decizia nr. 2016/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 36/P din 17 martie 2011, Tribunalul Neamț, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de trafic de persoane pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.C.D., din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A condamnat pe inculpatul C.C.D., la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) - parte vătămată M.V.
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată B.I.L.
în temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele de: 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale și de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul C.C.D. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) - parte vătămată L.D.M.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B.I.L.
în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1000 euro sau echivalentul în lei, calculat în funcție de cursul oficial de la data executării sentinței, cu titlu de daune morale.
în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2001, a fost obligat inculpatul să plătească statului, ca efect al confiscării speciale, suma de 1000 euro sau echivalentul în lei de la data executării.
S-a luat act că părțile vătămate M.V. și L.D.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de 200 lei pentru inculpat și de câte 150 lei pentru părțile vătămate și partea civilă au fost avansate către Baroul de Avocați Neamț din fondurile Ministerului Justiției.
în temeiul art. 189 și 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 14/D/P/2009 din 21 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Neamț, înregistrat la instanță sub nr. 2086/103 din 23 iunie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2008.
în sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în perioada 2008-2009, a racolat, prin promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă licit și a transportat și cazat pe teritoriul Italiei pe partea vătămată M.V., pe care a exploatat-o sexual, după care a încercat racolarea, în același scop, a părții vătămate L.D.M. De asemenea, în cursul anului 2008, a racolat, prin același procedeu și a transportat și cazat pe teritoriul Italiei pe partea vătămată minoră B.I.L., pe care a exploatat-o sexual, obținând beneficii materiale importante.
Analizând probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile părților vătămate, declarația martorei cu identitate protejată, declarațiile martorilor, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul C.C.D., în vârstă de 33 ani, domiciliat în comuna Trifești, sat Trifești, județul Neamț, s-a stabilit de mai mulți ani în regiunea Sicilia din Italia.
în luna iunie 2008, inculpatul a venit în comuna Secuieni, sat Bârjoveni, județul Neamț, anunțând că este în căutare de persoane care doresc să meargă la muncă în Italia.
Partea vătămată M.V., în vârstă de 27 ani (născută la data de 06 ianuarie 1971), a fost interesată de ofertă, întrucât este divorțată! are în îngrijire 2 copii minori și este debitoare la bancă.
Inculpatul i-a spus părții vătămate că va avea grijă de niște bătrâni, că va câștiga 700 euro lunar, iar contravaloarea cazării și a meselor vor fi suportate de beneficiarii serviciilor.
Partea vătămată a acceptat, urmând să achite inculpatului suma de 200 euro, reprezentând contravaloarea transportului, după ce va încasa primul salariu.
în cursul lunii august 2008, inculpatul a venit în localitatea de domiciliu și a abordat-o pe partea vătămată B.I.L., minoră în vârstă de 16 ani (născută la data de 17 ianuarie 1992), propunându-i să meargă în Italia. Inculpatul i-a spus părții vătămate că îi va face rost de un loc de muncă în condiții avantajoase și a insistat, în repetate rânduri, până când minora a acceptat.
Inculpatul i-a cerut părții vătămate să ia de acasă cărțile de identitate, ale ei și ale mamei ei, pentru a întocmi, în fals, o procură, lucru pe care minora l-a făcut. Inculpatul i-a precizat părții vătămate că emiterea procurii l-a costat 300 de euro și i-a arătat-o.
în ziua de 5 august 2008, inculpatul a plecat, împreună cu părțile vătămate M.V. și B.I.L., cu un autocar în Italia, Sicilia, localitatea Licata.
Cele două părți vătămate știau că merg în Italia pentru a lucra ca menajere, lucru pe care l-au discutat între ele anterior deplasării.
Inculpatul le-a cazat pe părțile vătămate într-un apartament și le-a adus la cunoștință faptul că urmează să practice prostituția.
Deși părțile vătămate au refuzat și i-au cerut inculpatului să le lase să se întoarcă în țară, acesta le-a amenințat, spunându-i părții vătămate M.V. faptul că va avea grijă ca fiicele sale să fie luate în plasament de către organele statului, iar părții vătămate B.I.L. că îi va omorî părinții.
Părțile vătămate au acceptat să practice prostituția în folosul inculpatului, în contextul amenințărilor formulate de acestea și a faptului că nu aveau asupra lor nicio sumă de bani pentru a se putea întoarce în România.
Inculpatul și prietena acestuia, H.I., le-au explicat părților vătămate cum să se comporte cu clienții și cum vor împărți banii câștigați.
Clienții erau găsiți de inculpat, iar părțile vătămate întrețineau relații sexuale cu aceștia în diverse locații, în medie părțile vătămate aveau 3-4 clienți pe zi și erau plătite cu sume cuprinse între 40 și 100 euro.
La un moment dat, părțile vătămate M.V. și B.I.L. au încercat să fugă, însă au fost prinse de inculpat, care le-a bătut și le-a readus în apartamentul în care stăteau.
Numita L.D.M. din satul Trifești, comuna Trifești a apelat serviciul de urgență 112 reclamând faptul că inculpatul a răpit-o pe partea vătămată B.I.L., întrucât mama acesteia i s-a plâns de dispariția fiicei sale.
Inculpatul a aflat de la fratele său că este căutat de organele de poliție și, la data de 15 septembrie 2008, i-a permis minorei B.I.L. să se întoarcă în țară.
Partea vătămată M.V. a mai stat în Italia până la data de 05 noiembrie 2008 când, în urma insistențelor sale repetate, inculpatul a fost de acord să o lase să plece.
Inculpatul nu a fost audiat nici în cursul urmăririi penale și nici în timpul cercetării judecătorești întrucât acesta nu a fost găsit la domiciliu.
Partea vătămată B.I.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 euro reprezentând daune morale.
Partea vătămată M.V. și L.D.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor de trafic de persoane - parte vătămată M.V. și trafic de minori - parte vătămată B.I.L. a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv:
- plângerea și declarațiile părții vătămate B.I.L., care a descris modalitatea în care, în cursul lunii iunie 2008, a fost racolată și, ulterior, exploatată sexual, în Italia, de către inculpat, până la data de 15 septembrie 2008 (f.5-10 d.u.p., f. 34-35 dosar);
- plângerea și declarația părții vătămate M.V., care a relatat împrejurările în care a fost constrânsă de inculpat să meargă în Italia la muncă, în care a fost transportată, împreună cu partea vătămată minoră, în Sicilia, modul în care a practicat prostituția în beneficiul unic, în perioada august-noiembrie 2008 (f.îl.d.u.p.);
- declarația martorei cu identitate protejată M.V. Aceasta a arătat că l-a cunoscut pe inculpat în Italia, că acesta a șantajat-o pentru ca ea să practice prostituția în beneficiul lui, că a lucrat pentru inculpat timp de o lună, că acesta a amenințat-o. Martora a declarat că în Italia a cunoscut-o pe partea vătămată B.I.L. și că i-a reproșat inculpatului că a adus o minoră. Martora a sfătuit-o pe partea vătămată să fugă, însă aceasta i-a spus că fusese amenințată de inculpat. Martora a mai oferit amănunte cu privire la o altă persoană de sex feminin pe care inculpatul ar fi exploatat-o sexual în aceeași perioadă (f. 18 d.u.p.).
Martora nu a putut fi audiată în cursul judecății întrucât este plecată din țară. Instanța a reținut depoziția sa ca probă, conform art. 861alin. (6) C. proc. pen. întrucât se coroborează cu celelalte declarații date în cauză, de către părțile vătămate și martori.
- declarațiile părții vătămate L.D.M. Aceasta a anunțat, la serviciul de urgențe 112, că partea vătămată B.I.L. a fost dusă de inculpat în Italia, fără știrea mamei ei. în luna decembrie 2008, partea vătămată a plecat în Italia să muncească, timp în care a fost sunată de inculpat. Acesta a chemat-o la el pentru a câștiga mai mulți bani, însă partea vătămată l-a refuzat categoric. Inculpatul i-a propus părții vătămate să găsească o fată care să vrea să câștige bani mulți, dar partea vătămată a refuzat și această propunere. A susținut partea vătămată că a bănuit motivul real pentru care inculpatul a chemat-o la el ori pentru care i-a cerut să-i găsească o "fată tânără, isteață și frumușică", respectiv cel al practicării prostituției (f. 16 d.u.p., f. 106 dosar);
- declarațiile martorei M.A.E., fiica părții vătămate M.V. Aceasta a declarat că inculpatul i-a propus părții vătămate să o ducă în Italia pentru a lucra ca bonă, că acesta a venit la domiciliul lor cu o fată (este vorba de partea vătămată B.I.L.), că au plecat împreună cu un taxi, că partea vătămată a stat în Italia 3 luni, perioadă în care i-a trimis suma de 150 euro. Martora a aflat ulterior că partea vătămată practicase prostituția în Italia, aceasta povestindu-i că a fost bătută de inculpat (f.20 d.u.p,, f.81 dosar).
Din coroborarea probelor enunțate mai sus a rezultat, fără dubiu, că inculpatul a acționat cu intenție directă în comiterea infracțiunilor, acesta desfășurând o activitate ilicită de racolare a unor persoane de sex feminin, lipsite de posibilități materiale, în scopul exploatării lor sexuale și obținerii unor beneficii materiale în folos propriu.
S-a reținut că constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra ori de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
în drept, s-a stabilit că fapta inculpatului care, în luna august 2008, a racolat-o pe partea vătămată M.V., prin promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă onorabil și bine plătit în Italia, după care, la data de 05 august 2008, a transportat-o în această țară, a cazat-o și a exploatat-o sexual până la data de 5 noiembrie 2008, obținând beneficii materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
S-a reținut, de asemenea, că constituie infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.
în drept, s-a stabilit că fapta inculpatului care, în luna iunie 2008, a recrutat-o pe partea vătămată B.I.L., minoră la vârsta de 16 ani, după care, la data de 5 august 2008, a transportat-o în Italia, a găzduit-o și a exploatat-o sexual până la data de 15 septembrie 2008, constituie infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de persoane, în temeiul art. 334 C. proc. pen., în sensul reținerii dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., în loc de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) întrucât această faptă este îndreptată împotriva persoanei, a subiectului pasiv al infracțiunii.
în cauză au fost reținute dispozițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), avându-se în vedere modificarea limitelor pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de trafic de persoane, prin O.U.G. nr. 117/2010.
La individualizarea judiciară a pedepselor care s-au aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele, natura relațiilor sociale lezate, care vizează viața, integritatea corporală, libertatea, inviolabilitatea sexuală, onoarea și demnitatea, scopul urmărit - obținerea de beneficii materiale în mod injust, prin exploatarea sexuală a unor persoane lipsite de posibilități materiale și nevoite să accepte practicarea prostituției, mijloacele întrebuințate pentru realizarea acțiunii de traficare, gravitatea infracțiunilor.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale. Inculpatul nu a putut fi găsit la domiciliu, astfel că instanța nu a deținut date suficiente pentru a caracteriza persoana inculpatului.
în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, pretins a fi fost comisă împotriva părții vătămate L.D.M., instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele ei constitutive.
Astfel, s-a reținut că partea vătămată a declarat că inculpatul nu i-a propus să practice prostituția și că, la un moment dat, a întrebat-o dacă știe vreo fată care este disponibilă să se prostitueze, ori, pentru a exista infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, este necesar să existe o activitate de recrutare în vederea exploatării, precum și un mijloc utilizat pentru realizarea acțiunii de traficare: amenințare, violență, constrângere, înșelăciune.
în cauză, s-a constatat că inculpatul nu a exercitat niciuna dintre aceste acțiuni împotriva părții vătămate, ci a încercat doar să o atragă, să o coopteze într-o activitate ilicită, pe care aceasta a refuzat-o categoric.
Pentru aceste motive, instanța a achitat inculpatul, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru această faptă penală.
Acțiunea civilă exercitată de partea vătămată B.I.L. a fost apreciată ca întemeiată, fiind neîndoielnic că inculpatul, prin modalitatea în care a recrutat-o pe partea vătămată, a exploatat-o timp de o lună, exercitând împotriva ei și violențe fizice, i-a cauzat un prejudiciu emoțional. S-a reținut că acțiunea ilicită a inculpatului, îndreptată împotriva unui minor, este de o gravitate deosebită, avându-se în vedere consecințele pe care le poate avea exploatarea sexuală asupra dezvoltării viitoare a acestuia.
Prejudiciul produs fiind cert, instanța l-a obligat pe inculpat, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., la plata către partea vătămată a daunelor morale solicitate, în sumă de 1000 euro.
A fost avut în vedere, de asemenea, că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în prezenta lege sunt supuse confiscării speciale.
Din declarațiile părților vătămate B.I.L. și M.V. a rezultat că inculpatul și-a însușit jumătate din veniturile dobândite de acestea în urma practicării prostituției.
în instanță, partea vătămată B.I.L. a declarat că, în perioada 7 august - 13 septembrie 2008, a câștigat 1000-1500 euro, întrucât a avut circa 30 de clienți, care plăteau sume cuprinse între 50 și 100 euro.
Partea vătămată M.V. a declarat că i-a revenit suma de 560 euro, ceea ce înseamnă că circa jumătate, adică 500 euro, au revenit inculpatului.
în baza estimărilor făcute de părțile vătămate, instanța a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1000 euro, obținută de acesta în mod ilegal, ca urmare a exploatării sexuale a părților vătămate.
S-a luat act că partea vătămată M.V. și L.D.M. nu au formulat pretenții civile.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.C.D., fără a expune în scris criticile aduse sentinței atacate.
Cu ocazia dezbaterilor apelului, apărătorul desemnat din oficiu pentru a inculpat a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor principale, în sensul reducerii acestora. în susținerea acestui motiv de apel, s-a invocat conduita bună a inculpatului anterioară săvârșirii faptelor supuse judecății, care nu a mai avut contact cu legea penală, precum și împrejurarea că inculpatul își câștiga existența prin mijloace oneste, având un loc de muncă stabil.
Prin decizia penală nr. 110 din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău - secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.C.D. împotriva sentinței penale nr. 36/P din 17 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț.
în baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției a onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat și părțile vătămate în sumă de 200 de lei, respectiv câte 150 de lei, către Baroul Bacău.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și onorariile acordate apărătorilor desemnați din oficiu.
Curtea de apel, examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, a constatat că instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.
De asemenea, instanța de apel a observat că pedeapsa aplicată în cauză a fost judicios individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cât privește modalitatea de individualizare a pedepselor principale aplicate inculpatului C.C.D., criticată de către acesta prin apărător, s-a considerat că aceste pedepse stabilite de prima instanță sunt adecvate, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare, precum și scopului preventiv.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului în speța de față, curtea de apel a constatat că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrise detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care caracterizează pozitiv persoana sa (lipsa antecedentelor penale și vârsta tânără).
Având în vedere modul concret în care inculpatul a conceput și a săvârșit infracțiunile (trafic de persoane și de minori comise prin înșelăciune în scopul exploatării sexuale a victimelor), s-a apreciat că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la libertate al persoanei, motiv pentru care reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, astfel cum s-a solicitat, nu a apărut ca fiind justificată.
împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.C.D., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și adoptarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen. sau în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea, această ultimă critică fiind circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
în subsidiar, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., sens în care s-a solicitat redozarea pedepsei, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, iar ca modalitate de executare a pedepsei, aplicarea dispozițiilor art. 861C. pen.
înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele care urmează.
Critica formulată de recurentul inculpat, fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., vizând greșita condamnare a acestuia, nu este întemeiată, în cauză neputându-se pronunța o soluție de achitare, care ar fi în contradicție cu ansamblul probator administrat, câtă vreme vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, stabilindu-se în mod corect situația de fapt anterior redată.
în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., este de menționat că acesta există numai dacă se constată că situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de prim control judiciar este în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui acest caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, și anume să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, iar pe de altă parte, să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. Existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci numai dintr-o discordanță evidentă între situația de fapt reținută și conținutul real al probelor.
în prezenta cauză, înalta Curte nu a identificat nici un aspect esențial stabilit de instanțele inferioare care să vină în contradicție evidentă și ne controversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale.
Fără a relua raționamentele instanțelor de fond și de apel realizate în interpretarea probatoriului administrat, înalta Curte constată că nu există vreo contradicție între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpatul C.C.D., situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu probele administrate în cauză (declarațiile părților vătămate, declarația martorei cu identitate protejată, declarațiile martorilor), din care rezultă fără dubiu că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, și anume: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată M.V., constând în aceea că, în luna august 2008, a racolat-o pe partea vătămată anterior menționată, prin promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă onorabil și bine plătit în Italia, după care, la data de 05 august 2008, a transportat-o în această țară, a cazat-o și a exploatat-o sexual până la data de 5 noiembrie 2008, obținând beneficii materiale și, respectiv, trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată B.I.L., constând în aceea că, în luna iunie 2008, a recrutat-o pe partea vătămată anterior menționată, minoră la vârsta de 16 ani, după care, la data de 5 august 2008, a transportat-o în Italia, a găzduit-o și a exploatat-o sexual până la data de 15 septembrie 2008.
Toate probele administrate confirmă situația de fapt reținută de instanțele inferioare, concluziile la care acestea au ajuns prin raționament neputând fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen. întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la o reinterpretare și reapreciere a probelor, ceea ce ar fi în evidentă contradicție cu dispozițiile procesual penale anterior menționate. Pe de altă parte, se reține că, în calea de atac a recursului, a fost contestată și aprecierea instanțelor inferioare cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul.
în acest sens, înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că faptele inculpatului întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.
în mod corect instanțele au reținut că în cauză nu se poate adopta o soluție de achitare întrucât probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească confirmă acuzațiile formulate, respectiv participarea inculpatului la întreaga activitate infracțională pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, în mod corect s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, activitatea infracțională a inculpatului fiind încadrată juridic corespunzător, în concordanță cu conținutul constitutiv al normei de incriminare.
în speță au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.
Se reține astfel că vinovăția în săvârșirea infracțiunilor a fost determinată printr-o evaluare a contribuției cauzale a inculpatului, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv și o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele probe care, coroborate, susțin situația de fapt reținută.
Ca atare, nici critica recurentului inculpat, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 12 C. proc. pen., nu poate fi primită.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, se constată, de asemenea, că nu sunt întemeiate criticile formulate de către recurentul inculpat, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale acestuia.
Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. în această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.
în prezenta cauză, înalta Curte constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională. Pe de altă parte, se constată că datele care caracterizează favorabil persoana inculpatului (vârsta tânără, lipsa antecedentelor penale) au fost avute în vedere de către instanța de fond cu prilejul stabilirii sancțiunii.
Așa fiind, înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin disp. art. 52 C. pen.
în lumina acestor considerații, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate, circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele personale ale inculpatului nefiind de natură a atrage adoptarea unei soluții de reducere a cuantumului pedepsei ori de schimbare a modalității de executare a acesteia, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului până la prezentarea apărătorului ales, precum și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimata parte vătămată și pentru intimata parte civilă, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1920/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1949/2012. Penal → |
|---|
